Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7792/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7792/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 40600/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.7792
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.261/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. P. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cererea de chemare în judecată având ca obiect „pretenții – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către ul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C., Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a C. la data de 19.10.2012 sub nr._ reclamantul L. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 4 a solicitat anularea deciziei nr._/2008, anularea chitanței . nr._/2008 și obligarea pârâtei să-i restituie suma de 2227 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a devenit proprietarul auto marca Audi, iar pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achite taxa în sumă de 2227 lei, pe care o apreciază ca fiind ilegal încasată deoarece dispozițiile OG nr. 50/1998 contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a CE.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 554/2004.
Legal citată, pârâta AFP Sector 4 formulat întâmpinare prin intermediul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a municipiului București prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu, solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată aceasta la plata sumei solicitate de reclamant.
Legal citată, chemata în garanție, Administrația fondului pentru mediu nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată la dezbateri.
Prin sentința civilă nr. 261/16.01.2014, Tribunalul București secția a IX-a C. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Sector 4 prin D., a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea deciziei de calcul al taxei nr._/2008, a obligat pârâta AFP Sector 4 la restituirea către reclamant a sumei de 2227 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective, a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea chitanței . nr._/2008, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. P. MEDIU și a obligat chemata în garanție Administrația fondului pentru mediu la plata către pârâta AFP Sector 4 a sumei de 2227 lei și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Sector 4 este neîntemeiată, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecății. Din această perspectivă, se constată că o astfel de calitate este justificată în privința pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4, întrucât între aceasta și reclamant există raporturi juridice fiscale urmare a încasării de către pârâtă a taxei pe poluare, în temeiul OUG nr. 50/2008.
Cât privește cererea de anulare a chitanței de plată a taxei, aceasta este inadmisibilă, de vreme ce actul atacat nu are natura unui act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism second hand marca Audi, an de fabricație 1997, ce fusese înmatriculat prima dată în data de 11.12.1996, astfel cum rezultă din decizia de calcul de la fila 8, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la AFP Sector 4, taxa pe poluare în cuantum de 2227 lei, potrivit chitanței de la fila 14.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei, la care pârâta a emis răspunsul de la fila 11, prin care i-a comunicat refuzul de restuire, fapt pe care reclamantul îl consideră ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale conform art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004.
Având în vedere situația de fapt reținută, refuzul pârâtei AFP Sector 4 de a restitui taxa este nejustificat.
În acest sens, problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozițiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene-art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare și din analiza acestor dispoziții rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să reducă introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind astfel orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule deja înmatriculate în România, iar aceasta tendință este cu atât mai evidență cu cât, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa pe poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul că în România se fabrică autoturisme cu aceste caracteristici, dacă acestea se înmatriculează aici pentru prima dată în perioada 15.12._09, protejându-se astfel producția internă de automobile.
Totodată, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
P. considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a dispus anularea deciziei de calcul al taxei nr._/2008 și obligarea pârâtei AFP Sector 4 la restituirea către reclamant a sumei de 2227 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
A obligat pârâta căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ, la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de împrejurarea că potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se „ plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu ” și potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 aceasta se ” constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP Sector 4 este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP sector 4 București, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât: i) în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive; ii) pe fond, acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt conforme prevederilor dreptului Uniunii Europene; iii) în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 8 din OUG nr. 50/2008 pentru restituirea taxei de poluare; iv) în mod greșit a fost obligată la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Contrar susținerilor sale, recurenta pârâtă AFP sector 4 are calitate procesuală pasivă în cererea dedusă judecății, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 3 din normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, aprobate prin HG nr. 686/2008 – din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultând obligația administrațiilor financiare de restituire a taxei de poluare încasată de la persoanele fizice.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. În raport de această împrejurare, sunt vădit neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Totodată, Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 8 din OUG nr. 50/2008, dat fiind că restituirea taxei de poluare nu a fost solicitată în temeiul acestui text legal, ci în temeiul art. 110 TFUE.
Curtea apreciază drept legală și soluția instanței de fond în privința obligării pârâtei la plata dobânzii legale, în condițiile în care dobânda sus menționată este dobânda legală în materie fiscală, prevăzută de art. 124 alin. 1 rap. la art. 120 alin. 7 din OUG nr. 92/2003. Curtea constată că nu există dispoziții legale prin care contribuabilului să i se interzică solicitarea dobânzii în fața instanței de judecată pentru sumele pe care autoritățile fiscale refuză în mod nejustificat să i le restituie.
De asemenea, Curtea are în vedere faptul că prin decizia pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 (M. I.) s-a statuat că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, acel stat este obligat să plătească dobânzile aferente cuantumului taxei începând cu data plății sale de către contribuabil.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care recurenta susține că a fost în mod greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta a pierdut procesul, iar culpa sa procesuală rezultă din refuzul de a restitui taxa de poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale ce încalcă normele dreptului comunitar. Ca urmare, sunt îndeplinite cerințele art. 274 alin. 1 c.p.c.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.261/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. P. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DV/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6086/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 889/2014. Curtea de... → |
|---|
