Anulare act administrativ. Încheierea nr. 17/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 6070/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 17.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta R. D. SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „Anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta R. D. SRL, reprezentată de avocat Vilian C., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pârâta nu s-a conformat dispoziției instanței stabilită în sarcina sa la termenul anterior, respectiv nu a depus documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate, după care,
Având cuvântul pe probe, reclamanta R. D. SRL, reprezentată de avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar. De asemenea, conform art. 208 Cod procedură civilă republ. solicită decăderea pârâtei din dreptul de a propune și administra probe și invoca excepții ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinare în termenul stabilit, precum și a documentației care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Curtea dispune decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe și invoca excepții conform art. 208 Cod procedură civilă republ. În continuare acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Reclamanta R. D. SRL, reprezentată de avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul notelor scrise pe care le depune la dosar. De asemenea, învederează că susținerea pârâtei conform căreia numai decizia poate fi contestată este adăugată la lege. Reclamanta a contestat și decizia de soluționare a contestației, criticile fiind indicate punctual. De asemenea, conform art. 218 alin.2 din Codul de procedură fiscală decizia de soluționare a contestației poate fi atacată conform Legii nr. 554/2004.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reclamanta R. D. SRL, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei și a procesului verbal contestate, iar în subsidiar anularea numai a penalităților privind TVA-ul și majorările de întârziere. Menționează că pârâta a promovat numai susțineri contradictorii. Mai arată că Regulamentele nr. 443 și 444 au intrat în vigoare în data de 11.05.2011. Arată că importurile au fost făcute în septembrie 2010, rezultând așadar că s-a făcut aplicarea greșită a art.1 din ambele Regulamente. Astfel, cei doi producători exploatatori erau exonerați de la aplicarea noii taxe antidumping conform Regulamentelor 443 și 444. Organele fiscale nu puteau emite procesul verbal de control având în vedere că nu se cunoștea proveniența mărfii importate, dispozițiile art. 6, 7, 9 și 11 din Codul de procedură fiscală fiind încălcate.
În subsidiar arată că Regulamentele 443 și 444 au fost aplicate retroactiv și s-au aplicat taxe suplimentare la data intrării în vigoare a Regulamentelor retroactiv de la data intrării în port a mărfii. De altfel, arată că taxa adăugată fixată devine aplicabilă de la data comunicării către debitor și nu de la data intrării în vigoare a regulamentelor. Mai mult, arată că obligațiile fiscale au fost achitate în termen și astfel că nu mai datorează penalități. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a le da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă republ.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 24.02.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 617
Ședința publică din 24.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta R. D. SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „Anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.02.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9.09.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta R. D. SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună in principal, anularea în întregime a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/08.08. și a Procesului Verbal de Control nr._/08.08.2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Supraveghere pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin care organele vamale au stabilit în sarcina Societății obligații de plată suplimentare în sumă totală de 4.589.982,17 RON, reprezentând taxe antidumping și compensatorii în sumă totala de 2.604.932,34 RON, TVA în sumă de 625.183,76 RON, majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON, majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON. În subsidiar, în măsura în care se va trece peste argumentele aduse în argumentarea solicitării de la punctul 1, solicită anularea parțială Deciziei de regularizare și a Procesului verbal în sensul constatării ca fiind nedatorată a sumei totale de 1,359.877,07 RON, formată din: majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON; majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON; exonerarea Societății de la plata sumei considerată a fi nelegal impusă prin Decizia de regularizare și Procesul verbal, cu consecința restituirii acestei sume achitate conform OP de la Anexa 4 din prezenta, plata dobânzilor, conform art. 124 din Codul de procedură fiscal, calculate până la data restituirii efective. Solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom efectua in acest dosar.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta arată în esență faptul că, avand in vedere prevederile art 205 din Codul de Procedura Fiscala si art. 7 din Legea Contenciosului Administrativ, cat si conform dispozițiilor inserate in actele atacate in același sens, a formulat contestație fiscala împotriva Procesului si Deciziei, expediata in data de 06.09.2012 si înregistrata sub numărul_/13:09.2012 ANAV-DGSC. Având in vedere prevederile art. 70 din Codul de Procedura Fiscala, conform caruia contestatia depusa trebuia solutionata in termen de 45 de zile și având în vedere expirarea termenului legal de 45 de zile de soluționare a cererii, a formulat si depus prin posta la data de 04.03.2013 cerere de chemare in judecata privind obligarea ANAF DGSC la soluționarea contestației depuse, cerere ce a făcut obiectului dosarului nr._ soluționat de C. in data de 24.05.2013 ca fiind ramasa fara obiect.
