Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2355/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2355/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10102/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2355
Ședința publică de la 27.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 736/03.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel București- Secția a VIII-a în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C. G., C. I. M. și B. L. E., în cauza având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns intimatele-reclamante, reprezentați de avocat T. A., cu delegație de substituire pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 12.03.2014, de către recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a unor note de ședință, într-un singur exemplar, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatele-reclamante, prin avocat, cu privire la notele de ședință, ca o chestiune prealabilă, având în vedere . Legii nr. 165/2013 pe parcursul derulării procesului, chiar după judecarea fondului, solicită instanței de recurs să aprecieze cu privire la problema transformării legale a obligațiilor stabilite de către instanța de fond prin hotărârea judecătorească recurată, în conformitate cu Legea nr. 165/2013, în sensul că nu se mai poate solicita recurentei să numească un evaluator, odată ce Legea nr. 165/2013 stabilește clar că evaluarea se face conform grilei notariale. În opinia lor, transformarea legală a obligației ar fi în evaluare conform grilei notariale.
În ce privește celelalte aspecte învederate în notele de ședință, apreciază că analiza dosarului deja s-a făcut și faptul că era în litigiu la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu înseamnă că dosarul de despăgubiri al reclamantelor va fi supus unei duble analize, odată conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 și încă odată conform Legii nr. 165/2013. Din acest punct de vedere apreciază că Legea nr. 165/2013 poate fi aplicabilă celor care au avut dosare pe rolul instanțelor și cu atât mai mult au și hotărâri pronunțate în fond, numai pe aspectul finalizării despăgubirilor, formei de despăgubire. C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, actuala C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, arată că la momentul acela atâta avea de verificat, numai să vadă dacă imposibilitatea restituirii în natură a fost sau nu constatată în mod legal de către autoritatea emitentă a dispoziției.
Menționează că motivele de recurs că au în vedere alte aspecte, în sensul că C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a motivat recursul, însușit și de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în sensul că urmare a analizei s-au constatat că ar exista niște chestiuni nedovedite și neacoperite din punct de vedere al documentelor. La acel moment, arată că C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea în atribuții să verifice legalitatea emiterii dispoziției decât numai sub aspectul respingerii în natură.
Solicită respingerea motivelor de recurs, ca nefondate, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
În opinie majoritară:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la 28.11.2011, reclamanții C. G., C. I. M. si B. L. E. au chemat in judecata parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând sa procedeze la analizarea cu prioritate a dosarului lor înregistrat la Comisie cu nr._/CC, in privința verificării legalității respingerii cererii de restituire in natura a imobilului situat in București, ., fost locul G. București, sector 5, reclamanta Calinanovici G. fiind un caz special conform disp. art. 3 din Decizia interna a Comisiei nr. 2815/16.09.2008 coroborate cu disp. art. 1 .5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005; sa desemneze evaluator si sa predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; sa emită, in baza art. 3 din Decizia interna a Comisiei nr. 2815/16.09.2008 coroborate cu disp. art. 18 .5.din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; cu cheltuieli de judecata.
In drept: art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările si completările ulterioare, Titlul VII din Legea nr. 247/2005; Decizia interna a Comisiei nr. 2815/16.09.2008.
La 3.02.3012, parata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr. 736/03.02.2012, Curtea de Apel a admis cererea, a obligat pârâta să desemneze evaluator și să îi predea dosarul de despăgubiri pentru efectuarea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a obligat pe pârâtă să emită titlul de despăgubiri privind suprafața de teren de 9.796,34 m.p. situata in București, sector 5, ., în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a obligat pe pârâtă la 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
În considerente, Curtea a reținut că prin Decizia nr. 216/22.09.2011 emisa de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru suprafața de teren de 9.796,34 m.p. situat in București, sector 5, ., evidențiat in patrimonial ..
Decizia menționata si dosarul administrativ au fost comunicate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul reclamanților fiind înregistrat la Comisie sub nr._./CC, fiind parcursa etapa transmiterii și înregistrării dosarelor.
Se rețin dispozițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și se arată că soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, conform art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, și constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza administrativă sau faza contencioasă. Faptul că prin legea specială nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să tergiverseze nepermis soluționarea cererii subsemnatului, în condițiile în care de la ultima etapă realizată în procedura administrativă au trecut 2 ani.
Reclamanta a fost privata de dreptul de proprietate, după ce validitatea titlului sau a fost confirmata într-o procedura administrativa anterioara.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încălcarea dreptului de proprietate în spete similare, în cauza D. vs. România, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data în cauza llutiu vs. România, (hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr._/02), în cauza I. vs. România (cererea 9164/02, hotărârea din 10.03.2009).
Împotriva sentinței civile nr. 736/03.02.2012 a instanței de fond a formulat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, înregistrat la 14.03.2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și înaintat spre competentă soluționare Curții de Apel București-Secția a VIII-a, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Prin recursul formulat, pârâta C. Centrlaă pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut faptul că, pârâta a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Eruopeană a Drepturilor Omului.
Învederează că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
-etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr. 81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii, în sensul că dosarul aferent Decizia nr. 216/22.09.2011 a fost transmis de A., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Referitor la etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat menționează că această etapă a fost parcursă, constatându-se următoarele aspecte:
Conform Decretului nr. 233/1951 s-a aprobat trecerea în folosința întreprinderii "V." a unui teren în suprafață de 9.796,34 mp, existent în folosința întreprinderii de Construcții nr. 2. Prin urmare la această dată imobilul se afla în proprietatea întreprinderii de Construcții nr. 2.
Din cuprinsul Deciziei nr. 15, împotriva căreia s-a declarat recurs, pronunțată la data de 28 mai 1968 de Tribunalul Suprem, în dosarul nr. 18/1968, s-a reținut că prin Sentința definitivă nr. 49/14.04.1954 a Tribunalului Suprem - colegiul militar, C. E. a fost condamnat la muncă silnică pe viață, confiscarea averii și 10 ©ani degradare civică pentru infracțiunea împotriva păcii și pentru infracțiunea de înaltă trădare.
În adresa nr._/4681/27.05.2002, Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietăți, precizează că nu deține informații cu privire la preluarea în proprietatea statului a terenului ce face obiectul notificării formulate de C. G. A., C. I. M. și B. L. E..
Totodată, precizează că, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f)imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Având în vedere cele de mai sus, prin adresa nr._/CC/19.01.2012, s-a solicitat A. de a comunica modalitatea de preluare a imobilului - teren situat în București, ., precizând totodată dacă va aprecia că se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, specificând și încadrarea juridică a acesteia (raportat la dispozițiile art. 2 din lege, sus-reprodus).
De asemenea, precizează că prin adresa nr._/CC/19.01.2012 s-a solicitat reclamantei C. G. depune o fotocopie a pașaportului. Menționează că reclamanta a depus fotocopia solicitată.
Cât privește etapa evaluării, inclusiv desemnarea unui evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare, învederăm onoratei instanțe că aceasta se va face cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor, ordine stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În aplicarea acestor prevederi, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2/28.02.2006 care prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008.
Potrivit acestei noi decizii, dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, dar si a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
În cauza dedusă judecății, dosarul privind acordarea de despăgubiri. în favoarea reclamantei, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum am arătat mai sus.
Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005), motiv pentru care apreciem solicitarea reclamantei îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.
Învederează că adoptarea Deciziei nr.2815/16.09.2008, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005).Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. în sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că " principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Plenul Curții Constituționale a statuat că, "Principiul egalității în fața legii-presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".
În privința termenelor reținute de către instanța de fond, în ce privește desemnarea evaluatorului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei, emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei, învederăm onoratei instanțe următoarele:
Prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.{A se vedea în acest sens dispozițiile art. 16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005)
Prin urmare, apreciază că nu poate fi reținut termenul de 30 de zile, indicat de instanța de fond, în care subscrisa C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită transmită dosarul la evaluator și să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
De remarcat și opinia conturată în practica înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia ,,procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în ©care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ,, (decizia nr. 518/03.02.2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2007).
