Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4038/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1178/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 4038
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. D. A., împotriva deciziei civile cu nr. 4456/24.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._ *, în contradictoriu cu intimații A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul reprezentat de apărător ales – care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că a fost atașat dosarul de fond; prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 15.05.2014, intimații înaintează la dosarul cauzei puncte de vedere cu referire la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.
Apărătorul contestatorului solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul punctelor de vedere exprimate de intimați cu referire la excepția de neconstituționalitate și în vederea publicări deciziei Curții Constituționale a României cu nr. 88/2014 (fiind admisă excepția de neconstituționalitate privind aplicarea termenelor prevăzute la art. 34 din Legea 165/2013, sens în care depune la dosarul cauzei un extras).
Curtea apreciază că nu se impune amânarea cauzei și respinge cererea de acordarea a unui nou termen de judecată. Lasă cauza la ordine pentru a da posibilitatea apărătorului ales al contestatorului să ia cunoștință de conținutul notelor de ședință formulate în cauză de intimați.
La a doua strigare a cauzei făcută în ședință publică se prezintă contestatorul reprezentat de apărător ales cu delegație la dosar, lipsă fiind intimați.
Apărătorul contestatorului solicită comunicarea unui exemplar al notelor de ședință formulate de intimați, prin care aceștia și-au exprimat un punct de vedere cu referire la excepția de neconstituționalitate.
Curtea constată că intimații au depus notele de ședință într-un singur exemplar, astfel că nu se poate proceda la comunicarea acestora.
Apărătorul contestatorului reiterează solicitarea de amânare a cauzei, având în vedere faptul că norma legală avută în vedere la soluționarea recursului a fost declarată neconstituțională, urmând ca, în cadrul probei cu înscrisuri să depună la dosar, după publicare, Decizia Curții Constituționale a României cu nr. 88/2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate privind aplicarea termenelor prevăzute la art. 34 din Legea 165/2013.
Curtea respinge ca neutilă soluționării cauzei solicitarea de acordare a unui termen pentru a fi depusă la dosar Decizia Constituționale a României cu nr. 88/2014, având în vedere faptul că această decizie privește fondul cauzei, iar nu contestația în anulare formulată de reclamant.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 alin. 1 lit. a și art. 21 alin. 8, art. 4 din Legea 165/2013 și asupra fondului căii extraordinare de atac.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele expuse în scris și admiterea contestației în anulare, sens în care invocă în esență prevederile art. 318 C.p.c., apreciind că hotărârea instanței de recurs se întemeiază pe grave erori, fiind potrivnică situației de fapt și de drept dedusă judecății. Mai arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, iar motivele de recurs au fost formulate anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013. Instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, ci cu totul alte aspecte vizând în principal prevederile Legii 165/2013. Totodată, petitul privind obligarea pârâtei la emitere titlului de despăgubire putea fi pus în executare. Interpelat fiind de către instanță, arată că nu a invocat excepția de neconstituționalitate la fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4896/12.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D. A. în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, fiind obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului nr._/CC, conform raportului de evaluare, după expirarea perioadei de suspendare prevăzută de OUG nr. 4/2012.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind admisă excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect obligarea ANRP la emiterea titlului de plată și la virarea sumei în contul reclamantului și respinge aceste capete de cerere ca prematur formulate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirilor, este lipsită de obiect, atâta timp cât prin acest capăt de cerere nu se formulează nici o pretenție concretă față de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum rezultă din cererea precizatoare depusă de reclamant la dosar la data de 30.05.2012 (fila 41).
De asemenea, instanța a respins ca lipsită de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la capătului de cerere având ca obiect emiterea titlului de despăgubire, constatând că acesta este formulat în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr._/2008, Primăria Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, .. 65, sector 1.
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul aferent au fost înaintate de către Primăria Municipiului București la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Potrivit art. 16. alin. 1 cap. 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces - verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .
Conform art. 16 alin. 2 ind. 1 din același act normativ, „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.
Art. 16 alin. 4 prevede că „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”.
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 5 din legea menționată „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
S-a constatat că dosarul nr._/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și a fost înaintat evaluatorului desemnat, care a întocmit raportul de evaluare, comunicându-l Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În urma verificărilor, s-a constatat că dosarul în cauză îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de Legea nr. 10/2001 și a fost inclus pe lista de propuneri de analiză în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru ședințele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care au avut loc în data de 14.12.2011 și 09.03.2012, unde nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege.
Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.
Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, Curtea reține că potrivit art. 11 alin. 2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. 2 din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispozițiile Convenției, va aplica cu prioritate prevederile convenției.
În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de față, se constată că omisiunea legiuitorului de a prevede un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg, instanța reține că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Având în vedere că dosarul notificat s-a depus în anul 2001, că acesta a fost transmis la C. Centrală din anul 2008, iar cererea nu a fost soluționată nici până în prezent, astfel că procedurile administrative se derulează de aproape 4 ani, este evident că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei C. Centrală, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și la virarea sumei în contul reclamantului, Curtea a reținut că potrivit art. 18 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Conform art. 18 ind. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
De asemenea, în art.18 ind. 2 lit. a din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare.
În raport de aceste dispoziții, rezultă că emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri.
Totodată, în raport de obiectul capătului de cerere analizat și având în vedere data soluționării acțiunii, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie 2010, care prevăd că pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea" - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, fiind aplicabile și dispozițiile art. 111 alin. 3 din O.U.G. nr. 62/2010 în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată cu prioritate în condițiile art. 18 ind. 2 alin. 5 din H.G. nr. 128/2008.
Prin Legea nr. 117/2012 termenul de suspendare prevăzut de art. III din O.U.G. nr. 62/2010, a fost prelungit până la data de 15.05.2013.
În concluzie, Curtea a reținut că emiterea titlului de plată și plata efectivă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează:
- cu respectarea dispozițiilor art. 18 ind. 2 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune;
- cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, modificată, conform cărora, emiterea titlurilor de plată este suspendată până la data de 15.05.2013.
În cauză, nu a fost emisă o decizie a Comisiei Centrale reprezentând titlu de despăgubire acordată reclamantului, iar acesta nu figurează în baza de date a A.N.R.P. - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, cu dosar de opțiune, potrivit procedurii administrative prevăzută de art. 18 ind. 1 - art. 18 ind. 7 din Legea nr. 247/2005 - Titlul VII.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
In motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, recurenta a arătat ca această solicitare nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art.34 alin. 1 din Legea nr.165/2013.
Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit noilor dispoziții legale în vigoare, s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art.17, alin.1 Iit. a din Legea nr.165/2013, noua comisie validează/invalidează,în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Prin decizia civilă nr. 4456/24.10.2013 Curtea de București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile cu nr. 4896/12.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D. A. și intimatul-pârât A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii față de pârâta CNCI, ca neîntemeiată și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele hotărârii pronunțate, Curtea a reținut, în esență următoarele:
Dispozițiile legale care au fundamentat soluția de admitere a cererii reclamanților în sensul obligării pârâtei CCSD să emită titlul de despăgubire nu mai pot fi reținute ca incidente în speță în contextul apariției Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist în România.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din lege, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Astfel, se consacră soluția legislativă a imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
Curtea a constatat pe de o parte că etapele administrative reglementate de dispozițiile Titlului VIII din Legea 247/2005, inclusiv cea referitoare la emiterea deciziei care să conțină titlu de despăgubire nu se mai regăsesc în noua reglementare.
Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 141, 142, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv de recurs de ordine publică, care privește temeinicia cererii, ce se impune a fi analizat cu prioritate.
Noua reglementare este pe deplin aplicabilă și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda în sensul celor dispuse de instanța de fond.
Astfel, noua procedură administrată este conturată legislativ de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, care statuează următoarele:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei primului-ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Prin urmare, noua lege consacră un întreg ansamblu de noi obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege.
În conformitate cu art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
D. hotărârilor judecătorești irevocabile adoptate potrivit vechii reglementări le este recunoscută puterea de lucru judecat prin art. 41 alin. 5 al noii legi, potrivit căruia „(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare M. D. A. înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 21.02.2014, sub nr._, arătând următoarele:
Soluția instanței de recurs se întemeiază pe grave erori, datele reținute de instanța sunt eronate fata de situația reala, fiind potrivnice situației de fapt si de drept dedusa judecații, ceea ce duce la concluzia certa ca instanța investita a soluționat cauza fara a lua in calcul datele reale si corecte ale cauzei.
In primul rand instanța de recurs in mod greșit a respins acțiunea contestatorului, ca neîntemeiata. Și in baza noilor reglementarii care au intrat in vigoare ulterior formulării cererii, respectiv Legea nr. 165/2013, nu este corecta respingerea cererii ca neîntemeiata, întrucât recurenta - parata C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor poate emite titluri de despăgubiri si potrivit noilor reglementari. Astfel potrivit art. 2 lit. c din Regulamentul privind organizarea si funcționarea Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor din 21.06.2013, C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor are printre atribuții si pe aceea de a emite titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor.
In al doilea rand, instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenta-parata, ci cu totul alte aspecte vizând In primul rând impactul adoptării Legii nr. 165/2005 asupra prezentei cauze.
De asemenea instanța de recurs ignora faptul ca dosarul de despăgubirii nr._/CC ce are ca obiect notificarea formulata de subsemnatul in Baza Legii nr. 10/2001, a parcurs toate etapele din cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asa cum recunoaște si recurenta -parata, respectiv:
-etapa transmiterii si înregistrării dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale a fost parcursa,
-etapa analizării dosarelor de către Secretarialul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificării, a fost analizat in privința legalității respingerii cererii de restituire in natura a imobilului notificat constatându-se ca este complet;
- etapa evaluării, asa cum rezulta din motivarea recursului a fost analizat constatând u-se faptul ca a fost întocmit cu respectarea Standardelor Internationale de Evaluare, urmând sa fie supus atenției in ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Raportul de evaluarea întocmit a fost verificat de personalul de specialitate al autorității, atestandu-se faptul ca evaluatorul a respectat Standardele Internationate de Evaluare.
Cu vădita rea-credinta se afirma de către recurenta ca raportul de evaluare in tocmit la nivelul anului 2011, ar putea sa nu reflecte valoarea de piața in acest moment a imobilului evaluat, fapt pentru care ar fi necesar, fie sa se solicite opinia unui evaluator cu privire la valabilitate valorii de piața opinate inițial, fie sa se efectueze un nou raport de evaluare care sa stabilească o noua valoare de piața cat mai apropiata de data la care urmează a se acorda despăgubirile. In realitate autoritatea însărcinata cu aplicarea legii a făcut toate eforturile pentru tergiversarea soluționării dosarului subsemnatului.
In acest sens a arătat ca valoarea imobilului ce face obiectul Dosarului de despăgubire nr._/CC aferent Dispoziției PMB nr._/2008 obținută prin aplicarea grilei notariale valabile in anul 2013, conform art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, este mai mare decât valoarea din raportul de evaluare efectuat la nivelul anului 2011. Astfel, imobilul situat in București, .. 65, sector 1 ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr._/CC era compus din teren in suprafața de 108, 5 m.p. si construcție demolata in suprafața utila de 84 m.p.. Acest imobil conform grilei notariale aferente anului 2013, valorează 96.516 euro: (108,5 m.p. - 84 m.p.) X 696 euro/m.p. + 84 m.p. X 487 euro/m.p.+ 84 m.p. X 459 euro/m.p. = 96.516 euro. Anexam prezentei: Anexa 19.6 - Zona 34- B3- valori case si terenuri .>
Raportul de evaluare din anul 2011 efectuat in Dosarul de despăgubiri nr._/CC a stabilit valoarea imobilului la 215.000 lei, valoare care reprezintă jumătate din valoarea actuala a imobilului, calculata prin aplicarea grilei notariale aferente anului 2013.
Finalizarea procedurii prin emiterea titlului de despăgubiri de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor nu s-a realizat din lipsa de cvorum in comisie doua ședințe consecutive: cea de la data de 14.12.2012 si cea de la data de 09.03.2013.In condițiile in care Dosarul de despăgubirii nr._/CC este complet, raportul de evaluare este întocmit, instanța de fond in mod corect a pronunțat o sentința favorabila subsemnatului in ce privește primul capăt de cerere.
Instanța de recurs isi fundamentează soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiata, pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, intrate in vigoare dupa soluționarea in fond a cererii, respectiv art. 4, art. 17 si art. 21 din Legea nr. 165/2013, in contradicție vădita cu dispozițiile constituționale si cu cele mai elementare principii de drept.
Contestatorul a invocat
- exceptia de neconstitutionalitate a art. 4 din Legea nr. 165/2013 in raport de dispozițiile art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 20 si 44, art. 53 alin. 2 din Constituția României.
Textul art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede:
« Dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitățile investite de lege, nesolutionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum si cauzelor aflate re rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotărârii -pilot din 12 octombrie 2010, pronunțata in Cauza M. A. si alții împotriva României, la data intrării in vigoare a prezentei legi. »
Prevederile art. 4 sunt retroactive din perspectiva exigentelor impuse de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. De asemenea, art. 4 din Legea nr. 165/2013, care dispune ca noile dispoziții se aplica si cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării in vigoare a acesteia, are caracter retroactiv, cu atat mai mult in cazul dosarelor aflate in calea de atac a recursului.
Aplicarea noii legi proceselor aflate in curs de judecata pe rolul instanțelor creează mari confuzii sl in ce privește principiul egalității in drepturi consacrat de art. 16 din Constituția României. Nu exista nici o justificare raționala si rezonabila a aplicării noilor reglementari proceselor aflate in curs de soluționare.
Se incalca fragrant principiul egalității in drepturi a celor cărora le-au fost acordate masurile reparatorii cuvenite in urma soluționării notificărilor formulate in baza Legii 10/2001, cu aceea cărora inca nu le-au fost acordate aceste masuri reparatorii, ultimii urmând ca, in baza legii noi, sa fie supuși unei noi proceduri greoaie si de lunga durata, noua reglementare a soluționării notificărilor depuse in urma cu 12 ani, fixând noi termene extrem de indelungate.
Toate persoanele care au depus notificări in baza Legii nr. 10/2001 se afla . identica, si au dobândit vocația fie la restiturea in natura a imobilelor preluate abuziv, fie la masuri reparatorii prin echivalent.
Curtea Constituționala a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa, ca situațiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa fie diferite in esența, pentru a se justifica deosebirea de regim juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rezonabil (decizia nr. 423/2007).
(2.) Excepția de neconstituționalitate a art. 17 alin. 1 lit. a si a art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013 in raport de art. 15 alin. 2, art. 44 alin. 1, 4 si art. 53 Constituția României.
Textul art. 17 alin. 1 lit.a Legea nr. 165/2013 prevede:
« în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii » ...
Textul art. 21 alin. 8 Legea nr. 165/2013 prevede:
"Ulterior verificării si evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Naționala validează sau invalidează decizia entității investite de lege si, dupa caz, aproba punctajul stabilit potrivit art. 7".
Prin textele legale menționate, aparținând Legii nr. 165/2013, se acorda comisiei nou înființate - C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor niște competente care au făcut deja obiectul evaluării de către entitatea care a primit notificarea, respectiv stabilirea existentei dreptului persoanei care se considera îndreptățită la masuri reparatorii.
Aceasta evaluare a fost deja realizata de entitatea administrativa care a soluționat notificarea, soluția acesteia a fost deja supusa controlului de legalitate al Instituției Prefectului, iar mai apoi ANRP avea doar competenta de a verifica in termen de trei ani de la primirea dosarului petentului, daca in mod corect s-au acordat masuri reparatorii in raport de principiul primordial al restituirii in natura.
Așadar, existenta dreptului persoanei îndreptățite este deja stabilita in mod irevocabil la momentul cand dosarul acesteia a ajuns pe rolul ANRP si mai ales s-a scurs si termenul de trei ani in care mai era posibila evaluarea ANRP cu privire la corectitudinea acordării de masuri reparatorii. Existenta dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii este insa in mod clar irevocabila la acest moment al înregistrării dosarului pe rolul ANRP.
Din aceasta perspectiva, este încălcat dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite, căreia i s-a stabilit deja dreptul, drept care a rămas irevocabil prin neexercitarea cailor legale de atacare a dispoziției de restituire.
Posibilitatea de reevaluare a existentei dreptului, odată ce a fost stabilit in mod definitiv, încalcă ordinea de drept, echivalând cu un nou mod de încetare a proprietății, realizat in mod nelegal.
De asemenea, ca prin aceste dispoziții legale este incalcat principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 Constituția României, deoarece prevede posibilitatea, prin noile competente acordate, de invalidare a masurilor reparatorii stabilite prin dispozițiile de restituire, dispoziții care sunt in prezent definitive ca urmare a faptului ca nu au fost atacate in termen legal, pe caile legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 și următoarele Cod procedura civila, Legea nr. 165/2013, Regulamentul privind organizarea si funcționarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor din 21.06.2013.
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor a art. 4 din Legea nr. 165/2013 in raport de dispozițiile art.15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 20 si 44, art. 53 alin. 2 din Constituția României și excepția de neconstituționalitate a art. 17 alin. 1 lit. a si a art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013 in raport de art. 15 alin. 2, art. 44 alin. 1, 4 si art. 53 Constituția României, Curtea reține următoarele:
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, instanța constată că aceasta este inadmisibilă, față de dispozițiile alin (1) ale art.29 din Legea 47/1992.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin (1) din Legea 47/1992 ,, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate in fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia."
Instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal întrucât nu este îndeplinită condiția ca prevederile legale cu privire la care s-a solicitat constatarea neconstituționalității să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
În acest sens, Curtea reține că prezenta cauză are ca obiect contestație in anulare, cale extraordinară de atac care nu presupune o analiză a fondului cauzei, judecata vizând doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă. D. în măsura în care se constată admisibilitatea contestației în anulare, urmează a se relua judecata vizând fondul cauzei. Excepția de neconstituționalitate invocată de contestator se referă la prevederi legale care au legătură cu fondul cauzei, iar nu cu aspecte ce țin de contestația în anulare.
Pe cale de consecință, având în vedere că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționare cauzei, in sensul că nu vizează prevederile legale referitoare la contestația în anulare, Curtea urmează să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Asupra contestației în anulare formulată în cauză, Curtea analizând decizia civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, arătând, in esență că instanța de recurs a făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii nr. 165/2013 și nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă.
Curtea reține că potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Curtea reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile acestui text. Atât criticile recurentului legate de modul in care au fost aplicate prevederile Legii nr. 165/2013 cât și cele vizând situația de fapt privind dosarul său de despăgubire în sensul că acesta a parcurs toate etapele administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 nu vizează o greșeală materială, ceea ce invocă contestatorul fiind o greșeală de judecată. Având în vedere că textul legal mai sus-enunțat impune condiția existenței unei greșeli materiale pentru a fi admisibilă contestația în anulare, Curte constată că în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită, contestatorul criticând hotărârea instanței de recurs cu privire la modul în care aceasta a soluționat cauză, ceea ce nu reprezintă o greșeală materială.
Cât privește susținerea contestatorului în sensul că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea reține, de asemenea, că aceasta nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă. Astfel, Curtea reține că prevederile art. 318 Cod procedură civilă stabilesc că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Or în cauză, instanța de recurs a admis în totalitate recursul, ipoteză care este diferită de cea reglementată de art. 318 Cod procedură civilă și pentru care nu s-a prevăzut posibilitatea atacării hotărârii de recurs cu contestație în anulare.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. D. A., împotriva deciziei civile cu nr. 4456/24.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._ *, în contradictoriu cu intimații A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. O.D.P./6.10.2014
Tehnored. C. I. Ș./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4053/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4863/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
