Pretentii. Decizia nr. 7293/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7293/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 40228/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7293
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 septembrie 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – O. S.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant G. D., împotriva sentinței civile nr.1396 din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, B. B. și C. B. B., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 25.09.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.10.2014 apoi la 09.10.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1396/25.02.2014 a Tribunalului București a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtele U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, B. B. și C. B. B., având ca obiect contestație împotriva deciziei nr. 587/15.12.2012 emisă de C. Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care s-a solicitat anularea acestui act, trimiterea cauzei spre rejudecare organului cu activitate jurisdicțională competent și obligarea pârâtei la returnarea sumei de bani încasate ilegal, pentru care nu s-a prestat un serviciu și daune morale de 3000 de lei.
Totodată, au fost respinse excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. B. B., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și excepția inadmisibilității.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 18.06.2012 reclamantul G. D. a înaintat Decanului B. B. o plângere împotriva doamnei avocat A. R. E., prin care a adus la cunoștință faptul că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de asistență juridică în trei dosare, aducându-i importante prejudicii materiale și morale, motiv pentru care a solicitat obligarea acesteia la daune în valoare de 3000 de lei.
Prin Decizia nr. 21/05.07.2012, în baza art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 2 din statutul profesiei de avocat, Decanul B. B. a respins plângerea formulată de reclamant.
Prin Decizia nr. 108/10.08.2012, C. B. B. a respins contestația reclamantului împotriva Deciziei nr. 21/05.07.2012 emisă de Decanul B. B., motivat de faptul că decizia contestată este legală și temeinică.
Împotriva Deciziei nr. 108/10.08.2012, reclamantul a formulat contestație la C. Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care a arătat că soluțiile menționate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că situațiile expuse în sesizarea inițială nu au fost analizate în mod corect și complet. Au fost detaliate obligațiile pe care reclamantul consideră că avocata sa nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit în mod necorespunzător și a fost reiterată solicitarea ca A. R. E. să fie obligată la plata despăgubirilor în cuantum de 3000 de lei.
Prin Decizia nr. 587/15.12.2012, C. Uniunii Naționale a Barourilor din România, în baza art. 66 lit. p din Legea nr. 51/1995, a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 21/05.07.2012, reținându-se că hotărârea atacată este temeinică și legală deoarece din cererea inițială și contestațiile ulterioare se observă că singura solicitare a reclamantului vizează obligarea doamnei avocat la daune de 3000 de lei, solicitare care în mod vădit excede competențelor decanului (art. 58 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat) și atribuțiilor consiliului baroului (art. 56 alin. 2 din statut).
Tribunalul, făcând referire la prevederile art. 58 din Statutul profesiei de avocat, care stabilește competențele Decanului B., ale art. 56 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, cu privire la atribuțiile Consiliului B. și ale art. 32 din Statutul profesiei de avocat, care se referă la „contestațiile și reclamațiile privind onorariile,a reținut că prin cererea inițială intitulată „Plângere"adresată Decanului B. B., reclamantul a solicitat doar obligarea doamnei avocat la plata unei despăgubiri de 3000 de leu ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractele de asistență juridică. Nici prin contestațiile ulterioare reclamantul nu a solicitat restituirea onorariului, ci doar obligarea avocatei la plata de despăgubiri.
În consecință, Tribunalul a constatat că în mod corect contestația reclamantului a fost respinsă, întrucât nici Decanul B., nici C. B. nu au competența de a obliga un avocat la plata de despăgubiri către clientul său.
Faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat pentru prima dată restituirea onorariului de avocat (atribuție ce revine Decanului B.), nu poate reprezenta un motiv de nulitate a acestei decizii, din moment ce Decanul baroului nu a fost învestit cu o astfel de solicitare prin plângerea inițială.
A mai reținut Tribunalul că solicitarea reclamantului de a de fi angajată răspunderea disciplinară a doamnei avocat A. R. E. a fost făcută, pentru prima dată, prin notele scrise depuse la Curtea de Apel București la data de 11.04.201s, Consiliului B. nefiindu-i adresată nicio astfel de solicitare anterior prezentei judecăți.
Declanșarea procedurii de răspundere disciplinară nu se poate efectua direct prin sesizarea instanței de judecată, ci prin sesizarea consiliului baroului, în condițiile și termenele prevăzute de art. 86-90 din Statutul profesiei de avocat. Astfel, potrivit art. 88 din Statutul profesiei de avocat, în cadrul fiecărui barou se organizează și funcționează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanță și în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de avocații din acel barou. Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond, este judecat de C. U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză. împotriva hotărârilor pronunțate potrivit alin. (2) și (3), partea interesată poate declara recurs la secția de contencios a Curții de Apel București, a cărei hotărâre este definitivă și irevocabilă.
Reținând așadar că prin cererea adresată Decanului B. B. reclamantul a solicitat doar obligarea avocatului său la plata de daune ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor, atribuții ce exced Decanului și Consiliului B., Tribunalul a constatat că Decizia nr. 587/15.12.2012 emisă de C. Uniunii Naționale a Barourilor din România este legală și temeinică.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului B. B., Tribunalul le-a respins cu motivarea că Decizia nr. 587/15.12.2012 emisă de C. Uniunii Naționale a Barourilor din România a cărei anulare se cere a fost emisă ca urmare a contestației reclamantului împotriva Deciziei nr. 108/10.09.2012 emisă de C. B. B.. întrucât C. B. B. este emitentul unuia din actele administrative contestate, acesta are atât capacitate procesuală de folosință, cât și calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Totodată, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, s-a reținut că întrucât decizia nr. 587/15.12.2012 emisă de C. Uniunii Naționale a Barourilor din România este chiar actul administrativ a cărui anulare se solicită, emitentul actului contestat având calitate procesuală pasivă.
în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de cele trei pârâte, aceasta a fost respinsă în considerarea faptului că decizia a cărei anulare se solicită este un act administrativ, iar potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Împotriva sentinței civile nr. 1396/25.02.2014 a Tribunalului București a formulat recurs contestatorul G. D., solicitând casarea în parte a acesteia.
Arată recurentul că a sesizat B. B. nerespectarea contractului, falsificarea documentației, neîndeplinirea obligațiilor profesionale de către avocat și sfidarea instanței prin refuzul acestuia de a depune concluzii scrise. Arată că a solicitat atragerea răspunderii disciplinare a avocatului și restituirea onorariului încasat de aceasta pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Recurentul precizează că dosarele pentru care a încheiat contract cu avocatul au avut ca pârât pe Casa de Pensii B., iar în judecarea acestora a fost privat de dreptul la o apărare eficientă și i s-au furat 3200 lei cu titlu de onorariu. Pentru acoperirea acestui prejudiciu a solicitat plata de despăgubiri.
Arată recurentul că avocatul R. A. a refuzat sesizarea schimbării președintelui de complet, audierea de martori și a întârziat să solicite majorarea punctajului mediu anual pentru stabilirea drepturilor de pensie, motiv pentru care, deși cererea era întemeiată, aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată.
Recurentul menționează în cererea de recurs că Decanul B. s-a mulțumit cu „declarația" doamnei avocat, respingând plângerea.
Arată că atât B. cât și C. B. au fost sesizate conform art. 70 din Legea nr. 51/1995, iar UNBR a primit toate actele aflate la dosar. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă ca nefondată.
Recurentul menționează că refuzul declanșării acțiunii disciplinare se contestă în sistemul căilor administrative de atac, în procedură disciplinară, inclusiv în fața Consiliului UNBR, astfel că în mod nelegal a fost respinsă contestația. Toate instanțele care au analizat cererea depusă au fost părtinitoare, pentru a acoperi neprofesionalismul avocatului și refuzul acestuia de a-și îndeplini atribuțiile, precum și infracțiunile săvârșite de avocat.
Intimații- pârâți C. B. B. și B. B. au formulat întâmpinare comună, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimații în apărare că instanța de fond a reținut in mod judicios faptul ca prin cererea sa adresata inițial decanului B. B., reclamantul G. D. a solicitat doar obligarea avocatului sau, d-na av. A. R. E., la plata de daune ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor profesionale asumate.
Soluționarea unei asemenea cereri excede in mod evident atribuțiilor ce revin decanului si consiliului baroului, conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
Instanța de fond, în mod corect a sesizat aspectul ca G. D. a solicitat pentru prima data restituirea onorariului in cuprinsul contestației adresata Consiliului U.N.B.R., desi Decanul B. B. este singurul care are atribuții in acest sens, dar nu a fost anterior investit cu o asemenea cerere din partea reclamantului - recurent.
Arată intimații că aceeași este situația și în privința cererii de angajare a răspunderii disciplinare a doamnei av. A. R. E., solicitare inserata pentru prima data in notele scrise depuse de G. D. la data de 11.04.20-13, desi Consiliului B. B. nu i-a fost anterior adresata o asemenea cerere.
Potrivit art. 87 alin. 1 si 88 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, precum si in raport de reglementările cuprinse in art. 277 si următoarele Statutul profesiei de avocat, revin in competenta exclusiva a consiliului baroului atribuțiile ce tin de anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare.
Pe cale de consecința, concluzia fireasca si perfect legala a primei instanțe nu avea cum sa fie alta decât cea prin care s-a constatat ca in mod corect C. U.N.B.R. prin decizia nr. 587/15.12.2012 a respins contestația recurentului - reclamant, întrucât nici Decanul B. si nici C. B. nu au competenta legala de a obliga un avocat la plata de despăgubiri către clientul sau.
Cat privește motivele de recurs, arată intimații că acestea nu conțin în concret critici reale la adresa soluției pronunțate de Tribunalul B. prin sentința civila in discuție. De fapt, sunt reluate in aceeași modalitate si cu aceleași argumente toate aspectele de fond deja invocate anterior prin contestațiile formulate si prin acțiunea introductiva de instanța, pe care deja atâtea instituții competente (decan, consiliul baroului si consiliul U.N.B.R.) si totodată prima instanța le-a supus analizei de fapt si de drept, respingându-le ca neîntemeiate.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, prin raportare la dispozițiile art. 304/1 C. și ale art. 304 pct. 9 C., Curtea urmează a o respinge ca nefondată, în temeiul art. 312 C. și al art. 20 din legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, prima cerere provenind de la recurentul- reclamant a fost formulată la data de 15.06.2012.
Deși în cuprinsul plângerii recurentul a arătat că doamna avocat R. A., cu care a avut încheiate contracte de asistență juridică, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile profesionale, obiectul cererii formulate către C. B. B. a avut ca obiect obligarea avocatului la plata despăgubirilor în cuantum de zooo lei, fără a se solicita sancționarea disciplinară a acesteia.
Prin Decizia nr. 21/05.07.2012 a B. B. fost respinsă cererea formulată de recurent, motivat de aceea că onorariul încasat de avocat pentru munca depusă nu este exagerat de mare, iar sesizările petentului sunt nejustificate.
Recurentul a contestat această decizie a B. B. la C. B. B., reiterând cele menționate anterior cu privire la comportamentul avocatului, dar fără a solicita sancționarea acestuia.
Obiectul contestației formulată la Consiliu, astfel cum a remarcat și instanța de fond, 1-a constituit tot acordarea de daune în cuantum de 3000 lei.
Aceasta este așadar cererea cu care recurentul a investit C., neexistând vreo solicitare cu privire la sancționarea disciplinară a avocatului.
Prin Decizia nr. 108/10.08.2012 C. B. B. a respins contestația recurentului- reclamant împotriva Deciziei nr. 21/2012 a B. B..
Deși această decizie este complet nemotivată, iar modalitatea de soluționare a contestației a fost criticată de recurent, prin contestația formulată la UNBR la data de 06.09.2012 recurentul a insistat în solicitarea sa inițială, exclusiv privind obligarea avocatului la plata de despăgubiri, fără a solicita anularea deciziei Consiliului pentru nemotivare și fără a solicita sancționarea disciplinară a avocatului.
Acesta este și motivul pentru care, la data de 15.12.2012, UNBR a emis Decizia nr. 587, prin care a respins ca inadmisibilă contestația recurentului, constatându-se că solicitarea acestuia de acordare a despăgubirilor excede atribuțiilor decanului și ale Consiliului B..
Astfel cum a remarcat și Tribunalul, prima data când reclamantul a formulat o acțiune având ca obiect sancționarea disciplinară a avocatului pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor profesionale și restituirea onorariului achitat a fost în fața instanței de fond, cu ocazia modificării obiectului plângerii inițiale.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va constata că în mod corect Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 32, 56 și 58 și art. 66 lit.p din Legea nr. 51/1995, rep. și ale 86 - 90 din Statutul profesiei de avocat, cu privire la obiectul cererilor ce pot fi formulate în fața Decanului baroului, a Consiliului B. și cu privire la modalitatea de declanșare a procedurii de răspundere disciplinară.
Astfel, corect a reținut Tribunalul că declanșarea procedurii nu se poate realiza direct, prin cerere adresată instanței de judecată, instanța putând fi investită doar în cu analizarea legalității actului contestat, pronunțat în limitele stabilite de contestator la data formulării plângerii.
D. fiind faptul că în întreaga procedură, deși recurentul s-a plâns de comportamentul avocatului său, nu a înțeles să solicite declanșarea procedurii de cercetare disciplinară privindu-lpe acesta, ci exclusiv obligarea avocatului la repararea prejudiciilor cauzate. Curtea va reține că în mod corect UNBR a considerat că o astfel de cerere excede competențelor stabilite prin lege pentru Decanul B. și C. B. și, în mod implicit, pentru C. Uniunii.
Art. 32, 56 alin 2 și 58 din Statutul profesiei de Avocat, care se referă la atribuțiile Decanului B. și ale Consiliului B., nu dau în competența acestora soluționarea cererilor având ca obiect plata despăgubirilor cuvenite pentru repararea prejudiciilor cauzate de faptele avocaților în exercitarea atribuțiilor profesionale.
Potrivit art. 58 din Statut coroborat cu art. 32 din legea nr. 51/1995, Decanul soluționează contestații și reclamații privind onorariile, textul având în vedere acele cereri având ca obiect modalitatea în care sunt stabilite și pretinse onorariile de avocat, precum și cu privire la cuantumul acestora.
Textul nu prevede posibilitatea Decanului de a dispune cu privire la plata de despăgubiri cauzate de neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a profesiei.
De asemenea, C. B. poate soluționa doar contestațiile împotriva deciziei Decanului privind onorariile, ceea ce (astfel cum s-a expus anterior) nu este cazul în speță, precum și plângeri și contestații împotriva altor Decizii ale Decanului, emise, evident, în limitele sferei de competență determinată de art. 32 din Lege, care nu includ și competente privind obligarea avocatului la plata de prejudicii.
În mod corect a sesizat instanța de fond că recurentul a formulat pentru prima dată cerere de restituire a onorariului în fața instanței de judecată și că aceasta, nefiind adresată anterior Decanului în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 51/1995, nu poate fi analizată în cauză.
De asemenea, corect a constatat instanța de fond că, neexistând o solicitare privind cercetarea disciplinară a avocatului adresată Consiliului B., ci doar o cerere în despăgubire, acesta nu a putut sesiza Comisia de Disciplină cu privire la declanșarea cercetării.
În ceea ce privește limitele competențelor Consiliului UNBR, Curtea va reține că acestea sunt trasate prin art. 66 lit.p din Legea nr. 51/1995, rep, conform căruia C.
UNBR „anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate și rezolvă plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei".
Curtea va reține așadar, că în mod corect C. UNBR, în exercitarea atribuțiilor sale de verificare a legalității deciziei Consiliului B. B., a constatat că atâta timp cât reclamantul nu a formulat cerere privind declanșarea procedurilor disciplinare și nici contestație împotriva unei decizii a Decanului privind onorariile, ori privind alte atribuții stabilite de art. 58 din lege, acesta nu a învestit C. B. cu o cerere recunoscută de lege, ci cu o cerere inadmisibilă, acțiunea în despăgubiri neintrând în competența organismelor prevăzute de Legea nr.51/1995, rep.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că soluția instanței de fond, prin care a fost menținută Decizia Consiliului UNBR nr. 587/15.12.2012, este una legală și temeinică, astfel că prin raportare la art. 312 C. și art.20 din Legea nr.554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant G. D., împotriva sentinței civile nr.1396 din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, B. B. și C. B. B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. O. S.
GREFIER
G. P.
Red A.P.– 2 ex./2014
Tribunalul București - Secția a-II-a – jud. A. M. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3282/2014. Curtea de... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7386/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
