Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1363/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1363/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 7296/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1363

Ședința publică de la 05.05.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G. D.

GREFIER - C. A.

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta A. de S. Financiară, în contradictoriu cu pârâta C. de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, având ca obiect „litigiu C. de Conturi”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 05.05.2014.

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta A. DE S. FINANCIARĂ (denumită în continuare A.S.F.), în contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, în termen legal formulează CONTESTAȚIE împotriva încheierii nr. 30 din 14.10.2013 emisă de C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (Departamentul X) prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei Curții de Conturi a României nr. X/_/2013, măsurilor dispuse prin Decizia Curții de Conturi nr. X/_/2013 la pct. II.2 (2.1-2.3), după cum urmează.

"2. Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor publice prevăzute de O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

2.1.Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, la nivelul cheltuielilor de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011, diminuate cu 30%. - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 68.043,54 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.

2.2.Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de protocol în semestrul II al anului 2012, la nivelul cheltuielilor de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011, diminuate cu 30% - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 41.297,52 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.

2.3.Nerespectarea de către C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr.26/2012 potrivit cărora contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 45.042 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.", cu termen de realizare: 31.12.2013, solicitând pe această cale SUSPENDAREA executării măsurilor dispuse la pct. II.2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013 până la data soluționării definitive și irevocabile a contestației, precum și admiterea contestației și ANULAREA încheierii nr. 30 din 14.10.2013 emisă de C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (Departamentul X) și a măsurilor dispuse la pct. II-2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013, ca fiind netemeinice și nelegale, pentru următoarele motive:

În fapt, în perioada 28.02._13, potrivit Notificărilor nr. 810/11.02.2013 și nr. 3091/17.04.2013, Curtea de Conturi a României a desfășurat misiunea de audit financiar asupra contului de execuție al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) încheiat la data de 31.12.2012.

La finalul activității de audit, a fost înaintat A.S.F. (în calitate de succesor în drepturi și obligații al C.N.V.M. ) Procesul - verbal de constatare (nr. ieșire 851 C.P./09.08.2013) înregistrat la A.S.F. sub nr._/07.08.2013, încheiat în urma auditului financiar la C.N.V.M.

În termen legal, A.S.F. a formulat către Curtea de Conturi Obiecțiuni (nr. ieșire A.S.F. P-DE/48/19.08.2013, înregistrat la Curtea de Conturi sub nr._/20.08.2013), care nu au fost reținute în decizia ce formează obiect al prezentei contestații.

Neținând cont de obiecțiunile formulate la Procesul-verbal de constatare, anexă la Raportul de audit financiar întocmit de Curtea de Conturi a României, Curtea de Conturi a dispus, prin Decizia nr. X/_/2013, o . măsuri în sarcina A.S.F. cu termen de realizare până la data de 31.12.2013, cu privire la care, în termen legal, A.S.F. a formulat contestație, înregistrată la Curtea de Conturi sub nr._/16.09.2013.

La data de 22.10.2013, intimata a comunicat A.S.F. încheierea nr. 30/14.10.2013 (înregistrată la A.S.F. sub nr. B-_/22.10.2013), emisă de C. de soluționare a contestațiilor, prin care a respins în tot contestația formulată de A.S.F.

A.S.F., în calitate de succesor în drepturi și obligații a C.N.V.M., nu este de acord cu constatarea din Procesul verbal al Curții de Conturi si nici cu stabilirea unui prejudiciu așa cum au fost descrise și cuantificate la pct.4 (4.1. - 4.3.), preluate în Decizia nr. X/_/2013 la pct. II.2 (2.1-2.3) și menținute în încheierea nr. 30/14.10.2013.

SUSPENDAREA executării măsurilor dispuse la pct. II.2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013 până la data soluționării definitive și irevocabile a contestației.

Pornind de la principiile la care face referire Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, modificată și aprobată prin Legea nr. 113/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 234-din 23.04.2013.

Potrivit art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare, A.S.F. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care C. Națională a Valorilor Mobiliare, C. de S. a Asigurărilor și C. de S. a Sistemului de Pensii Private sunt parte.

referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă ("....A. jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ"), suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, este echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. în final, dacă este cazul, revocarea actului administrativ sau anularea lui va consfinți ilegalitatea.

Aceste principii sunt preluate în legislația internă în Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform căreia, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu acțiunea pentru anularea actului atacat, persoana vătămată poate să ceară instanței de judecată competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 cuprinde condițiile esențiale care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ de către cel care formulează o cerere de suspendare, respectiv:

-cazuri bine justificate;

-prevenirea unei pagube iminente.

a) Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.

Astfel, sub aspectul existenței cazului bine justificat suspendarea se impune ca necesitate, având în vedere faptul că tot raționamentul care a fost avut în vedere de către Curtea de Conturi în dispunerea măsurilor a căror suspendare o solicităm vizează, în fapt, preluarea unui punct de vedere al Ministerului Finanțelor publice, în calitate de semnatar al OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Deși acest punct de vedere a fost solicitat și comunicat anterior emiterii de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. X/_/2013, trimiterea la acesta - ca unic argument în sensul legalității aspectelor reținute și a măsurilor dispuse în sarcina A.S.F. (C.N.V.M.) - este realizată pentru prima dată în cuprinsul încheierii nr. 30/14.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Astfel, la baza respingerii, prin încheierea nr. 30 din 14.10.2013, a contestației formulate de A.S.F. împotriva Deciziei nr. X/_/2013, au stat următoarele argumente:

"Cu privire la aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative și autorităților administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, în speță C.N.V.M./C.SA, Departamentul X, al Curții de Conturi, a solicitat punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice (semnatar al acestui act normativ).

În răspunsul transmis cu adresa nr._/26.07.2013, Ministerul Finanțelor publice precizează: "Referitor la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012, precizăm că la art. 1 alin. (1) se prevede că "autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare".

Întrucât C. Națională de Valori Mobiliare si C. de S. a Asigurărilor sunt "autorități administrative autonome", consideră că acestea aveau obligația de a aplica dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012."

Astfel, rezultă că obligația de a aplica prevederile O.U.G. nr. 26/2012 revenea și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare."

În condițiile în care în cuprinsul Notelor de relații depuse pe parcursul controlului Curții de Conturi, Obiecțiunilor formulate la Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.S.F. sub nr. B-_/07.08.2013, cât și în Contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr._/16.09.2013 s-a realizat o amplă argumentație în sensul inaplicabilității în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012, unicul contraargument al acestei instituții a constat în trimiterea la punctul de vedere (cel puțin discutabil) al unei alte instituții publice -Ministerul Finanțelor Publice - care în alte ocazii, în cuprinsul corespondenței cu C.N.V.M., s-a exprimat în sens contrar.

În cuprinsul încheierii nr. 30/14.10.2013, C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, nu a procedat la analizarea argumentelor și la întemeierea soluției de respingere a contestației, astfel că că actele emise de Curtea de Conturi, a căror suspendare în parte o solicită, nu îndeplinesc condițiile vizând motivarea temeinică, în fapt și în drept, ceea ce constituie un argument în sensul aparenței de nelegalitate al actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

Punerea în aplicare a măsurii până la judecarea pe fond a cauzei, în lipsa constatării de către instanță a îndeplinirii condițiilor de legalitate a măsurii dispuse de Curtea de Conturi, aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale A.S.F., obligând instituția la inițierea unor demersuri insuficient fundamentate în plan legal și având consecințe în plan organizatoric și pecuniar.

Se impune de asemenea, evitarea unor eventuale încălcări asupra drepturilor unor persoane fizice, în speță salariații A.S.F. identificați ca responsabili pentru producerea unor prejudicii (potrivit punctului de vedere al Curții de Conturi, neîmpărtășit de A.S.F.), terți față de raporturile existente, conform prevederilor legale, între contestatoare și intimată.

b) Sub aspectul pagubei iminente punerea în aplicare a Deciziei Curții de Conturi presupune declanșarea demersurilor vizând stabilirea persoanelor responsabile pentru un prejudiciu cu privire la a cărui existență și întindere există pe rolul instanțelor competente un litigiu nesoluționat încă.

Mai mult, în mod subsecvent stabilirii persoanelor responsabile, este necesară declanșarea de către subscrisa, cu încadrarea în termenul prevăzut în Decizia Curții de Conturi (31.12.2013) a unor acțiuni în instanță pentru recuperarea de la acestea a sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu, totalizând 154.383,06lei (68.043,54 lei + 41.297,52 lei + 45.042 lei).

Or, punerea în mișcare a mecanismelor judiciare, în condițiile în care instanța de contencios administrativ nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, este de natură a atrage costuri care se pot dovedi dificil, dacă nu imposibil de recuperat de către A.S.F..

Astfel, declanșarea litigiilor având drept obiect recuperarea sumelor cu privire la care Curtea de Conturi apreciază că ar fi constituit prejudicii pentru bugetul A.S.F. va presupune, atât din partea subscrisei, cât și din partea persoanelor vizate angajarea de cheltuieli cu asistența judiciară, cheltuieli aferente plății taxelor de timbru, cheltuieli cu eventuale expertize administrate în cadrul acestor dosare de instanță, etc.

De asemenea, există posibilitatea ca instanțele de drept comun învestite cu soluționarea acțiunilor în pretenții declanșate împotriva persoanelor stabilite ca responsabile pentru producerea "prejudiciilor" stabilite de Curtea de Conturi să pronunțe hotărâri contradictorii cu privire la spețe similare.

Punerea în executare a Deciziei Curții de Conturi produce astfel efecte negative, afectând activitatea și interesele A.S.F. și a angajaților săi. Astfel, salariații vizați prin măsura impusă de această decizie sunt în situația de a suferi o pagubă iminentă, atât în accepțiunea sensului dat de lege „prejudiciu material viitor și previzibil" determinat de reținerile salariale, conform măsurii dispuse, cât și în accepțiunea sensului dat de lege „perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public", dat fiind faptul că, angajații A.S.F. care sunt specializați și pregătiți în domeniul de activitate al A.S.F. pot decide încetarea raporturilor de muncă și prin urmare perturbarea gravă a funcționării autorității a căror salariați sunt.

Presupunând că măsura dispusă de intimată ar fi legală, salariații A.S.F. au calitatea unor terți de bună credință asupra cărora nu pot fi impuse reținerile salariale mai sus menționate.

Punerea în aplicare a măsurii înainte de judecarea pe fond a prezentei contestații va duce la apariția unor cauze litigioase între A.S.F. și salariații săi cu privire la recuperarea unor prejudicii semnificative din punct de vedere material, fapt ce va cauza grave distorsiuni în buna desfășurare a activității funcționale a A.S.F.

Având în vedere aceste aspecte, se află în fața unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, deoarece măsura dispusă este de natură a conduce la prejudicierea iminentă și gravă a angajaților, care determină și costuri suplimentare pentru subscrisa pentru susținerea unor demersuri de natură a stopa măsura Curții de Conturi.

În aceste condiții, tocmai Decizia Curții de Conturi este cea care determină în mod direct prejudiciul iminent al intereselor salariaților, iar A.S.F. este executantul măsurii dispuse de către aceasta.

De asemenea, în practică, instanțele au reținut și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, potrivit căreia s-a statuat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului.

Printre principiile menționate în recomandarea la nivel european, referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia, autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură, trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că, astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat, ceea ce în speță conform celor arătate sunt posibile.

Apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 sub aspectul cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente, de natură să conducă la suspendarea executării măsurii dispuse prin Decizia nr. X/_/2013 a Curții de Conturi a României la pct. II.2 (2.1-2.3).

În acest sens a solicitat suspendarea executării acestei măsuri, ca formă de protecție provizorie, până la soluționarea contestației pe fond, astfel încât Decizia nr. X/_/2013 să nu producă daune severe față de salariații A.S.F. și, implicit, prin perturbarea activității A.S.F., față de reclamanta însăși.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea prezentei contestații și ANULAREA încheierii nr. 30 din 14.10.2013 emisă de C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (Departamentul X) și a măsurilor dispuse la pct. II.2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013, ca fiind netemeinice și nelegale, în considerarea următoarelor argumente

Principalul argument în susținerea prezentei contestații constă în inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Astfel, în soluționarea prezentei contestații, urmează a se avea în vedere faptul că autoritățile din sectorul financiar non-bancar (C.S.A., C.N.V.M., C.S.S.P.P.) reunite în prezent în cadrul Autorității de S. Financiară, au considerat că prevederile O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative" nu sunt aplicabile autorităților financiare din domeniul non-bancar, ceea ce rezultă clar din analiza textului legal în integralitatea lui, precum și din analiza elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare care au impus inițierea acestei măsuri legislative.

Astfel, în Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 26/2012 se precizează următoarele: "Având in vedere neregularitățile constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice si recomandările acestei instituții, se impune adoptarea unor masuri legislative a căror aplicare sa conducă la o utilizare judicioasa a fondurilor publice.

Pentru mărirea transparentei utilizării fondurilor publice este necesara instituirea unor reglementari in domeniul aprobării bugetelor de venituri si cheltuieli ale unor entități publice."

Al doilea paragraf introductiv al OUG nr. 26/2012 face constant referire la "utilizarea fondurilor publice".

Astfel, din interpretarea literală și teleologică a acestor considerente rezultă:pe de o parte, faptul că s-a avut în vedere luarea unor măsuri vizând modul de utilizare a fondurilor publice; pe de altă parte, faptul că însuși legiuitorul nu a avut în vedere aplicarea acestora în cazul tuturor entităților publice.

Potrivit prevederilor art. 2 pct. 27 din Legea nr. 500/2002, fondurile publice sunt "sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)". Bugetul de venituri și cheltuieli, precum și obiectul de activitate a C.N.V.M. nu se înscriu în niciunul dintre tipurile de bugete menționate de această lege.

Totodată, precizează faptul că OUG nr. 26/2012 a fost fundamentată și în baza Regulamentului CE/2011/1311 de modificare a Regulamentului CE/2006/1083 referitor la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave.

REGULAMENTUL EUROPEAN este un act normativ definit prin articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în care se precizează că acesta are aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru. Regulamentul face parte din legislația secundară europeana și poate fi atribuit numai voinței autorității Uniunii Europene.

Regulamentul 1083/2006, completat cu prevederile Regulamentului 1311/2011 stabilește anumite dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului nr. 1260/1999, astfel încât niciuna dintre aceste dispoziții nu este aplicabilă CNVM sau vreunei alte autorități naționale de supraveghere și reglementare a sistemului financiar ne-bancar

Regulamentul CE/1311/2011 de modificare a Regulamentului CE/1083/2006 invocat nu reprezintă o baza legală viabilă și consistentă pentru speța invocată. Regulamentele CE specificate reglementează la nivel european anumite dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European și Fondul de coeziune.

Regulamentele (în fapt, Regulamentul CE/1083/2006 consolidat) definesc obiectivele la care fondurile structurale și fondurile de coeziune trebuie să contribuie, criteriile de eligibilitate ale statelor membre și ale regiunilor la aceste fonduri, resursele financiare disponibile și criteriile pe baza cărora se face repartizarea lor. Se definește cadrul legal în care se înscrie politica de coeziune, inclusiv metoda de stabilire a liniilor directoare strategice ale CE pentru coeziune, a cadrului strategic național și a procesului de examinare la nivelul CE și se stabilesc principiile, normele de parteneriat, de programare, de evaluare, de gestionare, inclusiv financiară, de monitorizare și de control pe baza unei împărțiri a responsabilităților între statele membre și C. Europeană.

Nicio prevedere cuprinsă în aceste regulamente nu face referire la modalitatea de execuție a bugetului unei autorități autonome autofinanțate de tipul C.N.V.M. sau la modalitatea de gestionare a bugetului C.N.V.M.

Precizează că această analiză a preambulului și Notei de fundamentare a OUG nr. 26/2012 are ca scop evidențierea faptului că prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile C.N.V.M.

În acest sens, invocă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, respectiv prevederile art. 41, care stabilesc că preambulul unei legi "enunță, în sinteză, scopul si, după caz, motivarea reglementării". Același articol stipulează si ca "(3) La ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare.".

Preambulul OUG nr.26/2012 este parte integranta a acestui act normativ și cuprinde rațiunile si temeiurile pentru care a fost emis actul juridic respectiv. La o analiza sumara a conținutului acestuia se pot desprinde următoarele aspecte:

-Cu privire la primul paragraf din preambul: "Luând in considerare ca un criteriu determinant in stabilirea obiectivelor si strategiilor guvernamentale este cel al concordantei cu responsabilitățile pe care România si le-a asumat prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, Guvernul trebuie sa promoveze un set coerent de politici macroeconomice si masuri de menținere a stabilității financiare a tarii, care sa asigure in acest an o execuție bugetara prudenta, restrictiva si echilibrată", se evidențiază următoarele concluzii:o aplicabilitatea acestui act normativ nu se răsfrânge asupra C.N.V.M. bugetul acestei instituții nefiind inclus in bugetul de stat, execuția sa bugetara nefiind hotărâta de către Guvern, căruia nu ii este subordonată.

Paragraful introductiv al OUG nr.26/2012 face referiri explicite la bugetul de stat întrucât "menținerea stabilității financiare a țării" se poate realiza de Guvern exclusiv prin intermediul bugetului de stat.

Termenul de "execuție bugetară" se refera in mod clar la bugetul de stat întrucât, dacă prevederile OUG s-ar fi referit și la instituțiile/ autoritățile publice ale căror bugete NU sunt cuprinse in Bugetul de stat/ bugetul consolidat al statului, textul actului normativ ar fi avut in mod evident un alt conținut și, cel puțin in raport cu termenul aflat in analiza, legiuitorul ar fi folosit pluralul: "execuții bugetare".

C.N.V.M., in calitatea sa statutara, raportează Parlamentului României, în conformitate cu prevederile din legea sa organica. Bugetele autorităților administrative autonome autofinantate, care nu sunt subordonate Guvernului, cum este cazul C.N.V.M. si bugetului acesteia, nu pot influența execuția bugetului de stat/bugetului consolidat al statului roman.

Mai mult, aplicabilitatea prevederilor actului normativ este redusa doar la un interval de șase luni (semestrul II al anului 2012), perioada pentru care inițiatorul (Guvernul și Legiuitorul a/au considerat necesar sa adopte masuri de echilibrare bugetara la nivel național. Actul normativ are aplicabilitate limitata in timp tocmai ca urmare a faptului ca in cursul anului 2013, inițiatorul urma sa prezinte legiuitorului un alt buget de stat, cu prevederi bugetare diferite.

Întrucât termenul "execuție bugetara" este definit la art 2. pct.24 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice drept: "activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget", este evident faptul ca CNVM NU intra sub incidența tuturor prevederilor art.47 ale acestei legi, NU încasează venituri bugetare - din cadrul bugetului de stat - si nici NU efectuează plăți/cheltuieli aprobate prin bugetul de stat;

Cu privire la al doilea paragraf din preambul: "Având în vedere neregularitățile constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de

utilizare a fondurilor publice și recomandările acestei instituții, se impune adoptarea unor măsuri legislative a căror aplicare să conducă la o utilizare judicioasă a fondurilor publice.

Pentru mărirea transparenței utilizării fondurilor publice este necesară instituirea unor reglementări în domeniul aprobării bugetelor de venituri și cheltuieli ale unor entități publice.", rezultă următoarele:

Al doilea paragraf introductiv al OUG nr. 26/2012 face constant referire la "utilizarea fondurilor publice". în conformitate cu Legea nr. 500/2002, art.2 al acestei legi, definește la pct. 27 fondurile publice - ca fiind ,,sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)".

În niciunul dintre cazurile (bugetele) menționate de aceasta lege nu se înscriu bugetul și activitatea C.N.V.M.

C.N.V.M. a fost, prin legea sa de constituire o autoritate administrativa autonoma si autofinanțată.

Art. 1 din OUG nr. 25/2002, cu modificările si completările ulterioare prevăzând la alin. 1 ca C.N.V.M. este "o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică".

Cu privire la al treilea paragraf din preambul - "Ținând cont de necesitatea reglementării cadrului normativ național pentru utilizarea sumelor rambursate României potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară, ceea ce va conduce la creșterea gradului de absorbție a fondurilor structurale," - face trimitere la analiza de mai sus (pag. 4 din prezenta contestație).

În concluzie, niciunul dintre cele trei paragrafe din preambulul O.U.G. nr. 26/2012 nu se aplica C.N.V.M. In termeni de tehnica legislativa, conform Legii nr. 24/2000, atât preambulul cât și sfera de aplicabilitate cuprinse de O.U.G. nr. 26/2012 nu supun C.N.V.M. la aplicarea acestui act normativ.

Nu in ultimul rând, nota de fundamentare a O.U.G. nr. 26/2012 nu aduce in discuție C.N.V.M. ca fiindu-i aplicabil acest act normativ, in aceasta notă de fundamentare fiind descrise intențiile legiuitorului, cauza care a generat acest act și efectele vizate.

Astfel, în cuprinsul Notei de fundamentare se prevede expres faptul că măsurile preconizate prin acest act normativ au în vedere cheltuielile efectuate de autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare. Or, C.N.V.M. nu s-a încadrat niciodată în această categorie, potrivit Statutului său, aprobat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede expres faptul că este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, deci nu o componentă a administrației publice centrale, aflată în subordinea Guvernului României.

Totodată, în expunerea de motive la Legea nr. 16/2013 de aprobare a OUG nr. 26/_ (http://www.cdep.rO/proiecte/2012/300/20/4/em412.pdf) nu sunt cuprinse referiri care să conducă la includerea C.N.V.M. în sfera de aplicabilitate a ordonanței, dar aceasta cuprinde menționarea expresă a instituțiilor statului cărora li se aplică aceste prevederi legale.

Expunerea de motive prezintă și impactul financiar asupra bugetului consolidat or, așa cum este prezentat anexat, se observă că C.N.V.M. nu este inclusă în calculul impactului financiar (respectiv a bugetului consolidat), astfel încât se poate concluziona că legiuitorul nu a avut intenția să aplice în activitatea C.N.V.M. prevederile OUG nr. 26/2012. Consultările derulate în vederea adoptării legii, precum și actele normative ce suportă un efect în urma aplicării acestei legi nu conduc la aplicabilitatea pentru C.N.V.M. a OUG nr. 26/2012.

Referitor la cadrul legal aplicabil autorităților administrative autonome de specialitate, menționează următoarele:

Autoritățile din sectorul financiar non-bancar (C.S.A., C.N.V.M., C.S.S.P.P.) reunite, în prezent, în cadrul Autorității de S. Financiară, au funcționat ca autorități administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, ale căror bugete de venituri și cheltuieli se aprobă de către conducerea respectivelor autorități și nu reprezintă anexă la bugetul consolidat al statului.

Organizarea și funcționarea autorităților administrative autonome, de specialitate, autofinanțate din sectorul financiar sunt reglementate prin legi organice, competența de aprobare a bugetelor de venituri și cheltuieli revenind conducerilor acestor autorități, cu luarea în considerare a obiectivelor și sarcinilor acestora, bugete a căror execuție se prezintă Parlamentului, fără a fi supuse votului.

Legile organice statuează inexistența vreunei imixtiuni din partea unei alte autorități, instituții sau organizații asupra modului de elaborare și execuție a bugetelor proprii, pe principiul independenței autorităților din domeniul financiar (B.N.R., C.S.A., C.N.V.M., C.S.S.P.P.), principiu susținut de organismele europene și implementat în legislația de funcționare a acestor autorități, în urma condiționalităților impuse de C. Europeană, FMI și Banca Mondială (anexând, în acest sens, Matricea de condiționalități pentru sectorul financiar, precum și adresa Comisiei Europene înregistrată la C.N.V.M. sub nr._/20.04.2010).

Pentru a întări autonomia și independenta în ceea ce privește stabilirea regulilor de organizare și funcționare, implicit în ceea ce privește elaborarea, aprobarea și execuția bugetară, în legile organice ale acestor autorități, în cazul C.N.V.M. este vorba despre Statutul aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, a fost prevăzută în mod expres aplicabilitatea prevederilor statutare în caz de conflict între dispozițiile acestora și prevederile oricăror acte normative care ar fi de natură să aducă atingere Statutului. Luând în considerare dispozițiile legale mai sus menționate, aplicabilitatea O.U.G. nr. 26/2012 ar fi condus la apariția unui conflict între dispozițiile unor legi organice și o ordonanță de Guvern, emisă pentru situații excepționale și cu caracter temporar.

Inexistenta unei imixtiuni din partea Guvernului sau a oricăror alte autorități în aprobarea și execuția bugetului C.N.V.M. este confirmată și de către Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr._/31.07.2006 (anexa 1), care precizează că C.N.V.M. nu are obligația raportării către MFP a elaborării si execuției bugetului propriu de venituri si cheltuieli, acesta nefiind inclus în bugetul consolidat al statului.

Ca și celelalte autorități de supraveghere a pieței financiare non-bancare, C.N.V.M. a fost clasificată, în 2010, de către Institutul Național de S., clasificare confirmată de Biroul de S. al Uniunii Europene (EUROSTAT), în sectorul „Societăți financiare" - subsectorul „Auxiliari financiari", modificându-se, astfel, încadrarea inițială a C.N.V.M. din sectorul „Administrații publice" în sectorul anterior menționat, conform adresei nr. 6366/11.10.2010 (Anexa 2).

Astfel, potrivit prevederilor Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31/12.2012, aprobate prin Ordinul MFP nr. 71/22.01.2013, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 63/29.01.2013, C.N.V.M., C.S.A. și C.S.S.P.P. sunt menționate expres în sectorul instituțional Auxiliari financiari (S124) și nu fac parte din subsectorul administrației publice centrale (S1311), unde sunt încadrate instituțiile din preambulul O.U.G. nr. 26/2012.

Fundamentarea O.U.G. nr. 26/2012 are la bază concordanța cu responsabilitățile pe care România și le-a asumat prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale. Astfel, aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 de către autoritățile din sectorul financiar non-bancar ar fi fost în contradicție tocmai cu principiul independenței autorității, inclusiv cea financiară, așa cum a fost prevăzut în Acordul de împrumut cu Banca Mondială.

Un alt element de fundamentare a O.U.G. nr. 26/2012 se referă la neregularitățile constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice. Autoritățile din sectorul financiar non-bancar nu utilizează fonduri publice de la bugetul de stat, nu beneficiază de fonduri nerambursabile, iar diminuarea cheltuielilor ar fi de natură să influențeze nefavorabil activitatea de reglementare, de supraveghere, precum și măsurile de implementare a Directivelor UE și a standardelor europene în domeniul financiar.

De altfel, politica aplicată în acest domeniu de către autoritățile financiare non-bancare este identică cu cea promovată de legiuitor în conținutul O.U.G. nr. 26/2012, atunci când instituie excepții referitoare la cheltuielile ocazionate de participarea, în diverse forme, la reprezentarea intereselor statului român în afara granițelor țării, precum și contractarea unor servicii de consultanță și asistență juridică în situații temeinic justificate.

D. fiind cele precizate mai sus, din analiza prevederilor art. 1 alin. 6, 7 si 8 din OUG nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 3 si art. 16, rezulta că C.N.V.M. își aprobă Bugetul de Venituri si Cheltuieli cu luarea in considerare a obiectivelor si sarcinilor acesteia, buget a cărui execuție se prezintă Parlamentului, fără a fi supus votului.

C.N.V.M., raportează Parlamentului României, în conformitate cu prevederile și legea sa organică - OUG 25/2002 cu modificările si completările ulterioare - Statutul CNVM.

Bugetele autorităților administrative autonome autofinanțate, care nu sunt subordonate Guvernului, implicit C.N.V.M., nu pot influența execuția bugetului de stat/bugetului consolidat al statului român.

Întrucât termenul "execuție bugetară" este definit la art 2. pct. 24 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice drept: "activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget", este evident faptul că C.N.V.M. nu intră sub incidența tuturor prevederilor art. 47 ale aceleiași legi, întrucât nu încasează venituri bugetare - din cadrul bugetului de stat - și nici nu efectuează plăți/cheltuieli aprobate prin bugetul de stat.

C.N.V.M. nu a primit și nu a cheltuit niciodată sume alocate din bugetele enumerate în cadrul art. 1 alin (2) al Legii nr. 500/2002 întrucât și-a desfășurat activitatea exclusiv în baza prevederilor OUG nr. 25/2002 și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare. D. urmare, prevederile Legii 500/2002 nu i-au fost niciodată aplicabile în integralitatea lor.

Prevederile legale care susțin și completează această afirmație pot fi regăsite în cuprinsul O.U.G. nr. 25/2002, atât la art.1 alin. (6)-(8), astfel cum a fost completat prin art. III, pct. 4 din Legea nr. 289/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative:

"(6) în toate problemele legate de organizarea și funcționarea C.N.V.M., precum și de reglementarea, autorizarea, supravegherea și controlul activității pe piața de capital se aplică prevederile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

(7)Orice dispoziții legale referitoare la organizarea și funcționarea C.N.V.M. și la piața de capital sunt administrate de către C.N. V.M.

(8)În caz de conflict între dispozițiile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe de o parte, și prevederile cuprinse în alte acte normative aflate în vigoare, pe de altă parte, se aplică prevederile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare", cât si la art.3 alin. (11), art.5 alin. (7), art. 12/1, art. 13, art.14, art.16, art.17.

De altfel, aceeași Lege nr. 500/2002 definește la art.2 pct.7 "bugetul general consolidat" ca fiind - "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg", iar la pct.38 al aceluiași art.2 definește "sistemul bugetar" ca fiind - "sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și bugetele locale".

D. urmare, bugetul C.N.V.M. nu este inclus nici în bugetele enumerate la art.2 alin.1, nici în cele locale si, pe cale de consecință, nu intră sub incidența prevederilor art.2 pct.7 ce definesc bugetul general consolidat al statului român.

Reiterează faptul că bugetul de venituri și cheltuieli al C.N.V.M. nu a reprezentat și nu reprezintă anexă la bugetul consolidat, precum și faptul că C.N.V.M. nu raportează pe EUROSTAT, așa cum reiese din adresa Institutului Național de S., înregistrată la C.N.V.M. cu nr._/13.10.2010 (anexa 1), precum și din adresa Ministerului Finanțelor Publice nr._/04.08.2006 din care reiese că bugetul C.N.V.M. nu este inclus în bugetul de stat (anexa 2).

În aceste condiții, rezultă că măsurile de reducere a cheltuielilor unei autorități cu independență financiară nu contribuie, în nici un mod, la diminuarea cheltuielilor bugetului consolidat al statului.

Este important de reținut faptul că modificarea Statutului C.N.V.M. în sensul sporirii independenței financiare prin Legea nr. 289/2010 s-a realizat în baza recomandării Comisiei Europene, transmisă prin adresa nr._/20.04.2010 (anexa 3), precum și în conformitate cu matricea de condiționalități (DPL) impuse Guvernului României de misiunea FMI și a Băncii Mondiale, la care a făcut trimitere mai sus. Or, aplicarea prevederilor OUG 26/2012 de către C.N.V.M. ar fi încălcat tocmai principiul independenței financiare, așa cum a fost impus prin condiționalitatea privind tranșa din împrumutul acordat României de FMI și Banca Mondiala.

Concluzii - Inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 rezultă fără putință de tăgadă având în vedere următoarele considerente:

-Statutul C.N.V.M. este aprobat prin lege organica, iar legea ordinară, așa cum este cazul OUG 26/2012, in cazul in care legiuitorul ar fi urmărit inclusiv modificarea/ completarea prevederilor unei legi organice precum cea prin care a fost aprobat Statutul C.N.V.M., ar fi trebuit ca acesta sa menționeze clar acest lucru, după cum o impun regulile de tehnica legislativă.

Or, în conținutul acestui act normativ nu se regăsește in mod clar vreo referire la faptul ca sfera de aplicabilitate a acestuia s-ar extinde inclusiv asupra C.N.V.M., nici ca definiție conform statutului, nici ca menționare exactă.

O atare omisiune a legiuitorului ar fi creat, in realitate, in cazul aplicării de către C.N.V.M a OUG 26/2012, atât o încălcare a Statutului C.N.V.M. prevăzut de legea organica, cat si o ingerință in statutul de independenta garantat autorității de supraveghere financiara.

OUG nr.26/2012 este un act normativ ce intra sub incidența prevederilor art.47 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 conform cărora: "în cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate."

Întrucât se află în fata unui act normativ ce operează modificări și/sau face trimitere la alte acte normative - articolele acestuia fiind numerotate cu cifre romane - devin incidente si prevederile art. 50 - si nu numai - din Legea nr. 24/2000.

Având în vedere prevederile mai sus invocate se poate constata cu ușurință, după parcurgerea integrală a textului OUG nr.26/2012, faptul ca nicăieri în cuprinsul acestui act normativ nu exista vreo referire care sa indice voința legiuitorului de a opera modificări în cuprinsul OUG 25/2002 ce reglementează activitatea C.N.V.M.

Daca legiuitorul ar fi avut in vedere completarea și/sau modificarea prevederilor OUG nr.25/2002 acesta ar fi fost obligat sa facă trimitere la articolul ce urma a fi completat și să indice titlul acestui act normativ și numărul sau de identificare. Or, în lipsa oricărei referiri la prevederile si/sau titlul OUG nr. 25/2002 care reglementează activitatea C.N.V.M., singura interpretare posibilă este aceea conform căreia nu se poate considera ca prevederile OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative sunt incidente activității C.N.V.M.

Preambulul și documentele de fundamentare ale actului normativ (nota de fundamentare/expunere de motive) delimitează clar sfera de aplicabilitate a acestuia care, după cum a arătat mai sus, nu are în vedere și autoritățile autonome din domeniul financiar (BNR, CNVM, CSA, CSSPP).

În subsidiar, urmează a se avea în vedere faptul că aspectele reținute de Curtea de Conturi la pct. 11.2 din Decizia nr. X/_/2013 nu reflectă realitatea nici din perspectiva aplicării în cauză a O.U.G. nr. 26/2012 4.1. Referitor contractul de asistență juridică (pct. 11.2.3 din Decizia nr. X/_/2013).

În ceea ce privește achiziția de servicii juridice, de asistență și/sau reprezentare, menționează că, prin art. I alin. (2) și (3) din OUG nr. 26/2012, se lasă la latitudinea ordonatorului de credite posibilitatea ca, în cazuri justificate, să aprobe achiziționarea unor astfel de servicii.

Aplicând principiul simetriei formelor juridice, rezultă că și o eventuală modificare a condițiilor unui contract deja existent este posibilă, întrucât vizează achiziționarea de servicii de aceeași natură, atâta timp cât este aprobată de ordonatorul principal de credite, în considerarea circumstanțelor concrete ale speței ("situații temeinic justificate", în accepțiunea O.U.G. nr. 26/2012).

Față de constatarea auditorilor publici externi privind modificarea, după data intrării în vigoare a O.UG. nr. 26/2012, a contractului de asistență juridică încheiat între C.N.V.M. și Cabinetul de avocatură "D., P. și Asociații", prin Actul adițional nr. 1/30.04.2012, în ceea ce privește majorarea onorariului de succes cu 10.000 euro plus TVA, aceasta a fost apreciată ca temeinic justificată de către ordonatorul de credite, având în vedere următoarele considerente:

Prin Cererea de chemare în judecată formulată de THE ROMPETROL GROUP NV, cu sediul procesual ales la SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI "M. Șl ASOCIAȚII" în contradictoriu cu C.N.V.M. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a făcut obiectul Dosarului nr._, s-a solicitat instanței: anularea Ordonanței nr.335/28.07.2010 emisă de către C. Națională a Valorilor Mobiliare; anularea Deciziei nr.1167/14.09.2010 emisă de către C. Națională a Valorilor Mobiliare, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă împotriva Ordonanței nr. 335/28.07.2010; obligația pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de_.74 lei compusă din_,74 lei, reprezentând prejudiciu material direct, precum și suma de 1.000.000 lei reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmare a emiterii actului administrativ nelegal Ordonanța nr.335/28.07.2010; obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată"

Conform hotărârii C.N.V.M. din 13.12.2010 (nr. SG 2046): "în litigiul cu THE ROMPETROL GROUP NV, dosar_, reprezentarea juridică a C.N.V.M. va fi făcută de SCA D., P. și Asociații".

Precizează faptul că reprezentarea în instanță a instituției a fost asigurată, ca regulă, de consilierii juridici din cadrul Serviciului C. - Direcția Juridică, cu excepția cazurilor speciale, cu implicații majore asupra activității pieței de capital, în care exista posibilitatea producerii de consecințe pecuniare importante asupra bugetului acesteia, așa cum este și cazul Rompetrol.

Or, litigiul în cauză a presupus cu atât mai mult o atenție sporită în considerarea faptului că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a intervenit în proces pentru a susține poziția C.N.V.M., astfel încât o eventuală soluție negativă ar fi produs efecte și asupra acestuia.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în instrumentarea acestui dosar de către SCA D., P. și Asociații", ca urmare a soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului promovat de C.N.V.M. a fost respinsă integral acțiunea reclamantei THE ROMPETROL GROUP NV si, mai mult, aceasta a fost obligată la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, fată de C.N.V.M.

Astfel, în ședința din data de 24.07.2012, a fost supusă aprobării C.N.V.M. propunerea de semnare a actului adițional la contractul semnat cu SCA D., P. și Asociații, vizând reprezentarea în Dosarul nr._, propunere aprobată de Comisie.

Decizia de majorare a onorariului a fost justificată de rezultatul obținut în instrumentarea acestui dosar de către casa de avocatură, obținându-se respingerea pretențiilor THE ROMPETROL GROUP NV de a obliga C.N.V.M. în solidar cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de_,74 lei.

Astfel, cu rezervele de mai sus referitoare la inaplicabilitatea, în cazul C.N.V.M., a prevederilor OUG nr. 26/2012, chiar în considerarea acestui act normativ, rezultă că se află în prezența unui caz temeinic justificat, apreciat ca atare de ordonatorul principal de credite și de organul colegial de conducere al C.N.V.M..

Or, Curtea de Conturi a înțeles să nu țină cont de toate aceste aspecte și de documentele care dovedesc aprobarea acestei achiziții de servicii juridice de către conducerea instituției, puse la dispoziție și pe parcursul misiunii de audit financiar și să realizeze o aplicare ad literam a art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012, făcând însă abstracție de excepția prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.

Referitor la cheltuielile de deplasare (pct. 11.2.1 din Decizia nr. X/_/2013):

O.U.G. nr. 26/2012 exceptează de la cerința diminuării cu 30% cheltuielile de deplasare aferente participării la organismele europene și la activitățile de cooperare regională - art. II alin. (2) - iar acestea au avut o pondere însemnată în totalul cheltuielilor de deplasare efectuate de C.N.V.M. în anul 2012.

Cu toate acestea, Curtea de Conturi a făcut abstracție de ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de deplasare efectuate în semestrul II al anului 2012.

Astfel, referitor la cheltuielile cu deplasările externe efectuate în semestrul II al anului 2012, precizează că din suma de 433.548 lei reprezentând cheltuieli cu deplasările externe efectuate în semestrul II al anului 2012, 141.823 lei reprezintă cheltuieli de deplasare aferente participării C.N.V.M. la organismele europene și la activitățile de cooperare regională (European Securities and Markets Authority -E.S.M.A., Committee Of European Securities Regulators - C.E.S.R., European Systemic Risk Board - E.S.R.B., reuniune a Consiliului Europei, etc).

În acest context, excluzând aceste cheltuieli din totalul cheltuielilor cu deplasările în străinătate aferente semestrului II al anului 2012, rezultă că nivelul cheltuielilor cu deplasările determinat prin eliminarea sumei de 141.823 lei, respectiv suma de 291.725 lei, îndeplinește cerința prevăzută de OUG nr.26/2012 vizând reducerea cu 30% raportată la semestrul II al anului 2011 (limita maximă calculată de către Curtea de Conturi fiind de 365.505,03 lei).

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că gestionarea cu economicitate a veniturilor C.N.V.M. rezultă din faptul că plățile aferente deplasărilor externe în semestrul II al anului 2012 au reprezentat 433.549 lei, față de 522.150 lei în semestrul II al anului 2011.

În ceea ce privește impactul asupra activității C.N.V.M., trebuie avut în vedere faptul că aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 în sensul reținut de Curtea de Conturi ar fi produs efecte negative în activitatea CNVM de reprezentare a intereselor - inclusiv financiare - ale României în cadrul organismelor și structurilor europene în care era membră, ceea ce ar fi condus la o finalitate contrară celei urmărite de Guvernul României prin emiterea acestui act normativ.

Mai mult, reducerea cheltuielilor de deplasare, în condițiile în care, cu un an în urmă, în 2011, s-a restrâns participarea la grupurile de lucru la nivelul Uniunii Europene din lipsa resurselor în bugetul C.N.V.M. și, luând act de atenționarea E.S.M.A. (European Securities and Markets Authority) privind neparticiparea cu regularitate la activitățile de reglementare la nivel european, ar fi însemnat ignorarea acestei atenționări și imposibilitatea de a lua în considerare elementele concrete ale economiei romanești în elaborarea standardelor europene în domeniu.

Față de argumentele prezentate, urmează a se constata inaplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 în activitatea autorităților de supraveghere financiară non-bancară și, implicit, asupra activității C.N.V.M., pe perioada aferentă misiunii de audit a Curții de Conturi, respectiv faptul că reținerile din Decizia nr. X/_/2013 a Curții de Conturi, prejudiciile stabilite, precum și măsurile de recuperare dispuse sunt neîntemeiate, urmează a se proceda la anularea punctului II.2 din Decizia Curții de Conturi nr. X/_/2013.

În drept, pe dispozițiile următoarelor acte normative:O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 512/2002, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, modificată și aprobată prin Legea nr. 113/2013;Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010,precum și ale celorlalte acte normative incidente în cauză, astfel cum au fost indicate în cuprinsul prezentei.

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii(filele nr. 22-119).

Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă, formulează ÎNTÂMPINARE prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive de instanță, atât pe capătul de cerere privind suspendarea executării și anularea măsurilor dispuse la pct.II.2 (2.1 - 2.3) din Decizia nr.X/_/2013, cât și privind anularea încheierii nr.30/14.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, pentru următoarele motive de fapt și de drept.

În fapt, o echipă de auditori publici externi din cadrul Departamentului X al Curții de Conturi a României a efectuat acțiunea cu tema „Auditul financiar asupra contului de execuție și a situațiilor financiare, pentru perioada 01.01._12" a bugetului de stat pe anul 2011" întocmite de C. Națională a Valorilor Imobiliare (denumită în continuare CNVM).

Începând cu data de 29.04.2013, atribuțiile CNVM au fost preluate de către A. de S. Financiară, care s-a substituit în toate drepturile și obligațiile acesteia, conform art.25 din OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară.

Ținând cont de aceste prevederi legale raportat la dispozițiile pct.177 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010, publicată în M.Of.al României partea I nr.832 din 13.12.2010, instituția a încheiat Raportul de audit financiar înregistrat la A. de S. Financiară sub nr.B -_-07.08.2013, ale cărui constatări au fost valorificate prin emiterea Deciziei nr.X/_/2013.

Conducerea entității a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin pct. II.2 din Decizia nr.X/_/2013, potrivit dispozițiilor art.204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificare actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04.11.2010 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în M.Of. nr.832/13.12.2010, contestație respinsă de către C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României prin încheierea nr.30/14.10.2013.

Abaterile pentru care a fost dispusă măsura prevăzută la pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013 constau în neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor publice prevăzute de O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, nefiind reduse cele cu privire la deplasările în străinătate, protocol și servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare.

Pentru înlăturarea abaterii prezentate, la pct. II.2 din decizie s-a dispus următoarea măsură:

"Stabilirea, de către A. de S. Financiară, a întinderii prejudiciilor create fostei Comisii Naționale a Valorilor Mobiliare, ca urmare a neaplicării măsurilor de reducere a cheltuielilor publice, prevăzute de O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și dispunerea măsurilor legale de recuperare a acestora, în cazul abaterii expuse la pct.2 din prezenta."

Împotriva măsurii dispuse la pct.II. 2 din decizie și a soluției pronunțată încheierea nr.30/2013, conducerea A.S.F. a formulat prezenta acțiune prin care se solicită suspendarea și anularea actelor atacate, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII- a C. Administrativ și Fiscal, sub număr de dosar_ .

Reclamanta prin cererea de chemare în judecată susține în esență că există un principal argument privind nelegalitatea măsurilor dispuse, respectiv inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Solicită instanței de judecată să primească concluziile de respingere ca neîntemeiată a acțiunii introductive, cu menținerea actelor contestate ca temeinice și legale, reținând în cauză următoarele

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013, se poate pe acest capăt de cerere, din perspectiva prevederilor art.14 coroborate cu art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, faptul că reclamantul nu demonstrează prin argumentele invocate întrunirea, cumulativă, a celor două condiții, prevăzute în mod expres de prevederile legale menționate, astfel cum vom demonstra în continuare.

Învederează instanței de judecată faptul că, întreaga motivare constă în invocarea de către reclamantă a unor aspecte care țin de fondul cauzei privind netemeinicia constatărilor și măsurilor dispuse.

Este cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei buni ordini juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională.

A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea - ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officid).

Prin reglementarea actuală a contenciosului administrativ, respectiv art.14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative până la pronunțarea instanței de fond.

Din conținutul art.14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

A.Cazul să fie bine justificat;

B.Paguba să fie iminentă.

A. Reclamanta nu justifică în niciun fel îndeplinirea acestei condiții, neaducând nici un argument întemeiat care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări de natură să susțină existența cazului bine justificat

Pentru a fi admisibilă cererea de suspendare ar fi trebuit să se demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.

Mai mult chiar, nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, să creeze de la început o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.

„Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actelor administrative." (Decizia nr.768/2011, pronunțată în Dosarul nr._ .)

Potrivit dispozițiilor OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, cu modificările și completările ulterioare, A. de S. Financiară (A.S.F.) preia de la C. Națională a Valorilor Imobiliare, pe bază de protocoale de predare-preluare încheiate, în termen de 15 zile de la data numirii membrilor Consiliului A.S.F., dar nu mai târziu de 30 aprilie 2013, disponibilitățile bănești existente în conturi și patrimoniul stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit art. 28 alin.(l) din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celelalte drepturi și obligații ce decurg din acestea.

In aceste condiții, reclamanta, A.S.F., se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, în care CNVM este parte.

Argumentele invocate de către reclamantă prin care se susține că punerea în executare a Deciziei Curții de Conturi ar produce efecte negative, afectând activitatea entității prin perturbarea gravă a funcționării acesteia nu au susținere legală și nici nu sunt dovedite prin mijloace de probă.

Așa cum a arătat în fapt, măsurile din Decizia nr.X/_/2013 a căror suspendare o solicită reclamanta, au fost dispuse în conformitate cu dispozițiile Legii nr.94/1992, republicată, respectiv ale art.33 alin.(3) potrivit cărora în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora devin obligație a conducerii entității auditate."

Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", învederează faptul că reclamanta, ASF, nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante instituției în sine, în sensul art.2 lit.ș) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se susține doar că executarea actelor contestate ar avea posibilele consecințe negative, care s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului entității, ci și asupra terților (salariații ASF), apreciind că dimpotrivă dacă ar proceda la aduce la îndeplinire a măsurilor dispuse s-ar înlătura neregulile financiar - contabile constatate și s-ar recupera unele prejudicii aduse bugetului entității.

Referitor la susținerile reclamantei conform căreia această instituție trebuie să promoveze "acțiuni în instanță pentru recuperarea de la acestea a sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu, se impune a se preciza că, în Raportul de audit financiar și în Procesul - verbal de constatare anexă la acesta, în mod eronat, în fraza "Valoarea estimată a prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor O.U.G. nr.26/06.06.2012 este în sumă de „.."s-a folosit sintagma "valoarea estimată a prejudiciului, fiind vorba în realitate de "valoarea estimată a abaterii".

Acest lucru a fost corectat prin decizie, termenul de prejudiciu nefiind preluat în constatarea din aceasta, abia la măsura dispusă folosindu-se acest termen, respectiv "Stabilirea, de către A. de S. Financiară, a întinderii prejudiciilor create fostei Comisii Naționale a Valorilor Mobiliare....".

De reținut că, utilizarea termenului de prejudiciu în loc de valoare estimată a abaterii, nu anulează constatarea privind nerespectarea de către CNVM a prevederilor art.II (1) din O.U.G. nr. 26/2012.

Față de aspectele prezentate, consideră că dacă, în mod ipotetic, instanța de judecată ar admite cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013, ar însemna că toate măsurile cuprinse în deciziile emise de Curtea de Conturi și care au fost atacate la instanțele de judecată, vor trebui, în mod obligatoriu, să fie suspendate de instanța de judecată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în caz contrar producându-se o „pagubă iminentă” entității controlate.

Or, o astfel de interpretare ar putea duce chiar la blocarea activității Curții de Conturi care nu și-ar mai putea pune în aplicare măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor specifice reglementate expres de dispozițiile Legii nr.94/1992, republicată, precum și de cele cuprinse în Regulament.

Mai mult decât atât, dacă, prin absurd, ar accepta cererea reclamantei, trebuie subliniat și faptul că prin această abordare ar fi încălcat însăși caracterul excepțional al măsurii suspendării executării actului administrativ de către instanța de judecată, suspendare ce se poate dispune doar cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea contenciosului administrativ.

„Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului." (Decizia nr. 2537 din 13 mai 2010).

În doctrină se apreciază că instanța de judecată, care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente.

Dacă instanța de judecată procedează la suspendarea actelor de control ale Curții de Conturi, prin care se constată, conform competențelor actuale, faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru înlăturarea acestor nereguli, înseamnă că vor da girul încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public și denaturării ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept, care este legalitatea, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular.

Astfel, va fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept care este Curtea de Conturi, autoritate supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public. Aceasta este cu atât mai grav cu cât conform Legii nr.94/1992, cu modificările și completările care i-au fost aduse, Curtea de Conturi poate doar să constate neregulile și încălcări ale legii fiscale în urma cărora în mod evident se produce un prejudiciu și să dispună entității controlate să stabilească întinderea prejudiciului și să acționeze în sensul recuperării lui.

Dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea prejudiciilor constatate o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.

În acest fel, starea de legalitate, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate, consecință pe care nici Curtea de Conturi a României, și, nici instanța de judecată, nu și-o pot asuma.

În practică, instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri de respingere a cererilor de suspendare a deciziilor contestate, prin care se dispuneau măsuri de stabilire și recuperare a prejudiciilor rezultate din plăți efectuate nelegal de către entitățile verificate.

Cât privește prima condiție, instanțele de judecată au reținut, în esență, că prin actele de control încheiate de către Curtea de Conturi a României, nu a fost angajată răspunderea materială a entităților controlate, prejudiciul la care se face referire nefiindu-le imputat, ba mai mult, stabilirea cuantumului prejudiciului și a modalităților de recuperare au căzut în sarcina conducerii entităților auditate.

Referitor la condiția "cazului bine justificat", instanțele au reținut că entitățile verificate nu au făcut dovada existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor de control/ audit încheiat de Curtea de Conturi. Controlul s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificare actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României, iar concluziile reținute în aceste acte de control au fost argumentate cu datele rezultate din evidențele contabile ale autorităților, aspecte ce nu au fost contestate de către entități.

Urmează a fi înlăturate susținerile reclamantei referitor la faptul că nu există o faptă culpabilă a A.S.F. (C.N.V.M.) care să poată fi calificată drept abatere de la legalitate și regularitate, întrucât aceste susțineri nu justifică dispunerea măsurii de suspendare, decizia vizează tocmai înlăturarea neregulilor constatate, prin efectuarea unor demersuri de către conducerea entității pentru respectarea dispozițiilor legale, conform dispozițiilor art.33 alin.(3) și art.43 lit.c) din Legea nr.94/1992, republicată, prin urmare demersuri de ordin administrativ și de natură a recupera prejudiciile cauzate bugetului entității prin abaterile de la legalitate constate.

Iminența producerii unei pagube este înlăturată și de prevederile pct.235 din RODAS potrivit cărora „în condițiile în care conducătorul entității verificate prezintă în scris până la termenul stabilit prin decizie argumente temeinice care justifică neaducerea la îndeplinire a măsurilor, acesta poate solicita prelungirea termenului stabilit în decizie".

Privind capătul de cerere prin care se solicită anularea în parte a încheierii nr.101/2013 și a măsurilor dispuse prin Decizia nr.22/2013, acte emise de către Curtea de Conturi a României, concluziile sunt de respingere a acestuia ca neîntemeiat, pentru considerentele dezvoltate în cele ce urmează.

Neaplicarea de către entitatea verificată a măsurilor de reducere cu 30% a cheltuielilor cu deplasările în străinătate și a celor de protocol efectuate în semestrul II al anului 2012, procent calculat la nivelul cheltuielilor de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011, a avut ca efect depășirea acestor cheltuieli cu suma de 68.043,54 lei respectiv cu suma de 41.297,52 lei.

Au fost astfel încălcate prevederile art.II, alin.(l) din O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, potrivit cărora: „Conducătorii autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, au obligația să dispună măsurile necesare în vederea diminuării cu 30% ...a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, față de cheltuielile de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011."

Potrivit dispozițiilor art.XVII alin.(l) din același act normativ, entitatea avea obligația de a menține condițiile în care au fost încheiate pentru „Contracte/e de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, (...),aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (...)".

Referitor la susținerile reclamantei A.S.F. din cererea de chemare în judecată privind nelegalitatea măsurilor dispuse, urmează să fie înlăturate ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Atât în timpul acțiunii de audit financiar, cât și în cuprinsul obiecțiunilor formulate cu privire la abaterile consemnate în Raportul de audit financiar și Procesul - verbal de constatare anexă la acesta, a contestației și cererii introductive de instanță, conducerea ASF a susținut că dispozițiile art. II (1) din O.U.G. nr. 26/2012 nu sunt aplicabile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, întrucât aceasta este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, ce aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli.

Precizează că în timpul acțiunii de audit, pentru a nu exista niciun dubiu asupra aspectelor legate de aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative și autorităților administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, în speță C.S.A., Departamentul X a solicitat un punct de vedere de la Ministerul Finanțelor Publice, ca inițiator al ordonanței de urgență.

În răspunsul transmis cu adresa nr._/26.07.2013, Ministerul Finanțelor Publice arată că: „ Referitor la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012, precizăm ca la art.l alin.(l) se prevede că autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și /sau de reprezentare.

Întrucât C. Națională de Valori Mobiliare și C. de S. a Asigurărilor sunt „autorități administrative autonome", considerăm că acestea aveau obligația de a aplica dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012.".

Punctul de vedere exprimat de Ministerul Finanțelor Publice nu a făcut decât să confirme legalitatea constatării privind nerespectarea prevederilor O.U.G. nr.26/2012 de către entitatea auditată.

În aceste condiții consideră că argumentele invocate de ASF cu privire la neaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 26/2012 la activitatea CNVM nu se susțin.

Mai mult, în cazul constatării menționate la pct.2.3 din decizie, la care s-a consemnat "Nerespectarea de către C.N.V.M. a prevederilor potrivit cărora contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate", trebuie precizat că în anul 2011, între C.N.V.M. și „D. P. și Asociații" a fost încheiat Contractul de asistență juridică nr.157/27.01.2011, înregistrat la C.N.V.M. sub nr.2346/27.01.2011.

La art.5 „Alte clauze" pct. III) din acest contract s-a prevăzut următoarele:„onorariul de succes: 50.000 Euro+TVA plătibil în 30 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinței prin care se respinge cererea de despăgubiri. Onorariile se achita în lei la cursul BNR din data facturării"

După data intrării în vigoare a O.U.G. nr.26/2012, respectiv 12.06.2012, între C.N.V.M. și „D. P. și Asociații" a fost încheiat Actul adițional nr. 1/30.07.2012, înregistrat la CNVM sub nr._/30.07.2012, prin care se modifică clauza contractuală privind onorariul de succes, după cum urmează: „Onorariul de succes: 60.000 Euro+TVA plătibil în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței prin care se respinge cererea de despăgubiri. Onorariile se achită în lei la cursul BNR din data facturării".

Diferența de 10.000 Euro, cu care a fost majorat onorariul de succes, a fost cuantificată la suma de 45.042 lei (la cursul de schimb de 4,5042 lei/Euro).

Procedând în acest fel, entitatea publică auditată nu a respectat prevederile art. XVII alin.(l) din OUG nr. 26/2012 conform cărora: "(1) Contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002, republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate."

Contrar celor susținute în acțiunea în instanță, în sensul că majorarea onorariului de succes ar fi o situație temeinic justificată, se impune a se preciza că această condiție a fost prevăzută în cuprinsul art.I din O.U.G. nr. 26/2012, în relație cu achiziția de noi servicii juridice și nicidecum cu condițiile de derulare a contractelor aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Astfel, potrivit textului de lege sus invocat: "(1) Autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare.

(2) În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea:

a) ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale; (...) "

În consecință, după . O.U.G. nr.26/2012, contractul de asistență juridică, care se afla în derulare, trebuia să se mențină în condițiile în care acest contract a fost încheiat, pe toată perioada de derulare.

Argumentele aduse de către reclamantă nu sunt fundamentate legal în raport cu restricțiile bugetare impuse pe parcursul anului 2012, care au fost aplicabile pentru toate autoritățile și instituțiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de modul de finanțare.

Ori, potrivit art.2 pct.30 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, prin sintagma „instituții publice" se înțelege „denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora", iar în conformitate cu prevederile art.2 pct. 27 din același act normativ, fondurile publice reprezintă sume alocate din bugetele prevăzute la art.I alin. (2) din lege, prevederi care includ la lit. e) și bugetele instituțiilor publice autonome.

Măsura prevăzută la pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013 a fost dispusă în sarcina conducerii A.S.F., conform dispozițiilor art. 33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 republicată, pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea recuperării lui de la persoanele răspunzătoare de producerea lui.

Având în vedere cele prezentate anterior, susține netemeinicia cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă pentru capătul de cerere privind anularea măsurii dispuse la pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013 și încheierii nr.30/14.10.2013 emise de către Curtea de Conturi.

În drept, dispozițiile art.205 Cod pr.civ., art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, art. 14-15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, publicată în M.Of. al României Partea I, nr.832 din 13 decembrie 2010, OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și celelalte dispoziții legale invocate în apărare.

Pentru toate aceste motive, concluziile sunt de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, cu menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative atacate.

În dovedire a fost atașată documentația care a stat la baza actelor atacate-filele nr. 150-630).

Reclamanta A. DE S. FINANCIARĂ (denumită în continuare A.S.F.), în contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a formulat RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE arătând următoarele:

In fapt, prin cererea adresată instanței s-a solicitat anularea și suspendarea executării următoarelor acte emise de Curtea de Conturi: încheierea nr. 30 din 14.10.2013 emisă de C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (Departamentul X) prin care s-a respins contestația formulată de subscrisa împotriva Deciziei Curții de Conturi a României nr. X/_/2013, Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013 (măsurile dispuse prin la pct. II.2 (2.1-2.3), respectiv:"2. Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor publice prevăzute de O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.2.1. Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor cu deplasările în străinătate;în semestrul II al anului 2012, la nivelul cheltuielilor de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011, diminuate cu 30%. - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 68.043,54 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.2.2.Neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de protocol în semestrul II al anului 2012, la nivelul cheltuielilor de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011, diminuate cu 30% - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 41.297,52 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.2.3. Nerespectarea de către C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr.26/2012 potrivit cărora contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate - echipa de auditori publici externi a estimat un prejudiciu de 45.042 lei și a propus luarea măsurilor de recuperare a sumei.", cu termen de realizare: 31.12.2013,

Contrar celor susținute de pârâtă prin întâmpinare, apreciază că cererea formulată este întemeiată în fapt și în drept, având în vedere următoarele considerente:

I. în ceea ce privește SUSPENDAREA executării măsurilor dispuse la pct. II.2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013 până la data soluționării definitive și irevocabile a contestației:

A fost dovedită întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii, atât în ceea ce privește aparența de nelegalitate a actului a cărui suspendare a fost solicitată, cât și în ceea ce privește paguba iminentă.

a) Astfel, sub aspectul existenței cazului bine justificat suspendarea se impune ca necesitate, având în vedere faptul că tot raționamentul care a fost avut în vedere de către Curtea de Conturi în dispunerea măsurilor a căror suspendare o solicităm vizează, în fapt, preluarea unui punct de vedere al Ministerului Finanțelor publice, în calitate de semnatar al OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Deși acest punct de vedere a fost solicitat și comunicat anterior emiterii de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. X/_/2013, trimiterea la acesta - ca unic argument în sensul legalității aspectelor reținute și a măsurilor dispuse în sarcina A.S.F. (C.N.V.M.) - este realizată pentru prima dată în cuprinsul încheierii nr. 30/14.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Astfel, la baza respingerii, prin încheierea nr. 30 din 14.10.2013, a contestației formulate de A.S.F. împotriva Deciziei nr. X/_/2013, au stat următoarele argumente:

"Cu privire la aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative și autorităților administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, în speță C.N.V.M./C.SA, Departamentul X, al Curții de Conturi, a solicitat punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice (semnatar al acestui act normativ).

