Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1617/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 1617/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 279/2/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1617

Ședința publică de la 22 mai 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. D.

GREFIER - E. S.

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect constatarea calității de lucrător/colaborator al securității.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 22 mai 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2014 sub nr. _, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. G., să se constate că acesta a avut calitatea de colaborator al Securității.

În motivare, s-a arătat că pârâtul a fost recrutat inițial de către organele de contrainformații militare, sub numele conspirativ , fapt ce explică de ce majoritatea notelor informative olografe furnizate în DUI sunt semnate sub acest nume conspirativ. Materialele pe care se bazează acțiunea au fost furnizate ca urmare a contactării pârâtului de către Serviciul 120 din cadrul Securității Municipiului București, în vederea reactivării sale pentru a fi folosit în cadrul urmăririi informative a numitului Ș.M., semnalat că „a rupt și a dat foc, la locul de muncă, unui extras din proiectul de

Având în vedere că pe parcursul procedurii de verificare a susnumitului nu s-au identificat documente din care să rezulte cu certitudine identitatea de persoană dintre domnul C. G. și colaboratorul , prin adresa nr. RCG 1129/13/27.06.2013 reclamantul s-a adresat Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București solicitând „efectuarea unui aviz de specialitate, din domeniul analizei grafice, pentru a stabili dacă autorul /.../"înscrisurilor identificate în dosarul_, f. 23-24, 37, (declarații olografe ale pârâtului, datate 01.12.1977 și 09.09.1976, asumate sub nume real), respectiv în dosarul I_, f. 10-11, (declarație olografă a pârâtului, datată 01.12.1977, asumată sub nume real) este același cu autorul înscrisurilor olografe existente în dosarul I_ (DUI ), f. 22-23, 24-25, 26-27, 32-33 (adică notele informative semnate sub pseudonimul ). Astfel, avizul de specialitate nr. 321 din 14.10.2013 emis de Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București conchide că: „Declarațiile olografe datate 01.12.1977 și 09.09.1976 (filele 23-24 și 37 din dosarul având cota_), declarația olografă datată 01.12.1977 (filele 10-11 din dosarul având cota_) și notele informative datate 31.10.1975 (filele 22-23), 31.10.1975 (filele 24-25), 28.10.1975 (filele 26-27) și 14.07.1975 (filele 32-33) din dosarul cota I_ au fost scrise și semnate literal de aceeași persoană".

Pe fondul cauzei, s-a arătat că, pentru reținerea calității de colaborator al Securității este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Deci, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 nu condiționează în niciun fel cadrul în care să se desfășoare activitatea de transmitere de informații și, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. În concluzie, furnizarea de informații în lipsa unui angajament oficial sau chiar a unui dosar standard prin care să fie atestată recrutarea, nu are relevantă în reținerea acestei calități.

De asemenea, față de aspectul potrivit căruia pârâtul este și titular al unui dosar fond informativ (I_) deschis tot de Serviciul 120 din cadrul Securității Municipiului București, ulterior materialelor furnizate în calitate de sursă, deoarece în urma cercetărilor întreprinse s-a descoperit că și domnul C. împreună cu colegul său, despre care a furnizat informații sub numele , ar fi dat foc extrasului din „Etica comuniștilor", s-a apreciat că, din construcția textului de lege, cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008, printre acestea nenumărându-se evocarea de către persoana verificată a unor situații în care aceasta s-ar fi aflat în situația de opozant sau chiar de victimă a regimului comunist.

Recurentul a menționat că folosirea în calitate de candidat la recrutare a domnului C. nu s-a făcut prin constrângere și, mai ales, informațiile divulgate cu bună știință securității pe parcursul contactării sale pentru încadrarea informativă a fotografului Ș.M., au fost motivate tocmai pe ideea de a arunca întreaga responsabilitate asupra acestuia, pentru a ascunde deci participarea pârâtului la acțiunea pentru care colegul său fusese luat în colimatorul securității.

Materialele informative furnizate de pârât sub numele conspirativ au fost identificate în dosarul colegului său, fotograful Ș.M., care a și făcut obiectul delațiunilor. Astfel, în nota informativă din 14.07.1975 informează că la sfârșitul lui februarie „aflându-se în apropiere afișat un extras din " din care au lecturat pasaje împreună, numitul Ș.M. „s-a apropiat de acest extras, l-a desprins de pe perete, după care a intrat cu el în laboratorul în care lucrează C. G. cu soția /...la rupt acest extras dându-i foc în mijlocul laboratorului. Sursa apreciază, din proprie inițiativă, că acest gest „se datorează dezacordului manifestat /.../la unele pasaje din respectivul extras" în același material pârâtul se justifică față de organele de securitate, afirmând că nu a intervenit deoarece „era consternat” și nu l-a denunțat ulterior pe-colegul său apreciind, în mod eronat, „că nu ar fi un gest colegial". La trei luni de la acest material și aflându-se deja în contactul securității cu sarcina de a-l încadra pe fotograful Ș.M. pentru a-i supraveghea activitatea și comportarea, precum și pentru a verifica dacă acesta este implicat și în cazul , pârâtul revine cu informații despre colegul său, atrăgând atenția că „își menține poziția" anticomunistă deoarece „face aprecieri, referitoare la evenimentele politice, care nu întotdeauna sunt în concordanță cu poziția celorlalți colegi de atelier". Pârâtul „anexează ca probă" împotriva colegului său unul dintre cele două extrase din Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor. Mai mult, prin același material și în concordanță cu sarcinile primite, se angajează „să controleze încăperea pentru a depista eventuale mijloace de multiplicare sau urme de executare a unor litere". La două zile de la această ultimă notă, anume la data de 31.10.1975, pârâtul raportează rezultatul verificărilor întreprinse asupra colegului său, legate de implicare acestuia „la răspândirea și eventuala implicare a acelor note provocatoare ce au fost răspândite în zona cartierului Pajura", adică acțiunea . Astfel, cu toate că admite că „nu s-au găsit exemplare /.../, forme de tipar, cerneală sau tuș" totuși sursa ține morțiș să sublinieze că numitul Ș.M. este un veritabil „dușman de clasă". În acest sens domnia sa „poate relata un caz care poate dovedi rolul de legătură ce probabil îl deține Ș.M. în unele acțiuni provocatoare". Astfel el povestește o întâmplare petrecută în urmă cu „un an sau doi" în care urmăritul ar fi venit la serviciu cu o pagină dintr-o revistă vest-germană în care erau reprezentate 3 fotografi: „fotografia lui C., vila de la Neptun a acestuia și în ultima era reprezentată o coadă mare la GOSTAT. Ca să întărească imaginea de element negativ a colegului său, domnul C. amintește și „reacția acestuia, în prezența numiților P.T., V.A., și CE /.../" afirmând că „dădea dovadă de o profundă neînțelegere a evenimentelor politice și a vieții politice de la noi din țară". În nota ofițerului, față de acest nou incident, se dispune identificarea colegilor prezenți, verificarea acestora în vederea audierii lor ca martori. Aprobarea ofițerului superior se găsește pe același document și este datată 03.11.1975. Tot la data de 31.10.1975, pârâtul mai furnizează o notă informativă ce îl are ca obiect tot pe colegul său Ș.M. pe care îl zugrăvește ca pe o persoană cu „atitudine total ostilă tuturor evenimentelor, Inclusiv cele politice.

Și cea de-a doua condiție este asigurată, pe de o parte, pentru că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Pe de altă parte, delațiunile pârâtului nu doar au vizat, ci au îngrădit efectiv drepturile persoanei respective. Urmarea directă a delațiunilor prezentate anterior a fost avertizarea domnului Ș.M., măsură ce a avut loc la data de 04.09.1976, și a fost motivată de faptul că din informațiile adunate prin dirijarea surselor și a fost confirmată semnalarea inițială potrivit căreia numitul Ș.M. se situează pe o poziție ostilă regimului nostru prin comportarea și atitudinea pe care o are la locul său de muncă, mergând până acolo încât a rupt și a dat foc unui extras din „Normele vieții comuniștilor”.

În concluzie, informațiile furnizate de domnul C. G. au îngrădit dreptul la viața privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, art. 31 alin. 2 și art. 35 alin. 5 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, art. 194 C.pr.civ.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.

Pârâtul C. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, s-a arătat că niciuna din informațiile pretins furnizate organelor de securitate din acea vreme nu se încadrează în vreuna din cele doua condiții impuse cumulativ de lege, respectiv sa denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și sa vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Declarațiile date și semnate s-au datorat presiunilor la care a fost supus permanent intrucat a lucrat la Casa Scânteii, ca fotoreproducător, iar tipografiile erau locuri vizate și supravegheate continuu datorita specificului activității desfășurate, iar pârâtul fusese condamnat și executase anterior o pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la furt din avutul obștesc.

Deși s-a reabilitat, pârâtul a arătat că de-a lungul vieții a fost amenințat permanent și i s-a amintit continuu de aceasta condamnare, fiind astfel obligat sa dea declarații, știut fiind ca nimeni nu se putea sustrage convocărilor organelor de securitate.

Poziția sa rezultă din declarația dată la 1.XII.1977, atașata chiar de către reclamant.

În ceea ce privește dosarul de urmărire informativa a colegului său, Ș. M., situația de fapt este cea cuprinsa în Referatul cu propunere de închidere a DUI, în sensul ca, atât pârâtul, cat și colegul său, au distrus prin ardere un extras din „norme ale vieții comuniștilor", în februarie 1975, amândoi fiind sancționați prin avertisment.

În niciun caz nu ar fi fost sancționat cu avertisment daca colabora cu organele de securitate, iar redactarea acțiunii este tendențioasa ..

Toate persoanele prezente la acel incident au fost chemate și li s-a solicitat sa relateze cele întâmplate, așa cum a fost chemat și pârâtul.

Nici cea de a doua condiție impusa de lege nu este îndeplinita intrucat acest eveniment nu a avut nicio alta repercusiune, colegul său devenind ulterior membru de partid.

Pârâtul a mai menționat că a fost pensionat în anul 2001 și că a dus o viață onestă, care nu vrea să fie umbrită de asemenea acuzații calomnioase intrucat nu a făcut rău nimănui ba, din contra, de cate ori a putut și-a oferit ajutorul.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că verificarea pârâtul a fost declanșată de cererea nr. P 7031/10/25.05.2010 a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 prin care se solicita verificarea persoanelor care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Față de apărările pârâtului formulate prin întâmpinare, reclamantul a arătat că notele informative identificate în dosarul domnului Ș. M. despre care pârâtul a furnizat informații, în sensul că respectivul are „„atitudine total ostilă tuturor evenimentelor, inclusiv cele politice", „dă dovadă de o profundă neînțelegere a evenimentelor politice și a vieții politice de la noi din țară", atitudini ce justifică gestul extrem al domnului Ș. de a rupe extrasul din muncii și echității socialiste>, îndeplinesc ambele condiții impuse de art. 1 lit. b) din OUG nr. 24/2008.

Reclamantul a menționat că afirmațiile pârâtului nu sunt susținute de probe și chiar reale de ar fi pârâtul arată a avut un interes personal în a accepta colaborarea, deoarece o persoană condamnată pentru infracțiuni de drept comun s-ar fi încadrat cu greu la Casa Scânteii, deoarece, așa cum afirmă chiar pârâtul „tipografiile erau locuri vizate și supravegheate continuu datorită specificului activității". Un al doilea argument referitor la presupusa starea de constrângere este și acela potrivit căruia cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității sunt cele strict prevăzute de art. 2, lit. b, teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, printre acestea nenumărându-se situația evocată de către pârât.

În acest context, s-a arătat că folosirea în calitate de candidat la recrutare a pârâtului nu s-a făcut prin constrângere și, mai ales, informațiile divulgate cu bună știință securității pe parcursul contactării sale pentru încadrarea informativă a fotografului Ș. M. au fost motivate tocmai pe ideea de a arunca întreaga responsabilitate asupra acestuia, pentru a ascunde deci participarea pârâtului la acțiunea pentru care colegul sau fusese luat în colimatorul securității. Aflându-se în cele din urmă adevărul, securitatea folosind mulți informatori în dosarul de urmărire deschis asupra domnului Ș. M., este logic ca pârâtul să fi fost avertizat împreună cu colegul său.

De asemenea, pârâtul sugerează că în relația cu organele de securitate conduita domniei sale este cea care rezultă din declarația olografă din 01.12.1977 (vezi I_, f. 10-11). Relevanța acestei afirmații este nulă în raport de îndeplinirea condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator, cu atât mai mult cu cât este o „atitudine" adoptată la aproape 2 ani de la data furnizării notelor informative pe care se bazează acțiunea introductivă la instanță.

Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 990 lei reprezentând onorariu aferent expertizei grafice efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2, art. 451 - 455 C.pr.civ., art. 3 lit. z), art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Instanța reține că, potrivit avizului de specialitate nr. 321/14.10.2013 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, pârâtul C. G. este cel care a scris și semnat declarațiile olografe din datate 01.12.1977 și 09.09.1976 și notele informative datate 31.10.1975, 28.10.1975 și 14.07.1975.

De asemenea, instanța reține că pârâtul a furnizat informații referitoare la colegul său Ș.M., care ar avea comportamente ostile regimului. Astfel, la data de 31.10.1975 pârâtul a informat organele Securității că în după-amiaza zilei de 30.10.1975 a reușit, sub pretextul unei mici colaborări, să controleze sertarul din laboratorul unde lucrează Ș.M., însă nu a găsit exemplare a notelor provocatoare ce au fost răspândite în cartierul Pajura, forme de tipar, cerneală sau tuș, iar în afara unor lucruri personale, nu a găsit la locul de muncă (sertarul lui Ș.M.) probe care să ateste amestecul său în acea acțiune. Totodată, pârâtul a informat organele Securității că poate relata un caz care poate dovedi rolul de legătură ce probabil în deține Ș.M. în unele acțiuni provocatoare, respectiv faptul că în urmă cu un an sau doi acesta a venit la serviciu cu o pagină dintr-o revistă vest-germană în care erau reprezentate trei poze: una cu tovarășul N. C., una cu vila acestuia de la Neptun și una reprezenta un GOSTAT ca care era o coadă destul de mare, relatând că Ș.M. dădea dovadă de o profundă neînțelegere a evenimentelor politice și a vieții politice din țară (f. 51-53).

În drept, instanța reține că potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;”.

Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații Securității, a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale precitate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist manifestate de Ș.M..

În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată a persoanei vizate în notele informative întocmite, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra acestuia.

Așadar, în cauza de față este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.

Sub aspectul celei de-a treia condiții enunțate, Curtea observă că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.

Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informații. În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art.17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În același context, Curtea observă că rațiunea adoptării OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii societății postcomuniste a fostului regim totalitar și a modalității de lucru practicate de acesta, a verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru, sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situații de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

Nu în ultimul rând, instanța observă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, care reglementează o situație în care persoana care a furnizat informații Securității nu este considerată colaborator. În acest sens, instanța reține că pentru a fi incidente aceste prevederi, este necesar ca informațiile să fi fost cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată. Or, în cauza de față, pârâtul nu a fost judecat și condamnat anterior pentru motive politice, ci pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt din avutul obștesc, nefiind îndeplinită situația premisă prevăzută de textul legal anterior citat.

Prin urmare, instanța de judecată sesizată urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, apreciază că CNSAS, în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât urmează să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și să constate că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în București, .. 15, ., ., sector 6.

Constată că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

M. D. E. S.

Red./thred. MD

4 ex./ 11.08.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1617/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI