Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7749/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7749/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 3932/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 7749
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . SA PRIN ÎMPUTERNICIT . SRL împotriva sentința civilă nr. 3072 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ (DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI), având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, prin departamentul registratură la data de 20.10.2014 recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei reprezentând chitanța nr._ (11) din data de 11.07.2014 și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei, părțile au solicitat judecare cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 C.pr.civ, după care:
Curtea constată că cererea de recurs a fost legal timbrată și constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre deliberare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3072 din data de 24 aprilie 2014, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. A respins acțiunea formulată de reclamantele . SA, prin împuternicit . SRL, și . SRL ,în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunțat astfel, instanța a reținut că reclamantele au achiziționat în anul 2012, una în calitate de proprietar-finanțator, și cealaltă de utilizator un autovehicul second hand marca M., an de fabricație 2007, ce fusese înmatriculat prima dată în data de 07.09.2007, astfel cum rezultă din decizia de calcul al taxei de la filele 11-12, iar pentru înmatricularea acestuia în România au plătit la pârâtă, taxa pe emisiile poluante în cuantum de 6445 lei, potrivit OP de la fila 13.
Potrivit disp. art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. […] ”, iar potrivit disp. art. 2 alin. 2 din același act normativ „ Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim […].”
Din interpretarea coordonată a prevederilor legale citate sus, rezultă că, indiferent de caracterul expres ori tacit al refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere, existența acestuia presupune verificarea situației premisă prevăzută de lege, și anume preexistența cererii titularului dreptului/interesului legitim, adresată autorității competente să o soluționeze.
În cauză, reclamantele au afirmat, prin avocatul său, că nu au parcurs procedura prealabilă în condițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, respectiv că nu au înregistrat la registratura pârâtei vreo cerere având ca obiect restituirea taxei în discuție.
Or, potrivit prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc., ( „ Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:…d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de restituie la cererea debitorului.
În lipsa unei asemenea cereri, nu se poate reține existența unei atitudini vătămatoare a pârâtei, concretizată într-o atingere adusă drepturilor și/sau intereselor legitime ale reclamantelor, prin pretinsul refuz de restituire a sumei pretinse, ca act administrativ asimilat.
Tribunalul a apreciat că reclamantele erau obligate să solicite restituirea taxei la organul fiscal și față de conținutul Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. 9/2011, cât timp potrivit acesteia „ 2. Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit.d din același cod ”.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 și ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . SA, PRIN ÎMPUTERNICIT . SRL ,solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat,iar pe fondul cauzei, admiterea actiunii precizate asa cum a fost formulata, in sensul obligarii paratei-intimate la restituirea taxei de poluare si la plata dobanzii fiscale aferente.
În motivare a arătat că în mod gresit instanta de fond a respins ca neintemeiata actiunea precizata formulata de reclamante pe considerentul ca nu s-a efectuat procedura prealabila, fara sa cerceteze fondul cauzei ,apreciind ca nu s-au formulat de catre reclamante in prealabil cerere de restituire la organul fiscal si ,de asemenea ,apreciind in mod gresit ca neaplicabile cauzei mentiunile din decizia nr.24/2011 a Inaltei Curti de Casate si Justitie privitoare la neobligativitatea procedurii prealabile. In cazul dedus judecatii ,nu exista prevederi legale imperative in sensul efectuarii procedurii prealabile.
Legea interna in baza careia a fost calculata taxa de poluare platita de reclamanta este contrara dispozitiilor art. 110 TFUE (care se bucura de aplicabilitate directa in Romania dat fiind ca Romania este stat membru al Uniunii Europene iar art.148 a1.2 Constitutie instituie principiul prioritatii dreptului comunitar in fata celui national) si deci va fi ecartata (indepartata) de la aplicare .Efectul indepartarii de la aplicare a textului de lege care impunea calculul unei taxe de poluare consta in dreptul reclamantului de a obtine restituirea sumei platite.Conform deciziei nr.24/2011 a ICCJ (recurs in interesul legii ,deci obligatoriu)fundamentul acestui drept de restituire este art 117 al.1 lit d c.proc,fiscala iar din dispozitivul si motivarea acestui recurs in interesul legii mai rezulta si ca fundamentul enuntat este suficient prin el insusi pentru admiterea actiunii nefiind necesare constatari sau proceduri speciale anterioare.
In mod gresit instanta de fond solutioneaza cauza ,practic pe exceptia lipsei procedurii prealabile, dar respinge actiunea ca neîntemeiata ,fara sa cerceteze fondul cauzei,avand in vedere ca considerentele vizeaza lipsa procedurii prealabile solutia de drept care se impunea era cel mult o respingere a actiunii ca prematur introdusa.
Desi temeiul actiunii a fost:
- nelegalitatea platii taxei de poluare care era o plata nedatorata si
- Legea interna aplicabila ,OG 50/2008 care este neconforma cu Tratatul European si cu Constitutia Romaniei art.148 al.2 (in baza acestei ordonante s-au incasat banii reprezentand taxa poluare) instanta de fond a solutionat actiunea considerand in mod gresit ca obiectul actiunii este refuzul restituirii platii taxei de poluare,desi reclamantele n¬au investit-o cu solutionarea acestui obiect.
In sensul celor aratate mai sus este opinia CJUE(pronuntata la data de 7.04.2011 in cauza avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare reluata in hotararea din 7.07.2011 pronuntata in cauza N. c Statului Român) privind faptul ca taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 este contrara dreptului comunitar,in conditiile in care ea se aplica doar autovehicule1or cumparate din state membre si inmatriculate pentru prima data in Romania si nu si autovehiculelor similare,achizitionate de pe piata interna si care se reinmatriculeaza
Atat legislatia europeana cat si practica judecatoreasca din Romania considera ca perceperea taxei de prima inmatriculare numita si "taxa de poluare" este nelegala,discrirninatorie si de natura a prejudicia consumatorul roman.
In mod gresit instanta de fond se pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii sale procesuale paslve invocata de catre Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii atata timp cat aceasta institutie nu este parte in proces.
In drept, dispozitiile art.304 indice 1 cod proc.civ,art.312 cod proc.civ.,art.6 CEDO.
Intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefundat și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Analizand recursul in raport de motivele invocate ,dar si fata de dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ ,Curtea îl apreciază ca neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit art.117 alin.1 lit. d din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, restituirea sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se face la cererea debitorului.
Potrivit Anexei 1 cap. I pct. 2 din Ordinul MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Din actele dosarului ,Curtea constata ca reclamanta nu s-a adresat paratei ,anterior sesizarii instanței, cu o cerere referitor la restituirea taxei speciale prevazute de Legea nr.9/2012, al cărei eventual refuz să fie supus cenzurii instanței de contencios administrativ, ci a solicitat direct in fata acesteia obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Or, competența instanței de contencios administrativ este circumscrisă de legea generală în materie, cu privire la care nu există nicio derogare în legea specială, de prevederile art. 1 alin. 1 ,art. 8 alin. 1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ conturează sfera jurisdicției administrative în art. 2 alin. 1 lit. f, care definește contenciosul administrativ ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Art. 8 alin. 1, care conturează obiectul acțiunii judiciare, statuează că „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Potrivit art. 18 alin. 1, care statuează soluțiile care pot fi pronunțate în materia contenciosului administrativ, „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Or, în lipsa unei cereri de restituire adresată de reclamanta pârâtei, al cărei refuz de soluționare să fie eventual sancționat de instanța de contencios administrativ, în raport de reglementările legale incidente, menționate mai sus, curtea constata ca in mod judicios prima instanta a respins actiunea reclamantei.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse, Curtea ,în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. ,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă . SA PRIN ÎMPUTERNICIT . SRL împotriva sentința civilă nr. 3072 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ (DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/2 ex
Jud. fond D. S. / Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Decizia nr. 3671/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
