Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2720/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 2720/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 30569/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.2720

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant F. E. A., împotriva sentinței civile nr.4681/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret București și intimatul pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus prin serviciul registratură din partea intimaților pârâți U. S. Haret și M. Educației Naționale întâmpinare la recursul formulat, recurentul reclamant a depus taxa judiciară de timbru, chitanță în cuantum de 22 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

CURTEA

Princererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. sub nr._, reclamantul F. E. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, obligarea la acreditarea, recunoașterea și eliberarea diplomei de licență pentru specializarea absolvită, precum și la plata în solidar a daunelor materiale în sumă de 2000 euro și a daunelor morale de 2000 euro.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este absolvent al Universității S. Haret București, Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din București, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, promoția 2009 și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Urmare promovării, pârâta USH i-a emis adeverința de studii, dar nu i-a eliberat diploma de licență.

S-a mai arătat că la data înscrierii sale la facultate, pârâta USH a îmărțit pliante din care rezulta că facultatea este acreditată, iar MECTS dacă știa că înființarea de platforme de FR în centre teritoriale nu este legală, de ce a lăsat funcționeze USH în aceste condiții?

Apreciază astfel reclamantul că formele de învățământ IFR au funcționat legal conform art. 60 alin.(1) din Legea nr.84/1995, în urma acreditării prin Legea nr.443/2002, USH are dreptul să organizeze învățământ de zi și deci poate organiza și ID, IFR sau seral.

În drept, au fost invocate prevederile art.112 Cod pr. civ., Legea nr.554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr.288/2004, Legea nr.443/2002.

Prin întâmpinare (f.15-21 dosar nr._ ), pârâtul MECTS a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că solicitarea reclamantei nu se înscrie în atribuțiile sale conform HG nr. 536/2011, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, la momentul înscrierii în anul I de facultate, specializarea urmată de reclamant era acreditată însă doar la forma de învățământ la ZI. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de Legea nr. 88/1993 și apoi prin OUG nr. 75/2005. Conform acestor acte, forma de învățământ FR sau ID trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică, prevederile art. 60 din Lege prevăzând o condiție, aceea că această formă de învățământ se poate organiza doar de către acele facultăți care au prevăzut și forma de învățământ „zi”. Pârâtul a atras atenția că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza forme de învățământ ID și FR cu dreptul de a organiza această formă de școlarizare.

În opinia pârâtului, nicio instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome sau să desfășoare procesul de învățământ pentru formele pentru care nu a parcurs procedura de evaluare academică.

Pentru organizarea unei forme de învățământ pentru care nu avea acreditare/autorizare, U. nu poate da vina pe MECTS, instituția de învățământ fiind singura culpabilă. Eliberarea actelor de studii reprezintă o responsabilitate majoră față de întreaga societate.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 84/1995, HG nr. 536/2011, Legea nr.1/2011, HG nr.1011/2001, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, Ordinul nr. 2284/2007.

Prin sentința civilă nr. 3878/08.06.2012, Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București- Secția a IX-a C., unde cauza a fost înregistrată sub nr._, cu termen de judecată la 04.10.2013.

Legal citată, pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI a depus la data de 06.09.2013 întâmpinare (f.9-10), prin care a arătat că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamant, în sensul că la finalizarea studiilor și după susținerea examenului de licență, i-a eliberat adeverința de absolvire cu termen de valabilitate de 12 luni. Deși a informat ROMDIDAC SA – compania desemnată de MECTS – aducându-i la cunoștință faptul că a solicitat tipărirea unor formulare tipizate, aceasta a răspuns că nu poate tipări și livra diplomele solicitate decât cu aprobarea scrisă a MECTS. În fapt, acest Minister este autoritatea publică care este competentă să gestioneze materialele tipizate cu regim special, necesare pentru eliberarea diplomei și a suplimentului solicitat de reclamant.

Pârâta a arătat că s-a adresat în mai multe rânduri MECTS aducându-i la cunoștință necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii ale absolvenților iulie 2009, dar nu a primit vreun răspuns oficial din partea autorităților administrative. Prin urmare, în prezent, a arătat pârâta, se află în imposibilitatea de a emite diplomele solicitate de reclamanți din cauza refuzului MECTS.

Întrucât la data înscrierii reclamantului la cursurile universitare, MECTS avea posibilitatea, conform art. 116 și 141 din Legea nr.84/1995, să invoce nelegalitatea în organizarea studiilor, dar nu a sesizat nicio neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a nu aproba tipizarea formularelor destinate atestării terminării acestor studii. Mai mult, MECTS sau ARACIS nu au demarat nicio procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea ar fi acționat în afara cadrului legal.

Pârâta a mai învederat instanței că MECTS a aprobat în parte necesarul de tipizate, așa cum reiese din cuprinsul schimbului de adrese între autorități. Având în vedere însă această aprobare parțială, instituția se află în imposibilitatea emiterii către reclamant a diplomei și suplimentului solicitate. Atât timp cât pentru alți studenți absolvenți în iulie 2009 MECTS a aprobat emiterea formularelor tipizate, prin refuzul cererii reclamantului acesta ar fi discriminat, toți fiind școlarizați cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile formei de învățământ urmate.

Prin aceeași întâmpinare, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, invocând în drept art. 60-61 Cod pr. civilă, art. 18 și 28 din Legea nr. 554/2004 și solicitând obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment pentru reclamant, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea acestei cereri de chemare în garanție, pârâta a arătat că a fost înființată prin Legea nr.443/2002, iar prin HG nr.693/2003 și HG nr.676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științele educației, matematică, informatică și altele. S-a mai arătat că U. a procedat legal prin organizarea învățământului ID/FR, aducând drept argument prevederea art. 60 alin. (1) din Legea nr.84/1995 și faptul că prin HG nr.940/2004, avea deja acreditare/autorizare pentru învățământ la zi. Pârâta a mai invocat și prevederile art. 8 ale Ordinului MECTS nr. 3404/2006.

Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea, dar pârâta s-a conformat cu promptitudine xondițiilor impuse de MECTS, prin adresa nr._/15.06.2009, pentru obținerea aprobării de tipizare a formularelor.

Factorii de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales MECTS nu au sesizat nereguli după închiderea perioadei de monitorizare a universității, prevăzută la art. 8 din Legea nr.443/2002, nici după emiterea HG nr. 676/2007 sau HG nr.635/2008 și nici după emiterea OUG nr.75/2005, dar nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de universitate.

Față de această derulare a evenimentelor, pârâta a apreciat că MECTS, în baza atribuțiilor legale care îi revin, ar fi trebuit să o avertizeze dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate adecvate sau să elaboreze și să promoveze, cu respectarea pașilor indicați de normele în vigoare, o hotărâre de guvern sau un proiect de lege prin care să se înceteze definitiv școlarizarea în cadrul programului ID/FR.

Aprobarea în parte a necesarului de formulare tipizate echivalează, din punctul de vedere al pârâtei, cu o recunoaștere implicită din partea MECTS că universitatea a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ ID și FR. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantului de a obține actul de recunoaștere a studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.

A formulat, de asemenea, întâmpinare chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MEN) (f.147-157), prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat că formele FR si ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă. S-a menționat că în cazul Universității S. Haret din București specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001.

MECTS nu poate fi obligat să emită avize pentru formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau. În opinia chematei în garanție, nicio instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome sau să desfășoare procesul de învățământ pentru formele pentru care nu a parcurs procedura de evaluare academică.

Nu se poate vorbi despre o culpă a MECTS în organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale, unicul responsabil fiind chiar pârâta, pentru organizarea de „cursuri” fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”.

Tribunalul a admis proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depuse, în copie situația școlară a reclamantului (f.5 dosar nr._ ), plângerea prealabilă adresată pârâtei USH și răspunsul acesteia (f.6-7 dosar nr._ ), tabel centralizator cu adresele emise de pârâtă către MECTS și .> (f.13-19), jurisprudență (f.20- 40).

Prin sentinta civila nr. 4681/4.10.2013, Tribunalul Bucuresti a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată acțiunea si a respins cererea pârâtei U. S. Haret București de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.

In motivare, prima instanta a aratat ca în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă reprezintă o reflectare în plan procesual a aptitudinii organului administrativ de a fi subiect în raporturile reclamate de realizare a competenței sale. Astfel, în cererea având ca obiect refuzul, pretins nejustificat, de soluționare a cererii privind emiterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, încadratăîn prevederile art.8 alin.(1) teza a II-a și art.18 din Legea nr.554/2004, se legitimează pasiv autoritatea publică căreia reclamantul i s-a adresat și care și-a exprimat refuzul de soluționare a cererii, or pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, autoritate publică – în sensul art.2 alin.(1) lit.b din Legea nr.554/2004 – nu a fost sesizat în acest sens de către reclamant, astfel că nu se poate legitima procesual pasiv în cauză, sens în care Tribunalul a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Din aceste considerente, Tribunalul nu a mai analizat cealaltă excepție invocată de pârâtul MEN, vizând inadmisibilitatea acțiunii îndreptate împotriva sa.

