Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 6103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6103/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 40141/3/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 6103
Ședința publică din data de 08.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: A. J.
GREFIER: P. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. C. împotriva sentinței nr. 1395/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. NAȚIONALĂ DE MUZICĂ, în cauza având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant, legitimat prin CI . nr._, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 03.09.2014, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare, după care:
Curtea comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere Judecătoriei sectorului 1 București, întrucât aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza întemeiată pe dispozițiile OG nr. 27/2002. Arată că intimata-pârâtă nu a emis un răspuns la cererea înregistrată sub nr. 4141/17.10.2012, referirile la art. 12 lit. d) din Legea nr. 544/2001 fiind făcute abia prin întâmpinare. Arată că instanța de fond a reținut greșit că „refuzul pârâtei de a răspunde cererii nr. 4147/17.10.2012 este justificat”,într-o atare situație fiind evident că se încalcă prevederile art. 51 alin. 4 din Constituția României.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.12.2013 (urmare a declinării competenței de către Judecătoria sectorului 1 București prin sentința nr._/20.09.2013), reclamantul P. M. C. a solicitat obligarea pârâtei U. Națională de Muzică din București să răspundă cererii înregistrate sub nr. 4191/17.10.2012, respectiv să indice care este ipoteze reglementată la art. 12 din Legea nr. 544/2001 pe care a avut-o în vedere în răspunsu dat.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința nr. 1395/25.02.2014, Tribunalul București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant prin notele depuse la dosar în data de 18.02.2014, a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, tribunalul a apreciat că în cauză se invocă refuzul pârâtei de a răspunde cererii reclamantului, asimilat unui act administrativ prin dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competența materială a instanței specializate în contencios administrativ.
Referitor la excepția inadmisibilității, tribunalul a apreciat că nu este învestită cu o acțiune în constatare, astfel cum a opinat pârâta, ci cu o acțiune în realizarea dreptului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în esență că cererea reclamantului înregistrată sub nr. 4141/17.10.2012 reprezintă manifestarea nemulțumirii acestuia la răspunsurile comunicate anterior prin adresele nr. 4225/17.11.2009, nr. 3052/17.11.2010 și nr. 2630/19.09.2012, prin care i s-a refuzat accesul la dosarele de angajare și pensionare al lui V. Ciukov, D. T. și M. Filotti, motivat de faptul că acestea reprezintă informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor. Cererea reclamantului a fost întemeiată pe art. 21 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, care prevede că împotriva refuzului angajatului unei autorități/instituții publice de aplicare a Legii nr. 544/2001, se poate formula reclamație la conducătorul autorității publice respective, în termen de 30 de zile, de la luarea de cunoștință.
Art. 3 al art. 21 din Legea nr. 544/2001 prevede că, în cazul în care, după cercetarea administrativă, reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se va transmite persoanei lezate, în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat. Tribunalul a apreciat că, la cererea reclamantului nr. 4141/17.10.2012, întemeiată expres de reclamant pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, pârâta avea obligația de a răspunde numai dacă reclamația se dovedește întemeiată. Or, întrucât cererea petentului, prin care solicita, pe calea reclamației împotriva juristului pârâtei, completarea răspunsurilor primite anterior, nu este întemeiată, în mod corect pârâta nu a comunicat acestuia răspunsul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 544/2001.
În cazul în care reclamatul era nemulțumit de răspunsurile primite prin adresele nr. 4225/17.11.2009, nr. 3052/17.11.2010, nr. 2630/19.09.2012, prin care i s-a refuzat accesul la dosarele de angajare și pensionare al lui V. Ciukov, D. T. și M. Filotti, acesta avea posibilitatea de a formula plângere la secția de contencios administrativ a Tribunalului, în termen de 30 de zile de la data expirării termenelor de 10, respectiv 30 de zile de la data solicitării, conform art. 22 din Legea nr. 544/2001.
Tribunalul a constatat că dispozițiile OG nr. 27/2002 nu sunt incidente în cauză, deoarece din cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse la dosar rezultă că ceea ce se solicită este accesul la informații (dosare de angajare a 3 persoane), pe care pârâta le consideră exceptate de la accesul liber al cetățenilor, în baza art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 544/2001, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 544/2001, indicată de reclamant în cererea inițială.
De altfel, chiar dacă s-ar analiza cererea reclamantului prin raportare la dispozițiile OG nr. 27/2002, cererea petentului ar fi neîntemeiată, având în vedere că solicitarea sa înregistrată sub nr. 4141/17.10.2012 este o reiterare de argumentare a respingerii cererilor sale anterioare, căreia îi pot fi opuse dispozițiile art. 10 alin. 2 din OG nr. 27/2002 potrivit cărora dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns. Nu i se poate solicita unei instituții publice să răspundă de fiecare dată aceleiași solicitări căreia i-a mai răspuns anterior, doar pentru că petentul consideră că răspunsul primit nu este suficient de argumentat. În acest caz, persoana care se consideră vătămată poate contesta în instanță răspunsul primit.
3. Cererea de recurs și întâmpinarea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 08.05.2014, a formulat recurs reclamantul P. M. C., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere Judecătoriei sectorului 1 București, întrucât aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza întemeiată pe dispozițiile OG nr. 27/2002. A mai arătat că intimata-pârâtă nu a emis un răspuns la cererea înregistrată sub nr. 4141/17.10.2012, referirile la art. 12 lit. d) din Legea nr. 544/2001 fiind făcute abia prin întâmpinare. De asemenea, a precizat că instanța de fond a reținut greșit că refuzul pârâtei de a răspunde cererii nr. 4147/17.10.2012 este justificat, fiind evident că se încalcă prevederile art. 51 alin. 4 din Constituția României.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.09.2014, intimata-pârâtă U. Națională de Muzică din București a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Intimata a arătat că recursul formulat de către recurentul-reclamant nu este motivat, întrucât acesta nu a făcut referire la niciunul dintre motivele de modificare sau casare ale unei hotărâri, prevăzute de art. 304 C.proc.civ.
4. Soluția instanței de recurs.
În prealabil, față de susținerile intimatei-pârâte din întâmpinare privind nemotivarea în drept a recursului, Curtea subliniază că, deși recurentul nu a indicat în concret ipotezele de la art. 304 din codul de procedură civilă de la 1865 pe care le consideră incidente în cauză, totuși, în urma lecturării cererii de recurs, este evident că acestea sunt cele de la pct. 3 ("când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe") și pct. 9 ("când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii").
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, întrucât, atât prin raportare la cererea introductivă, cât și față de precizarea acțiunii din data de 18.02.2014, este evident că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, invocând refuzul nejustificat al unei autorități publice (U. Națională de Muzică) de a răspunde cererii sale înregistrate sub nr. 414/17.10.2012, refuz ce a fost asimilat de legiuitor unui act administrativ, prin dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Or, potrivit art. 1 alin. 1 și 8 alin. 1 din același act normativ, persoana care se consideră vătămată prin nesoluționarea în termen a unei cereri de către o autoritate publică, în situația în care alege să formuleze acțiune în justiție, trebuie să se adreseze instanței de contencios administrativ (tribunalul sau curtea de apel, conform criteriilor prevăzute la art. 10). Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este vădit neîntemeiat, tribunalul respingând în mod corect excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant prin notele de ședință depuse la dosar în data de 18.02.2014.
Neîntemeiat este și motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 și a constatat întemeiat că, la cererea reclamantului nr. 4141/17.10.2012, întemeiată expres pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, pârâta avea obligația de a răspunde numai dacă aprecia că reclamația se dovedește întemeiată.
De altfel, Curtea constată că prin întâmpinările depuse în fața Judecătoriei sectorului 1 București, respectiv Tribunalului București, intimata-pârâtă a indicat explicit că temeiul juridic ce a stat la baza respingerii cererii recurentului de consultare a celor trei dosare profesionale îl reprezintă dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 544/2001 ("se exceptează de la accesul liber al cetățenilor: (...) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii"), coroborate cu cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate, astfel cum au fost argumentate, sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. C. împotriva sentinței nr. 1395/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. NAȚIONALĂ DE MUZICĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. CORINADRĂGHICI D. M. J. A.
GREFIER
A. P.
Red./thred. DDM/ 2 ex./ 10.10.2014.
Jud. fond: A. M. P., Tribunalul București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1817/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7749/2014.... → |
|---|
