Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 820/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 820/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 8303/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr.820
Ședința publică de la 11.03.2014
Completul constituit din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. T. S. INTERNAȚIONAL S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI având ca obiect „suspendare executare act administrativ - Dec.44/29.11.2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, prin avocați din cadrul „SCA N. N. D. Kingston Petersen” cu împuternicire avocațială la fila 17 dosar și pârâtul prin inspector de concurență C. L. cu delegație la fila 342 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocatul reclamantei depune la dosar originalul recipisei de consemnare nr._/1 din 26.02.2014 și chitanței nr._/1 din data de 26.02.2014 emise de CEC Bank - Unitatea V., reprezentând plată cauțiune, în sumă de 3.000,00 Ron, precum și încrisuri.
Curtea dispune ca originalul recipisei de consemnare a cauțiunii de către reclamantă să fie depus la Registrul de Valori al Instanței, reținându-se la dosar o fotocopie a acestei dovezi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată respectiv suspendarea deciziei Consiliului Concurenței prin care a fost sancționată cu amendă de 6% din cifra de afaceri până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Face această solicitare din două motive: primul motiv se referă la faptul că este dovedit cazul bine justificat în sensul contenciosului administrativ și practicii judiciare depuse la dosar, iar al doilea motiv se referă la faptul că în absența acestei măsuri ar suferi o pagubă iminentă. Cu privire la cazul bine justificat, punctează 3 aspecte: primul aspect se referă la faptul că potrivit practicii judiciare, nelegalitatea substanțială a unui act administrativ poate constitui caz bine justificat. La filele 250 și 256 din dosar este atașată jurisprudență a ÎCCJ din care rezultă că aparența de nelegalitate nu se limitează la diversiunea formală a actului. O asemenea interpretare pe care o susține pârâta că motivul de nelegalitate pe care l-a invocat (referindu-se chiar la inexistența faptei) nu poate face obiectul unei verificări prima facie în cadrul procedurii de suspendare ar face să devină lipsită de sens această instituție întrucât instanțele ar putea să acorde această măsură de protecție provizorie numai în cazul unei neregularități formale. Ori în cazul de față, nelegalitatea substanțială rezultă cu ușurință la o examinare sumară fără a fi nevoie de o analiză aprofundată. Cel de-al doilea aspect privind îndoiala trebuie creată prin argumente aparent valabile, prin indicii aparente de răsturnare a prezumției de nelegalitate, prin motive care să nu fie vădit neîntemeiate. La filele 261, 263 și 275 există jurisprudență în acest sens. Concret, cazul bine justificat se referă la faptul că pentru reținerea faptei pentru care a fost sancționată era indispensabilă posibilitatea firmelor sancționate de a depune efectiv oferte și pentru alte produse pentru care nu au făcut-o. Este o situație asemănătoare abuzului de poziție dominantă. Dacă nu are poziție dominantă, nu poate abuza. Când primul raport de investigație a propus sancționarea părților, C. Concurenței l-a restituit echipei pentru completarea probatoriului cu un aspect esențial, opinia de specialitate a Ministerului Apărării Naționale cu privire la posibilitatea efectivă a întreprinderilor de a licita și alte produse. La fila 100 din dosar se regăsește această solicitare. La fila 107 se află răspunsul M.. care o dă este în sensul că nu deține informații asupra posibilității firmelor investigate de a oferi alte produse decât cele ofertate. Față de această afirmație, contradicția flagrantă dintre concluzia de sancționare și punctul de vedere al M.. la o examinare sumară, fără a necesita o cercetare aprofundată și nu prejudecă fondul, fiind suficientă pentru a crea îndoiala cu privire la legalitatea deciziei de sancționare. Pârâta încearcă să minimizeze importanța acestei opinii pe care chiar ea a considerat-o esențială, neputând sancționa prima oară și cerând-o expres, fie să emită alte două paragrafe din care unul nu face decât să confirme ceea ce a susținut referindu-se tot la lipsa cunoștințelor legate de capacitățile tehnologice, iar celălalt deja implică o evaluare pe fond întrucât se referă la detalii tehnice ce țin de calibre și de producători. Față de această unică afirmație a M.. sunt întrunite în speță condițiile pentru reținerea cazului bine justificat.
Și din perspectiva îndeplinirii pagubei iminente, arată celălalt avocat al reclamantei, apreciază că cererea este întemeiată. A invocat în susținerea cererii atât prejudiciul grav și imposibil de înlăturat din patrimoniul propriu dar și perturbarea gravă a funcționării instituției de stat reprezentată de Inspectoratul General al Poliției Române având în vedere calitatea reclamantei de achizitor de muniție în 2 contracte de achiziție publică încheiate cu această instituție. Prin jurisprudența depusă la dosar (indicată la filele 252 și 275) arată că pentru probarea îndeplinirii acestei condiții, nu este necesar dovedirea de către reclamantă a ieșirii sale de pe piață. Nu este necesar nici dovedirea unei imposibilități de a beneficia de un credit bancar, dovedirea unei imposibilități de a-și înstrăina activele . Practica constantă a ÎCCJ a fost în sensul că este suficient să se probeze niște împrejurări care fac verosimilă această pagubă gravă de neînlăturat. Din acest punct de vedere, sub aspectul prejudiciului propriu pe care l-a suferit reclamanta, învederează că achitarea la acest moment a amenzii (înainte de judecarea pe fond a acțiunii în anulare) vine în contextul unei situații financiare dificile în care se află. Nu este o situație conjuncturală ci o situație care a început din anul 2012, reclamanta dovedind faptul că înregistrează un declin galopant atât în ceea ce privește cifra de afaceri cât și profitul. Astfel, la înscrisurile de la filele 245-250 se regăsesc următoarele comparații: dacă în 2011 avea o cifră de afaceri de 4,5 milioane, în 2012 aceasta a scăzut la aproape de 2 ori mai puțin, continuând evoluția negativă și în anul 2013 unde cifra de afaceri nu depășește suma de 3.000.000 lei. Nu deține un document oficial cu privire la situația globală pe 2013 însă arată că prin raportare la 2011 și 2012 situația este în continuare critică din punct de vedere financiar. Sub aspectul profitului, învederează că dacă în 2011 avea un profit de 1,29 mil. lei, în 2012 acesta a scăzut dramatic la 80.000 lei ca în 2013 cel puțin din perspectiva primului semestru, societatea să înregistreze pierderi în sumă de 186.000 lei. Dacă raportează achitarea amenzii în cuantum de 142.167 la cifra de afaceri medie lunară pe 2012, se observă că achitarea ei ar echivala cu un procent de 72% din cifra de afaceri lunară pe 2012. Aceleași concluzie dramatică cu privire la achitarea amenzii se menține și cu privire la 2013 pentru că dacă raportăm cuantumul amenzii la cifra de afaceri lunară medie pe 2013, ar echivala cu plata unui procent de peste 50 % din această cifră de afaceri medie lunară. Ori astfel cum a reținut chiar ÎCCJ printr-o decizie într-un caz similar în materie de concurență, condiția pagubei iminente este îndeplinită dacă plata amenzii făcută deodată depășește un procent de 40% din cifra de afaceri medie lunară a părții interesate. Totodată, învederează că achitarea amenzii în acest moment ar conduce și la blocarea executării obligațiilor contractuale scadente ale reclamantei. Aici se referă la cele 2 contracte cadru depuse la filele 152-159 din care rezultă obligațiile sale scadente în calitate de achizitor de muniție în relație cu IGPR. Neîndeplinirea acestor obligații contractuale nu conduce numai la rezilierea contractului dar și la aplicarea de sancțiuni din perspectiva legislației achizițiilor publice (art.181 lit. c1 ) care prevede sancțiunea excluderii de la toate procedurile de achiziție publică timp de 2 ani pentru toți operatorii care și-au îndeplinit defectuos obligațiile contractuale. La aceste sancțiuni se adaugă și executarea garanțiilor de bună execuție în ceea ce privește contractele pe care le are în desfășurare. Totodată, imposibilitatea reclamantei de a-și achita obligațiile la bugetul de stat va conduce și la imposibilitatea de a-i fi emise certificatele fiscale necesare pentru orice operator care participă în proceduri de achiziție publică față de care ofertele pe care le va depune în viitor vor fi descalificate de plano având în vedere că nu deține acest certificat fiscal. Având în vedere și activitatea reclamantei de a participa în mod constant la licitații publice organizate de instituții precum M.A.I., M...I., S.P.P., credibilitatea societății (mai ales că este o societate mică) ar avea de suferit (în special în relațiile cu partenerii săi în executarea contractelor). Potrivit înscrisurilor depuse la termenul anterior rezultă că numai emiterea deciziei a început să o prejudicieze sub aspectul reputației și credibilității, cu atât mai mult executarea amenzii până la soluționarea acțiunii în anulare. Din perspectiva perturbării grave a instituției publice reprezentate de IGPR arată că acordurile cadru pe care le-a depus la filele 152-159 arată că reclamanta trebuie să dispună la orice moment de disponibilități bănești pentru cantitățile de muniție pe care IGPR i le poate solicita. Plata pe care o face IGPR către reclamantă apare doar ulterior momentului în care subscrisa își plătește producătorii de unde achiziționează muniția, respectiv va fi plătită abia la 30 de zile de la momentul recepției fără obiecțiuni de către IGPR astfel cum reiese din art.8.1 și 8.2 din Acordurile contractuale. În acest sens învederează că încă din ianuarie a fost înștiințată de IGPR pentru semnarea a două contracte subsecvente la aceste Acorduri cadru, în prezent contractele fiind semnate. Apreciază că achitarea în acest moment a amenzii conduce în mod implicit și la imposibilitatea sa de a-și executa obligațiile în ceea ce privește achiziționarea de muniție deja solicitată de inspectorul general de Poliție, fapt care va conduce în mod inevitabil la o perturbare gravă a activității acestei instituții având în vedere că este o instituției cu atribuții în respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății private și publice în identificarea și sancționarea infracțiunilor dar și în asigurarea și prezervarea ordinii și liniștii publice. Solicită ca prin decizia ce se va pronunța să se facă o comparație între interesul public elevat de către pârâtă în a fi executată amenda înainte de soluționarea acțiunii în anulare și interesul public relevat de solicitarea cu muniție a IGPR care din punctul său de vedere prevalează față de obiectul acțiunii. Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă acțiunii în anulare și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată astfel cum rezultă din nota de cheltuieli depusă anterior. Depune concluzii scrise.
Pârâtul, prin inspector de concurență, solicită respingerea acțiunii avându-se în vedere paguba iminentă invocată, în primul rând cuantumul amenzii aplicate (142.000 lei, echivalentul a 32.000 Euro) și că probele de la dosar nu arată faptul că reclamanta s-ar afla într-o imposibilitate de a plăti această amendă. Ar trebui ca apărătorul reclamantei să fie crezut pe cuvânt pentru datele prezentate în ședință publică raportat la situația financiară actuală a reclamantei, respectiv faptul că are o anumită cifră de afaceri înregistrată în 2012 sau că cifra medie lunară în anul 2010 ar reprezenta 50% din amenda care ar trebui plătită. Reclamanta putea să depună balanța lunară la sfârșitul anului 2013 pentru a vedea care este cifra de afaceri înregistrată și certificată la nivel fiscal, pe de altă parte să existe o imagine a încasărilor reclamantei de la debitorii săi. Apreciază că afectarea reputației invocată nu este demonstrată de documentele depuse pentru că dacă partenerul existent își exprimă îngrijorarea cu privire la etica partenerului său comercial, nu se arată că au existat consecințe în raporturile contractuale iar pe de altă parte, față de întâmpinarea depusă de M.. aflat pe rolul ÎCCJ, arată că acest dosar este din 2012, anterior emiterii deciziei contestate. Nu avea cum să-i fie afectată reputația și să nu primească autorizațiile pentru importul armelor respective. În ceea ce privește cazul bine justificat, solicită să se aibă în vedere că reclamanta vizează împrejurarea că raportul a fost restituit echipei de investigație, ori în cazul în care ar fi considerat că nu există probe, ar fi dat decizie de închidere dar pe aspecte pur tehnice. În urma audierilor s-a ajuns la concluzia că trebuie să se ceară punctul de vedere al M.. de răspuns, pe lângă afirmațiile luate fragmentat de reclamantă, există și concluziile M.. rezultă că se putea concura pe o anumită categorie de produse licitate dar nu acesta constituie proba singulară în acest caz ci există o . probe indirecte care luate în comun arată însă că în cazul de față există o încălcare a legislației în domeniul concurenței. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în ipoteza în care vor fi acordate, solicită să se aibă în vedere art.35 Ncpc. Depune concluzii scrise.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de suspendare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de19.12.2013, reclamanta S.C. T. S. INTERNAȚIONAL S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtulC. CONCURENȚEI, cerere de suspendare a executării Deciziei Consiliului Concurenței nr.44/29.11.2013 prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă în valoare de 142.167 lei (echivalentul a aproximativ 32.000 Euro la cursul de schimb BNR de la data emiterii deciziei) reprezentând 6% din cifra de afaceri totală realizată de reclamată în anul 2012, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe scurt, reclamanta arată că prin Ordinul 388/27.10.2009, C. Concurenței a dispus declanșarea din oficiu a unei investigații privind posibila încălcare de către S.C. T. S. Internațional S.R.L. a prevederilor art.5 alin.1 lit. f) din Legea nr.21/1996 și art.81 alin.1 din TCE cu privire la licitațiile organizate de Departamentul pentru Armamente din cadrul M.. 2005, 2006 și 2007 pentru achiziționarea produselor „armament de infanterie” și „aparatură optică”.
În cursul desfășurării investigației, în anul 2012, pârâtul a emis un prim raport de investigație care ajungea la concluzia unei încălcări a legii și propunea sancționarea companiilor implicate. Însă, în urma audierilor și a ședinței de deliberare, acest prim raport a fost restituit echipei de investigație „pentru completarea probatoriului” (în sensul solicitării unui punct de vedere privind caracteristicile tehnice ale produselor licitate și posibilitatea efectivă pe care întreprinderile implicate o aveau de a licita și alte produse, în funcție de portofoliul de producție al fiecăreia).
Punctul de vedere a fost solicitat autorități contractante M.. răspuns a fost tranșant și în deplină concordanță cu poziția exprimată în mod oficial într-un comunicat încă din anul 2009.
Ignorând complet răspunsul autorității și fără a mai administra vreo altă probă, echipa de investigație a emis un al doilea raport de investigație tot cu concluzii de încălcare a legii și propuneri de sancționare.
La data de 29.11.2013, C. Concurenței a emis Decizia nr.44 prin care a constatat încălcarea de către S.C. T. S. Internațional S.R.L., San Swiss Arms AG, Brugger&Thomet AG și J.P. Sauer&Sohn Gmbh a art.alin.1 lit. f) din Legea concurenței și a art.101 alin.1 din TFUE și a sancționat companiile menționate pentru practica concertată de participare cu oferte trucate, constând în împărțirea produselor ofertate la licitațiile investigate, realizată prin intermediul schimbului de informații mijlocit de T., la licitațiile investigate, organizate de M..> Reclamanta apreciază că decizia atacată este afectată de un viciu de nelegalitate evident, a cărui analiză nu presupune antamarea fondului cauzei și se impune cu necesitate suspendarea executării amenzii dispuse pentru a se preveni un prejudiciu grav și ireparabil în absența măsurii provizorii solicitate în cauză.
Cu privire la cazul bine justificat, reclamanta arată că este dovedit, motivul de nelegalitate a Deciziei atacate fiind flagrant și nu prejudecă fondul.
Reclamanta arată că primul raport a fost restituit echipei de investigație în anul 2012 în vederea completării probatoriului. În urma informațiilor solicitate, poziția autorității contractante M.., a fost una lipsită de echivoc. Cu toate acestea, amenda a fost aplicată în ciuda poziției contrare a autorității contractante. Astfel, nelegalitatea invocată de reclamantă apare ca fiind una de ordinea evidenței. Incompatibilitatea și contradicția dintre cel două concluzii (concluzia pârâtului de aplicare a amenzii și concluzia autorității contractante care a susținut întotdeauna că operatorii investigați fabrică produse diferite).
În prezenta cauză, viciul de nelegalitate invocat nu poate fi privit ca vădit neîntemeiat sau formulat cu rea-credință, doar pentru a întârzia executarea amenzii întrucât contradicția dintre concluziile autorității contractante cu privire la posibilitatea companiilor de a se concura și concluziile Deciziei atacate este evidentă.
În plus, având în vedere caracterul de acuzație penală al amenzilor aplicate în materia concurenței, prezumția de nevinovăție de care se bucură reclamanta în temeiul dispozițiilor art.6 din CEDO primează în raport cu prezumția relativă de legalitate a actului administrativ.
În analizarea cazului bine justificat, reclamanta apreciază că instanța trebuie să verifice prima facie, fără o examinare aprofundată, contradicția flagrantă dintre răspunsul autorității, considerat a fi esențial în completarea probatoriului și decizia de amendare.
Cu privire la necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, reclamanta arată că se impune suspendarea executării amenzii întrucât punerea în executare a Deciziei atacate va produce un prejudiciu material viitor care este previzibil cu evidență și care este demonstrat de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În primul rând, reclamanta relevă situația economică dificilă din cauza pierderilor suferite, plata amenzii producându-i o pagubă iminentă evidentă.
În al doilea rând, arată că plata amenzii devine scadentă în 30 de zile și nu eșalonată pe parcursul unui an calendaristic astfel încât nu este relevant în sine procentul de 6% din cifra de afaceri aplicat de pârât în decizia atacată pentru a evalua impactul plății amenzii înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei.
În al treilea rând, impactul efectuării plății amenzii în luna ianuarie ar putea aduce societatea în imposibilitatea de a efectua plățile către bugetul de stat.
În patrulea rând, având în vedere obiectul contractelor încheiate de reclamantă și scadente în 2014, achitarea amenzii în luna ianuarie ar pune reclamanta în imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale ce țin de siguranța națională cu impact asupra capacității de apărare a țării.
Nu în ultimul rând, arată reclamanta, plata imediată a amenzii ar fi de natură a-i afecta prestigiul și imaginea prin raportare la aplicarea efectivă a „prezumției de nevinovăție” și care este de natură să scadă încrederea clienților în produsele companiei care activează într-un domeniu atât de sensibil (care ține de siguranța națională și de capacitatea de apărare a țării).
În susținere, reclamanta a depus decizia atacată, alte înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul C. CONCURENȚEI a depus întâmpinare la 20.01.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Deciziei Consiliului Concurenței nr.44/2013 apreciind că reclamanta nu a dovedit că sunt îndeplinite cele două condiții legale cumulative pentru a se dispune suspendarea, respectiv existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Reclamanta S.C. T. S. Internațional S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare la 04.02.2014 prin care a solicitat admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și înlăturarea apărărilor pârâtei.
În cauză, a fost stabilită cauțiune în sarcina reclamantei în cuantum de 3.000 lei, achitată de aceasta cu recipisa de consemnare nr._/1 din 26.02.2014 și chitanța nr._/1 din data de 26.02.2014 emise de CEC Bank - Unitatea V., originalul fiind depus la Registrul de valori al instanței.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că cererea de suspendare este neîntemeiată.
Potrivit Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Aceleași condiții sunt reglementate și de art. 15 din legea 554/2004 pentru situația în care cererea de suspendare a executării actului se formulează după sesizarea instanței de judecată cu cererea de anulare.
Cu privire la cazul bine justificat reclamanta a invocat faptul că un prim raport al echipei de investigație a fost restituit cu motivarea că este necesară completarea probatoriului „în sensul solicitării de la Ministerul Apărării Naționale sau de la un expert în domeniul armamantului (de exemplu, de la Academia Tehnică Militară) a unui punt de vedere de specialitate privind caracteristicile tehnice ale produselor licitate și în legătură cu posibilitatea efectivă pe care întreprinderile implicate o aveau de a licita și alte produse, în funcție de portofoliul de producție al fiecăreia”.
Or un astfel de punct de vedere a fost solicitat și răspunsul a fost în sensul că autoritatea contractantă nu deține informații pentru a se pronunța cu privire la acest aspect. Ignorând acest răspuns și fără a se depune alte probe, a fost întocmit un nou raport și ulterior a fost emisă decizia atacată.
În opinia reclamantei punctul de vedere al autorității contractante este edificator conducând la concluzia că firmele nu se puteau concura.
Din analiza materialului probator existent la dosar Curtea constată, însă, că răspunsul dat de autoritatea contractantă nu este edificator și nu poate, prin el însuși, să dea naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului atacat. Autoritatea contractantă nu a exprimat un punct de vedere ferm în sensul că societățile comerciale investigate nu puteau oferta alte produse decât cele pentru care au întocmit ofertă iar în decizia atacată au fost prezentate o . argumente și dovezi din care rezultă că firmele investigate aveau o ofertă diversificată care le-a fi permis să participe la licitațiile organizate de Ministerul Apărării Naționale cu mai multe produse, inclusiv de a se concura.
În aceste condiții răspunsul autorității contractante nu apare ca o probă hotărâtoare, menită să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului atacat.
În ceea ce privește pagube iminentă, Curtea constată că reclamanta a invocat situația financiară dificilă din anul 2013 fără a proba acest lucru. Singurele probe se referă la anul 2012 și la prima jumătate a anului 2013 or în raport de aceste date nu s-a făcut dovada că executarea amenzii ar putea produce consecințe ce nu ar mai putea fi reparate în eventualitatea anulării actului.
Raportarea amenzii la cifra de afaceri lunară nu este justificată. Este adevărat că obligația de achitare integrală a amenzii exista încă de la data emiterii actului dar aceasta nu înseamnă că, în lipsa disponibilităților bănești, executarea nu se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp.
Cât privește imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale ce țin de siguranța națională, Curtea constată că această consecință nu este dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantaS.C. T. S. INTERNAȚIONAL S.R.L. cu domiciliu procesual ales la „SCA N. D. Kingstone Petersen” din București, ..1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park în contradictoriu cu pârâtulC. CONCURENȚEI cu sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere nr.1, Corp D1 ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red. Jud. SDG/2014
Tehnored. TM/4 ex./.
.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3443/2014.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 19/2014. Curtea de... → |
|---|