În răspunsul transmis cu adresa nr._/26.07.2013, Ministerul Finanțelor publice precizează: "Referitor la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012, precizăm că la art. 1 alin. (1) se prevede că "autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare".

Întrucât C. Națională de Valori Mobiliare si C. de S. a Asigurărilor sunt "autorități administrative autonome", consideră că acestea aveau obligația de a aplica dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012.""

Astfel, rezultă că obligația de a aplica prevederile O.U.G. nr. 26/2012 revenea și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare."

După cum a arătat, aparența de nelegalitate rezultă din următoarele:

1 Adresa nr._/26.07.2013

-în cuprinsul Notelor de relații depuse pe parcursul controlului Curții de Conturi, Obiecțiunilor formulate la Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.S.F. sub nr. B-_/07.08.2013, cât și în Contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr._/16.09.2013 s-a realizat o amplă argumentație în sensul inaplicabilității în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012,

-unicul contraargument al acestei instituții a constat în trimiterea la punctul de vedere (discutabil) al unei alte instituții publice - Ministerul Finanțelor Publice - care în alte ocazii, în cuprinsul corespondenței cu C.N.V.M., s-a exprimat în sens contrar, aspect detaliat în argumentele aduse de subscrisa pe fondul cauzei,

-acest punct de vedere vine în contradicție chiar cu Nota de fundamentare a actului normativ menționat, care nu prevede aplicabilitatea acestuia și în cazul C.N.V.M./celorlalte autorități administrative autonome;

-în cuprinsul încheierii nr. 30/14.10.2013, C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, nu a procedat la analizarea argumentelor și la întemeierea soluției de respingere a contestației, ci s-a mărginit la a prelua punctul de vedere al M.F.P., ca argument unic și irefragabil;

-or, chiar analizând doar acest punct de vedere (aparent redat doar parțial), întrucât nu a avut acces la solicitarea formulată de Departamentul X din Curtea de Conturi, rezultă că acesta se raportează exclusiv la art. I alin. (1) din OUG nr. 26/2012, în condițiile în care Curtea de Conturi a reținut încălcarea de către C.N.V.M. a dispozițiilor art. XVII din actul normativ, care vizează o ipoteză distinctă.

Astfel, în timp ce art. I are în vedere achiziționarea de noi servicii juridice, art. XVII se referă la o ipoteză distinctă, respectiv la Contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002, republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu privire la care se stabilește că rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate.

Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că atunci când a intenționat aplicarea unor măsuri vizând reducerea cheltuielilor publice și în cazul autorităților publice autonome (Banca Națională a României, C.N.V.M., C.S.A., C.S.S.P.P.), legiuitorul a prevăzut expres acest lucru atât în instrumentul de motivare, cât și în cuprinsul actului normativ respectiv.

În acest sens, exemplifică cu prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care, la art. 3 alin. (1), arată în mod expres faptul că: "Prevederile art. 1 și 2 se aplică și personalului din cadrul Băncii Naționale a României, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de S. a Sistemului de Pensii Private și Comisiei de S. a Asigurărilor." De asemenea, alineatele următoare ale aceluiași articol arată și care va fi destinația sumelor astfel reținute (bugetul de stat, respectiv rezervele statutare ale B.N.R.)!

Față de argumentele expuse mai sus, rezultă că actele emise de Curtea de Conturi, a căror suspendare în parte o solicită, nu îndeplinesc condițiile vizând motivarea temeinică, în fapt și în drept, ceea ce constituie un argument în sensul aparenței de nelegalitate al actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

b) Sub aspectul pagubei iminente punerea în aplicare a Deciziei Curții de Conturi presupune declanșarea demersurilor vizând stabilirea persoanelor responsabile pentru un prejudiciu cu privire la a cărui existență și întindere există pe rolul instanțelor competente un litigiu nesoluționat încă.

Mai mult, în mod subsecvent stabilirii persoanelor responsabile, este necesară declanșarea, cu încadrarea în termenul prevăzut în Decizia Curții de Conturi (31.12.2013) a unor acțiuni în instanță pentru recuperarea de la acestea a sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu, totalizând 154.383,06lei (68.043,54 lei + 41.297,52 lei + 45.042 lei).

Or, punerea în mișcare a mecanismelor judiciare, în condițiile în care instanța de contencios administrativ nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, este de natură a atrage costuri care se pot dovedi dificil, dacă nu imposibil de recuperat de către A.S.F..

Astfel, declanșarea litigiilor având drept obiect recuperarea sumelor cu privire la care Curtea de Conturi apreciază că ar fi constituit prejudicii pentru bugetul A.S.F. va presupune, atât din partea erclamantei, cât și din partea persoanelor vizate angajarea de cheltuieli cu asistența judiciară, cheltuieli aferente plății taxelor de timbru, cheltuieli cu eventuale expertize administrate în cadrul acestor dosare de instanță, etc.

De asemenea, există posibilitatea ca instanțele de drept comun învestite cu soluționarea acțiunilor în pretenții declanșate împotriva persoanelor stabilite ca responsabile pentru producerea "prejudiciilor" stabilite de Curtea de Conturi să pronunțe hotărâri contradictorii cu privire la spețe similare.

Punerea în executare a Deciziei Curții de Conturi produce astfel efecte negative, afectând activitatea și interesele A.S.F. și a angajaților săi. Astfel, salariații vizați prin măsura impusă de această decizie sunt în situația de a suferi o pagubă iminentă, atât în accepțiunea sensului dat de lege „prejudiciu material viitor și previzibil" determinat de reținerile salariale, conform măsurii dispuse, cât și în accepțiunea sensului dat de lege „perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public", dat fiind faptul că, angajații A.S.F. care sunt specializați și pregătiți în domeniul de activitate al A.S.F. pot decide încetarea raporturilor de muncă și prin urmare perturbarea gravă a funcționării autorității ai cărei salariați sunt.

Presupunând că măsura dispusă de intimată ar fi legală, arată că salariații A.S.F. au calitatea unor terți de bună credință asupra cărora nu pot fi impuse reținerile salariale mai sus menționate.

Punerea în aplicare a măsurii înainte de judecarea pe fond a prezentei contestații va duce la apariția unor cauze litigioase între A.S.F. și salariații săi cu privire la recuperarea unor prejudicii semnificative din punct de vedere material, fapt ce va cauza grave distorsiuni în buna desfășurare a activității funcționale a A.S.F.

Având în vedere aceste aspecte, se află în fața unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, deoarece măsura dispusă este de natură a conduce la prejudicierea iminentă și gravă a angajaților, care determină și costuri suplimentare pentru subscrisa pentru susținerea unor demersuri de natură a stopa măsura Curții de Conturi.

În aceste condiții, tocmai Decizia Curții de Conturi este cea care determină în mod direct prejudiciul iminent al intereselor salariaților, iar A.S.F. este executantul măsurii dispuse de către aceasta.

De asemenea, faptul că, în practică, instanțele au reținut și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, potrivit căreia s-a statuat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului.

Printre principiile menționate în recomandarea la nivel european, referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia, autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură, trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că, astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat, ceea ce în speță conform celor arătate sunt posibile.

Punerea în aplicare a măsurii dispuse de Curtea de Conturi la pct. 11.2 până la judecarea pe fond a cauzei, în lipsa constatării de către instanță a îndeplinirii condițiilor de legalitate ale acesteia, aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale A.S.F., obligând instituția la inițierea unor demersuri insuficient fundamentate în plan legal și având consecințe în plan organizatoric și pecuniar.

Se impune de asemenea, evitarea unor eventuale încălcări asupra drepturilor unor persoane fizice, în speță salariații A.S.F. identificați ca responsabili pentru producerea unor prejudicii (potrivit punctului de vedere al Curții de Conturi, neîmpărtășit de A.S.F.), terți față de raporturile existente, conform prevederilor legale, între contestatoare și intimată.

Apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 sub aspectul cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente, de natură să conducă la suspendarea executării măsurii dispuse prin Decizia nr. X/_/2013 a Curții de Conturi a României la pct. II.2 (2.1-2.3).

În acest sens urmează a fi admisă cererea privind suspendarea executării acestei măsuri, ca formă de protecție provizorie, până la soluționarea contestației pe fond, astfel încât Decizia nr. X/_/2013 să nu producă daune severe față de salariații A.S.F. și, implicit, prin perturbarea activității A.S.F., față de reclamanta însăși.

II. Pe fondul cauzei, solicită admiterea prezentei contestații și ANULAREA încheierii nr. 30 din 14.10.2013 emisă de C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (Departamentul X) și a măsurilor dispuse la pct. II.2 (2.1-2.3) din Decizia Curții de Conturi a României nr. X/_/2013, ca fiind netemeinice și nelegale, în considerarea următoarelor argumente:

1. Principalul argument în susținerea prezentei contestații constă în inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Suplimentar aspectelor evidențiate la punctul I, în susținerea cazului justificat, a arătat care au fost motivele pentru care autoritățile din sectorul financiar non-bancar și, în speță, C.N.V.M., au considerat că prevederile O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative" nu le sunt aplicabile, dat fiind statutul acestora special, astfel cum era stabilit de actele normative care le reglementau activitatea (în cazul C.N.V.M. este vorba de Statutul aprobat prin OUG nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: C.N.V.M., este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică.)

Cu luarea în considerare a acestui statut, a procedat la analiza textului OUG nr. 26/2012, dar și a elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare care au impus inițierea acestei măsuri legislative.

Astfel, plecând de la rolul instrumentului de prezentare și motivare al actului normativ, astfel cum este reglementat de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a arătat că acesta include conținutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând, printre altele, secțiuni care vizează motivul emiterii actului și impactul financiar urmărit de legiuitor.

Astfel, din interpretarea literală și teleologică a considerentelor cuprinse în Nota de fundamentare a OUG nr. 26/2012 a rezultat:pe de o parte, faptul că s-a avut în vedere luarea unor măsuri vizând modul de utilizare a fondurilor publice;pe de altă parte, faptul că însuși legiuitorul nu a avut în vedere aplicarea acestora în cazul tuturor entităților publice.

Potrivit prevederilor art. 2 pct. 27 din Legea nr. 500/2002, fondurile publice sunt "sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)". Bugetul de venituri și cheltuieli, precum și obiectul de activitate a C.N.V.M. nu se înscriu în niciunul dintre tipurile de bugete menționate de această lege.

Totodată, a arătat și faptul că OUG nr. 26/2012 a fost fundamentată și în baza Regulamentului CE/2011/1311 de modificare a Regulamentului CE/2006/1083 referitor la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave.

Nicio prevedere cuprinsă în aceste regulamente nu face referire la modalitatea de execuție a bugetului unei autorități autonome autofinanțate de tipul C.N.V.M. sau la modalitatea de gestionare a bugetului C.N.V.M.

În acest sens, a invocat prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, respectiv prevederile art. 41, care stabilesc că preambulul unei legi "enunță, în sinteză, scopul si, după caz, motivarea reglementării". Același articol stipulează si ca "(3) La ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare.".

Preambulul OUG nr.26/2012 este parte integranta a acestui act normativ și cuprinde rațiunile si temeiurile pentru care a fost emis actul juridic respectiv, dar, vă rugăm să observați faptul că niciunul dintre cele trei paragrafe din preambulul O.U.G. nr. 26/2012 nu se aplica C.N.V.M. In termeni de tehnica legislativa, conform Legii nr. 24/2000, atât preambulul cât și sfera de aplicabilitate cuprinse de O.U.G. nr. 26/2012 nu supun C.N.V.M. la aplicarea acestui act normativ.

Nu in ultimul rând, nota de fundamentare a O.U.G. nr. 26/2012 (http://www.gov.ro/nota-de-fundamentare-oug-nr-26-20-07-2012 I1a117873.html) nu aduce in discuție C.N.V.M. ca fiindu-i aplicabil acest act normativ, in aceasta notă de fundamentare fiind descrise, așa cum a arătat, intențiile legiuitorului, cauza care a generat acest act și efectele vizate.

Astfel, în cuprinsul Notei de fundamentare se prevede expres faptul că măsurile preconizate prin acest act normativ au în vedere cheltuielile efectuate de autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare. Or, C.N.V.M. nu s-a încadrat niciodată în această categorie, potrivit Statutului său, aprobat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede expres faptul că este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, deci nu o componentă a administrației publice centrale, aflată în subordinea sau coordonarea Guvernului României.

Totodată, în expunerea de motive la Legea nr. 16/2013 de aprobare a OUG nr. 26/_ (http://www.cdep.ro/proiecte/2012/300/20/4/em412.pdf) nu sunt cuprinse referiri care să conducă la includerea C.N.V.M. în sfera de aplicabilitate a ordonanței, dar aceasta cuprinde menționarea expresă a instituțiilor statului cărora li se aplică aceste prevederi legale.

Expunerea de motive prezintă și impactul financiar asupra bugetului consolidat or, C.N.V.M. nu este inclusă în calculul impactului financiar (respectiv a bugetului consolidat), astfel încât se poate concluziona că legiuitorul nu a avut intenția să aplice în activitatea C.N.V.M. prevederile OUG nr. 26/2012. Consultările derulate în vederea adoptării legii, precum și actele normative ce suportă un efect în urma aplicării acestei legi nu conduc la aplicabilitatea pentru C.N.V.M. a OUG nr. 26/2012.

Pârâta nu a răspuns nici unuia dintre aceste argumente care au fundamentat neaplicarea de către C.N.V.M. a dispozițiilor OUG nr. 26/2012, ci s-a mărginit la a relua aspectele reținute în cuprinsul Deciziei nr. X/_/2013 și în răspunsul (punct de vedere) primit de la Ministerul Finanțelor Publice la o adresă al cărei conținut nu îl cunoaște, răspuns care, după cum a arătat, se referă la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 26/2012, care nici măcar nu a fost reținut a fi fost încălcat de către C.N.V.M.

Referitor la cadrul legal aplicabil autorităților administrative autonome de specialitate, menționează următoarele:

Autoritățile din sectorul financiar non-bancar (C.S.A., C.N.V.M., C.S.S.P.P.) reunite, în prezent, în cadrul Autorității de S. Financiară, au funcționat ca autorități administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, ale căror bugete de venituri și cheltuieli se aprobă de către conducerea respectivelor autorități și nu reprezintă anexă la bugetul consolidat al statului.

Organizarea și funcționarea autorităților administrative autonome, de specialitate, autofinanțate din sectorul financiar sunt reglementate prin legi organice, competența de aprobare a bugetelor de venituri și cheltuieli revenind conducerilor acestor autorități, cu luarea în considerare a obiectivelor și sarcinilor acestora, bugete a căror execuție se prezintă Parlamentului, fără a fi supuse aprobării acestuia.

Legile organice statuează inexistența vreunei imixtiuni din partea unei alte autorități, instituții sau organizații asupra modului de elaborare și execuție a bugetelor proprii, pe principiul independenței autorităților din domeniul financiar (B.N.R., C.S.A., C.N.V.M., C.S.S.P.P.), principiu susținut de organismele europene și implementat în legislația de funcționare a acestor autorități, în urma condiționalităților impuse de C. Europeană, FMI și Banca Mondială.