Ulterior depunerii cererii de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului indicat, in data de 12.03.2013 a primit Decizia nr. 62/07.03.2013 prin care parata a solutionat contestatia reclamantei pronunțând o soluție de respingere pe care o apreciază netemeinică.
Astfel, reclamanta arată că, în perioada 27 iunie - 8 august 2012, Societatea a fost supusă unui control vamal ulterior al operațiunilor de punere în liberă circulație efectua,te de Societate în perioada 2009 - 2010 pentru produsul biomotorină. Controlul a fost efectuat de inspectori din cadrul Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale.
In perioada supusă controlului (2009 - 2010), Societatea a efectuat un număr de 5 operațiuni de punere în liberă circulație de biomotorină, într-o perioadă de 4 săptămâni: 17.09._10. La momentul liberă circulație Societatea a îndeplinit in mod legal toate formalitățile de import conform legislației în vigoare, inclusiv a declarat în declarația vamală procentul de biomotorină de 100% al produsului importat, așa cum a fost solicitat ca urmarea aplicării Regulamentelor(CE) nr.720/2010 și nr. 721/2010, prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unor anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping și compensatorii impuse împotriva importurilor de biomotorină originară din SUA prin importuri expediate din Canada sau Singapore.
Urmare a finalizării anchetelor inițiate ca urmare a Regulamentelor (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2010 ante-menționate, prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și 444/2011, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în data de 11.05.2011, s-a decis extinderea aplicării taxelor definitive antidumping și compensatorii percepute la importurile de biomotorină originară din SUA și asupra importurilor de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca fiind originare din Canada. Cu ocazia controlului vamal ulterior, prin Decizia de regularizare au fost percepute Societății taxe antidumping și compensatorii în sumă de 2.604.932,34 RON, precum și TVA aferent în sumă de 625.183,76 RON.
În plus, prin Procesul Verbal și Decizia de regularizare s-a impus în sarcina Societății și plata sumei de 1.359.877,07 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii și aferente TVA, calculate pe perioada de la data importului până la data încheierii controlului.
Mai arată că aplicarea Regulamentelor de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 s-a făcut cu ignorarea vădită a situației de fapt rezultată din certificatul de origine a mărfii și cu încălcarea prevederilor articolului 1 alin. 1 din aceste regulamente.
Având în vedere că exportatorul biomotorinei din Canada este un comerciant care nu produce biomotorină ci achiziționează, la rândul său, produsul tranzacționat de la alți comercianți sau producători și având în vedere că cei doi producători exceptați de la exinderea aplicării taxelor reprezintă aproximativ 90 % din producția canadiană de biomotorină"" (conform mențiunilor de la punctul 22 din preambulul Regulamentelor de aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011), avand in vedere procentul indicat, rezultă în mod evident că probabilitatea originii biomotorinei importate de Societate, de a proveni tocmai de la unul dintre cei doi producători exceptați expres de regulamentele indicate, este foarte mare.
Având în vedere această excepție legală de extindere a aplicării taxelor pentru mărfurile expediate din Canada precum și faptul că organul de control fiscal nu a avut niciun document, mijloc de probă sau început de mijloc de probă din care să rezulte că marfa importată de Societate nu ar fi fost produsă de una dintre cele două societăți sus-indicate, rezultă cu evidență faptul că organul de control a aplicat o decizie de impunere netemeinică.
Este sarcina organului de control să ateste sau să identifice faptul că această marfă care, conform certificatului de origine atașat (necontestat) este de origine din Canada, ar fi fost produsă de o alt producător din Canada, altul decât cei doi producători exceptați citați anterior, pentru a putea extinde aplicarea și a obliga Societatea la plata acestor taxe compensatorii și antidumping.
Or, în situația existenței unei probabilități mari ca biomotorina importată de Societate să poată fi exceptată ca fiind producă de unul dintre cei doi producători exceptați și în situația în care organul de control nu a avut niciun document care să arate contrariul, este nelegal și netemeinic să presupui, ca organ de control, că marfa importată de Societate ar fi fost produsă de alți producători decât cei doi exceptați,
În consecință, fiindu-i impusă o datorie ale cărei origini nu sunt certe, consideră că Decizia de regularizare este netemeincă și nelegală, fiind încălcate principiile generale de conduită în administrarea impozitelor stabilite la capitolul II din Codul de procedură fiscală, mai precis cele ale articolelor 6, 7, 9 si 12 din acest text legal.
Astfel, în situația existenței unui dubiu evident asupra producătorului biomotorinei importate, organul de control ar fi trebuit să facă aplicarea principiului in dubio pro reo și să nu sancționeze un comerciant de bună credință care, lai momentul importului nu a eludat nicio o dispoziție legală în privința taxelor și impozitelor aferente acestui import (taxe vamale, accize, TVA), inclusiv în privința originii mărfii.
Subliniază că nu este adevărat ceea ce se concluzionează în Procesul verbal că s-ar fi încălcat prevederile art. 199 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 de aplicare a Codului vamal comunitar. În realitate, importurile au fost declarate și taxele datorate la import au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul efectuării importului, inclusiv s-a făcut aplicarea prevederilor Regulamentelor (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2010, declarându-se la acel moment procentul de biomotorină, așa cum era cerut de aceste regulamente.
Acest fapt reiese din documentele prezentate la control, atașate prezentei într-un set de documente cu 37 de pagini, indicat ca Anexa 3.
Nedatorând taxe compensatorii și antidumping pentru biomortorina importată conform celor de mai sus, nici TVA aferent, impus prin Decizia de regularizare, nu este datorat; în plus, nici majorarile și penalitățile de întârziere nu mai pot fi considerate a fi impuse legal.
În concluzie, solicită anularea Deciziei de regularizare și a Procesului verbal, și restituirea sumei de 4.589.982,17 RON plătită de Societate în data de 20.08.2012 - copia documentelor de plata atașă prezentei ca Anexa 4.
În subsidiar, în măsura în care se va trece peste argumentele aduse în argumentarea solicitării de la punctul 1, anularea parțială Deciziei de regularizate și a Procesului verbal în sensul constatării ca fiind nedatorată a sumei totale de 1359.877,07 RON, având în vedete susținerile de mai jos privind scadența obligației de plată a taxelor antidumping și a celor compensatorii, precum și a TVA aferente.
Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 11.05.2011 extind cu caracter retroactiv perceperea taxelor definitive antidumping și compensatorii impuse prin Regulamentele (CE) nr. 598/2009 și 599/2009 ale Consiliului asupra importurilor de biomotorină originară din SUA și pentru importurile de biomotorină expediate din Canada în perioada 12.08._11 care au făcut obiectul înregistrării în baza Regulamentelor (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2010, și deci și asupra celor cinci importuri efectuate de către Societate în acea perioadă care au făcut obiectul controlului vamal ulterior finalizat prin Procesul Verbal și Decizia de regularizare.
Efectul retroactiv stabilit prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 este însă definit sub aspectul întinderii sale de către Comisia Europeană la punctul E din preambulul Regulamentelor (CE) nr. 720/2010: și nr. 721/2010 „ÎNREGISTRAREA", citat de altfel, chiar ca temei de drept în textul Deciziei de regularizare și, similar, în textul Procesului Verbal.
Efectul retroactiv privește includerea în categoria importurilor pentru care se datorează taxele antidumping și taxele compensatorii extinse prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 a importurilor de biomotorină expediată din Canada în perioada de înregistrare a importurilor de acest tip stabilită prin Regulamentele (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2010, și anume în perioada 13.08._11.
Efectul retroactiv stabilit prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și 444/2011 nu poate însă să fie văzut ca stabilind și că data de la care se datorează taxele antidumping și taxele compensatorii de către importatorii de biomotorină expediată din Canada în perioada de înregistrare, ar fi data efectuării importurilor care fac obiectul înregistrării, necreând obligații de plată la momente anterioare intrării în vigoare a acestor regulamente, adică anterioare datei de 12.05.2011.
O interpretare contrară ar însemna;impunerea în sarcina contribuabililor care au efectuat cu bună-credință operațiuni de import din Canada, care știau la momentul efectuării acestor importuri supuse înregistrării că ar putea sau nu să datoreze taxe antidumping și taxe compensatorii în funcție de rezultatul anchetei dispuse de Comisia Europeană, a unor costuri decurgând din trecerea timpului (dobânzile curse pe perioada de la momentul efectuării importului până la momentul impunerii taxelor conform legii). Ori, o astfel de măsură ar încălca principiul subsidiarității în stabilirea măsurilor reparatorii precum și cel al securității juridice.
De asemenea, . Regulamentelor de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 nu reprezintă nici motiv pentru modificarea sau revizuirea declarațiilor depuse în vamă cu ocazia efectuării importurilor de biomotorină în perioada de înregistrare.
Astfel, nu se poate reține în sarcina Societății, ca de altfel în sarcina niciunui alt importator de biomotorină expediată din Canada în perioada de înregistrare, aplicarea drepturilor vamale la data importului „pe baza unor informații incomplete sau incorecte"" și nu se poate concluziona, așa cum se face în Procesul verbal că s-ar fi încălcat prevederile art. 199 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 de aplicare a Codului vamal comunitar. În fapt, importurile au fost declarate și taxele datorate la import au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul efectuării importului.
În speță, creanța fiscală reprezentată de taxele antidumping și taxele compensatorii, precum și TVA, datorate pentru importurile de biomotorină expediate din Canada efectuate de către Societate în perioada 17.09._10, inclusă în perioada de înregistrare a importurilor de biomotorină expediate din Canada stabilită prin Regulamentele (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2010 s-a născut la data intrării în vigoare a Regulamentelor de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011, mai precis, în data de 12.05.2011. La aceeași dată, a luat naștere și dreptul organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată.
Pentru taxele antidumping și taxele compensatorii stabilite prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 443/2011 și nr. 444/2011 a importurilor de biomotorină expediată din Canada în perioada de înregistrare a importurilor de acest tip, precum și a TVA aferent, autoritățile vamale au obligația stabilirii și comunicării acestora către importatori, pentru a putea solicita plata acestora.
În materie de termen de plată a acestei datorii, sunt incidente prevederile art. 222 din Codul vamal comunitar, respectiv termenul de plată de maximum 10 zile de la data comunicării.
Mai arată că Societatea a efectuat în data de 20.08.2012 plata sumei de 4.589.982,17 RON cuprinzând atât contravaloarea taxelor antidumping și compensatorii și a TVA cât și a majorărilor și penalităților de întârziere impuse prin Decizia de regularizare - copia documentelor de plată atașă prezentei ca Anexa 4.
Prin urmare s-a solicitat, in subsidiar, restituirea sumei totale de 1.359,877,07 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii și TVA, precum și plata dobânzilor conform art. 124 din Codul de procedură fiscală calculate până la data restituirii efective.
Cu privire la netemeinicia motivațiilor din Decizia nr. 62/07.03.2013 arată că, față de responsabilitatile mentionate la punctele (i) si (ii) ale prev. art. 199 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 nici organul de control si nici cel de solutionare nu au contestat faptul ca informațiile înscrise in declarațiile de import au fost corecte si complete iar documentele anexate au fost autentice.
Cu privire la responsabilitatea mentionata la punctul (iii), reclamanta a îndeplinit intocmai obligațiile care ii reveneau la momentul depunerii la biroul vamal a declarațiilor de punere in libera circulație (reprezentând regimul vamal solicitat), respectiv:
(1)a efectuat formalitățile de înregistrare a importurilor de produs asa cum sunt ele cerute de Regulamentele (CE) nr. 720/2010 si nr. 721/2010 - cerința citata in textul Deciziei de solutionare la pagina 11/21 primul paragraph corespunzător Regulamentului 721/2010 - fapt recunoscut de organul de control si preluat de organul de solutionare atunci cand face aplicarea Regulamentelor CE nr. 443/2011 si nr. 444/2011; care extind aplicarea taxelor antidumping si compensatorii asupra "importurilor [...] inregistrate in confomitate cu art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 720/2010”, respectiv nr. 721/2010; si
(2)a achitat sumele datorate conform legislatiei in vigoare la momentul efectuării importurilor in cauza, corespunzător regimului vamal de punere in libera circulatie, respectiv taxe vamale, accize si TVA - dar nu si taxe antidumping si compensatorii care nu erau datorate la momentul fiecărui import, ancheta fiind in curs de desfasurare in perioada respectiva.
Prin urmare, concluzia organului de control, insusita si de organul de solutionare, ca "la controlul vamal ulterior, s-a constatat ca reclamanta "a incalcat prevederile art. 199 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93", respectiv ca „la importul de biodiesel din Canada nu au fost avute in vedere Regulamentele (CE) nr. 720/2010 si nr. 721/2010" este falsa, lipsita de orice temei si contrara tocmai soluției fiscale de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2011 si nr. 444/2011.
În continuare mai arată că Regulamentele (CE) nr. 443/2011 si nr. 444/2011 sunt aplicabile in speța dar aplicarea lor nu a fost facuta in integralitatea lor. Reclamanta a contestat aplicarea automata a taxelor antidumping si compensatorii fara o minima investigație asupra aplicarii scutirilor prevăzute de aceste Regulamente.
Criticile reclamantei sunt respinse de catre organul de solutionare - pagina 17/21, al treilea paragraf in textul Deciziei de solutionare - in primul rand in baza unei interpretări eronate a prevederilor art.l pct. (2) din Regulamentele (CE) nr. 443/2011 si nr. 444/2011, susținând ca aplicarea acestor scutiri se face in condițiile in care momentul importului o factura comerciala valabila pe care trebuia sa figureze o declarație semnata de un reprezentant al entitatii care emite factura, in care sa fie precizat in mod expres numele si adresa producătorului, codul TABJC si cantitatea de marfa vanduta pentru export in UE" ar fi trebuit sa fi fost prezentata organelor vamale.
Este evidenta problema pe care o are organul de solutionare de intelegere a faptelor si a cerințelor Regulamentelor (CE) nr. 443/2011 si nr. 444/2011 in succesiunea lor temporala, intrucat la momentul importurilor (perioada 2009-2010) nu existau cerințele legale respective, emise abia in anul 2011.
Or, critica reclamantei exact acest lucru il avea in vedere, faptul ca la momentul controlului vamal ulterior nu a avut ocazia si posibilitatea efectuării demersurilor pentru indeplinirea condițiilor de aplicare a scutirilor de la indeplinirea unor obligații născute in anul 2011 cu privire Ia evenimente si operațiuni care au avut loc in anii 2009-2010.
De asemenea, organul de solutionare pretinde ca reclamanta ar fi avut pretentia aplicarii scutirii cu ocazia contestării Deciziei de regularizare si ca aceasta pretentie nu ar fi fost probata cu documente justificative. Or, pretentia reclamantei a fost aceea a indeplinirii procedurilor legale, inclusiv a controlului vamal ulterior, in asa fel incat, prin respectarea legii, in lipsa unor dovezi irefutabile ca importurile sale nu provin de la vreun producător pentru care se aplica scutirea de taxe antidumping si compensatorii, sa nu fie supusă impunerii pe baza utilei prezumpții de vinovăție din partea organului de control.
In concluzie, considera ca respingerea susținerilor sale pentru acest capat de cerere s-a făcut pe baza unei interpretări greșite atat a Regulamentelor europene aplicabile in cauza precum cat si a pretențiilor sale.
Cu privire la capatul de cerere referitor la aplicarea penalitatilor de intarziere arată că exigibilitatea taxei (dreptul organelor statului de a pretinde plata taxei) este cea care determina termenul de plata, care nu poate fi anterior momentului in cate intervine exigibilitatea, termen de plata de la care curg, in mod legal, dobânzi si, eventual, penalitati de intarziere.
In fapt, respingerea argumentelor pe care le-a adus in sprijinul contestatiei pentru acest capat de cerere invocând prevederile art. 201 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar arata ca, in interpretarea organului de soluționare, exigibilitatea in cazul in speța ar fi concomitenta cu faptul generator al taxei (si anume acceptarea declaratiei vamale de import), aspect pe care l-a motivat mai sus ca fiind eronat, echivaland cu impunerea unei datorii incerte (nu se stia daca va fi datorata sau nu) si nedeterminate (nu se stia care va fi nivelul taxelor aplicabile).
Odata intervenita exigibilitatea taxei, in opinia reclamantei la data publicații Regulamentelor (CE) nr. 443/2011 si nr. 444/2011, pentru a putea fi plătită datoria vamala cu privire la taxele antidumping si compensatorii trebuia sa fi fost determinata si comunicata importatorului de către organele vamale conform procedurii stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 si a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de aplicare a Codului Vamal comunitar.
Astfel arată că, comunicarea sumelor de plata s-a făcut in data de 09.08.2012 iar termenul legal de plata, stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, de 10 zile de Ia data comunicării, a fost 20.08.2012.
Întrucât reclamanta a efectuat plata taxelor impuse in termenul legal de plata de 10 zile de la data comunicarii sumelor de plata, prevederile art. 119 din Codul de procedura fiscala nu sunt aplicabile, ceea de implica faptul dobânzile si majorările de întârziere impuse prin Decizia de regularizare sunt nelegale.
Dizertația organului de solutionate despre termenul de scadenta a unor obligații bugetare si termenul de plata a acestora este nerelevanta si nu poate fi retinuta ca motiv de respingere a argumentelor noastre, întrucât în contestatie nu s-a făcut nicio vorbire despre scadenta obligațiilor bugetare, ci numai despre „scadenta obligației de plata", respectiv "scadenta datoriei" ambele semnificând data pana la care suma datorata trebuia achitata, data de la care incep sa curgă dobânzi si penalitati de intarziere conform art. 119 si art. 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal.
In concluzie, in privința admiterii capatului subsidiar al prezentei cereri, presupunând ca taxele antidumping si compensatorii ar fi datorate, nu se datoreaza majorați si/sau penalitati de intarziere intrucat aceastea au fost plătite in termenul legal.
