Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5908/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5908/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 3714/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5908
Ședința publică de la data de 02.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
JUDECĂTOR – H. P.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva Încheierii de ședință din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimatul-pârât I. G. C. a depus întâmpinare în dublu exemplar și împuternicire avocațială ._/2014.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a la data de 30.01.2013, formându-se dosarul nr._, reclamanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a chemat în judecată pârâtul I. G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3745,62 lei, reprezentând prejudiciul cauzat instituției prin depășirea, cu intenție a plafonului alocat cu convorbirile telefonice, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.
La data de 12.02.2013, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul dosarului.
La data de 14.01.2014, reclamanta a revenit și a depus cerere de renunțare la renunțarea la judecată.
Prin Încheierea de la termenul din 06.03.2014 Tribunalul București a luat act de renuntarea reclamantei C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI la judecata în contradictoriu cu pârâtul I. G. C. și a respins ca neintemeiata solicitarea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța de fond a avut în vedere ca renuntarea la judecata este un act unilateral si cu caracter irevocabil iar aceasta produce efecte juridice de la data depunerii in instanta, 12.02.2013, astfel ca este lipsita de relevanta juridica cererea de renuntare la renuntarea la judecata depusa la data de 14.01.2014.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
În motivare, recurenta a arătat că instanta de fond a pronuntat aceasta soluție, IGNORÂND faptul ca in ședința publica din data de 06.03.2014, reprezentantul CPMB, cu delegație la dosarul cauzei, a sustinut ca NU MAI DOREȘTE SA RENUNȚE LA JUDECATA .
A menționat la dosarul pricinii exista o cerere de renunțare la renunțarea la judecata.
Apreciază că instanta de fond in mod cu totul eronat a luat act de renunțare, desi la termenul la care s-a pus in discuția pârtilor cererea de renunțare la judecata, semnatara acesteia, CPMB a precizat ca dorește continuarea judecații, deci ca renunța la cererea de renunțare la judecata.
Recurenta a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retrasă, doar după ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 C. proc. civ. (ori 406 NCPC), de existența acesteia. înalta Curte a statuat că, până în momentul în care se pronunță încheierea prevăzută de art. 246 C. proc. civ,, partea poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă contrariul, precum nu există niciun principiu de drept care să contrazică acest raționament al Înaltei Curți.
A solicitat să se constate ca la momentul la care a renuntat la cererea de renunțare la judecata, instanta inca nu luase act de aceasta cerere ( cererea de renunțare la judecata), pe de o parte pentru ca aceasta cerere de renunțare la renunțare la judecata a fost depusa cu mult înainte de termenul de 06.03.2014.
Recurenta a precizat că aceasta conduita a fost determinata de urmatoarele fapte:
In urma controlului efectuat de DIRECȚIA CONTROL SI COMBATERE FRAUDA - Serviciul Control Financiar Intern din cadrul Casei Naționale de P. si alte Drepturi de Asigurări Sociale, ce a avut ca obiect verificarea asupra incadrarii in costurile alocate pentru cheltuielile efectuate cu telefoanele mobile, s-au constatat depășiri ale plafoanelor stabilite prin deciziile nr. 11/11.01._, nr. 543/27.06.2008, nr. 428/30.01.2009, nr. 124/13.04.2009 si decizia nr. 1024/17.04.2009, depășiri efectuate de beneficiarii acestor decizii .
De asemenea, prin procesul-verbal de control nr. 297/10.02.2010, s-a constatat ca prin Ordinul nr. 1205, dl. I. G. C. (fost director coordonator adjunct al Direcției evidenta contribuabili din cadrul Casei de pensii a municipiului București) a fost repus in funcția publica de execuție pe care a detinut-o inainte de a fi numit in funcția publica de conducere.
Începând cu aceeași data prin Ordinul 1202, dl. I. G. C. a fost detașat la C. Naționala de P. si Alte Drepturi de Asigurări Sociale pe o perioada de 6 luni.
Având in vedere aceasta schimbare din funcție de conducere in funcție de execuție, dl. I. G. C. era obligat sa predea telefonul mobil de serviciu.
Recurenta a precizat că aceasta obligație nu numai ca nu a fost îndeplinita, dar mai mult decât atat dl. I. G. C. a efectuat convorbiri telefonice in valoare de 3745,62 lei, depășind cu aceasta suma plafonul alocat pentru telefonia mobila.
A menționat că, potrivit adreselor nr._/23.08.2012 si nr._/07.01.2013, CPMB a 1-a invitat in repetate rânduri pe dl. I. G. C. sa se prezinte la sediul institutiei in vederea achitarii sumei de 3745,62 lei.
A arătat că paratul a refuzat orice colaborare in acest sens cu CPMB, motiv pentru care a promovat prezenta cerere de chemare in judecata, in vederea recuperării pe cale judecătoreasca a debitului mentionat mai sus.
Recurenta a învederat ca urmare a acestei formulări a cererii de chemare in judecata, dl. I. G. C. si-a exprimat dorința de a achita debitul in referința, cu condiția ca institutia sa renunțe la cererea formulata, ce face obiectul dosarului nr._ /C./2013.
În consecință, a formulat cerere de renunțare la judecata, avand convingerea ferma ca pârâtul isi va respecta angajamentul verbal luat fata de institutie.
Cu toate acestea, paratul a refuzat in continuare sa achite debitul pe care il datoreaza fata de CPMB, ceea ce a determinat-o sa formuleze cerere de renunțare la renunțarea la judecata, cerere reiterata instantei de consilierul juridic ce a reprezentat institutia la termenul din data de 06.03.2014.
Avand in vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ si fiscal în dosarul civil nr._ /C./2013, in sensul repunerii pe rol a acestui dosar, pentru soluționarea pe fond .
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 301-304 pct. 8 Cod procedura civila .
Legal citat, intimatul I. G. C. a formulat întâmpinare, solicitand respingerea recursului formulat de reclamanta C. de P. a Municipiului București, menținerea încheierii recurate si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul a arătat următoarele:
- In primul rand, s-a formulat cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, iar actuala cerere de renunțare la cererea de renunțare la judecată este întemeiată pe dispozițiile Noului Cod de procedură civilă. Astfel, dosarul se judecă pe dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, noul cod nefiind aplicabil in speța.
- Totodata, având in vedere ca renunțarea la judecata este un act unilateral si cu caracter irevocabil, in mod just instanta de fond a apreciat ca aceasta produce efecte juridice de la data depunerii in instanta, 12.02.2013 (fila 12), astfel ca este lipsita de relevanta juridica cererea de renunțare la renunțarea la judecata depusa in data de 14.01.2014.
In ceea ce privește decizia înaltei Curți de Casație si Justitie invocata de către recurenta, intimatul a arătat ca aceasta se refera la o cu totul alta situatie, respectiv la o cerere de renunțare la judecata posibil viciata in ceea ce privește consimtamantul, ceea ce nu este cazul in acest dosar.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În fapt, Prin cererea cu privire la care s-a luat act de renunțarea la judecată, recurenta-reclamanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI l-a chemat în judecată intimatul-pârât I. G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 3745,62 lei, reprezentând prejudiciul cauzat instituției prin depășirea, cu intenție a plafonului alocat cu convorbirile telefonice, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.
La data de 12.02.2013, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata cauzei (fila 12 dosar fond).
La data de 14.01.2014, reclamanta a revenit și a depus cerere de renunțare la renunțarea la judecată (fila 11 dosar fond).
În drept, Curtea constată că în raport de data înregistrării dosarului de fond – 30.01.2013 - sunt incidente dispozițiile art. 246 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.”
În cazul de față, problema de drept controversată ce trebuie dezlegată de instanța de recurs este aceea dacă se poate reveni asupra cererii de renunțare la judecată, în condițiile în care textul legal de la art. 246 nu conține nicio prevedere în acest sens.
Instanța de fond a avut în vedere ca renuntarea la judecata este un act unilateral si cu caracter irevocabil iar aceasta produce efecte juridice de la data depunerii in instanta, astfel ca este lipsita de relevanta juridica cererea de renuntare la renuntarea la judecata depusa ulterior.
Curtea nu își însușește în totalitate acest raționament, întrucât, deși renunțarea la judecată reprezintă un act unilateral de voință, aceasta nu produce efecte decât din momentul în care se constată prin încheiere, potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel încât nu există nici un impediment ca reclamantul să revină asupra acesteia până la momentul în care se ia act de renunțarea la judecată. După acest moment, efectele renunțării se produc în mod irevocabil, iar reclamantul nu mai poate reveni asupra actului de dispoziție.
Or, în speță, revenirea recurentei-reclamante asupra cererii de renunțare la judecată s-a făcut înainte ca renunțarea să-și producă efectele, respectiv înainte de data de 06.03.2014 la care s-a pronunțat încheierea recurată, cererea fiind înregistrată la data de 14.01.2014 (fila 11 dosar fond).
Prin urmare, Curtea constată că în mod nelegal s-a luat act de renunțarea la judecată, câtă vreme recurenta-reclamantă a revenit asupra acestui act de dispoziție înainte ca renunțarea la judecată să producă efecte, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal la care face referire recurenta, respectiv Decizia nr. 2851 din 7 iunie 2012, potrivit căreia cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retrasă, doar după ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 C. proc. civ. de existența acesteia.
Nu poate fi reținută apărarea intimatului, în sensul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se refera la o cu totul alta situatie, respectiv la o cerere de renunțare la judecata posibil viciata in ceea ce privește consimtamantul, întrucât, dincolo de aspectele particulare ale fiecărei spețe, raționamentul instanței supreme redat în cuprinsul acestei decizii are caracter general, referindu-se la orice cerere de renunțare la judecată și nu doar la cazul analizat în litigiul soluționat.
În ceea ce privește susținerea intimatului potrivit căreia cererea recurentei-reclamante de renunțare la cererea de renunțare la judecată este întemeiată în drept pe dispozițiile noului Cod de procedură civilă iar dosarul se judecă potrivit dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, Curtea constată că aspectul învederat nu are relevanță, întrucât menționarea din eroare, ca temei de drept, a dispozițiilor noului Cod de procedură civilă nu influențează valabilitatea manifestării de voință a recurentei-reclamante exprimată neechivoc, în sensul renunțării la actul de dispoziție constând în cererea de renunțare la judecată.
În concluzie, având în vedere argumentele enunțate anterior, precum și faptul că dispozițiile Codului de procedură civilă nu conțin nicio interdicție privind posibilitatea de a se reveni la actul de dispoziție până la momentul la care acesta produce efecte, respectiv până la momentul la care se ia act de renunțarea la judecată, Curtea constată că în mod nelegal instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată în condițiile în care, anterior, la data de 14.01.2014, reclamanta a revenit asupra cererii de renunțare, recursul fiind întemeiat.
Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, având în vedere și incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) din Codul de procedură civilă, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, recurenta având posibilitatea de a-și valorifica în etapa rejudecării după casare argumentele ce țin de fondul litigiului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. C..
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
G. A. F. H. P. C. P.
Grefier
M. H.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8916/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1011/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