De asemenea, mai arată că instanța, în mod neîntemeiat, a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă ,,judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Apreciază că suma de 4000 lei este mult prea mare față de obiectul prezentei cauze, complexitatea acesteia și munca avocatului depusă pentru această cauză, motiv pentru care solicităm reducerea acesteia.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Dosarul nr._/CC privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea intimatelor reclamante a fost analizat de CCSD sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, fiind solicitate date privind situația juridică a terenului.
Despăgubirile nu au fost stabilite, imobilul nefiind evaluat.
Curtea constată că cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire nu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În soluționarea cauzei în fond, instanța a analizat aplicarea de către autoritatea pârâtă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 și a sancționat nerespectarea unui termen rezonabil pentru evaluarea despăgubirilor și emiterea deciziei.
Cu privire la procedura reglementată de Legea nr. 247/2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în Hotărârea- pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, că „părților interesate nu le era oferită nicio garanție în ceea ce privește durata sau rezultatul procedurii în fața comisiei centrale” și că „Fondul "Proprietatea" nu funcționează într-o manieră care să permită acordarea efectivă a unei despăgubiri tuturor beneficiarilor legilor de reparație care aleseseră să primească acțiuni” (pct. 184).
CEDO a reținut prin aceeași hotărâre că „faptul că reclamantele nu au primit încă o despăgubire și nu au nicio garanție cu privire la data la care o vor putea primi le-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1”.
De asemenea, CEDO a reținut (pct. 237) că „procedura hotărârii-pilot are menirea de a permite ca remediul cel mai rapid posibil să fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurală identificată prin hotărârea-pilot. Astfel, în hotărârea-pilot se poate decide amânarea tuturor cererilor similare în esență pentru perioada de timp necesară punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general menite să rezolve respectiva problemă structurală”.
Conform pct. 238 și 239, Curtea EDO a enunțat modul său de abordare în hotărârile- pilot anterioare- în ceea ce privește cererile introduse pe rolul său înainte de pronunțarea Hotărârii- pilot „ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție”, iar în ce privește cererile introduse după pronunțarea Hotărârii –pilot, „reclamanții ar putea fi invitați să formuleze capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale”.
În toate cazurile, arată Curtea Europeană, „analiza cauzelor similare a fost amânată, în așteptarea punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general” (pct. 240).
Curtea E.D.O. a hotărât, la pct. 6 al Hotărârii din 12.10.2010, ca „statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție (paragrafele 229-236 de mai sus). Aceste măsuri vor trebui să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă”.
La pct. 7 a hotărât să „suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, fără a prejudicia posibilitatea Curții de a declara inadmisibilă oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o soluționare amiabilă la care vor fi ajuns eventual părțile, în aplicarea art. 37 sau art. 39 din Convenție”.
Termenul de 18 luni a fost prelungit până la 12.04.2013, și ulterior cu o lună.
La data de 17 mai 2013 a fost publicată în M. Of. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Conform art. 4 din această Lege, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Legea nr. 165/2013 a fost adoptată tocmai în scopul enunțat prin Hotărârea- pilot- „adoptarea de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație”.
Din prevederile art. 4, rezultă neechivoc faptul că această lege este aplicabilă în speță.
Normele tranzitorii, reglementate de art. 41 din Lege, nu se referă la situația reclamantelor, dosarul nefiind aprobat de CCSD, iar despăgubirile nefiind stabilite prin hotărâre irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii. (art. 41: „ (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”).
Mai mult, astfel cum se observă din dispozițiile art. 41 alin. 5, și obligația privind emiterea titlului de despăgubire stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă la data intrării în vigoare a legii se va executa potrivit art. 21. Cu atât mai mult, procedura instituită de acest articol se va aplica în cazul cererilor privind emiterea titlului de despăgubire aflate în curs de soluționare pe rolul instanței.
Or această procedură se va desfășura în viitor, cu respectarea etapelor și în cadrul termenelor stabilite de lege.
În majoritate, Curtea apreciază că a modifica sentința recurată în sensul obligării autorității la emiterea deciziei de compensare în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013 presupune constatarea unui posibil viitor refuz al autorității de îndeplinire a obligațiilor legale.
Dreptul reclamantelor de a obține soluționarea dosarului cu respectarea condițiilor reglementate de Legea 165/2013 și în termenul legal nu este contestat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor. Dimpotrivă, aplicarea dispozițiilor legii noi este afirmată în notele scrise (au fost solicitate reclamantelor acte doveditoare, arătându-se că, în situația în care actele nu vor fi depuse în termenul de decădere de 90 zile, Secretariatul C.N. va proceda la verificarea dosarelor dpdv al îndeplinirii condițiilor legale de către persoana care se consideră îndreptățită. Se mai arată că o eventuală cerere de prelungire a termenului legal se va formula în interiorul termenului de 90 de zile și va fi însoțită de dovada demersurilor efectuate).
Este adevărat că a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii, constatat în mod corect de instanța care a soluționat cauza în fond.
Însă acest refuz nu poate fi sancționat, în aprecierea Curții, prin impunerea unei obligații în sarcina autorității competente în finalizarea procedurilor reglementate de legea nouă, obligație care este impusă prin lege și care nu a fost încălcată de aceasta prin emiterea vreunui act administrativ, propriu zis sau asimilat.
Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc, dealtfel, norme speciale privind procedura și instanța competentă în analiza refuzului de emitere a deciziei în termenele legale: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1)” - secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității- „în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
Curtea apreciază că excepția prematurității invocată de recurentă nu poate fi reținută, având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Având în vedere aceste considerente, reținând dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ., va admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoriară:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 736/03.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C. G., C. I. M. și B. L. E..
Modifică sentința recurată în parte.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține soluția pe cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
Președinte, Judecător, A. Ș. G. D.
Grefier,
Anișoara N.
Red. A.Ș./A.N.
2 ex./08.04.2014
Jud. fond C.A.B.: B. V.
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului formulat de recurenta-pârâtă, a modificării sentinței recurate și obligării Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013.
Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus, apreciez că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare, soluția legală și temeinică era de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate, în sensul obligării CNCI să soluționeze dosarul în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013, având în vedere următoarele:
Astfel, recursul este fondat, în raport de situația creată prin apariția Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art.4 din lege, aceasta se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării sale în vigoare.
Acest act normativ a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO din cauza-pilot M. A. și alții c. României, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.
Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 din lege o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 18 alin. 3) și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
În ceea ce privește valorificarea deciziei de compensare noul act normativ prevede la art.27 că punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.
În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.
În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.
În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:
a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;
b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca atribuții principale, validarea/invalidarea în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/CC, preluat de la CCSD.
c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de C. Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capete de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.
Or, în speța de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Deși, în raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație este imposibil de executat, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu, totuși, în considerarea faptului că la momentul înregistrării acțiunii se putea considera, față de întârzierea în soluționarea dosarului de despăgubiri, că a existat un refuz al autorității iar consecințele acestui refuz nu pot fi anihilate prin apariția unei reglementări ulterioare, chiar dacă vechile obligații nu mai pot fi aduse la îndeplinire în forma de la acel moment, consider că sancțiunea obligării judiciare a autorității ce a preluat atribuțiile fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului de despăgubire în noile condiții și termene prevăzute de Legea nr. 165/2012 satisface nu doar cerința de echitate a procedurii, ci și necesitatea desfășurării acesteia în noile modalități legale de imediată aplicare ori rațiunea valorificării procedurii deja declanșate și aflată în calea de atac, fiind nerezonabil a pune partea interesată în fața respingerii unei cereri pornite în urma unui refuz real al autorității publice de a-i soluționa o cerere și a cerinței de a introduce, dacă va fi necesar, o nouă acțiune în viitor în cazul unui nou refuz.
Prin urmare, consider că în speța de față nu se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, decât în sensul în care, admițând recursul în baza art. 312 C.pr.civ., să fie modificată în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul de despăgubire în condițiile și termenele prevăzute de noua lege, Legea nr. 165/2013.
Judecător
L. E. F.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4794/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