Pentru a întări autonomia și independenta în ceea ce privește stabilirea regulilor de organizare și funcționare, implicit în ceea ce privește elaborarea, aprobarea și execuția bugetară, în legile organice ale acestor autorități a fost prevăzută în mod expres aplicabilitatea prevederilor statutare în caz de conflict între dispozițiile acestora și prevederile oricăror acte normative care ar fi de natură să aducă atingere Statutului.

Luând în considerare dispozițiile legale mai sus menționate, aplicabilitatea O.U.G. nr. 26/2012 ar fi condus la apariția unui conflict între dispozițiile unor legi organice și o ordonanță de Guvern, emisă pentru situații excepționale și cu caracter temporar.

Inexistenta unei imixtiuni din partea Guvernului sau a oricăror alte autorități în aprobarea și execuția bugetului C.N.V.M. este confirmată și de către Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr._/31.07.2006 (anexa 1), care precizează că C.N.V.M. nu are obligația raportării către M.F.P. a elaborării si execuției bugetului propriu de venituri si cheltuieli, acesta nefiind inclus în bugetul consolidat al statului.

Faptul că, în contextul controlului Curții de Conturi, Ministerul Finanțelor publice a revenit asupra interpretării anterioare nu constituie un argument temeinic în sensul aplicabilității OUG nr. 26/2012 în cazul C.N.V.M., cu atât mai mult cu cât nu este susținut nici de prevederile actului normativ, dar nici de ale preambulului sau instrumentului de prezentare și motivare.

De altfel, dincolo de inconsecvența surprinzătoare dintre aceste interpretări, se constată faptul că, inclusiv în alte acte normative în vigoare, publicate în Monitorul Oficial, se confirmă statutul autonom al C.N.V.M. și faptul că aceasta nu se încadrează între organele administrației publice centrale.

Astfel, ca și celelalte autorități de supraveghere a pieței financiare non-bancare, C.N.V.M. a fost clasificată, în 2010, de către Institutul N. de S., clasificare confirmată de Biroul de S. al Uniunii Europene (EUROSTAT), în sectorul „Societăți financiare" - subsectorul „Auxiliari financiari", modificându-se, astfel, încadrarea inițială a C.N.V.M. din sectorul „Administrații publice" în sectorul anterior menționat, conform adresei nr. 6366/11.10.2010.

De asemenea, potrivit prevederilor Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31/12.2012, aprobate prin Ordinul MFP nr. 71/22.01.2013, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 63/29.01.2013, C.N.V.M., C.S.A. și C.S.S.P.P. sunt menționate expres în sectorul instituțional Auxiliari financiari (S124) și nu fac parte din subsectorul administrației publice centrale (S1311), unde sunt încadrate instituțiile din preambulul O.U.G. nr. 26/2012.

Fundamentarea O.U.G. nr. 26/2012 are la bază concordanța cu responsabilitățile pe care România și le-a asumat prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale. Astfel, aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 de către autoritățile din sectorul financiar non-bancar ar fi fost în contradicție tocmai cu principiul independenței autorității, inclusiv cea financiară, așa cum a fost prevăzut în Acordul de împrumut cu Banca Mondială.

Un alt element de fundamentare a O.U.G. nr.26/2012 se referă la neregularitățile constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice. Autoritățile din sectorul financiar non-bancar nu utilizează fonduri publice de la bugetul de stat, nu beneficiază de fonduri nerambursabile, iar diminuarea cheltuielilor ar fi de natură să influențeze nefavorabil activitatea de reglementare, de supraveghere, precum și măsurile de implementare a Directivelor UE și a standardelor europene în domeniul financiar.

De altfel, politica aplicată în acest domeniu de către autoritățile financiare non-bancare este identică cu cea promovată de legiuitor în conținutul O.U.G. nr. 26/2012, atunci când instituie excepții referitoare la cheltuielile ocazionate de participarea, în diverse forme, la reprezentarea intereselor statului român în afara granițelor țării, precum și contractarea unor servicii de consultanță și asistență juridică în situații temeinic justificate.

D. fiind cele precizate mai sus, din analiza prevederilor art. 1 alin. 6, 7 si 8 din OUG nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 3 si art. 16, rezulta că C.N.V.M. își aprobă Bugetul de Venituri si Cheltuieli cu luarea in considerare a obiectivelor si sarcinilor acesteia, buget a cărui execuție se prezintă Parlamentului, fără a fi supus votului.

C.N.V.M., raportează Parlamentului României, în conformitate cu prevederile și legea sa organică - OUG 25/2002 cu modificările și completările ulterioare - Statutul CNVM.

Bugetele autorităților administrative autonome autofinanțate, care nu sunt subordonate Guvernului, implicit C.N.V.M., nu pot influența execuția bugetului de stat/bugetului consolidat al statului român.

Întrucât termenul "execuție bugetară" este definit la art. 2 pct. 24 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice drept: "activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget", este evident faptul că C.N.V.M. nu intră sub incidența tuturor prevederilor art. 47 ale aceleiași legi, întrucât nu încasează venituri bugetare - din cadrul bugetului de stat - și nici nu efectuează plăți/cheltuieli aprobate prin bugetul de stat.

C.N.V.M. nu a primit și nu a cheltuit niciodată sume alocate din bugetele enumerate în cadrul art. 1 alin (2) al Legii nr. 500/2002 întrucât și-a desfășurat activitatea exclusiv în baza prevederilor OUG nr. 25/2002 și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare. D. urmare, prevederile Legii 500/2002 nu i-au fost niciodată aplicabile în integralitatea lor.

Prevederile legale care susțin și completează această afirmație pot fi regăsite în cuprinsul O.U.G. nr. 25/2002, atât la art.1 alin. (6)-(8), astfel cum a fost completat prin art. III, pct. 4 din Legea nr. 289/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative:

"(6) în toate problemele legate de organizarea și funcționarea C.N.V.M., precum și de reglementarea, autorizarea, supravegherea și controlul activității pe piața de capital se aplică prevederile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

(7)Orice dispoziții legale referitoare la organizarea și funcționarea C.N.V.M. și la piața de capital sunt administrate de către C.N.V.M.

(8)În caz de conflict între dispozițiile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe de o parte, și prevederile cuprinse în alte acte normative aflate în vigoare, pe de altă parte, se aplică prevederile prezentului statut și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare", cât si la art.3 alin. (11), art.5 alin. (7), art. 12A1, art. 13, art.14, art.16, art. 17.

De altfel, aceeași Lege nr. 500/2002 definește la art.2 pct.7 "bugetul general consolidat" ca fiind - "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg", iar la pct.38 al aceluiași art.2 definește "sistemul bugetar" ca fiind - "sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și bugetele locale".

D. urmare, bugetul C.N.V.M. nu este inclus nici în bugetele enumerate la art.2 alin. 1, nici în cele locale si, pe cale de consecință, nu intră sub incidența prevederilor art.2 pct.7 ce definesc bugetul general consolidat al statului român.

Reiterează faptul că bugetul de venituri și cheltuieli al C.N.V.M. nu a reprezentat și nu reprezintă anexă la bugetul consolidat, precum și faptul că C.N.V.M. nu raportează pe EUROSTAT, așa cum reiese din documentele depuse anexat acțiunii cate face obiectul prezentului dosar.

- adresa Institutului Național de S., înregistrată la C.N.V.M. cu nr._/13.10.2010

- adresa Ministerului Finanțelor Publice nr._/04.08.2006 din care reiese că bugetul C.N.V.M. nu este inclus în bugetul de stat

În aceste condiții, rezultă că măsurile de reducere a cheltuielilor unei autorități cu independență financiară nu contribuie, în niciun mod, la diminuarea cheltuielilor bugetului consolidat al statului, scop urmărit de legiuitor prin emiterea OUG nr. 26/2012.

Este important de reținut faptul că modificarea Statutului C.N.V.M. în sensul sporirii independenței financiare prin Legea nr. 289/2010 s-a realizat în baza recomandării Comisiei Europene, transmisă prin adresa nr._/20.04.2010 (anexată la acțiune), precum și în conformitate cu matricea de condiționalități (DPL) impuse Guvernului României de misiunea FMI și a Băncii Mondiale, la care a făcut trimitere mai sus. Or, aplicarea prevederilor OUG 26/2012 de către C.N.V.M. ar fi încălcat tocmai principiul independenței financiare, așa cum a fost impus prin condiționalitatea privind tranșa din împrumutul acordat României de FMI și Banca Mondiala.

Concluzii - Inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 rezultă fără putință de tăgadă având în vedere următoarele considerente:

-Statutul C.N.V.M. este aprobat prin lege organica, iar legea ordinară, așa cum este cazul OUG 26/2012, în cazul in care legiuitorul ar fi urmărit inclusiv modificarea/ completarea prevederilor unei legi organice precum cea prin care a fost aprobat Statutul C.N.V.M., ar fi trebuit ca acesta sa menționeze clar acest lucru, după cum o impun regulile de tehnică legislativă.

-Or, în conținutul acestui act normativ nu se regăsește in mod clar vreo referire la faptul ca sfera de aplicabilitate a acestuia s-ar extinde inclusiv asupra C.N.V.M., nici ca definiție conform statutului, nici ca menționare exactă.

-O atare omisiune a legiuitorului ar fi creat, in realitate, in cazul aplicării de către C.N.V.M a OUG 26/2012, atât o încălcare a Statutului C.N.V.M. prevăzut de legea organica, cât si o ingerință in statutul de independenta garantat autorității de supraveghere financiara.

-OUG nr.26/2012 este un act normativ ce intra sub incidența prevederilor art.47 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 conform cărora: "în cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate."

-întrucât se află în fata unui act normativ ce operează modificări și/sau face trimitere la alte acte normative - articolele acestuia fiind numerotate cu cifre romane - devin incidente si prevederile art. 50 - si nu numai - din Legea nr. 24/2000.

-Având în vedere prevederile mai sus invocate se poate constata cu ușurință, după parcurgerea integrală a textului OUG nr.26/2012, faptul ca nicăieri în cuprinsul acestui act normativ NU exista vreo referire care sa indice voința legiuitorului de a opera modificări în cuprinsul OUG 25/2002 ce reglementează activitatea C.N.V.M.

-Daca legiuitorul ar fi avut in vedere completarea și/sau modificarea prevederilor OUG nr.25/2002 acesta ar fi fost obligat sa facă trimitere la articolul ce urma a fi completat și să indice titlul acestui act normativ și numărul sau de identificare.

-Or, în lipsa oricărei referiri la prevederile si/sau titlul OUG nr. 25/2002 care reglementează activitatea C.N.V.M., singura interpretare posibilă este aceea conform căreia NU se poate considera ca prevederile OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative sunt incidente activității C.N.V.M.

-Acest argument este susținut și de modul de reglementare prin alte acte normative a unor măsuri financiare inclusiv în sarcina C.N.V.M. - a exemplificat anterior cu prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar - art. 3 alin. (1);

-Preambulul și documentele de fundamentare ale actului normativ (nota de fundamentare/expunere de motive) delimitează clar sfera de aplicabilitate a acestuia care, după cum a arătat mai sus, nu are în vedere și autoritățile autonome din domeniul financiar (BNR, CNVM, CSA, CSSPP).

În subsidiar, a arătat că aspectele reținute de Curtea de Conturi la pct. II.2 din Decizia nr. X/_/2013 nu reflectă realitatea nici din perspectiva aplicării în cauză a O.U.G. nr. 26/2012.

4.1. Referitor contractul de asistență juridică (pct. 11.2.3 din Decizia nr. X/_/2013).

În ceea ce privește achiziția de servicii juridice, de asistență și/sau reprezentare, menționăm că, prin art. I alin. (2) și (3) din OUG nr. 26/2012, se lasă la latitudinea ordonatorului de credite posibilitatea ca, în cazuri justificate, să aprobe achiziționarea unor astfel de servicii.

Aplicând principiul simetriei formelor juridice, rezultă că și o eventuală modificare a condițiilor unui contract deja existent este posibilă, întrucât vizează achiziționarea de servicii de aceeași natură, atâta timp cât este aprobată de ordonatorul principal de credite, în considerarea circumstanțelor concrete ale speței ("situații temeinic justificate", în accepțiunea O.U.G. nr. 26/2012).

Nu se poate susține o interpretare de tipul celei propuse de pârâtă, întrucât normele de interpretare

(3)Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conținut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face mențiune și despre aceasta.

(4)La modificarea, completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a normei de trimitere.

Or, față de constatarea auditorilor publici externi privind modificarea, după data intrării în vigoare a O.UG. nr. 26/2012, a contractului de asistență juridică încheiat între C.N.V.M. și Cabinetul de avocatură "D., P. și Asociații", prin Actul adițional nr. 1/30.04.2012, în ceea ce privește majorarea onorariului de succes cu 10.000 euro plus TVA, a arătat că aceasta a fost apreciată ca temeinic justificată de către ordonatorul de credite (a existat, în fapt, o hotărâre a întregii Comisii, din data de 24.07.2012 ).

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în instrumentarea acestui dosar de către SCA D., P. si Asociații", ca urmare a soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului promovat de C.N.V.M. a fost respinsă integral acțiunea reclamantei THE ROMPETROL GROUP NV și, mai mult, aceasta a fost obligată la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, față de C.N.V.M. Decizia de majorare a onorariului a fost justificată de rezultatul obținut în instrumentarea acestui dosar de către casa de avocatură, obținându-se respingerea pretențiilor THE ROMPETROL GROUP NV de a obliga C.N.V.M. în solidar cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de_,74 lei. Față de aceste împrejurări, nu se poate reține prejudicierea bugetului C.N.V.M. cu contravaloarea actului adițional la contractul de asistență juridică (45.042lei).

În acest sens, chiar echipa de control a solicitat, pe parcursul derulării misiunii de audit "documente din care să rezulte justificarea și aprobarea modificării Contractului de asistență juridică nr. 157/27.01.2011(...) după . OUG nr. 26/06.06.2012". - a se vedea în acest sens, pag. 25 din Procesul verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi a României, Departamentul X, Direcția 1, înregistrat la A.S.F. sub nr. B-_/07.08.2013 - din care rezultă faptul că chiar echipa de control a achiesat la interpretarea potrivit căreia contractul putea fi modificat în condițiile în care s-ar fi apreciat de către ordonatorul de credite cu privire la justificarea acestei modificări.

Astfel, cu rezervele de mai sus referitoare la inaplicabilitatea, în cazul C.N.V.M., a prevederilor OUG nr. 26/2012, chiar în considerarea acestui act normativ, rezultă că se aflăm în prezența unui caz temeinic justificat, apreciat ca atare de ordonatorul principal de credite și de organul colegial de conducere al C.N.V.M..

Or, Curtea de Conturi a înțeles să nu țină cont de toate aceste aspecte și de documentele care dovedesc aprobarea acestei achiziții de servicii juridice de către conducerea instituției, puse la dispoziție și pe parcursul misiunii de audit financiar și să realizeze o aplicare ad literam a art. XVII alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012, făcând însă abstracție de excepția prevăzută la art. I alin. (2).

Referitor la cheltuielile de deplasare (pct. 11.2.1 din Decizia nr. X/_/2013), în întâmpinarea formulată de Curtea de Conturi nu sunt prezentate contraargumente cu privire la susținerile în sensul că O.U.G. nr. 26/2012 exceptează de la cerința diminuării cu 30% cheltuielile de deplasare aferente participării la organismele europene și la activitățile de cooperare regională - art. II alin. (2) - iar acestea au avut o pondere însemnată în totalul cheltuielilor de deplasare efectuate de C.N.V.M. în anul 2012.

Cu toate acestea, Curtea de Conturi a făcut abstracție de ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de deplasare efectuate în semestrul II al anului 2012.

Astfel, referitor la cheltuielile cu deplasările externe efectuate în semestrul II al anului 2012, precizează că din suma de 433.548 lei reprezentând cheltuieli cu deplasările externe efectuate în semestrul II al anului 2012, 141.823 lei reprezintă cheltuieli de deplasare aferente participării C.N.V.M. la organismele europene și la activitățile de cooperare regională (European Securities and Markets Authority - E.S.M.A., Committee Of European Securities Regulators - C.E.S.R., European Systemic Risk Board - E.S.R.B., reuniune a Consiliului Europei, etc).

În acest context, excluzând aceste cheltuieli din totalul cheltuielilor cu deplasările în străinătate aferente semestrului II al anului 2012, rezultă că nivelul cheltuielilor cu deplasările determinat prin eliminarea sumei de 141.823 lei, respectiv suma de 291.725 lei, îndeplinește cerința prevăzută de OUG nr.26/2012 vizând reducerea cu 30% raportată la semestrul II al anului 2011 (limita maximă calculată de către Curtea de Conturi fiind de 365.505,03 lei).

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că gestionarea cu economicitate a veniturilor C.N.V.M. rezultă din faptul că plățile aferente deplasărilor externe în semestrul II al anului 2012 au reprezentat 433.549 lei, față de 522.150 lei în semestrul II al anului 2011.

Față de argumentele prezentate, urmează a se constata inaplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 în activitatea autorităților de supraveghere financiară non-bancară și, implicit, asupra activității C.N.V.M., pe perioada aferentă misiunii de audit a Curții de Conturi, respectiv faptul că reținerile din Decizia nr. X/_/2013 a Curții de Conturi, prejudiciile stabilite, precum și măsurile de recuperare dispuse sunt neîntemeiate, și urmează a se proceda la anularea punctului II.2 din Decizia Curții de Conturi nr. X/_/2013 si a încheierii nr. 30/14.10.2013.

Totodată reclamanta A. DE S. FINANCIARA in temeiul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., a formulat și cerere precizatoare prin care a dezvoltat susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor pct. 223 din Regulamentul privind Organizarea si Desfășurarea Activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, precum si ca acestea au fost menționate, din eroare, in cuprinsul cererii de suspendare, constituind de fapt motive in constatarea nulității încheierii nr. 30 din 14.10.2013.

Nulitatea încheierii nr. 30 din 14.10.2013 in raport de incidența in cauza a dispozițiilor pct. 223 din Regulamentul privind Organizarea si Desfășurarea Activităților specifice Curții de Conturi

Sub acest aspect, instanța de judecata este rugata sa observe ca, prin contestația formulata de subscrisa impotriva Deciziei nr. x/_/2013, a arătat ca aceasta este nelegala, in principal, in raport de inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2012, iar in subsidiar, in măsura in care, prin absurd, s-ar constata ca fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012, in raport de greșita apreciere a modului de aplicare in cauza a dispozițiilor acestui act normativ.

Soluționând contestația, intimata a precizat numai ca, potrivit punctului de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012 sunt aplicabile, respingând in consecința solicitarea subscrisei.

Cu alte cuvinte, desi a arătat ca decizia Curții de Conturi este nelegala in raport de doua argumente, respectiv i) inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2012 si, in măsura in care prin absurd s-ar constata ca acestea ar fi aplicabile, ii) constatarea faptului ca oricum aceste dispoziții nu au fost incalcate, cu toate acestea, intimata a respins contestația arătând numai ca dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012 sunt aplicabile, fara a preciza care este raționamentul juridic si dispozițiile legale ce au condus la aceste considerente.

F. de acestea, instanța de judecata este rugata sa observe dispozițiile pct. 223 din Regulamentul privind Organizarea si Desfășurarea Activităților specifice Curții de Conturi, potrivit cărora „incheierile pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor se motivează in mod obligatoriu, iar motivarea trebuie sa conțină, următoarele: argumente de fapt, si anume, (i) prezentarea argumentelor si a raționamentelor care au determinat comisia de soluționare a contestațiilor sa admită total sau parțial contestația ori sa o respingă; b) motive de drept -precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluționare a contestațiilor le-a avut in vedere si pe care se intemeiaza soluția data."

Astfel, potrivit textului normativ enunțat anterior, intimata are obligația legala de a motiva atat in drept, cat si in fapt încheierea prin care a fost soluționata contestația, in lipsa acestor elemente fiind imposibil de apreciat motivul pentru care aceasta a fost respinsa.

In măsura in care nu este motivata in fapt si nici in drept decizia Comisiei, in mod evident reclamanta nu poate verifica considerentele ce au condus respingerea acesteia, fiind practic lipsit de conținut dreptul la apărare împotriva unei atare masuri.

Or, in măsura in care soluția de respingere se intemeiaza numai pe un punct de vedere emis de Ministerul de Finanțe, fara a preciza in niciun alt fel considerentele ce au condus la adoptarea punctului de vedere, in mod cert urmează a se constata ca încheierea nr. 30 din 14.10.2013 nu cuprinde elementele esențiale prevăzute de dispozițiile pct. 223 din Regulamentul privind Organizarea si Desfășurarea Activităților specifice Curții de Conturi, si anume, motivarea in fapt si in drept.

Dupa cum in mod unanim s-a reținut si in jurisprudenta, motivarea actului administrativ constituie o garanție impotriva arbitrariului si se impune cu deosebire in cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situații juridice individuale si subiective.

Motivarea deciziei administrative nu poate fi limitata la menționarea masurilor dispuse, ci trebuie sa conțină si elementele de fapt si de drept care sa permită, pe de o parte destinatarilor sa cunoască si sa evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate.

Mai mult decât atat, instanța de judecata este rugata sa observe si dispozițiile art. 140 alin. 4 din Constituția României, potrivit cărora „membrii Curții de Conturi sunt independenți in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toată durata acestuia", precum si dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, potrivit cărora „Curtea de Conturi isi desfășoară activitatea in mod autonom, in conformitate cu dispozițiile prevăzute in Constituție si in prezenta lege, si reprezintă România in calitatea sa de instituție suprema de audit in organizațiile internaționale ale acestor instituții".

Astfel, asemănător statutului instanțelor judecătorești, textele de lege enunțate anterior dispun ca, in exercitarea prerogativelor oferite de legea fundamentala precum si de legea de infiintare si organizare, Curtea de Conturi, in activitatea sa este independenta si se supune numai legii, orice ingerința in acest sens aducând grave prejudicii statului de drept promovat prin Constituție.

Prin urmare, adoptarea punctului de vedere emis de către Ministerul de Finanțe, potrivit căruia, in cauza de fata sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012, fara o analiza sumara a acestui punct de vedere, constituie o incalcare a acestor principii fundamentale.

Or, dupa cum am arătat si in cele de mai sus, C. de soluționarea a contestațiilor s-a limitat, in adoptarea unei hotărâri cu privire la contestația formulata de subscrisa, numai in a se supune punctului de vedere emis de Ministerul de Finanțe.

Chiar trecând peste cele invederate anterior, instanța de judecata este rugata sa constate ca, prin soluționarea contestației, intimata a analizat doar argumentele privind inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2012, nu si argumentele potrivit cărora a arătat ca oricum nu au fost incalcate dispozițiile acestui act normativ.

Cu atat mai mult este nelegala încheierea nr. 30 din 14.10.2013, in măsura in care au fost supuse unei asa zise analize numai unele dintre motivele invocate, fara a se soluționa contestația cu privire la toate argumentele de fapt si de drept invocate.

Prin urmare, lipsa elementelor esențiale impuse sub sancțiunea nulității prin dispozițiile pct. 223 din Regulamentul privind Organizarea si Desfășurarea Activităților specifice Curții de Conturi, precum si lipsa analizării contestației formulate sub toate aspectele invocate sunt de natura a atrage constatarea nulității încheierii nr. 30 din 14.10.2013.

In concluzie, instanța de judecata este rugata sa constate lipsa motivării in fapt si in drept a încheierii nr. 30 din 14.10.2013, si, in consecința, sa admită cererea de chemare in judecata si sa constat ea nulitatea încheierii nr. 30 din 14.10.2013.

În drept: art. 204 si următoarele C. proc. civ.

Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în temeiul art.244 alin.(2) din Codul de procedură civilă, formulează NOTE SCRISE prin care vsolicită respingerea ca neîntemeiată a nulității încheierii nr.30/14.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, invocată de reclamantă prin cererea precizatoare la acțiune, pentru următoarele motive de fapt și de drept.

I. în fapt, prin cererea precizatoare, ce i-a fost comunicată la termenul din data de 24.03.2014, în ședință publică, reclamanta invocă nulitatea încheierii nr.30/14.10.2013 în raport de incidența în cauză a dispozițiilor pct.223 din RODAS.

Sub acest aspect, atât prin acțiunea introductivă de instanță, cât și prin contestația formulată împotriva Deciziei nr.X/_/2013, se arată că actele atacate sunt nelegale în raport de inaplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.26/_.

Reclamanta susține că soluționând contestația, Curtea de Conturi a României a respins-o precizând numai că potrivit punctului de vedere al Ministerului Finanțelor Publice dispozițiile OUG nr.26/2012 sunt aplicabile în speță, fără a indica motivele de fapt și de drept, pe cale de consecință ASF nu a putut verifica considerentele ce au condus la respingerea acesteia.

Privind argumentele invocate de reclamantă în cererea precizatoare, concluziile sunt de respingere a acestora ca neîntemeiate, pentru considerentele dezvoltate în cele ce urmează.

1. Curtea de Conturi a României a efectuat acțiunea cu tema „Auditul financiar asupra contului de execuție și a situațiilor financiare, pentru perioada 01.01._12"a bugetului de stat pe anul 2011" întocmite de C. Națională a Valorilor Imobiliare (denumită în continuare CNVM).

Începând cu data de 29.04.2013, atribuțiile CNVM au fost preluate de către A. de S. Financiară, care s-a substituit în toate drepturile și obligațiile acesteia, conform art.25 din OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară.

Ținând cont de aceste prevederi legale raportat la dispozițiile pct.177 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului nr.130/2010, publicată în M.Of.al României partea I nr.832 din 13.12.2010, instituția a încheiat Raportul de audit financiar înregistrat la A. de S. Financiară sub nr.B -_-07.08.2013, ale cărui constatări au fost valorificate prin emiterea Deciziei nr.X/_/2013.

Este adevărat că atât în timpul acțiunii de audit financiar, cât și în cuprinsul obiecțiunilor formulate cu privire la abaterile consemnate în Raportul de audit financiar și Procesul - verbal de constatare anexă la acesta, a contestației și cererii introductive de instanță, conducerea ASF a susținut că dispozițiile art. II (1) din O.U.G. nr. 26/2012 nu sunt aplicabile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare întrucât aceasta este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, ce aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli.

Precizează că în timpul acțiunii de audit, pentru a nu exista niciun dubiu asupra aspectelor legate de aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative și autorităților administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, în speță C.S.A., Departamentul X a solicitat un punct de vedere de la Ministerul Finanțelor Publice, ca inițiator al ordonanței de urgență.

În răspunsul transmis cu adresa nr._/26.07.2013, Ministerul Finanțelor Publice arată că: „ Referitor la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012, precizăm ca la art.l alin.(l) se prevede că „autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și /sau de reprezentare.

Întrucât C. Națională de Valori Mobiliare și C. de S. a Asigurărilor sunt „autorități administrative autonome", consideră că acestea aveau obligația de a aplica dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.26/2012.".

Punctul de vedere exprimat de Ministerul Finanțelor Publice nu a făcut decât să confirme legalitatea constatării privind nerespectarea prevederilor O.U.G. nr.26/2012 de către entitatea auditată.

În aceste condiții consideră că argumentele invocate de ASF cu privire la neaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 26/2012 la activitatea CNVM nu se susțin.

II. Conducerea entității a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin pct. II.2 din Decizia nr.X/_/2013, potrivit dispozițiilor art.204 - 226 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificare actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04.11.2010 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în M.Of. nr.832/13.12.2010, contestație respinsă de către C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României prin încheierea nr.30/14.10.2013.

Contrar celor susținute prin cererea precizatoare, încheierea nr.30/14.10.2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor pct.223 din RODAS după cum se poate observa în conținutul acesteia sunt prevăzute motivele de fapt, întrucât se redă fiecare măsură contestată și motivele contestației formulate, de asemenea nu lipsesc nici motivele de drept respectiv prevederile OUG nr.26/2012, care au fost încălcate de entitatea verificată, cu trimitere la adresa nr._/26.07.2013 a Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind unul dintre documentele care a stat la baza dispunerii măsurilor respective.

Având în vedere cele prezentate anterior, susține netemeinicia cererii precizatoare formulată de către reclamantă prin a solicitat constatarea nulității încheierii nr.30/2013.

În drept, dispozițiile art.244 alin.(2) Cod pr.civ., pct.223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, publicată în M.Of. al României Partea I, nr.832 din 13 decembrie 2010, OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și celelalte dispoziții legale invocate în apărare.

Pentru toate aceste motive, precum și cele dezvoltate prin întâmpinarea formulată în cauză, concluziile sunt de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, cu menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative atacate.

Deliberând asupra prezentei acțiuni astfel cum a fost ulterior precizată, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

În fapt, Curtea constată că o echipă de auditori publici externi din cadrul Departamentului X al Curții de Conturi a României a efectuat acțiunea cu tema „Auditul financiar asupra contului de execuție și a situațiilor financiare, pentru perioada 01.01._12" a bugetului de stat pe anul 2012" întocmite de C. Națională a Valorilor Imobiliare (denumită în continuare CNVM).

Începând cu data de 29.04.2013, atribuțiile CNVM au fost preluate de către A. de S. Financiară, care s-a substituit în toate drepturile și obligațiile acesteia, conform art.25 din OUG nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară.

Ținând cont de aceste prevederi legale raportat la dispozițiile pct.177 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010, publicată în M.Of.al României partea I nr.832 din 13.12.2010, pârâta a încheiat Raportul de audit financiar înregistrat la A. de S. Financiară sub nr.B -_-07.08.2013, ale cărui constatări au fost valorificate prin emiterea Deciziei nr.X/_/2013.

Conducerea entității a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin pct. II.2 din Decizia nr.X/_/2013, potrivit dispozițiilor art.204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificare actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04.11.2010 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în M.Of. nr.832/13.12.2010, contestație respinsă de către C. de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României prin încheierea nr.30/14.10.2013.

Abaterile pentru care a fost dispusă măsura prevăzută la pct.II.2 din Decizia nr.X/_/2013 constau în neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor publice prevăzute de O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, nefiind reduse cele cu privire la deplasările în străinătate, protocol și servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare.

Pentru înlăturarea abaterii prezentate, la pct. II.2 din decizie s-a dispus următoarea măsură:

"Stabilirea, de către A. de S. Financiară, a întinderii prejudiciilor create fostei Comisii Naționale a Valorilor Mobiliare, ca urmare a neaplicării măsurilor de reducere a cheltuielilor publice, prevăzute de O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și dispunerea măsurilor legale de recuperare a acestora, în cazul abaterii expuse la pct.2 din prezenta."

Împotriva măsurii dispuse la pct. II. 2 din decizie și a soluției pronunțată încheierea nr.30/2013, conducerea A.S.F. a formulat prezenta acțiune prin care se solicită suspendarea și anularea actelor atacate, reclamanta prin cererea de chemare în judecată susținând în esență că există un principal argument privind nelegalitatea măsurilor dispuse, respectiv inaplicabilitatea în cazul C.N.V.M. a prevederilor OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Susținerile reclamantei privind împrejurarea că fostei CNVM, în prezent parte integrantă din actuala ASF, nu îi sunt aplicabile disp. art. I alin. 1 și art. II alin. 1 din OUG nr. 26/2012 nu pot fi reținute.

Astfel, Curtea constată că potrivit art. 1 alin. 1 din Statutul CNVM astfel cum a fost aprobat prin OUG nr. 25/2002, „1) C. Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică.”

Totodată, potrivit disp. art. 116 din Constituția României, inclus în Secțiunea a I-a intitulată „Administrația publică centrală de specialitate”, parte din Capitolul 5 „Administrația Publică” din Titlul III „Autoritățile Publice”-„ (1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.”

Prin urmare, Curtea reține că fosta CNVM, parte din reclamanta ASF urmare a reorganizării în temeiul dispozițiilor OG nr.93/2012, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă chiar potrivit Statutului care îi reglementează organizarea și funcționarea, o autoritate administrativă autonomă, inclusă de dispozițiile constituționale menționate anterior în subcategoria autorităților publice, respectiv în categoria administrației publice centrale de specialitate.

În acest context, Curtea apreciază că disp. art. I alin. 1 și art. II alin. 1 din OUG nr.26/2012 aplicate prin actele atacate în prezenta cauză de către pârâtă sunt pe deplin aplicabile tuturor autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, fiind obligatorie aplicarea restricțiilor bugetare stabilite prin acest act normativ, respectiv interdicția achiziționării unor servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, precum și luarea măsurilor necesare în vederea diminuării cu 30 % a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu deplasarea în străinătate în semestrul II al anului 2012, față de cheltuielile de aceeași natură efectuate în semestrul II al anului 2011.

Totodată, Curtea va înlătura susținerile reclamantei privind neaplicarea acestor dispoziții legale de restricție bugetară având în vedere modul de finanțare a fostei CNVM, respectiv prioritatea de aplicare a dispozițiilor legale speciale privind organizarea și funcționarea acestei autorități aflate în pretins conflict cu dispozițiile privind aplicarea restricțiilor bugetare, respectiv împrejurarea că potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 CNVM nu se înscrie în niciunul dintre tipurile de bugete menționate de această lege, precum și împrejurarea că în nota de fundamentare a OUG nr. 26/2012 CNVM nu a fost menționată în mod expres printre instituțiile și autoritățile publice supuse unei asemenea restricții bugetare, respectiv faptul că nu utilizează fonduri de la bugetul de stat, dar și împrejurarea că dispozițiile OUG nr.25/2002 care aprobă Statutul CNVM reprezintă o lege organică, iar dispozițiile OUG nr. 26/2012 constituie o lege ordinară, nefiind permisă modificarea unei legi organice care reglementează o instituție autonomă, ca de altfel și susținerea privind împrejurarea că legiuitorul a stabilit ca anumite restricții bugetare să fie aplicabile și CNVM în cazul legii nr.118/2010, aspect care nu poate fi reținut în cazul dispozițiilor OUG nr. 26/2012.

Astfel, dispozițiile art. I alin. 1 și art. II alin. 2 din OUG nr. 26/2012 aplicate reclamantei prin actele atacate prevăd că se aplică tuturor autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare, prin urmare neavând relevanță modul în care fosta CNVM își stabilea modul de finanțare prin aprobarea bugetului său, respectiv modul în care își desfășoară activitatea, respectiv în temeiul principiului autonomiei și independenței financiare și funcționale, fiind vorba despre aplicarea generalizată a unor restricții bugetare în considerarea motivelor invocate în preambulul actului normativ aplicat de către pârâtă.

Din această perspectivă, Curtea constată că susținerile menționate anterior puteau fi invocate drept critici vizând neconstituționalitatea adoptării acestor reglementări care instituie restricții bugetare, respectiv neconstituționalitatea aplicării acestei dispoziții legale obligatorie pentru atât pentru autoritatea publică pârâtă, cât și pentru instanța de contencios administrativ, dispoziții general obligatorii și pe deplin aplicabile inclusiv fostei CNVM, astfel încât înlăturarea aplicării acestora în privința reclamantei nu poate fi realizată prin prezentul demers procesual.

Totodată, se constată că nu are relevanță sub aspectul actelor atacate împrejurarea că în cadrul unui act normativ anterior aplicabilitatea acestuia vizează inclusiv reclamanta, fosta CNVM, în mod expres, iar în cuprinsul OUG nr. 26/2012 o astfel de mențiune expresă nu a fost efectuată având în vedere că ipoteza de aplicare a acestor dispoziții legale este clar și evident stabilită prin disp. art. I alin. 1 și art. II alin. 2 respectiv tuturor instituțiilor și autorităților publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, ipoteză care vizează și situația reclamantei, conform considerentelor anterior prezentate.

De asemenea, nu sunt relevante susținerile privind modul de constituire și aprobare a bugetului reclamantei, având în vedere că dispozițiile legale aplicabile acesteia nu disting între aceste situații descrise în mod detaliat prin acțiunea introductivă, ca de altfel și susținerile privind pretinsul conflict între dispozițiile OUG nr. 26/2012 și OUG nr. 25/2002 prin care a fost aprobat statutul fostei CNVM, având în vedere că un astfel de conflict nu vizează decât modul de funcționare a autorității administrativ autonome sub aspectul specialității domeniului de activitate pe care o coordonează, cele două reglementări nevizând același domeniu, respectiv nefiind stabilite reguli de funcționare și organizare distincte aflate în conflict astfel cum a susținut reclamanta.

În privința celorlalte susțineri în sensul că reclamantei i-ar fi aplicabile dispozițiile art. I alin. 1 și art. II alin. 2 din OUG nr. 26/2002 privind excepțiile de la aplicare regulilor de restricție bugetare menționate anterior, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Astfel asupra susținerii vizând pretinsa aplicabilitate în cazul reclamantei a disp. art. I alin. 2, constând în situația în care în cazuri temeinic justificate, în care activitățile de consultanță, de asistență și/sau reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. 1, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, numai cu aprobarea ordonatorilor principali de credite, în cazul reclamantei de conducerea administrativă a fostei CNVM, Curtea apreciază că nu poate fi reținută având în vedere că situația descrisă prin acțiunea introductivă de către reclamantă nu a fost dovedită.

În concret, reclamanta a susținut că prin actul adițional nr. 1/30.04.2012 a fost majorat onorariul de succes cu 10.000 Euro, plus TVA apreciindu-se drept cauză temeinic justificată împrejurarea că în dosarul nr._ reprezentarea reclamantei nu putea fi efectuată decât prin societatea de avocatură menționată, situație care ar fi fost confirmată prin respingerea irevocabilă a acțiunii îndreptată împotriva fostei CNVM, cauza având posibile implicații majore asupra activității CNVM în cazul în care ar fi fost admisă acțiunea formulată de către o terță societate.

Cu referire la această împrejurare, Curtea reține că nu poate fi circumscrisă dispozițiilor art. I alin. 2 din OUG nr. 26/2002 avându-se în vedere că sintagma de „cazuri temeinic justificate” este definită ulterior, respectiv numai în cazurile în care aceste activități de consultanță, asistență și/sau reprezentare, sunt necesare unor asemenea autorități publice și nu pot fi asigurare de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, iar nu și în alte situații, precum aceea invocată de către reclamantă, nefiind probată împrejurarea că la data încheierii actului adițional, în perioada restricției bugetare instituite prin dispozițiile OUG nr.26/2012, fosta CNVM se afla într-o astfel de situație, respectiv lipsa unui personal de specialitate juridică angajat în această entitate, respectiv faptul că deși exista un astfel de personal, activitatea de asistență juridică și/sau reprezentare nu putea fi realizată decât prin încheierea unui astfel de act adițional prin majorarea cuantumului onorariului de succes..

O astfel de concluzie se coroborează și cu dispozițiile art. XVII din același act normativ, potrivit cărora contractele de servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau reprezentare aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate, prin urmare, fără a fi modificate condițiile asumate inițial intrării în vigoare a acestor dispoziții privind aplicarea restricțiilor bugetare.

Neîntemeiate sunt și susținerile privind nelegalitatea actelor atacate din perspectiva modului în care organele de control din cadrul pârâtei au constatat că nu au fost respectate restricțiile bugetare aplicabile în temeiul dispozițiilor art. II alin. 1 din OUG nr. 26/2012, respectiv neîndeplinirea de către fosta CNVM a obligației de diminuare cu 30 % a cheltuielilor de deplasare efectuate în semestrul al II-lea al anului 2012.

Astfel deși reclamanta a susținut că aceste constatări ale organelor de control contravin dispozițiilor art. II alin. 2 din OUG nr. 26/2012, care stabilesc anumite excepții de la obligația de reducere cu 30 % a cuantumului cheltuielilor de deplasare în străinătate, prin faptul că suma de 141.823 lei reprezintă cheltuieli de deplasare aferente participării CNVM la organismele europene și la activitățile de cooperare regională, totuși potrivit acestor dispoziții Curtea constată că „(2) Fac excepție de la diminuarea prevăzută la alin. (1) următoarele cheltuieli:

a) cheltuielile de protocol și cheltuielile cu deplasările în străinătate aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile, vizitelor oficiale, vizitelor de stat, precum și acțiunilor externe privind reprezentarea și promovarea intereselor României aprobate de primul-ministru;

b) cheltuielile cu deplasările în străinătate aferente participării forțelor armate la misiunile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român;

c) cheltuielile cu deplasările în străinătate ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care desfășoară misiuni în cadrul forțelor de menținere a păcii;

d) cheltuielile cu deplasările elevilor și profesorilor la olimpiadele și concursurile internaționale;

e) cheltuielile cu deplasările în străinătate aferente personalului specializat cu asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate;

f) cheltuielile aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2012 privind organizarea în perioada 1 - 14 iulie 2012 la București a celei de-a 11-a reuniuni a Conferinței părților contractante la Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.”

Analizând dispozițiile menționate la litera a, Curtea reține că suma de 141.823 lei reprezentând cheltuieli de deplasare aferente participării CNVM la organismele europene și la activitățile de cooperare regională nu poate fi circumscrisă acestei categorii de cheltuieli excluse de la restricția bugetară, respectiv ca având natura unor cheltuieli de protocol și cheltuielile cu deplasările în străinătate aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile, vizitelor oficiale, vizitelor de stat, precum și acțiunilor externe privind reprezentarea și promovarea intereselor României aprobate de primul-ministru.

Din această perspectivă, se constată că revenea obligația reclamantei să dovedească că această excepție îi este aplicabilă prin prezentarea unor înscrisuri care să ateste natura acestor deplasări și efectuarea acestora pentru acest scop, astfel încât susținerea din acțiunea introductivă nu poate fi reținută, înscrisurile atașate dosarului cauzei nefiind dovezi concludente în acest sens.

Mai mult, Curtea reține că deși prin acțiunea introductivă reclamanta solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă pentru dovedirea susținerilor sale în sensul că sumele alocate cheltuielilor cu deplasarea pentru semestrul al II-lea din anul 2012 se încadrează în restricțiile bugetare prevăzute de art. II alin. 1 din OUG nr. 26/2002, totuși ulterior aceasta a renunțat la administrarea acestei probe, astfel încât nu vor fi reținute ca fondate aceste susțineri.

Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că încheierea nr. 30/14.10.2013 este nulă urmare a nerespectării disp. pct. 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității Curții de Conturi, respectiv lipsa unor argumente ale pârâtei cu privire la înlăturarea susținerilor reclamantei vizând nelegalitatea deciziei nr. X/_/2013, analizate anterior în cuprinsul prezentei, Curtea reține că potrivit acestor dispoziții „Încheierile pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor, redactate de către secretarul de ședință, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conțină, potrivit prevederilor Hotărârii Plenului Curții de Conturi nr. 144/2009, următoarele:

a) motive de fapt, și anume:

(i) prezentarea argumentelor și a raționamentelor care au determinat comisia de soluționare a contestațiilor să admită total sau parțial contestația ori să o respingă;

(ii) redarea fiecărei măsuri contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective;

(iii) motivele contestației formulate de conducătorul entității verificate;

(iv) documentele depuse de acesta în vederea susținerii contestației;

(v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entității verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante;

b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluționare a contestațiilor le-a avut în vedere și pe care se întemeiază soluția dată, în sensul admiterii totale sau parțiale a contestației ori respingerii acesteia;

c) precizarea căii de atac, respectiv sesizarea, printr-o cerere de chemare în judecată, a instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea, în tot sau în parte, a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ;

d) termenul de exercitare a căii de atac, respectiv 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii transmise prin poștă;

e) instanța competentă - în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate.”

Totodată, Curtea apreciază că prin încheierea în cauză pârâta a înlăturat argumentele principale ale reclamantei, stabilind că aceasta avea obligația de a se conform restricțiilor bugetare impuse de dispozițiile OUG nr. 26/2012, iar împrejurarea că nu a răspuns susținerilor reclamantei privitoare la pretinsa încadrare în excepțiile prevăzute de art. I alin. 2 și art. II alin. 2 din OUG nr. 26/2012 nu poate conduce la nelegalitatea încheierii de soluționare a contestației, reclamanta având posibilitatea de a invoca aceste susțineri direct în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, susținerile fiind analizate pe fond și înlăturate ca neîntemeiate, nefiind susținute de probe concludente în acest sens, astfel încât neanalizarea acestora în cadrul contestației administrative nu poate conduce la anularea actelor atacate.

Cu privire la cererea având ca obiect suspendarea executării actelor atacate, Curtea constată că urmare a considerentelor anterioare nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, cu privire la cazul bine justificat se apreciază că prin înlăturarea argumentelor de nelegalitate invocate de către reclamantă împotriva actelor atacate nu poate fi reținută existența unor împrejurări de fapt și de drept care să conducă la existența unor îndoieli serioase asupra legalității actelor atacate.

De asemenea, cu privire la condiția pagubei iminente, Curtea reține că reclamanta nu a dovedit că prin punerea în executare a deciziei X/2013 a pârâtei și a încheierii de respingere a contestației s-ar ajunge la împiedicarea activității acesteia, respectiv prin producerea unei pagube importante și previzibile care nu poate fi înlăturată altfel și ar pute fi apreciată drept disproporționată față de efectele executării unor acte emise de către pârâtă, urmând a fi respinsă prezenta acțiune precizată, în integralitate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta A. de S. Financiară, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.15, în contradictoriu cu pârâta C. de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, cu sediul în București, ..22-24, sect.1, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare pentru acțiunea în anulare și în 5 zile de la comunicare privind suspendarea, care se depune la C. - SCAF.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. D. C. A.

Red. GD/AC

4.06.2014

← Pretentii. Decizia nr. 5038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1817/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Despăgubire. Sentința nr. 3379/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 309/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 1317/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 5038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1817/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 6103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7749/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3671/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI