Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Sentința nr. 3018/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 3018/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 5330/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.3018

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.XI.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: C. D.

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . București S.R.L. prin administrator judiciar A. D. Insolvency IPURL, în contradictoriu cu pârâta C. Național al Audiovizualului, având ca obiect anularea deciziei nr.402 din 18.07.2013 pronunțată de C.N.A.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 31.10.2014 și 07.XI.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 29.07.2014, reclamanta . București S.R.L. a chemat in judecat pe pârâta C. Național al Audiovizualului, solicitand anularea deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului cu privire la retragerea licenței audiovizuale a reclamantei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca potrivit sentinței civile nr. 8933 din 14.09.2012 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva sa și s-a numit în calitate de lichidator Cabinet individual de insolvență D. C. A..

Împotriva sentinței de deschidere a procedurii falimentului, subscrisa am formulat recurs, pe rolul Curții de Apel Buccurești cu termen de judecată 23.09.2012, prin care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul deschiderii procedurii generale de insolvență.

In cadrul dosarului de insolvență intenționeaza, ulterior soluționării recursului sau și modificării sentinței, să propuna un plan de reorganizare sub protecția căruia să acopere tot pasivul existent, inclusiv creanțele bugetare.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea 85/2006, prezenta cerere de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, având în vedere faptul că se află în faliment, iar cererea este introdusă de lichidatorul judiciar și are legătură cu desfășurarea activității.

1.Scurtă descriere a situației de fapt

În fapt, subscrisa a fost deținătoarea licenței audiovizuale nr. RO68/22.07.1993, a cărei valabilitate a expirat în data de 22.05.2013.

A depus documentația în vederea obținerii prelungirii licenței audiovizuale, anterior datei de 22.05.2013, astfel încât solicitările sale au fost înregistrate sub nr. 5334/07.05.2013, 5619/14.05.2013 și 6123/27.05.2013.

În data de 06.06.2013, pârâta, i-a comunicat faptul că urmare a solicitărilor sale, chestiunea prelungirii licenței audiovizuale a R. C. Fm București se va dezbate în cadrul ședinței din 13.06.2013. (anexa 1)

În cadrul ședinței din 13.06.2013, potrivit extrasului din procesul-verbal al ședinței, publicat pe pagina de net a pârâtei, C. a aprobat solicitarea sa cu 7 voturi pentru și 1 vot împotrivă. Aceasta a fost postarea inițială de pe site-ul CNA (anexa 2), însă ulterior a fost modificată în sensul că "C. a aprobat solicitarea până în septembrie când se pronunță instanța, cu 7 voturi și 1 vot împotriva", (anexa 3).

Deși ca urmare a postărilor pe pagina sa oficială, rezulta că problema prelungirii licenței audiovizuale, era tranșată, conform adresei nr. 5334 RF din 20.06.2013, (anexa 4) C. i-a comunicat faptul că în ședința publică din 18.06.2013 a reanalizat solicitările sale și a acordat un termen de 30 zile pentru completarea documentației cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a licenței audiovizuale.

În cadrul ședinței din 18.07.2013, a fost emisă decizia nr. 402 potrivit căreia C. a decis retragerea licenței audiovizuale a reclamantei cu 6 voturi pentru și 2 voturi împotrivă.

Măsurile CNA sunt nelegale și netemeinice pentru motivele ce le v dezvolta în cele ce urmează.

2.Nelegalitatea măsurii privind revocarea deciziei de prelungire a licenției audiovizuale din 13.06.2013

Astfel cum a expus în cadrul situației de fapt, prima măsură dispusă de către pârâta CNA în privința reclamantei a fost de prelungire a licenței audiovizuale, acest fapt fiind consemnat în extrasul procesului -verbal al ședinței din 13.06.2013. Decizia a fost luat cu 7 voturi din 8, așa cum rezultă potrivit postării inițiale de pe site-ul CNA.

La momentul actual, postarea a fost modificată în sensul că este consemnat faptul că în data de 13.06.2013 CNA a decis să prelungească licența până în septembrie, ulterior momentului la care se va judeca recursul sau la cererea de deschidere a procedurii falimentului.

Ulterior, deși decizia de prelungire a fost adusă la cunoștința publicului, prin postarea sa pe site-ul CNA și pe cale de consecință a produs efecte juridice, membrii Consiliului au decis revocarea acestui act administrativ, și anume decizia de prelungire a licenței audiovizuale și reanalizarea condițiilor și documentelor depuse de către reclamanta, iar în final retragerea licenței audiovizuale.

Organizarea juridică a vieții sociale implică în mod necesar asigurarea unei stabilități a raporturilor juridice instituite în baza normelor juridice.

În realizarea acestei stabilități, principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice în alte domenii, ori a actelor administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, ieșind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.

Prin consacrarea acestui principiu, se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis putându-le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative nu și-au produs efectele.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate sä solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice".

Prin urmare, se constată că posibilitatea organului administrativ emitent de a-l revoca este condiționată sub un dublu aspect, actul administrativ nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, în aplicarea principiul securității și stabilității raporturilor juridice.

Actul administrativ individual își produce efecte juridice și intră în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, obligația de executare a actului existând din momentul în care a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine această obligația.

Chiar și în ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive, iar organul administrativ constată această situație, dar actul și-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, calea legală de desființare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulității ori anularea lui numai de către instanța judecătorească competentă, la cererea organului administrativ.

Dacă s-ar acredita practica pârâtei cu privire la faptul că organul emitent poate să revoce actul administrativ, ar însemna că, după ce actul administrativ a fost executat ori a intrat în sfera altor raporturi juridice, inclusiv în circuitul civil producând alte efecte juridice, organul administrativ emitent să-și poată revoca actul, desființând situațiile juridice nou create, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.

Ori, în speță, decizia 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului, privind reanalizarea condițiilor de prelungire a licenței audiovizuale și ulterior retragerea licenței sale, deși în data de 13.06.2013 C. a decis cu 7 voturi pentru prelungirea licenței, fapt comunicat conform extrasului din procesul-verbal al ședinței din 13.06.2013, deci după producerea efectelor juridice care au început să curgă din momentul comunicării actului individual, este nelegală.

În acord cu principiile de bază din dreptul administrativ, pentru asigurarea unei minime stabilități și securități juridice a raporturilor juridice, drepturile câștigate printr-un act normativ trebuie respectate, efectele sale care s-au epuizat neputând fi înlăturate decât prin intermediul instanței de judecată.

În sensul celor arătate, doctrina relevantă în materie reține că este: „Cert ca trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare în ceea ce privește alegerea formelor de executare. Pe care de consecință, administrația este legato în mod necesar de drept, iar procedura administrativă care vizează executarea din oficiu o actelor administrative nu poate fi lăsată în afara dreptului".

Prin măsura inițială de prelungire a licenței audiovizuale a subscrisei și ulterior de retragere a acesteia, C. a încălcat flagrant principiului irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil și care și-au produs efectele juridice.

O dovadă în plus a faptului că autoritatea administrativă a procedat de o manieră abuzivă, o reprezintă chiar motivarea deciziei nr. 402 din 18.07.2013, în care se susține în mod mincinos că în ședința din 13.06.2013 nu s-a hotărât prelungirea licenței audiovizuale, ci a existat doar o analiză preliminară a documentelor, decizia fiind amânată pentru ședința din 18.06.2013.

De asemenea, această atitudine abuzivă s-a materializat și prin plăsmuirea unui fals asupra postărilor pe site-ul oficial al Consiliului, cu privire la concluziile ședinței din 13.06.2013. Deși inițial se prevedea că i s-a prelungit licența audiovizuală, iar în acest sens are pagina de pe site printată, ulterior au modificat și au precizat faptul că în luna septembrie se va decide asupra acestei chestiuni.

Proba cu înscrisurile care susțin afirmațiile sale și pe care le atașeaza prezentei cereri, doreste să o completeze prin proba cu martori, iar în calitate de martori solicită să fie audiați cel puțin 3 dintre membrii Consiliului ce au participat la deliberările din datele de 13.06.2013, 18.06.2013 precum și 18.07.2013.

3. Netemeinicia măsurii de retragere a licenței audiovizuale

Pe lângă argumentele de nelegalitate referitoare la revocarea deciziei inițiale de prelungire a licenței audiovizuale, există și argumente de netemeinicie.

Potrivit deciziei nr. 402 emisă în data de 18.07.2013, C. a motivat retragerea licenței audiovizuale pentru motivul că nu a făcut dovada acordării facilităților la plata obligațiilor restante la bugetul de stat, așa cum prevăd dispozițiile art. 51 alin. 2 din Legea 504/2004, precum și că nu au fost depuse toate documentele juridice care să ateste structura acționariatului.

Referitor la primul motiv invocat, dovada acordării facilităților la plată, reaminteste faptul că se află în situația specială reglementată de dispozițiile legii 85/2006 privind procedura insolvenței, împotriva sa fiind deschisă însăși procedura falimentului, fapt ce a fost contestat prin recursul promovat pe rolul Curții de Apel București cu termen 23.09.2013.

Legea insolvenței instituie o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului în insolvență. Insăși legea insolvenței definește la art. 3 pct. 3, procedura colectivă ca fiind acea procedură în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege.

Prin urmare, la data deschiderii procedurii colective se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, fiind interzisă orice plată restantă către oricare din creditori.

Astfel cum spunea, scopul procedurii de insolvență îl reprezintă achitarea pasivului, iar nu lichidarea, aceasta fiind o ultimă măsură care trebuie aplicată doar în situația în care din desfășurarea activității nu se pot obține fonduri pentru acoperirea pasivului, or în speță, astfel cum a arătat și prin cererile adresate CNA, ne putea reorganiza activitatea.

În acest sens, unul din acționarii sai, dl. A. A., a întreprins toate măsurile pentru finanțarea corespunzătoare a societății și achitarea datoriilor către creditori. La această dată, majoritatea datoriilor către creditori sunt deja achitate, iar restul urmează să fie achitate în urma soluționării recursului menționat.

Pe cale de consecință, susținerile cuprinse în cadrul deciziei contestate, referitoare la faptul că nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la dispozițiile art. 51 alin.2 din Legea 504/2002, sunt neîntemeiate.

A dovedit faptul că pe rolul Curții de Apel București se află înregistrat recursul privind sentința de deschidere a procedurii falimentului cu termen 23.09.2013, recurs care în urma admiterii va modifica sentința în sensul că va putea depune un plan de reorganizare prin care se va prevede plata eșalonată a creanțelor din tabelul de creanțe, inclusiv a creanțelor bugetare.

Totodată, unii din acționării sai, au arătat că sunt dispuși să aducă infuzie de capital în cadrul societății în vedere stingerii creanțelor prin plata în cadrul planului de reorganizare, acest fapt s-a și realizat în parte, o bună parte din creanțe fiind achitate de acționar.

Pe cale de consecință, se afla în ipoteza prevăzută de dispozițiile legii 504/2002, fiind în acea situație specială, de insolvență, în care pe de o parte nu ne putea achita creanțele restante, însă pe de altă parte urma să o faca în cadrul legal prevăzut de legea insolvenței, și anume eșalonat, prin planul de reorganizare ce urma să îl propuna. Toate aceste argumente erau suficiente pentru ca decizia CNA să fie de prelungire a licenței audiovizuale pentru postul de radio Click FM.

Referitor la lipsa documentelor juridice privind acționariatul sau, învedereaz următoarea situație obiectivă ce a împiedicat-o în îndeplinirea acestei sarcini.

Potrivit datelor înregistrate la Oficiul registrului comerțului, . București SRL este deținută de către A. A. în proporție de 40%, și de . în proporție de 60%, acesta din urmă aflată și ea în procedura insolvenței.

Astfel cum a notificat și CNA, situația acționariatului este una temporară, întrucât acțiunile deținute de . la . București SRL vor fi deținute în totalitate de către A. A..

Această modificare intervine ca urmare a rezilierii contractului de cesiune de părți sociale nr. 1 din 10.05.2011, prin care . a dobândit acțiuni la . București SRL.

În conformitate cu clauza nr. 13.2 din contractul de cesiune de părți sociale nr. 1/10.05.2011, "cesiunea părților sociale transmise către . se desființează de plin drept, automat, fără notificare, fără punere în întârziere și fără nici o formalitate prealabilă la data la care . depune la instanța judecătoreasca o cerere de deschidere a procedurii insolvenței."

Întrucât . nu a respectat o . obligații contractuale și a depus, la data de 31 octombrie 2012, o cerere de deschidere a procedurii insolvenței proprii, contractul de cesiune de părți sociale nr. 1/10.05.2011 a fost desființat la data de 31 octombrie 2012.

Potrivit adresei din 3 noiembrie 2012 transmisă de asociatul A. Adrici, acesta a comunicat deja către . că, la data de 31.10.2012, contractul a fost desființat de drept, cu toate efectele care decurg din această desființare, inclusiv cu cele prevăzute de contract în caz de desființare. în vederea consolidării drepturilor a fost formulată acțiune în constatare, care face obiectul Dosarului nr._/300/2013, aflat în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, cu termen la 4 noiembrie 2013.

Cu toate acestea, deși contractul de cesiune părți sociale este reziliat, reclamanta a solicitat reprezentantului . ca, în această perioadă tranzitorie pentru societate, să pună la dispoziția societății toate documentele care sunt în răspunderea sa, prevăzute la art. 4 alin. (2)-(4) din Decizia nr. 488 din 29 aprilie 2010 emisă de CNA (structura acționariatului . până la ultima persoană fizică, declarații notariale etc).

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că toate aceste măsuri au fost aduse și la cunoștința membrilor CNA și a depus în sprijinul susținerilor documente din care să rezulte aceste fapte, în mod neîntemeiat au fost respinse apărările sale, C. sancționând-o în mod greșit prin retragerea licenței audiovizuale.

În drept, dispozițiile legii 504/2002 privind audiovizualul, legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.

La 2.09.2013, paratul C. Național al Audiovizualului a depus intampinare, invocand excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și, pe cale de consecință, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile, iar, pe fondul cauzei, în baza probelor ce vor fi administrate, respingerea acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

In motivare, paratul a aratat ca prin Decizia nr. 402/18.07.2013 C. Național al Adiovizualului a decis respingerea cererii de prelungire a licenței audiovizuale și, în consecință, începând cu data de 18.07.2013, radiodifuzorului . BUCUREȘTI SRL, titular al licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993, cu modificările ulterioare, pentru serviciul de programe CLICK FM din București, i-a fost retrasă licența audiovizuală ca urmare a expirării de drept a duratei de valabilitate a acesteia.

1. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și, pe cale de consecință, a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile, arată următoarele:

In ceea ce privește natura juridică a actului ce constituie obiectul contestației, această decizie a fost emisă de Consili în temeiul art. 15 din Legea audiovizualului, nu este o decizie de sancționare, ci reprezintă, în realitate, un act administrativ prin care C.N.A., constatând nerespectarea unor prevederi din domeniul audiovizualului, a dispus retragerea licenței audiovizuale.

Legea audiovizualului prevede două tipuri de sancțiuni care pot fi aplicate de Consiliu radiodifuzorilor care nu respectă reglementările din Legea audiovizualului, din Codul audiovizualului ori din actele normative subsecvente emise în aplicarea legii.

Primul tip de sancțiuni este cel prevăzut la articolele 90 și 91 din Legea audiovizualului, care pot fi somații sau amenzi contravenționale ale căror limite se situează între 5.000 și 200.000 lei.

Cel de al doilea tip de sancțiuni ce poate fi aplicat de Consiliu sunt sancțiunile specifice domeniului audiovizualului și sunt reglementate de art. 95 și 951 din Legea audiovizualului, putând fi: obligarea radiodifuzorului de a difuza pe post, timp de 10 minute, sau, după caz, 3 ore, numai textul stabilit de C.N.A prin decizia de sancționare, reducerea cu până la jumătate a termenului de valabilitate a licenței audiovizuale și retragerea licenței audiovizuale.

Potrivit art. 93 din Legea audiovizualului, sancțiunile aplicate de CNA pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare.

Decizia ce face obiectul prezentei cauze nefiind o decizie de sancționare din categoria celor prezentate mai sus și nefăcând parte din categoria actelor administrative exceptate de legiuitor prin art. 93 din Legea audiovizualului de la formularea unei plângeri prealabile (acțiunile fiind introduse direct la instanța de contencios administrativ), decizia atacată urmează să respecte regimul juridic reglementat de Legea contenciosului administrativ, dreptul comun în materie.

Condiția necesară introducerii acțiunii în justiție este aceea a îndeplinirii procedurii administrative prealabile demersului judiciar și care constă în îndatorirea petentului de a se adresa autorității emitente a actului administrativ înaintea exercitării căii judiciare.

Astfel, reclamanta avea obligația ca, ÎNAINTE DE INTRODUCEREA ACȚIUNII ÎN INSTANȚĂ, să formuleze, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă, fapt ce nu s-a întâmplat, aceasta adresându-se direct instanței de judecată.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

2. În situația respingerii excepțiile invocate, înțelege să se apere după cum urmează:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta invocă argumente neconforme cu situația de fapt reală reținută prin decizia contestată, argumente care nu au niciun suport în legislația din domeniul audiovizualului.

Astfel, reclamanta consideră că decizia nr. 402/2013 este nelegală „decizia" CNA din 13.06.2013 neputând fi revocată, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, făcând o apreciere greșită a acestui moment și neobservând că actul a cărui anulare se solicită, Decizia nr.402/18.06.2013, nu reprezintă o măsură „nelegală" de revocare a deciziei de prelungire a licenței audiovizuale din 13.06.2013, așa cum afirmă reclamanta, ci o constatare a unei stări de fapt și de drept.

Mai mult, în data de 13.06.2013 nu a fost emisă nicio decizie de prelungire a licenței astfel cum în mod eronat încearcă să acrediteze reclamanta, atunci când susține că o astfel de decizie ar fi început să producă efecte care „au început să curgă din momentul comunicării actului indvidual".

O astfel de decizie de prelungire nu a fost emisă, cu atât mai puțin comunicată, nu a intrat în circuitul civil, astfel încât nici nu se poate discuta despre eventuale efecte produse de aceasta.

O decizie a Consiliului se materializează într-un act denumit licență audiovizuală care, potrivit art. 1 pct. 30 din legea audiovizualului nr. 504/2002, reprezintă actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Național al Audiovizualului, prin care se acordă unui radiodifuzor aflat în jurisdicția României dreptul de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, în funcție de modalitatea tehnică de transmisie, licența audiovizuală poate fi analogică sau digitală.

Deci doar acest act juridic (licența audiovizuală) intră în circuitul civil și produce efecte, căci numai după eliberarea sa se poate declanșa procedura de emitere a licenței de emisie și apoi a deciziei de autorizare, documente în baza cărora un radiodifuzor poate difuza un serviciu de programe.

În susținerea celor afirmate invocă următoarele dispoziții legale din Legea audiovizualului:

„Art. 50 alin (1) Furnizarea unui serviciu de programe în sistem analogic de un radiodifuzor aflat în jurisdicția României se poate face numai în baza licenței audiovizuale analogice și, după caz, a licenței de emisie.

Art. 58 alin. (2) Decizia de autorizare audiovizuală se acordă de Consiliu, în termen de 30 de zile de la data obținerii de către titularul de licență audiovizuală a documentului de autorizare corespunzător, emis de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

Art. 59 alin. (1) In cazul în care difuzarea unui serviciu de programe implică utilizarea unei frecvențe radio terestre pentru emisie analogică, aceasta se face în baza licenței audiovizuale analogice, precum și a licenței de emisie, care se acordă, în condițiile legii, de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații titularului de licență audiovizuală."

În situația pe care o invocă reclamanta s-a decis de fapt acordarea unui nou termen de grație, amânarea discutării solicitării de prelungire a licenței audiovizuale până în septembrie, astfel încât reclamanta să poată depune toate documentele prevăzute de lege în susținerea cererii.

Reclamanta a fost titulara licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 pentru postul de radio Click FM, licență a cărei valabilitate a expirat, așa cum se menționează și în cererea introductivă, la data de 22.05.2013.

Potrivit Legii audiovizualului, art. 55 alin. (3) licența audiovizuală analogică sau digitală poate fi prelungită din 9 în 9 ani, la cerere, în condițiile stabilite de Consiliu.

La data înregistrării solicitării de prelungire a licenței formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 5334/07.05.2013, potrivit art. 20 din Decizia CNA nr. 488/ 2010 privind procedura de acordare, modificare și de prelungire a valabilității licenței și a deciziei de autorizare audiovizuală, (...) publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 12 mai 2010, reclamanta trebuia să respecte următoarele dispoziții:

"(2) Cererea de prelungire se depune la C. Național al Audiovizualului cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a licenței și va fi însoțită de următoarele documente, în original:

a)licența audiovizuală;

b)decizia de autorizare;

c)documentele prevăzute la art. 4 alin. (2) - (4), după caz, în funcție de statutul juridic al solicitantului, precum și documentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. j)." respectiv, următoarele documente:

"Art. 4 (1) j) declarații notariale, eliberate la momentul solicitării, privind datele necesare în conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 44 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Solicitantul persoană română care are calitatea de comerciant va anexa la dosarul de solicitare și următoarele documente:

a)certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului al persoanei juridice sau, după caz, al persoanei fizice autorizate, al asociației familiale autorizate, al întreprinderii individuale ori al întreprinderii familiale, în copie;

b)actul constitutiv, cu toate modificările și completările ulterioare, însoțit de certificate de înscriere mențiuni, în copie, sau un certificat constatator eliberat în acest scop de către oficiul registrului comerțului cu cel mult 15 zile înainte de transmiterea notificării, în original;

c)certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerțului care să precizeze obiectul de activitate și structura acționariatului existent Ia momentul solicitării licenței audiovizuale, în original; în condițiile în care în structura acționariatului există acționari persoane juridice, direct sau indirect, se vor depune documente oficiale care să ateste acționariatul acestora până la ultima persoană fizică;

d)dovada calității de reprezentant legal al solicitantului a persoanei menționate în formularul-tip prevăzut în anexă;

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Procedura și condițiile de eliberare și modificare a licenței audiovizuale se stabilesc prin decizie a Consiliului. Solicitanții au obligația să depună declarații notariale, emise la momentul solicitării licenței audiovizuale, prin care societatea comercială care solicită acordarea licenței, precum și fiecare asociat sau acționar care deține o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei societăți titulare de licență audiovizuală declară pe propria răspundere dacă este investitor sau acționar direct ori indirect la alte societăți comerciale de comunicație audiovizuală, cu precizarea procentului deținut din capitalul social al acestora, precum și să depună certificate fiscale din care să rezulte că, la data solicitării licenței audiovizuale, societatea care solicită acordarea licenței nu înregistrează obligații restante la bugetul de stat.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) se poate acorda sau modifica licența în cazul în care societatea înregistrează obligații restante la bugetul de stat, dar beneficiază de înlesniri sau reeșalonări la plata acestora. In această situație, societatea este obligată să depună dovada acordării acestor facilități."

În urma verificării documentației depuse împreună cu cererea de prelungire înregistrată la CNA sub nr. 5334/07.05.2013 s-a constatat lipsa următoarelor documente:

-certificatul fiscal din care să rezulte că societatea nu înregistrează obligații restante la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare;

- certificatul constatator pentru asociatul . și documente din care să reiasă structura acționariatului acestuia până la persoană fizică;

-certificatul constatator pentru . BUCUREȘTI SRL, în original, la dosar fiind depusă o copie a acestuia;

-declarațiile notariale ale asociaților, în nume propriu și în numele . BUCUREȘTI SRL, în original, cu privire la calitatea de investitor sau acționar direct ori indirect la alte societăți de comunicație audiovizuală.

Prin adresele nr. 154/13.05.2013 și FN/27.05.2013, înregistrate la CNA cu nr. 5619/14.05.2013 și 6123/27.05.2013, . BUCUREȘTI SRL a depus o parte din documentele lipsă.

În ședința publică din 04.06.2013, C. a analizat solicitarea S.C. R. C. FM BUCUREȘTI S.R.L. cu privire la prelungirea licenței audiovizuale, a constatat că, în continuare, la dosar nu sunt depuse toate documentele și a amânat luarea unei decizii, comunicând reclamantei, prin adresa nr. 5334RF/06.06.2013, că cererea sa va fi programată pentru ședința publică din 13.06.2013, stabilindu-se, totodată, termenul de 12.06.2013 până la care să fie completată documentația.

Prin adresa înregistrată cu nr. 5334PDVP/12.06.2013 reclamanta a comunicat Consiliului că se află în imposibilitatea de a prezenta documentele solicitate, precizând că situația juridică privitoare la procedura de insolvență a societății se va decide în data de 23.09.2013.

În ședința publică din 13.06.2013 C. a analizat situația prezentată de . BUCUREȘTI SRL și a condiționat acordul privind prelungirea duratei de valabilitate a licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 de depunerea, în luna septembrie, a documentelor prevăzute la art. 48 lit. b) și la art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dacă în data de 13.06.2013 ar fi fost adoptată o decizie privind prelungirea licenței, așa cum susține reclamanta, o astfel de decizie s-ar fi materializat într-un înscris, într-o adresă care să-i fie comunicată acesteia și care ar fi fost atașată dosarului.

Întrucât unii membrii ai Consiliului au apreciat că hotărârea de a se amâna discutarea prelungirii în luna septembrie nu este una care să țină cont de dispozițiile legale, pe ordinea de zi a ședinței din data de 18.06.2013 subiectul a fost rediscutat.

În conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA, membrii Consiliului au dreptul să solicite rediscutarea unei probleme sau a unei decizii, după ce aceasta a fost adoptată, o singură dată și pe baza unor argumente întemeiate.

În ședința publică din 18.06.2013 CNA a reanalizat situația și a hotărât acordarea unui termen final de 30 de zile pentru completarea documentației de prelungire a duratei de valabilitate a licenței în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea audiovizualului, deciziile Consiliului se iau în ședință publică, într-un cvorum de cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 dintre aceștia.

Hotărârea CNA a fost comunicată reclamantei prin adresa nr. 5334RF/20.06.2013. La expirarea termenului acordat de Consiliu, prin adresa înregistrată la CNA cu nr. 5334/17.07.2013, . BUCUREȘTI SRL a depus, în copie, certificatul de grefă privind respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecare a procedurii de reorganizare și un extras de cont al societății.

În aceste condiții, având în vedere faptul că până la termenul acordat, 18.07.2013, reclamanta nu a făcut dovada acordării facilităților la plata obligațiilor restante la bugetul de stat, așa cum prevede art. 51 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, ținând cont de faptul că termenul de valabilitate al licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 se împlinise la data de 22.05.2013 și că nu au fost depuse toate documentele juridice care să ateste structura acționariatului societății, C. a decis respingerea cererii de prelungire a licenței audiovizuale și, în consecință, retragerea acesteia.

Invocând diverse motive care în aprecierea sa sunt "obiective", reclamanta recunoaște chiar și în cadrul cererii de suspendare că nu a depus documentele prevăzute de lege pentru aprobarea solicitării sale.

Față de prevederile legale, indiferent că interpretăm prelungirea licenței ca fiind o "reacordare" sau doar o "modificare" a termenului de valabilitate al licenței, sunt aplicabile dispozițiile art. 51 din lege, fiind obligatorie îndeplinirea condiției referitoare la depunerea certificatului fiscal și dovada acordării facilităților, dacă există.

Întrucât, așa cum recunoaște chiar reclamanta, nu a depus documentele prevăzute de lege, C. a decis prin actul contestat respingerea cererii de prelungire a licenței audiovizuale și, în consecință, retragerea acesteia.

Nu ne aflăm în fața unui abuz al autorității emitente a actului așa cum susține neîntemeiat reclamanta, care nu poate invoca propria-i culpă în susținerea unei pretinse nelegalități.

În ce privește afirmațiile cu care reclamanta înțelege să susțină netemeinicia măsurii de retragere a licenței audiovizuale, învedereaza următoarele aspecte:

Așa cum se poate constata, starea de insolvență pe care o invocă reclamanta ca și cauză exoneratoare de obligații nu constituie un impediment din punct de vedere al dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului, întrucât, legea nu distinge după cum societatea comercială este sau nu în insolvență ori în faliment, singura condiție obligatorie pentru ca o solicitare de acordare sau de modificare a licenței audiovizuale să poată fi luată în discuție fiind cea referitoare la inexistența obligațiilor restante la bugetul de stat, iar în cazul în care acestea există să se facă dovada reeșalonării acestora.

Astfel, falimentul nu constituie un motiv obiectiv care să o împiedice pe reclamantă să solicite organelor fiscale eliberarea unui certificat fiscal așa cum invocă aceasta, întrucât dispozițiile Codului de procedură fiscală, art. 112 nu condiționează sub nicio formă eliberarea certificatului fiscal de starea de faliment a solicitantului, ci dimpotrivă, întrucât, certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință, și neachitate până la data eliberării acestuia, iar în acesta vor fi cuprinse orice alte mențiuni cu privire la situația fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanțelor publice.

De asemenea, reclamanta recunoaște că are obligații fiscale restante și știe că aflându-se în stare de insolvență nu poate beneficia de o reeșalonare a acestora, însă a mizat pe bunăvoința și bunăcredința a membrilor Consiliului invocând false motive pentru nedepunerea certificatului fiscal, întrucât în fața evidenței existenței creanțelor bugetare, C. nu putea decât să respingă, în temeiul dispozițiilor art. 51 din Legea audiovizualului cererea de prelungire.

Astfel, apărarea reclamantei conform căreia: pag. 5 paragraf 7 "Subscrisa am dovedit faptul că pe rolul Curții de Apel București se află înregistrat recursul.... (...) vom putea depune un plan de reorganizare prin care se va prevede plata eșalonată a creanțelor din tabelul de creanțe, inclusiv a creanțelor bugetare" demonstrează că reclamanta evita să depună certificatul fiscal, pentru că de fapt, nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea prelungirii licenței audiovizuale.

Dincolo de acest aspect, în ce privește lipsa documentelor juridice privind acționariatul reclamantei, nici nedepunerea acestora nu poate fi apreciată ca fiind datorată unor cauze "obiective" așa cum afirmă reclamanta, care face trimitere la "un contract desființat de drept ori la "nerespectarea unor clauze contractuale de către unul dintre asociații săi întrucât prin minime diligente la Oficiul Registrului Comerțului ar fi putut obține un certificat constatator din care să rezulte acționariatul persoanei juridice până la ultima persoană fizică.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, „Oficiul registrului comerțului este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru și de pe actele prezentate, precum și informații despre datele înregistrate în registrul comerțului și certificate constatatoare că un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat".

Propria culpă a reclamantei, situația materială ori juridică a acestei nu pot fi imputate Consiliului, așa cum nu poate fi imputată lipsa documentelor pe care aceasta trebuia să le depună conform legii.

Potrivit dispozițiilor legale aceasta trebuia să depună la dosar

"certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerțului care să precizeze obiectul de activitate și structura actionariatului existent la momentul solicitării licenței audiovizuale, în original; în condițiile în care în structura actionariatului există acționari persoane juridice, direct sau indirect se vor depune documente oficiale care să ateste actionariatul acestora până la ultima persoană fizică."

Față de toate aceste aspecte, afirmațiile reclamantei nu demonstrează nelegalitatea actului contestat și că faptul că a adus la cunoștința membrilor Consiliului situația tranzitorie a structurii asociaților/acționariatului sau că se află în procedura falimentului, însă a formulat recurs, nu constituie cauze care să exceadă cadrului de reglementare referitor la procedura de prelungire a licenței audiovizuale.

C. poate acorda sau modifica o licență audiovizuală numai dacă solicitantul, conform dispozițiilor art. 51 din Legea audiovizualului, depune un certificat fiscal din care să reiasă că nu înregistrează obligații fiscale restante, ori, prin excepție, dacă acestea există, dovada că sunt reeșalonate, însă reclamanta nu a depus aceste documente.

În drept, art. 205-208 C.proc.civ.

La 16.10.2013, reclamanta a depus o cerere modificatoare, solicitand:

- Anularea deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului cu privire la retragerea licenței audiovizuale,

- Suspendarea efectelor deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

In motivare, reclamanta a aratat ca a formulat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. administrativ și fiscal în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 cerere de suspendare a efectelor deciziei nr. 402 din 18.07.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a respectivei decizii emise de CNA. Cauza face obiectul dosarului_ de pe rolul Curții de Apel București.

Prezenta cerere modificatoare vizează completarea acțiunii în anulare cu un capăt suplimentar ce vizează suspendarea deciziei nr. 402 emisă de CNA până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, iar temeiul de drept este reprezentat de art. 15 din legea 554/2004.

Totodată, înțelege să isi completeze acțiunea în anulare cu un motiv de nulitate al deciziei, motiv survenit ulterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, și anume incompatibilitatea a 2 dintre membrii CNA ce au participat în comisia de luare a deciziei contestate, incompatibilitate declarată de către Agenția Națională de Integritate.

1. Referitor la primul motiv al cererii completatoare. Dispoziții legale incidente. Reflectarea acestor dispoziții în doctrina și practica în materie.

Conform dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004: „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Prevederile anterior menționate reprezintă transpunerea în dreptul național a dispozițiilor cu valoare de principiu cuprinse în Recomandarea R (89) a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă.

Unul dintre principiile la care face referire Recomandarea conferă posibilitatea celui vătămat „de a solicita suspendarea executării unui act administrativ (...) și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ". In ce privește reperele pentru dovedirea cazului bine justificat, doctrina a opinat în sensul că reclamantul trebuie "să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorității de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de getul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de „un caz bine justificat".

Totodată în cuprinsul Recomandării se reține că: „Suspendarea actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, este echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. în final, dacă este cazul, revocarea actului administrativ sau anularea lui va consfinți ilegalitatea (...)"; „Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care (...) există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ".

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004 ca fiind "împrejurarea leagă de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public."

În privința reperelor pentru dovedirea cazului bine justificat, în doctrină s-a apreciat că reclamantul trebuie "să înfățișeze instanței și împrejurări (legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorității de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de «un caz bine justificat" .

Anterior apariției Legii 262/2007, practica judiciară sesizase lipsa unei definiții legale a sintagmei „caz bine justificat". Se reține că „în raport de această situație, instanța de contencios administrativ a apreciat că este evident faptul că existența unui caz bine justificat, care să răstoarne regula executării din oficiu a actului administrativ, impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii și în vederea executării acesteia."5 (s.n.) Odată cu modificarea legislativă în materie și definirea noțiunii de caz bine justificat, „se poate aprecia că reglementarea în discuție îndeplinește cerința de accesibilitate și previzibilitate, menită să reducă riscul de subiectivitate și arbitrar".6

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, jurisprudența reține că: „(...) în ceea ce privește paguba iminentă, instanța are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului."

În aceste condiții, scopul unei cereri de suspendare este acela de a preveni paguba iminentă și nu de a constata existența ei. Cu alte cuvinte, dispozițiile legii contenciosului administrativ fac referire la condiția pagubei iminente din perspectiva prevenirii ei, iar nu a existenței efective a acesteia.

1.1. Cazul bine justificat

Îndoiala serioasă în privința legalității actului contestat în prezenta cauză constă în toate aspectele arătate în situația de fapt prezentată în cadrul acțiunii, care scot limpede în evidență caracterul ilegal al acestora și abuzul emitentului actului:

1.1.1.Suspendarea deciziei contestate se impune în primul rând că aceasta reprezintă consecința unui comportament discreționar și abuziv al Consiliului Național al Audiovizualului.

Astfel cum a arătat în situația de fapt și a detaliat pe larg în cadrul acțiunii în anulare, C. Național al Audiovizualului a înțeles să își exercite atribuțiile într-un mod nejustificat, abuziv, altfel decât cel recunoscut de dispozițiile legale.

Spre exemplu, măsura cu privire la reanalizarea solicitării sale de prelungire a licenței audiovizuale în data de 18.06.2013, cu toate că potrivit postării inițiale pe site s-a dispus prelungirea licenței încă din 13.06.2013 este abuzivă și relevă un prim argument al nelegalității deciziei CNA.

În sensul celor arătate, doctrina relevantă în materie reține că este: „Cert că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare în ceea ce privește alegerea formelor de executare. Pe care de consecință, administrația este legată în mod necesar de drept, iar procedura administrativă care vizează executarea din oficiu a actelor administrative nu poate fi lăsată în afara dreptului".

De asemenea, atitudinea abuzivă a CNA s-a materializat și prin plăsmuirea unui fals asupra postărilor de pe site-ul oficial al Consiliului, cu privire la concluziile ședinței din 13.06.2013. Deși inițial se prevedea că subscrisei i s-a prelungit licența audiovizuală, iar în acest sens are pagina de pe site printată, ulterior au modificat și au precizat faptul că în luna septembrie se va decide asupra acestei chestiuni.

1.2. Existența pagubei iminente

Măsura dispusă afectează însăși activitatea desfășurată de reclamanta, fără licență audiovizuală nu poate emite.

Pornind de la definiția juridică dată de dispozițiile legale pagubei iminente, aceasta presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor actului administrativ.

Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce atingere gravă și imediată interesului public, situației petentului sau intereselor pe care acesta încearcă să le protejeze.

Având în vedere situația juridică a . București SRL, prelungirea valabilității licenței audiovizuale era o măsură care se impunea, pentru a nu afecta activitatea societății într-o perioadă în care situația juridică a societății este tranzitorie. Prelungirea valabilității licenței audiovizuale este necesară atât din perspectiva subscrisei, de a continua difuzarea serviciului de programe Click FM, cât și din perspectiva respectării interesului public.

În plus, astfel cum a arătat și în cadrul cererii de anulare a deciziei CNA, doreste să nse reorganizeze, ulterior momentului soluționării recursului la sentința de deschidere a procedurii falimentului, prin propunerea unui plan de reorganizare în care să se prevadă achitarea tuturor creanțelor sale, însă acest fapt va fi practic imposibil dacă i s-a retras dreptul de difuzare a programelor radio, principalul obiect de activitate, ceea ce va genera situații faptice ireversibile.

Măsura dispusă de CNA prin decizia de 18.07.2013 suprimă orice drept la reorganizare, fără licența audiovizuală nu mai poate desfășura activitate, fapt ce va conduce și la sporirea pasivului, până la lichidarea patrimoniului și radierea societății, ceea ce este de asemenea contrar și principiilor prevăzute de procedura insolvenței, precum cel al maximizării recuperării creanțelor.

Pe de altă parte, printr-o decizie ulterioară promovării prezentei acțiuni în anulare, și anume decizia nr. 477 din 17.09.2013 emisă de CNA s-a hotărât scoaterea la concurs a licenței ce a aparținut reclamantei, fapt ce ar face practic imposibil repunerea părților în situația anterioară, dacă până la soluționarea prezentei acțiuni în anulare nu s-ar suspenda decizia prin care i s-a retras licența și astfel s-ar împiedica scoaterea sa concurs.

În concluzie, fată de aspectele arătate, rezultă că măsurile dispuse de C. N. al Audiovizualului sunt rezultatul unui comportament discreționar. Simpla observare a măsurilor contestate, conduce instanța de judecată la concluzia că aparenta de drept este favorabilă R. C. FM, fiind întrunite cele două cerințe impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare .

2. Referitor la cel de-al doilea motiv al cererii completatoare. Nulitatea actelor administrative adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese

Pe lângă motivele amplu dezvoltate prin cererea în anulare inițial depusă, față de comunicatul din data de 7.08.2013, prin care Agenția Naționala de Integritate a constatat existența stării de incompatibilitate în cazul lui Christian M., membru al Consiliului N. al Audiovizualului, și încălcarea regimului juridic al conflictului de interese de natură penală de către R. P., fost Președinte al CNA, prin prezenta înțelegem să invoce încă un motiv de nulitate al deciziei.

Potrivit comunicatului transmis de către ANI, s-au reținut următoarele:

,,M. CHRISTIAN s-a aflat in stare de incompatibilitate in perioada 4 noiembrie 2008 -15 decembrie 2012, intrucat a exercitat, simultan, atat funcția de Președinte si, ulterior, pe cea de Vicepreședinte al Asociației "Alianța Civica", cat si calitatea de membru al C.N.A. (asimilata funcției de secretar de stat). Conform prevederilor legale, calitatea de membru al Consiliului este incompatibila cu funcțiile publice sau private, cu excepția celor didactice, daca nu dau naștere unor conflicte de interese.

Astfel, M. CHRISTIAN nu a respectat dispozițiile art. 12, alin. (5) din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora Membrii Consiliului care, in momentul numirii, se afla in una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) - (4) au la dispoziție un termen de cel mult 3 luni pentru renunțarea la calitatea sau la acțiunile respective, perioada in care nu au drept de vot in C. Consiliului" si ale art. 99, alin. (1), lit. j) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora "Persoanelor care exercita următoarele demnități publice si funcții publice de autoritate din cadrul autorităților si instituțiilor aflate exclusiv sub control parlamentar [...] membrii Consiliului N. al Audiovizualului li se aplica dispozițiile art. 72 si regimul incompatibilitatilor [...] pentru miniștri si, respectiv, secretari de stat, precum si incompatibilitatile prevăzute in legi speciale."

Totodată, cu privire la cel de-al doilea membru al CNA, potrivit aceluiași comunicat de presă s-au reținut următoarele: "P. R. a încălcat regimul juridic privind conflictul de interese in materie penala, întrucât, in calitate de membru al C.N.A. (mandatele 2006 - 2012, 2012 - 2018), respectiv, de Președinte al C.N.A. (29 iunie 2007 - 19 decembrie 2012), in exercitarea atribuțiilor de serviciu, a soluționat cereri si a participat la luarea unor decizii in urma cărora s-au acordat autorizații de licența audiovizuala pentru S.C. PRO TV S.A. De asemenea, P. R. s-a aflat in relații comerciale si a beneficiat de foloase patrimoniale in cuantum de 15.000 Euro de la S.C. MEDIA PRO PICTURES S.A."

Art. 22 din legea 176/2010 privind organizarea și funcționarea ANI, prevede faptul că "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

(2)Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

(3)Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitatile."

Prin urmare, toate actele emise de către cei doi membrii ai CNA pe perioada incompatibilității lor sunt nule, iar instanța de contencios administrativ este competentă să constate nulitatea lor, având în vedere încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitatile.

Față de toate motivele invocate, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință anularea deciziei nr. 402 din 18.07.2013 privind retragerea licenței audiovizuale a R. C. FM.

În drept, invocă dispozițiile art. 204 din NCPC, art. 15 din Legea 554/2004 precum și dispozițiile art. 22 din Legea 176/2010.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, Curtea observa ca prin decizia nr. 402/18.07.2013, reclamantei s-a dispus retragerea licenței audiovizuale a reclamantei.

Curtea considera ca decizia nr. 402/18.07.2013 este o decizie de sanctionare a reclamantei cu retragerea licenței audiovizuale, astfel incat, in baza art. 93 din Legea audiovizualului nu era necesara procedura prealabila.

Din aceste motive, in baza art. 93 din Legea audiovizualului, Curtea va respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.

Pe fondul cererii de anulare, Curtea retine ca reclamanta a fost titulara licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 pentru postul de radio Click FM, licență a cărei valabilitate a expirat la data de 22.05.2013.

Potrivit Legii audiovizualului, art. 55 alin. (3) licența audiovizuală analogică sau digitală poate fi prelungită din 9 în 9 ani, la cerere, în condițiile stabilite de Consiliu.

La data înregistrării solicitării de prelungire a licenței formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 5334/07.05.2013, potrivit art. 20 din Decizia CNA nr. 488/ 2010 privind procedura de acordare, modificare și de prelungire a valabilității licenței și a deciziei de autorizare audiovizuală, publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 12 mai 2010, reclamanta trebuia să respecte următoarele dispoziții:

a)licența audiovizuală;

b)decizia de autorizare;

(2)Solicitantul persoană română care are calitatea de comerciant va anexa la dosarul de solicitare și următoarele documente:

d)dovada calității de reprezentant legal al solicitantului a persoanei menționate în formularul-tip prevăzut în anexă;

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare:

În urma verificării documentației depuse împreună cu cererea de prelungire înregistrată la CNA sub nr. 5334/07.05.2013 s-a constatat lipsa următoarelor documente:

- certificatul constatator pentru asociatul . și documente din care să reiasă structura acționariatului acestuia până la persoană fizică;

-certificatul constatator pentru . BUCUREȘTI SRL, în original, la dosar fiind depusă o copie a acestuia;

Prin adresele nr. 154/13.05.2013 și FN/27.05.2013, înregistrate la CNA cu nr. 5619/14.05.2013 și 6123/27.05.2013, reclamanta a depus o parte din documentele lipsă.

În ședința publică din 04.06.2013, C. a analizat solicitarea reclamantei cu privire la prelungirea licenței audiovizuale, constatand că, în continuare, la dosar nu sunt depuse toate documentele și a amânat luarea unei decizii, comunicând reclamantei, prin adresa nr. 5334RF/06.06.2013, că cererea sa va fi programată pentru ședința publică din 13.06.2013, stabilindu-se, totodată, termenul de 12.06.2013 până la care să fie completată documentația.

În ședința publică din 13.06.2013 C. a analizat situația prezentată de reclamanta și a condiționat acordul privind prelungirea duratei de valabilitate a licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 de depunerea, în luna septembrie, a documentelor prevăzute la art. 48 lit. b) și la art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea constat ca este neintemeiata sustinerea reclamantei ca in sedinta din 13.06.2013 ar fi fost adoptată o decizie privind prelungirea licenței.

In ședința din data de 18.06.2013, subiectul a fost rediscutat.

Potrivit art. 32 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA, membrii Consiliului au dreptul să solicite rediscutarea unei probleme sau a unei decizii, după ce aceasta a fost adoptată, o singură dată și pe baza unor argumente întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea audiovizualului, deciziile Consiliului se iau în ședință publică, într-un cvorum de cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 dintre aceștia.

Hotărârea CNA a fost comunicată reclamantei prin adresa nr. 5334RF/20.06.2013. La expirarea termenului acordat de Consiliu, prin adresa înregistrată la CNA cu nr. 5334/17.07.2013, reclamanta a depus, în copie, certificatul de grefă privind respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecare a procedurii de reorganizare și un extras de cont al societății.

Curtea considera ca starea de insolvență pe care o invocă reclamanta nu constituie un impediment din punct de vedere al dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului, întrucât legea nu distinge după cum societatea comercială este sau nu în insolvență ori în faliment, singura condiție obligatorie pentru ca o solicitare de acordare sau de modificare a licenței audiovizuale să poată fi luată în discuție fiind cea referitoare la inexistența obligațiilor restante la bugetul de stat, iar în cazul în care acestea există să se facă dovada reeșalonării acestora.

Insolventa nu constituie un motiv obiectiv care să o împiedice pe reclamantă să solicite organelor fiscale eliberarea unui certificat fiscal, întrucât dispozițiile Codului de procedură fiscală, art. 112 nu condiționează sub nicio formă eliberarea certificatului fiscal de starea de insolvabilitate a solicitantului, ci dimpotrivă, întrucât, certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință, și neachitate până la data eliberării acestuia, iar în acesta vor fi cuprinse orice alte mențiuni cu privire la situația fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanțelor publice.

In al doilea rand, reclamanta trebuia sa depuna ,,certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerțului care să precizeze obiectul de activitate și structura actionariatului existent la momentul solicitării licenței audiovizuale, în original; în condițiile în care în structura actionariatului există acționari persoane juridice, direct sau indirect se vor depune documente oficiale care să ateste actionariatul acestora până la ultima persoană fizică."

Curtea considera ca, prin minime diligente la Oficiul Registrului Comerțului, reclamanta ar fi putut obține un certificat constatator din care să rezulte acționariatul acesteia.

In al treilea rand, nici incompatibitatea in care se aflay doi membri ai paratului, daca ar fi reala, nu atrage nulitatea deciziilor pronuntate, cum afirma reclamanta din doua motive:

- constatarea incompatibilitatii produce efecte doar pentru viitor, nu si pentru trecut;

- incompatibilitatea nu atrage nulitatea hotararii in lipsa unei norme exprese care sa prevada aceasta sanctiune.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea de anulare a deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea de suspendare, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:

- sa se formuleze cererea de anulare a aceluiasi act administrativ concomitent cu cea de suspendare sau anterior acesteia din urma;

- sa existe un caz bine justificat;

- sa se previna o paguba iminenta prin suspendarea executrii actului administrativ.

Prima conditie este indeplinita, reclamanta solicitan atat anularea deciziei si ulterior, prin cererea aditionala, suspendarea executarii deciziei.

Cu privire la a doua conditie, Curtea observa ca, in baza art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeeze o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ.

Aceste imprejurari nu trebuie sa prejudece fondul. Ele trebuie sa rezulte in urma unei analize sumare a fondului.

Reclamanta invoca doar un singur motiv care constituie un caz bine justificat, respectiv revenirea paratului asupra deciziei de prelungire a licentei reclamantei.

Ori, conform celor mentionate de Curtea mai sus, in partea referitoare la motivarea cererii de anulare, Curtea a retinut ca in ședința in 13.06.2013, paratul a analizat situația prezentată de reclamanta și a condiționat acordul privind prelungirea duratei de valabilitate a licenței audiovizuale nr. R068/22.07.1993 de depunerea, în luna septembrie, a documentelor prevăzute la art. 48 lit. b) și la art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

De aceea, nu este indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.

Paguba iminenta este, potrivita art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 un prejudiciu material viitor si previzibil.

Curtea considera ca aceasta conditie este indeplinita deoarece prin retragerea licentei reclamantei aceasta este impiedicata sa-si realizeze obiectul de activitate, sa obtina resursele financiare necesare platii datoriilor.

Dar, ca urmare a neindeplinirii celei de-a doua conditii, in baza art. 15 din Legea nr._, Curtea va respinge cererea de suspendare a executarii deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de C. Național al Audiovizualului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.

Respinge cererea formulată de reclamanta . București S.R.L. prin administrator judiciar A. D. Insolvency IPURL, cu sediul în București, ..2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta C. Național al Audiovizualului, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

B. V. C. D.

Red./tehn. jud. V.B./4 ex./24.11.2014

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4794/2014. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 1223/2014. Curtea de... →

Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Sentința nr. 3018/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Sentința nr. 3018/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI