Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1220/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1220/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 2577/2/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1220
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE :S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este rejudecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâta P. I. având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității (OUG 24/2008)”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 31.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a elibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2014 și apoi la 14.04.2014 când a reținut următoarele:
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2009, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat să se constate calitatea pârâtei P. I., căsătorită B. de colaborator al Securității.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în urma verificărilor solicitate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor s-a întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/2029/19.08.2008 prin care s-a constatat că pârâta a fost recrutată în calitate de colaborator la data de 24.03.1978 de către IJ G. pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societății de ajutor de înmormântare „muncitorul” din T.. În această calitate a furnizat o . informații care justifică constatarea calității de colaborator.
La dosar s-au depus nota de constatare invocată și actele care au stat la baza emiterii ei.
Prin ..02.2010 a Curții de Apel București, SCAF instanța admis acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâta P. I. și a constatat calitatea de colaboratoare a Securității în privința pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Curtea a constată că pârâta a fost recrutată în calitate de colaborator la data de 24.03.1978 de către IJ G. pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societății de ajutor de înmormântare „muncitorul” din T.. În această calitate a furnizat o . informații de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților personale și prin care a susținut activitatea aparatului represiv al statului. Astfel, a comunicat organelor de securitate faptul că o persoană a încercat să ia legătura cu un predicator din cultul adventist. Așa cum se susține și în nota de constatare, informația prezenta importanță fiind vorba de o încercare a unui cetățean român de a lua legătura cu un cetățean străin care, în plus, era reprezentantul unui cult religios interzis pe teritoriul României.
De asemenea, a furnizat înscrisuri privind mașinile de dactilografiat din unitate, acestea fiind necesare pentru identificarea persoanelor care întocmeau înscrisuri denigratoare.
Față de informațiile furnizate, Curtea a constată că pârâta se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 potrivit cărora „colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta a criticat soluția dată de instanța de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocate, ca temei juridic al recursului declarat, dispozițiile art.304 pct.5 și 9 din Codul de procedură civilă.
Recurenta a arătat că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a regulilor privind citarea părților, fiindu-i creat un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât prin anularea actului emis cu încălcarea legii.
Prin DC nr 3530/21.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de către recurenta-pârâtă împotriva ..02.2010 a Curții de Apel București, SCAF și s-a dispus casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât procedura de citarea cu pârâta la judecarea cauzei de către instanța de fond nu a fost legal îndeplinită.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Înalta Curte a constatat că excepția de tardivitate a declarării recursului este neîntemeiată, având în vedere faptul că din toate înscrisurile dosarului a rezultat că sentința instanței de fond nu a fost comunicată pârâtei, întrucât adresa de comunicare a sentinței, dată de reclamant, nu era adresa de domiciliu a pârâtei.
Pentru aceste motive, data de la care se calculează termenul de recurs este data la care pârâta a luat cunoștință de hotărâre. În dosarul instanței de fond, după pronunțarea hotărârii, este atașată la dosar cererea pârâtei de a lua cunoștință de actele cauzei și cererea de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul menționării exprese a filelor din dosar ce se solicită, cerere formulată la data de 8.02.2012, dată de la care începe să curgă termenul de recurs. În raport de cererea de recurs formulată la data de 23.02.2012, conform datei aflată pe plicul de corespondență, Înalta Curte apreciază ca fiind în termen recursul formulat, astfel încât excepția invocată de intimatul-reclamant privind tardivitatea recursului este respinsă de instanța de control judiciar ca neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul formulat, Înalta Curte a reținut că este obligația reclamantului, atunci când formulează o cerere în fața instanței de judecată, de a preciza datele de identificare ale părților cu care înțelege să se judece, conform dispozițiilor art.112 din Codul de procedură civilă, pentru stabilirea cadrului procesual legal, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare pentru toate părțile implicate.
Înalta Curte a reținut că în cauza dedusă judecății dispozițiile art.88 alin.1 pct.4 din codul de procedură civilă au fost încălcate, întrucât procedura de citare a recurentei-pârâte la instanța de fond a fost efectuată la o altă adresă decât cea de domiciliu, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 88 alin.2 din Codul de procedură civilă prevăd că neconsemnarea datelor privind numele, domiciliul și calitatea celui citat sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și văzând dispozițiile art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă, fiind vorba de o nulitate expresă, partea nu este obligată să facă dovada vătămării produse prin nerespectarea formelor legale, vătămarea fiind prezumată de lege.
Înalta Curte a reținut că la instanța de fond reclamantul a arătat că domiciliul pârâtei este în București, ., sector 5, adresă la care a fost citată pe parcursul judecății la instanța de fond și la care a fost expediată hotărârea pronunțată în cauză.
Înalta Curte a constatat că pârâta nu a fost prezentă la nici un termen de judecată și nu a luat în nici un fel cunoștință de existența procesului aflat pe rol, dovadă fiind faptul că de îndată ce a luat la cunoștință de măsura dispusă, a depus la dosar cerere de studiere a dosarului și de comunicare a hotărârii, fiind depusă la dosarul cauzei o copie a actului de identitate, emis la data de 6.03.2007, care dovedește faptul că domiciliul părții este în București, ..133, ., apart.4, sector 5.
Constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a constatat că sentința instanței de fond a fost pronunțată în condițiile în care pârâta a fost nelegal citată și a pricinuit astfel pârâtei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, situație în care în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea instanței de fond a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.06.2013 sub nr._ .
În rejudecare instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza tehnică grafoscopică având ca obiectiv stabilirea situație de fapt dacă scrisul și semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei aparțin sau nu aparțin pârâtei P. I..
Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Curtea reține că prevederile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reglementează, sub aceeași denumire generică, trei posibilități de relație benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei categorii.
Astfel, pentru colaborarea prin furnizare de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1.Informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. în legătură cu această primă condiție, observăm că, potrivit cadrului legal, pentru reținerea calității de colaborator al Securității este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Deci, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor. Aceasta și pentru că legiuitorul a înțeles să nu condiționeze în nici un fel cadrul în care să se desfășoare activitatea de transmitere de informații. în concluzie, inexistența unor materiale olografe ale pârâtului nu are relevantă în reținerea acestei calități.
În definiția colaboratorului Securității, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate de informații. Este de ajuns furnizarea unei singure informații, pentru a fi reținută calitatea de colaborator al Securității.
În același sens curtea reține că actele întocmite de foștii ofițeri de Securitate cu privire la relația avută cu informatorii lor se bucură de prezumția relativă de veridicitate a conținutului lor, aspect care derivă tot din prevederile articolului citat anterior, acestea conferind valoare probatoare egală atât „relatărilor verbale reținute în scris de lucrătorii operativi, cât și eventualelor informații oferite în scris de colaboratorii Securității. Egalitatea de tratament dintre cele două modalități de probare a colaborării cu Securitatea rezultă din formula „indiferent sub ce formă". Un corolar al acestei prezumții relative de veridicitate este acela că fiecare din cele două modalități admise de lege (atât materialele olografe, cât și relatările verbale consemnate de ofițer) are valoare probatoare de sine stătătoare, în mod independent de existența unor alte dovezi.
În concluzie, prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații este îndeplinită, conținutul anticomunist al materialului fiind evident.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că pârâta a fost recrutată în calitate de colaboratoare a Securității la data de 24.03.1978 de către IJ G. pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societății de ajutor de înmormântare „muncitorul” din T.
2.Informațiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În această calitate pârâta a furnizat o . informații de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților personale și prin care a susținut activitatea aparatului represiv al statului. Astfel, a comunicat organelor de securitate faptul că o persoană a încercat să ia legătura cu un predicator din cultul adventist. Așa cum se susține și în nota de constatare, informația prezenta importanță fiind vorba de o încercare a unui cetățean român de a lua legătura cu un cetățean străin care, în plus, era reprezentantul unui cult religios interzis pe teritoriul României.
De asemenea, a furnizat înscrisuri privind mașinile de dactilografiat din unitate, acestea fiind necesare pentru identificarea persoanelor care întocmeau înscrisuri denigratoare.
Și ce-a de-a doua condiție este asigurată, deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.
Altfel spus, prin furnizarea acestei informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viată privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.
D. fiind că informația furnizată putea duce la urmărirea pe motive politice a acelei persoane, se îndeplinește și cealaltă condiție pusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității, anume furnizarea de informații cu privire la situații neagreate de puterea totalitar comunistă.
Față de informațiile furnizate, instanța reține că pârâta se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 potrivit cărora colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.
Susținerile pârâtei P. I. potrivit cărora scrisul și semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei nu aparțin acesteia sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Din conținutul Raportului de expertiză criminalistică cu numărul 72/25.02.2014 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București rezultă că scrisul și semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei aparțin pârâtei P. I..
Apărarea pârâtei în sensul că nimeni nu a avut de suferit vreo condamnare ca urmare a celor care i se impută, este total nefondată, pârâta dovedind că nu înțelege astfel, modul în care sancțiunile vechiului regim communist erau de natură să afecteze persoanele supravegheate.
Nu mai puțin, afirmația că astfel de persoane nu au avut de suferit, ci dimpotrivă, denotă nu numai cinism, dar și împrejurarea că pârâta cunoștea prea bine gravitatea faptelor sale, neputându-se astfel, pune în umbra apărării uzanțelor regimului comunist.
Pentru aceste motive curtea va admite cererea și va constata calitatea de colaboratoare a Securității în privința pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâta P. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., ., sector 5.
Constată calitatea de colaboratoare a Securității în privința pârâtei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
Red OS/4ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1525/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2910/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