In drept: Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 - art. 8,10,11 alin 1 lit c, coroborate cu prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicat, raportate la prevederile Cod Procedura Civila, având in vedere prevederile art. 1 si art. 20 alin 3 din OUG 74/2013 coroborate cu prevederile HG nr. 520/2013, prevederile Codului Vamal Comunitar, Codului fiscal, Codului de procedura fiscală, precum și pe prevederile Regulamentelor (CE) nr. 598/2009 și nr. 599/2009, ale Regulamentelor (CE) nr. 720/2010 și nr. 721/2011 și a Regulamentelor nr. 443/2011 și nr. 444/2011
Probe: proba cu înscrisuri precum si a oricărei probe admise de legea procesual civila, a cărei utilitate ar reieși din dezbateri.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 20.05.2013 reclamanta R. D. SRL a precizat cadrul procesual în raport de emitentul actelor administrative contestate, respectiv ANV, precizând că, potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din OUG 74/2013 ANAF se subroga in toate drepturile si obligațiile ANV - de la momentul fuziunii prin absorbție; prevedere legala care este indubitabila in sensul ca ANV este continuatorul de drept al personalitatii ANV careia ii preia toate drepturile si obligațiile, sens in care este si titularul dreptului, respectiv obligației, de a sta in judecata pentru apararea legalității/temeiniciei Deciziei de regularizate si PV de control atacate de reclamantă si emise de ANV.
Prin notele scrise formulate, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală invocă excepția inadmisibilității acțiunii prin care se solicită anularea Deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/08.08.2012 motivat de faptul că, actul administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației și nu decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Menționează ca impotriva Deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/08.08.2012 reclamanta a formulat contestatie pe cale administrativa ce a fost solutionata de Direcția generala de soluționare a contestatiilor prin Decizia nr. 62/07.03.2013.
Având in vedere ca potrivit Codului de procedura fiscala obiectul acțiunii in contencios administrativ se limiteaza la atacarea deciziei de soluționare a contestatiei solicită admiterea excepției invocata si respingerea acțiunii ca inadmisibila.
In situația in care va fi respinsă excepția invocata, pârâta își rezervă dreptul de a formula aparari si pe fondul cauzei.
Solicita proba cu inscrisuri si orice alte mijloace de proba care se vor dovedi utile si pertinente in cauza.
Examinând actele dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată neîntemeiată acțiunea urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Având în vedere dispozițiile art. 208 alin.1 Cod procedură civilă republ. întâmpinarea este obligatorie în afară de cazurile când legea prevede în mod expres altfel, iar potrivit alin.2 nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că autoritatea pârâtă nu a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii prin notele scrise depuse la termenul din 6.01.2014 și analizând argumentele invocate, Curtea constată că pretinsa excepție de inadmisibilitate a cererii este de fapt o apărare de fond motivat de faptul că reclamanta ar fi solicitat în principal anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/8.08.2012 și procesul verbal de control cu același număr din 8.08.2012 emise de autoritatea vamală din cadrul ANAF, neîndeplinind astfel dispozițiile art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală potrivit cu care pot fi atacate la instanța competentă deciziile emise în soluționarea contestației. Astfel, instanța constată că pretinsa excepție invocată este de fapt o apărare de fond invocată de autoritatea pârâtă prin notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Analizând cauza pe fond, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 9.09.2013 reclamanta R. D. SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună in principal, anularea în întregime a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/08.08.2012 și a Procesului Verbal de Control nr._/08.08.2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Supraveghere pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin care organele vamale au stabilit în sarcina Societății obligații de plată suplimentare în sumă totală de 4.589.982,17 RON, reprezentând taxe antidumping și compensatorii în sumă totala de 2.604.932,34 RON, TVA în sumă de 625.183,76 RON, majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON, majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON. În subsidiar, în măsura în care se va trece peste argumentele aduse în argumentarea solicitării de la punctul 1, solicită anularea parțială Deciziei de regularizare și a Procesului verbal în sensul constatării ca fiind nedatorată a sumei totale de 1,359.877,07 RON, formată din: majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON; majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON; exonerarea Societății de la plata sumei considerată a fi nelegal impusă prin Decizia de regularizare și Procesul verbal, cu consecința restituirii acestei sume achitate conform OP de la Anexa 4 din prezenta, plata dobânzilor, conform art. 124 din Codul de procedură fiscal, calculate până la data restituirii efective. Solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom efectua in acest dosar.
De asemenea, în cuprinsul cererii reclamanta face mențiune că a formulat în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală contestație împotriva deciziei de regularizare privind obligațiile suplimentare și a procesului verbal de control menționate mai sus, fiind emisă Decizia nr. 62/7.03.2013 aflată la dosar, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva actelor administrativ fiscale contestate, decizie care este de asemenea, considerată ca netemeinică de către reclamantă, fiind atacată prin cererea de chemare în judecată.
Se constată că în perioada 27.06-8.08.2012 societatea reclamantă a fost supusă unui control vamal ulterior al operațiunilor de punere în liberă circulație efectuate de societate în perioada 2009-2010 pentru produsul bio-motorină în perioada supusă controlului fiind efectuat un număr de 5 operațiuni de punere în circulație de bio-motorină.
Acest produs a fost importat în urma unor tranzacții cu diferiți comercianți, respectiv M. CHEM OLI LTD cu sediul în Malta, care a achiziționat produsul de la VECTOR ENERGY AG cu sediul în Elveția și care a cumpărat bio-motorina de la BIOVERSEL TRADING INC cu sediul în Canada, care a obținut de la autoritățile canadiene certificatul de origine al produsului care a fost ulterior exportat în România.
Reclamanta a susținut și în cadrul contestației administrative că originea bio-motorinei importate este de la unul din producătorii exceptați expres de Regulamentele nr. 443/2011 și nr. 444/2011. Astfel reclamanta consideră că a fost impusă pentru o datorie ale cărei origini nu sunt certe și în consecință decizia pentru regularizarea situației contestată în prezenta cauză, este netemeinică și nelegală și că la momentul efectuării importului au fost respectate dispozițiile art. 199 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993.
De asemenea, consideră că importurile au fost declarate și taxele declarate la import au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul efectuării importului și nu datorează taxe compensatorii și antidumping pentru bio-motorina importată și nici TVA impusă prin aceeași decizie și în consecință, nici accesoriile aferente, majorări și penalități de întârziere.
În speță, obiectul controlului l-a constituit declararea declarațiilor vamale de punere în circulație pentru produsul bio-diesel depuse în perioada 2009-2010.
În această perioadă reclamanta a depus un număr de 5 declarații vamale, solicitând regimul vamal de punere în liberă circulație pentru produsul bio-diesel și declarând la întocmirea formalităților vamale ca origine Canada. La data depunerii declarațiilor vamale de punere în liberă circulație erau în vigoare Regulamentele CEE nr. 720/2010 și nr. 721/2010 din 11.08.2010 prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unor oferte referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping și compensatorii impuse prin Regulamentele CEE nr. 598 și 599/2009 ale Consiliului asupra importurilor de bio-motorină originară din SUA prin importuri expediate din Canada și Singapore declarate sau nu ca fiind originare din aceste țări. Urmare a acestor situații de fapt, au fost adoptate de către Comisia Europeană Regulamentele de punere în aplicare nr. 443 și 444/2011 ale Consiliului din 5.05.2011 de extindere a aplicării taxei antidumping definitive și taxei compensatorii definitive percepute la importurile de biomotorină originară din SUA și asupra importurilor de biomotorină expediate din Canada indiferent dacă erau sau nu originare din această țară.
Conform art.1 alin.1 din Regulamentul CEE nr. 443/2011 Taxa compensatorie definitivă a cărei aplicare urmează a fi extinsă și la exporturile din Canada este de 237 Euro/tonă net pentru produsul bio-diesel încadrat la planul tarifar_.
Conform art.1 alin.1 din Regulamentul CEE nr. 444/2011 taxa antidumping definitivă pentru exporturile din Canada este de 172,2 euro/tonă net pentru produsul bio-diesel încadrat în același plan tarifar.
La stabilirea obligațiilor vamale organele de control au avut în vedere și Regulamentele CEE nr. 720 și 721/2010 unde se menționează că importurile de produs vizat de anchetă ar trebui să facă obiectul înregistrării pentru a se asigura perceperea de taxe antidumping de o valoare corespunzătoare cu efect retroactiv de la data înregistrării unor astfel de importuri expediate din Canada.
Având în vedere aceste dispoziții privind Regulamentele CEE la stabilirea obligațiilor vamale organele de control au avut în vedere și dispozițiile art.139 din Codul fiscal precum și dispozițiile art. 78, 201 din Codul vamal comunitar, precum și art.100 alin.5 și 6 din Codul vamal al României, precum și Regulamentul CEE și al Comisiei de aplicare al Codului vamal comunitar.
Prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 8.08.2012 contestată în prezenta cauză, organele de control au calculat în sarcina reclamantei obligații vamale în sumă de 3.237.998 lei reprezentând taxe antidumping și compensatorii și TVA aferent. Pentru neplata în termen a acestora au fost calculate majorări și penalități de întârziere conform art. 119 alin.1, art.120 alin.1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Reclamanta a depus declarațiile vamale solicitând regim vamal de punere în liberă circulație pentru produsul biodiesel și a declarat la întocmirea formalităților vamale originea nepreferențială Canada. Astfel, în raport de cele precizate mai sus, produsul biodiesel a fost clasificat la codul tarifar nr._, constatându-se la controlul vamal ulterior că autoritatea a încălcat dispozițiile art.199 din Regulamentul CEE al Comisiei de aplicare a Codului Vamal comunitar nr. 2454/1993 deoarece la importul de biodiesel din Canada nu au fost avute în vedere Regulamentele CEE nr. 720 și 721/2010 prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unor anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping și compensatorii impuse prin Regulamentele CEE asupra importurilor de biomotorină originală din SUA prin exporturile de biomotorină expediate din Canada și Singapore.
Toate aceste dispoziții comunitare au fost avute în vedere de autoritatea vamală la adoptarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/8.08.2012 și prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei taxe antidumping și compensatorii cu TVA aferent precum și majorări și penalități de întârziere aferente.
Nu pot fi reținute argumentele reclamantei în sensul că organul de control fiscal nu a avut documente din care să rezulte că marfa importată nu ar fi fost produsă de comercianții indicați și că probabilitatea originii biomotorinei importate de a proveni de la unul din cei doi producători exceptați expres de la Regulamentele CEE este foarte mare deoarece autoritatea de control vamal a făcut aplicarea Regulamentelor CEE nr. 720/2010 care în art.1 s-a dispus deschiderea unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping asupra importurilor de motorină originară din SUA și expediată din Canada și Singapore, declarare sau nu ca fiind originare din acte țări, astfel cum rezultă din decizia emisă în soluționarea contestației, cât și documentația aferentă acesteia.
Conform art.2 din Regulamentul CEE mai sus menționat de deschidere a unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping impuse de Regulamentul CEE astfel cum s-a arătat mai sus prevede că „în conformitate cu art.13 alin.3 și cu art.14 alin.5 din Regulamentul CEE nr. 1225/2009, autoritățile vamale sunt invitate să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune identificate la art.1 din prezentul Regulament”. Totodată, art.4 din regulament prevede că acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
De asemenea, autoritatea română a avut în vedere Regulamentul UE nr. 721/2010 care precizează în art.24 alin.5 din regulamentul de bază că importurile de produs vizat de anchetă ar trebui să facă obiectul înregistrării pentru a se asigura în cazul în care ancheta ar stabili existența unei eludări, perceperea de taxe compensatorii de o valoare corespunzătoare cu efect retroactiv de la data înregistrării unor astfel de importuri expediate din Canada și Singapore.
În baza Regulamentelor CEE menționate mai sus se reține că începând cu data adoptării acestora – 12.08.2010, pentru importul de biodiesel care are ca țară de expediție Canada în țările UE se percepe taxă compensatorie definitivă de 237 Euro/tonă net și taxă antidumping definitivă de 172,2 euro/tonă net. Organele de control au acut în vedere și dispozițiile art. 139 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit alin.1 baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor stabilită conform legislației vamale în vigoare la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, precum și cele datorate ca urmare a importurilor bunurilor în România.
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 100 din Legea nr. 186/2006 privind Codul vamal al României care în alin.1 dispune că autoritatea vamală are dreptul ca din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația de vamă. Potrivit alin.3 când după reverificarea declarației sau controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației.
Având în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu Regulamentele CEE menționate în precedent, se reține că în mod corect au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare reprezentând taxe antidumping și compensatorii, precum și TVA aferent.
Se constată de asemenea că societatea reclamantă nu a depus documente justificative în sprijinul contestației sale, astfel cum susține prin cererea de chemare în judecată, pentru a demonstra că beneficiază de scutiri de la plata taxei antidumping și a taxei compensatorii.
În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la scadența obligației de plată și a TVA aferentă celor două taxe care ar fi data de 12.05.2011, data intrării în vigoare a celor două Regulamente CEE nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 201 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar care stabilește că datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale, iar debitorul vamal este declarantul.
Nu pot fi reținute nici argumentele referitoare la data scadenței datoriei vamale care ar fi 20.08.2012 și nu data efectuării importului deoarece aceasta face o confuzie între termenul de plată și termenul de scadență al obligațiilor vamale.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale citate mai sus se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta R. D. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta R. D. SRL, cu sediul în București, Piața Presei Libere, City Gate Northern Tower, ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D./4 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2042/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4364/2014.... → |
|---|