Pe fondul cauzei, din înscrisurile depuse de părți la dosar se reține că reclamantul a absolvit cursurile Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene din București, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, promoția 2009 din cadrul Universității S. Haret București, 180 credite (ECTS) și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, dobândind titlul de licențiat în Relații internaționale și studii europene.

Reclamantul a urmat forma de învățământ cu frecvență redusă (FR).

Ulterior promovării examenului de licență, reclamantului i s-a emis de către Universitate, adeverința anterior menționată, iar ca efect al expirării perioadei de valabilitate a respectivei adeverințe, la data de 09.03.2012, reclamantul, considerându-se îndreptățit la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului pentru diplomă, s-a adresat pârâtei pentru a solicita aceasta (f.6 dosar nr._ ).

În răspunsul din partea pârâtei USH se constată că aceasta a argumentat în sensul că nu a putut soluționa favorabil cererea reclamantului din cauza faptului că cererea de trimitere de formulare de diplomă nu a fost onorată de reprezentanții MECTS decât parțial. S-a adăugat că, în ciuda demersurilor constante ale Universității, cât și a întâlnirilor repetate ale reprezentanților acesteia cu structurile abilitate ale MECTS, până la acea dată, instituția de învățământ nu a intrat în posesia unui număr suficient de formulare de diplomă de licență.

Aprecierea Tribunalului:

În raport cu situația de fapt reținută, ceea ce a dedus reclamantul judecății este refuzul explicit al pârâtei de a soluționa cererea sa, pe care acesta practic îl consideră nejustificat, acțiunea încadrându-se așadar în prevederile art.8 alin.(1) teza a II-a și art.18 din Legea contenciosului administrativ, raportat la dispozițiile art.2 alin.(1) lit.i și art. 2 alin.(2) din Legea nr.554/2004, care asimilează actului administrativ unilateral refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, definit de lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, în referire la un drept sau la un interes legitim.

Raportând așadar susținerile reclamantului la dispozițiile menționate în precedent, Tribunalul va analiza cu prioritate caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de soluționare a cererii, exprimat de pârâtă în cauză, precum și existența sau inexistența unui drept al reclamantului la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECTS nr. 2284/2007, invocat de reclamant, conform cu care „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii” (subl. n.), Tribunalul reține că nu i se poate imputa Universității pârâte caracterul nejustificat al refuzului de a elibera acte de studii în afara celor pe care aceasta are dreptul de a le gestiona, completa sau elibera, în condițiile legii.

În acest sens, Tribunalul reține că această universitate a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, având inițial ca facultăți și specializări acreditate, potrivit art.2 : „Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română; Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română; Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română; Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.”

Totodată, potrivit art. 3, legiuitorul a dispus ca “După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. “ (subl. n.).

Pârâta USH a invocat în justificarea refuzului său, pe care îl impută conduitei omisive a MECTS, efectul art.60 alin.(1) din Legea nr.84/1995, în vigoare la data nașterii raporturilor administrative cu reclamantul („ Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”), avansând însă teoria eronată a dreptului său de a organiza învățământ ID și FR exclusiv ca efect al existenței acreditării / autorizării provizorii a formei de învățământ ZI, fără a mai considera necesară parcurgerea procedurii de acreditare/autorizare provizorie a respectivelor forme de ID sau FR, cu eludarea evidentă a scopului normei imperative reglementate de Legea nr.88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, urmată de OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

În viziunea legiuitorului, astfel cum rezultă din aceste acte normative, calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate.

Evaluarea calității educației constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizație furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc standardele și standardele de referință. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăși organizația furnizoare de educație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate. Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate, iar acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității, reprezentând acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii. (art.4 din OUG nr.75/2005).

De asemenea, este consacrat de legiuitor principiul potrivit căruia “componentele și procesele de asigurare a calității și relațiile dintre ele se diferențiază în funcție de:

a) nivelul de învățământ și, după caz, al calificării;

b) tipul organizației furnizoare de educație;

c)tipul programului de studii.” (subl. n.)(art.8 alin.(3) din OUG nr.75/2005)

Astfel, dincolo de orice dubiu de interpretare a limitelor principiului autonomiei universitare, invocat de pârâta USH și a sensului normelor ce reglementează dreptul instituțiilor de învățământ superior de a elibera acte de studii, Tribunalul reține și incidența Capitolului V Acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu al OUG nr.75/2005, unde, potrivit art.29,“(1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii.

(2) În învățământul preuniversitar evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare nivel de învățământ, fiecare tip de program de studii și de calificare profesională, după caz.

(3) În învățământul superiorevaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării.

(4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) acreditarea, care acordă - alături de drepturile prevăzute la lit. a) - și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire.

(5) Evaluarea externă în vederea acreditării se declanșează la cererea furnizorului de educație care își propune să ofere unul sau mai multe programe de educație inițială sau continuă și se bazează pe un ansamblu de standarde referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 10.

(6) Standardele naționale specifice fiecărei etape de acreditare, diferențiate potrivit art. 8 alin. (3), metodologiile de evaluare externă, eșalonarea în timp a procesului de acreditare, precum și tarifele percepute în vederea autorizării și acreditării se stabilesc periodic, la propunerea agențiilor de asigurare a calității și a Ministerului Educației și Cercetării, prin hotărâre a Guvernului.” (subl. n.).

Totodată, se rețin și dispozițiile art.3 și art.17 din HG 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, emisă în baza art. 60 alin. (1) și (2) din Legea nr.84/1995, potrivit cu care „Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicata.”, iar „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”.

În mod analog, Tribunalul reține că în baza OUG nr.75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/2006, a fost emisă HG nr. 1418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, care definește programul de studii, ca fiind un program de studii/specializare, ce constă în totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Potrivit art.1.6 din Metodologie, “programele de studii se diferențiază în funcție de: (a) nivelul calificării universitare: licență, master, doctorat; (b) forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.; (c) domeniul de specializare a cunoașterii, conform cu diviziunea academică a cunoașterii și cu diviziunea profesională a muncii și se concretizează prin: “(a) planul de învățământ care include toate disciplinele care contribuie la obținerea unei calificări universitare, repartizate succesiv pe ani de studii și cu ponderi exprimate în credite de studiu de tipul ECTS; (b) programe sau fișe ale disciplinelor în care sunt formulate: tematica predării și învățării și practicile asociate predării, învățării și evaluării; (c) organizarea studenților și a personalului didactic în perioada de realizare a programului de studii; (d) sistemul de asigurare a calității academice a activităților de realizare a programului de studii. “

S-a dispus astfel că autorizarea funcționării provizorii a programelor de studii sau/și instituțională este prima etapă a procedurii de acreditare și reprezintă rezultatul evaluării externe de către ARACIS pe baza raportului de autoevaluare propus de solicitant. Autorizația de funcționare provizorie este actul care conferă instituției de învățământ superior sau organizației furnizoare de educație dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea într-un program de studii.

Autorizația de funcționare provizorie a unui program de studii se acordă, pe baza avizului favorabil al ARACIS și al Ministerului Educației și Cercetării, prin hotărâre a Guvernului, inițiatorul fiind M. Educației și Cercetării, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la transmiterea acestuia.

Autorizația de funcționare provizorie a unei instituții de învățământ superior se poate acorda, prin Hotărâre a Guvernului, cu cel puțin 6 luni înainte de începerea unui nou an universitar, dacă organizația furnizoare de educație a inițiat cel puțin trei programe de studiu care au fost propuse și avizate favorabil să funcționeze provizoriu de către ARACIS și M. Educației și Cercetării.

Autorizarea funcționării provizorii, acreditarea unui program de studii sau acreditarea instituțională se realizează pe baza nivelului minim al tuturor standardelor și indicatorilor de performanță nu numai exhaustiv. Nerealizarea nivelului minim al unui indicator de performanță atrage după sine amânarea autorizării sau acreditării. Totodată, nivelul standardelor de referință variază de la un domeniu de licență la altul și de la un tip de instituție de învățământ superior la alta. Formularea standardelor de referință este de competența instituției pe baza informațiilor oferite de ARACIS cu privire la variația europeană a standardelor și indicatorilor de performanță. Acestea trebuie înțelese ca standarde de referință proprii, pe care instituția și le propune și își asumă obligația să le realizeze în concordanță cu strategia sa de asigurare a calității.

