Anulare act administrativ. Decizia nr. 1027/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 433/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1027
Ședința publică din data de 13 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.517/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. A., având ca obiect „anulare act administrativ – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către ul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea la restituirea sumei de 2481 lei c/val taxă de poluare cu dobânda de la data achitării și până la data restituirii efective .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat un autoturism second hand din UE (BMW) iar pentru înmatricularea lui în România i s-a cerut plata unei taxe de înmatriculare.
Perceperea acestei taxe contravine dreptului comunitar (art. 110 TFUE), așa cum a statuat și Curtea Europeană de Justiție în cauza N. .
În drept au fost invocate prevederile art. 120, 124, 135 c.pr.fisc.; art 110 TFUE; art. 148 din Constituție .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă pe cale de excepție și ca neîntemeiata pe fond.
În motivarea solicitării, pârâta a arătat că partea reclamanta a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru înmatricularea autoturismului marca BMW an fabricație 1996 data primei înmatriculări 14.06.1996.
Cererea mai sus menționata a fost depusa de reclamant odată cu următoarele documente:
- declarație pe propria răspundere;
- copie de pe cartea de identitate a solicitantului;
- copia talonului;
- copia cărții de identitate a vehiculului;
Urmare depunerii acestei cereri au procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 4408/25.02.2009 însoțita de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului prin remitere sub semnătura în ziua emiterii deciziei.
Împotriva deciziei partea reclamanta nu a formulat contestație administrativa, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 si art. 205 din O.G. 92/ 2003 R privind codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Față de acest aspect, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 privind legea contenciosului administrativ.
Având în vedere faptul ca taxa pe poluare a fost încasata ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.
În practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la masurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor ,,adrese„ ale autorităților administrative prin care se comunica reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competenta instanțelor de drept comun.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limita prevăzute de legislația comunitara în acest domeniu.
Sistemul instituit de OUG 50/ 2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului și a dotărilor sale, asigura că această taxă, atunci când este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduala a taxei menționate încorporata în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/ 2008.
De asemenea, art.110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre .
Prin sentința civilă nr._.02.2013, Tribunalul Călărași a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași, a admis cererea reclamantului, a anulat decizia nr. 4408/25.02.2009 privind stabilirea taxei de poluare și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași să restituie reclamantului suma de 2481 lei c/val taxă de poluare la care se va calcula dobânda de la data achitării și până la data restituirii efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
1) Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, instanța a respins-o întrucât aceasta nu se aplică în acest caz, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești .
2) Pe fond, instanța constatat că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate în fața dreptului național astfel cum s-a reținut in cauzele T. și N. contra României .
Prin deciziile pronunțate în cauzele sus arătate CJUE a stabilit în mod neechivoc ca taxa pe poluare încalcă prevederile art. 34, 36 si 110 din TFUE și este discriminatorie și ilegală.
Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificata prin OUG nr. 1/2012 preia practic reglementarea anterioara;
În lumina jurisprudenței CJUE în cauza Simmenthal SPA,
pârâtul trebuie să accepte că legislația națională trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens în care are obligația de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.
Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constituția României și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Potrivit textului constituțional amintit, „ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare „.
Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restricțiile cantitative la import si alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre„ respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica direct sau indirect, produsele naționale similare".
Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restricțiilor la import.
Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, ci în UE, față de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul național în cazul unei noi înmatriculări, în urma transferului proprietății.
Totodată a fost încălcat și art. 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România.
Astfel, cei care doresc să înmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja înmatriculate pe teritoriul României si pentru care nu s-a plătit niciodată taxa auto, nu sunt obligați la plata taxei pentru emisiile poluante în timp ce alții care sunt proprietari de autovehicule second hand din spațiul comunitar nu pot obține înmatricularea acestora fără a achita taxa pentru emisiile poluante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP Călărași, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ In fapt, prin soluția pronunțata de instanța de fond, in mod nelegal s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității invocate de subscrisa si admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Împotriva deciziei emisa de subscrisa contestatorul nu a formulat contestație administrativa, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 si art. 205 din O.G. 92/ 2003 R privind codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
Față de acest aspect, se invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 privind legea contenciosului administrativ.
Având in vedere faptul ca taxa pe poluare a fost încasată ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.
In practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la măsurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor „adrese „ ale autorităților administrative prin care se comunică reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competența instanțelor de drept comun.
Pe fondul cauzei, se arată că OUG 50/ 2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Sistemul instituit de OUG 50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculul prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adaugă, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului si a dotărilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci când este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduala a taxei menționate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/ 2008.
De asemenea, art.110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre .
La data de 13.01.2012 s-a publicat Ordinul nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ mai sus menționat reglementează, de asemenea, posibilitatea si condițiile restituirii taxei de poluare.
In raport de cele menționate, este inadmisibila prezenta cerere de chemare in judecata.
In drept: 304/1 din Codul de procedura civilă.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare
Astfel, Curtea apreciază că soluția pronunțată prin sentința recurată este legală și temeinică, însă considerentele acesteia urmează a fi parțial substituite în sensul celor ce urmează.
Curtea constată că taxa de poluare a fost achitată la data de 25.02.2009 sub imperiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, nefiind deci aplicabile dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Curtea reține că art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. În raport de această împrejurare, sunt vădit neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Motivul de recurs prin care se susține inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, în lipsa îndeplinirii procedurii administrative nu este întemeiat, având în vedere că prin decizia nr. 24/14.11.2011 (obligatorie potrivit art. 330/7 alin. 4 c.p.c.), ICCJ – S.U. a admis recursul în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.517/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. S. I. R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/2ex.
Tribunalul Călărași/jud. A. P. I.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8833/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 9152/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
