Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 2794/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2794/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 3832/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2794
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă V. V. împotriva sentinței civile nr.1447/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE F. DGFP având ca obiect „excepție nelegalitate act ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp.art. 411 Noul Cod de Procedură Civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ /09.10.2013 reclamanta V. V. în contradictoriu cu pârâtul AJFP TELEORMAN (DGFP TELEORMAN), a invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 191/08.12.2011 și înlăturarea acesteia din cauză.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia nr. 191/08.12.2011 a fost revocată din funcția temporară de conducere – șef birou juridic.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 întrucât respectiva decizie nu este motivată în fapt și în drept, ceea ce contravine practicii Curții Europene de Justiție potrivit căreia motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte într-o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacă, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor, iar instanțelor să permită efectuarea revizuirii actului.
În drept a invocat art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu a depus decizia contestată și a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâta AJFP TELEORMAN (DGFP TELEORMAN) a formulat întâmpinare (fila 8) prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât cu privire la cererea în anulare a deciziei s-a pronunțat sentința civilă nr. 275/20.03.2012 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4106/14.11.2012 a Curții de Apel București.
Mai mult prin hotărârea nr. 4158/14.10.2013 Curtea de Apel București a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 4106/14.11.2012 a Curții de Apel București.
În drept a invocat art. 205 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar spre probă a depus înscrisuri, inclusiv decizia atacată (filele 14-31).
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1)din Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu, instanța a reținut că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 4106/14.11.2012 (fila 16) Curtea de Apel București a admis recursul formulat de reclamanta V. V. și a modificat sentința civilă nr. 275/20.03.2012 a Tribunalului Teleorman, în sensul că a anulat măsura revocării dispusă prin decizia nr. 191/07.12.2011, admițând acțiunea în parte.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Conform alin. 2 din același articol, instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde de soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției.
Din interpretarea fie doar literală a acestor prevederi legale rezultă că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai atunci când există un proces care are ca obiect legalitatea unui act administrativ, iar hotărârea instanței pe fond depinde de un alt act administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate.
Ori în cauza de față nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale întrucât reclamanta nu a învestit instanța cu o acțiune în anularea unui act administrativ a cărei soluție să depindă de decizia nr. 191/08.12.2011.
În considerarea acestor motive și în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta reclamantă V. V. prin care a solicitata admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei nr.191/26.06.2012 emisă de AJFP Teleorman cu încălcarea Raportului Direcției Corpului de Control ANAF nr._/14.11.2011, act ce a fost dat în aplicarea Legii nr.188/1999, OPANAF nr.715/2008 și fișa postului.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate curtea reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Curtea reține că motivele de recurs invocate de către recurenta – reclamantă sunt nefondate ,urmând a fi respinse ca atare ,din întreaga construcție juridică a recursului declarat în cauză instanța nu decelează nici un argument care să justifice casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul solicitat de către reclamant.
Curtea va analiza cererea de recurs a recurentului reclamant în lumina jurisprudenței CEDO care în cauza Albina împotriva României a statuat că bligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea V. der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29.
Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60).
În prezenta cauză problema de drept care trebuie să fie rezolvată constă în stabilirea împrejurării de fapt și de drept dacă excepția de nelegalitate a unui act administrativ poate forma obiectul unei cereri de chemare în judecată de sine stătătoare, independent de existența unui proces pe rolul instanței în cadrul căruia să fie invocată ca incident procedural.
Răspunsul este negativ și dincolo de orice îndoială și rezultă cu claritate din prevederile art 4 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 potrivit cărora:
(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Din interpretarea prevederilor art 4 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai atunci când există un proces care are ca obiect legalitatea unui act administrativ, iar hotărârea instanței pe fond depinde de un alt act administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate.
Or, în cauza de față nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale întrucât reclamanta nu a învestit instanța cu o acțiune în anularea unui act administrativ a cărei soluție să depindă de Decizia nr. 191/08.12.2011 emisă de DGFP Teleorman.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă V. V. împotriva sentinței civile nr.1447/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE F. DGFP, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 07.04.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond.Tribunalul Teleorman
M. M.
The.red.O.S/2 ex
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 19/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8833/2014.... → |
|---|