Nu poate fi așadar admisă interpretarea voit extensivă a limitelor dreptului de organizare a cursurilor de învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă în sensul pretins deopotrivă de reclamant și de pârâta furnizoare de educație, condiția existenței acreditării sau autorizării provizorii a facultății de drept forma zi fiind necesară, dar nu și suficientă pentru organizarea programelor de studii ID ale aceleiași facultăți, autorizarea/acreditarea vizând inclusiv forma, programul de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea.

Ca atare, în mod cu totul legitim a invocat MECTS culpa exclusivă a pârâtei furnizoare de educație în organizarea ilegală de programe de studii neautorizate/neacreditate, în condițiile în care, potrivit hotărârilor de guvern ce au succedat Legea nr.443/2002, prin care au fost autorizate provizoriu și acreditate diferite structuri și specializări universitare din instituțiile de învățământ superior, nu se regăsește Facultatea de D. și Administrație Publică, Specializarea D., forma de învățământ ID a Universității S. Haret București, iar în cuprinsul tuturor acestor acte normative, autorizarea se realiza pe fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere, respectiv ZI, FF, FR, ID etc.

Față de cele reținute mai-sus, nesoluționarea cererii reclamantului de eliberare a diplomei aferente programului de studii absolvit în cadrul universității pârâte nu reprezintă prin ea însăși o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale solicitantului, constatarea vreunei vătămări din cele pretinse în cauza pendinte fiind circumscrisă constatării de către Tribunal a caracterului justificat al conduitei pârâtei, raportat la respectarea dispozițiilor legale privind acreditarea programelor de studii în învățământul universitar, Tribunalul stabilind așadar că refuzul explicit al pârâtei nu se încadrează în sfera excesului de putere definit de art. 2 alin.(1) lit. n din Legea nr.554/2004.

În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității S. Haret instituie expres că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior – elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție – inexistența mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de învățământ, semnifică în mod evident inexistența dreptului instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.

De asemenea, Tribunalul reține că din probele administrate, nu se face dovada caracterului nerezonabil al conduitei pârâtei șinici dovada că ingerința adusă dreptului la instruire (lato sensu) al reclamantului prin refuzul de eliberare a tipizatelor de formulare pentru eliberarea de către USH a diplomei este disproporționată cu interesul public urmărit potrivit competențelor legale.

Atât timp cât criteriile reținute în exercitarea competenței de aprobare a acestor tipizări a formularelor de diplomă de licență sunt prevăzute de legiuitor și nu au fost aplicate în mod arbitrar sau cu încălcarea drepturilor subiective ale reclamantului, iar procedura administrativă de soluționare a cererii este supusă controlului jurisdicțional, nu subzistă criticile de nelegalitate invocate în petitul acțiunii, iar refuzul expres de soluționare a cererii este unul justificat.

Desigur că respingerea unei astfel de cereri de eliberare a diplomei de studii, prin exercitarea dreptului de apreciere de către autoritatea publică învestită cu competențele specifice, chiar și în limitele acestei competențe și cu respectarea normelor legale incidente, este de natură a produce efecte imediate negative în planul personal-afectiv și în cel profesional al absolventului, însă producerea unor astfel de efecte nu poate aduce atingere principiului preeminenței dreptului ca esență și principiu fundamental al statului de drept într-o societate democratică, în măsura în care posibilitatea producerii de consecințe indezirabile persoanelor aflate în situația premisă este inclusă în marja de ingerințe legitime în materia dreptului la instruire -lato sensu al acestor persoane și nu este aptă să determine caracter disproporționat măsurii adoptate prin raportare la scopul legitim urmărit.

Față de aceste considerente, având în vedere că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea pârâtului, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i și n din Legea nr. 554/2004, se reține că acțiunea reclamantului nu îndeplinește cerințele art.1 alin.(1) și art.8 alin.(1) Legea nr.554/2004 pentru ca Tribunalul să oblige pârâta în baza art.18 alin.(1) din lege, la eliberarea diplomei de licență, sens în care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Referitor la capătul vizând obligarea pârâtei USH la plata daunelor materiale și la plata de daune morale, Tribunalul reține că o astfel de cerere nu poate fi soluționată favorabil în calea judiciară aleasă de reclamant, câtă vreme obiectul dedus judecății a avut în vedere constatarea și sancționarea conduitei administrative a pârâtei. Or, de vreme ce instanța de contencios administrativ, sesizată în condițiile art. art.1 alin.(1) și art.8 alin.(1), raportat la art. 2 alin. (1) lit. i și n din Legea nr.554/2004, a constatat caracterul justificat al refuzului de soluționare, ea nu poate aprecia temeinicia unei cereri de despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate prin conduita pârâtei, întrucât acordarea daunelor în materia contenciosului administrativ subiectiv sunt indisolubil legate de constatarea nelegalității actului administrativ supus analizei instanței specializate.

Reclamantul are însă deschisă calea unei acțiuni în pretenții în fața instanței de drept comun, pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate prin încheierea contractelor de studii, în măsura în care ar putea susține în mod valabil o eroare indusă de pârâta USH asupra substanței și limitelor obligației asumate de furnizorul de educație, acesta neputând nicidecum să-și valorifice aceste pretenții prin raportare la legalitatea conduitei administrative de refuz în eliberarea diplomei de studii.

Cu referire la cererea de chemare în garanție a MEN, formulată de pârâta USH, Tribunalul reține că nu sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 60 alin.(1) Cod pr. civ., pârâta nedovedind existența față de aceasta a unei obligații legale sau convenționale de garanție ori despăgubire în sarcina Ministerului, fundamentată pe transmiterea cu titlu oneros a unui drept subiectiv, în condițiile în care instituția chemării în garanție este incidentă doar în cazul transmisiunii de bunuri cu titlul oneros.

Împrejurarea că MEN a refuzat aprobarea tipizării formularelor de diplome și suplimente de diplome, pretinse de universitate, nu poate schimba natura juridică a raporturilor dintre cele două autorități publice în sensul pretins de pârâtă, întrucât obligațiile prevăzute de cadrul normativ cu privire la aprobarea de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior nu implică existența unei obligații de garanție sau despăgubire între cele două autorități publice.

O astfel de obligație excede raporturilor de drept administrativ dintre autoritățile publice, al căror specific impune reglementarea strictă a raporturilor juridice. Cu certitudine, este mult mai facil pentru pârâta universitate să formuleze o simplă cerere de chemare în garanție în cadrul judecății pendinte, însă această atitudine procesuală nu poate fi girată de instanța de judecată, care are obligația de a nu ignora încălcarea normelor imperative ale dreptului procesual civil prin acreditarea interpretării extensive a sferei de aplicare a instituției chemării în garanție, dincolo de scopul prevăzut expressis verbis de către legiuitor.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, obligarea pârâților să acrediteze, recunoască și să elibereze diploma de licență pentru specializarea absolvită în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

In motivare, recurentul reclamant a aratat ca a absolvit facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din București, specializarea Relații internaționale și studii europene din cadrul Universității S. Haret, numărul de credite (ECTS) 180<>

In urma promovării examenului de licență i-a fost eliberată o adeverință de studiu care să ateste că a absolvit USH și care să îi fie folositoare în găsirea unui loc de muncă, cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.

Întrucât adeverința de studiu avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin. I din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul superior, la împlinirea termenului respectiv am solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licență, fapt pe care U. S. Haret nu și l-a îndeplinit.

Motivul I de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 304, teza I Codul de procedura civila, si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat considera faptul ca este îndreptățit la eliberarea diplomei de licența dat fiind faptul ca a absolvit cursurile Facultății de Relații Internaționale și studii europene din București, specializarea Relații internaționale și studii europene din cadrul Universității S. Haret, in perioada 2006 - 2009, a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 astfel cum rezulta din adeverința eliberată de intimata U. S. Haret. Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea sa ce a obținut in urma promovării examenului de licența Titlul de licențiat in Relații internaționale și studii europene.

Intimata U. S. Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurent a studiilor, respectiv diploma de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.

Acest aspect este dovedit prin faptul ca prin plângerea prealabilă am solicitat eliberarea diplomei de licența motivat de faptul ca potrivit art. 20 alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, la implinirea termenului de 12 luni U. S. Haret trebuia sa elibereze documentele de studii.

Ca răspuns la solicitarea sa U. S. Haret a răspuns că a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru absolvenții promoției 2009 prin „repetate" adrese.

In aplicare dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art.2, ca "Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8, se prevede ca, „Formele de invatamânt cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate".

Specializarea urmata a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.

Paratul MECTS, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze dupa caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa inceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art.8 din Legea 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, precum si nici dupa . OUG 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei.

Este relevanta si împrejurarea ca i-a fost eliberată adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat in circuitul civil, nefiind revocată sau anulata de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa.

Pe de alta parte, este de reținut faptul ca si in ipoteza in care specializarea sa nu ar fi fost recunoscuta, recurentul a fost de buna credința, necunoscand acest aspect, iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept „error communis facit jus", in sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.

F. de aceste aspecte, consider ca in raport de cadrul normativ precizat, precum si de buna credința, avea dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licența, drept recunoscut si de Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.

Adeverința de licența a recurentului a fost eliberată la timp de parata U. Haret. Aceasta exista, este în ființa, si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod, de către instanțele de judecata.

Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret sunt acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea subsemnatului si obținerea Titlul de Licențiat in Relații internaționale și studii europene.

Atat M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat si U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.

Prin urmare, câtă vreme pârâta, USH însăși recunoaște că recurentul a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat in Relații internaționale și studii europene - acte ce premerg diplomelor finale de studii - respectiv câtă vreme paratul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâta a studiilor reclamanților.

Mai mult decât atât, recurentul și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, in sensul plații taxelor de studii, susținerii si promovării tuturor examenelor, inclusiv examenul de licența.

In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr. 1405/21.05.2009, precum si art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, parata era obligata sa-mi elibereze actele de studii completate.

Potrivit art. 60 (3) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata. "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita".

Motivul II de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ. si anume cand „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".

Examinand recursul formulat de reclamant, Curtea retine ca recurentul reclamant a absolvit facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din București, specializarea Relații internaționale și studii europene din cadrul Universității S. Haret, numărul de credite (ECTS) 180, promoția2009.

In urma promovării examenului de licență i-a fost eliberată o adeverință de studiu care atesta că a absolvit USH, cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.

Întrucât adeverința de studiu avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin. I din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul superior, la împlinirea termenului respectiv recurentul a solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licență, fapt pe care U. S. Haret nu și l-a îndeplinit.

Pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.

Curtea considera ca reclamantul este îndreptățit la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul ca a absolvit cursurile universitatii, a susținut si promovat examenul de licența, astfel cum rezulta din adeverința eliberata de intimata U. S. Haret. Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de Invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverința de studiu eliberata de U. S. Haret reprezintă un act premergător diplomei finale, reprezintă un act ce atesta licențierea subsemnatului ce a obținut in urma promovării examenului de licența Titlul de Licențiat in D..

Intimata U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurent a studiilor, respectiv diploma de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.

Specializarea urmata de reclamanta de forma de invamant, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentreu acest an.

OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.

Paratul MECTS, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze dupa caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa inceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Reclamantului i-a fost eliberata o adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiat, care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa.

Si in ipoteza in care specializarea sa nu ar fi fost recunoscuta, reclamantul a fost de buna credința, necunoscand acest aspect, iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus", in sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.

Pe de alta parte, tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către parata.

Din aceste motive, in baza art. 304¹ si 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și a inadmisibilității acțiunii, va admite în parte cererea de chemare în judecată față de pârâta U. S. Haret București, va obliga pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, va respinge acțiunea față de pârâtul M. Educației Naționale ca nefondată, va respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție ca nefondată, va admite în parte cererea de chemare în garanție si va obliga pe chemata în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentului la diplomă pentru reclamant.

Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada ca a suferit un prejudiciu, dovada ce ii revenea. De aceea, Curtea va respinge capatul de cerere privind plata daunelor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul reclamant F. E. A., împotriva sentinței civile nr.4681/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret București și intimatul pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și a inadmisibilității acțiunii.

Admite în parte cererea de chemare în judecată față de pârâta U. S. Haret București.

Obligă pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Respinge restul pretențiilor ca nefondate.

Respinge acțiunea față de pârâtul M. Educației Naționale ca nefondată.

Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție ca nefondată.

Admite în parte cererea de chemare în garanție.

Obligă pe chemata în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentului la diplomă pentru reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. V. V. D. U. D.

GREFIER

C. D.

Tribunalul București

Secția a IX-a C.

Administrativ și Fiscal

Jud. fond L.M.B.

Red. jud. V.B./2 ex./14.04.2014

← Cetăţenie. Decizia nr. 253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Decizia nr. 2844/2014. Curtea de Apel... →

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2720/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2720/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI