Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6999/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6999/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 46401/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6999
Ședința publică de la 2.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 490/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 490/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a AFP S. 5 București. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 5 BUCUREȘTI, reprezentată de DGFPMB și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A fost anulată decizia nr._/2010. A fost obligată pârâta AFP S. 5 să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă de poluare.S-a admis cererea de chemare în garanție. A fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de_ lei reprezentând contravaloare taxă poluare. A fost obligată pârâta AFP S. 5 București la plata către reclamant a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice București în motivare, arătând, în esență, că:
Hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
1. Instanța, în mod nelegal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 5.
Astfel, a învederat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se menționează cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice S. 5, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, câtă vreme taxa pentru emisii poluante a fost calculată, percepută și plătită în temeiul unui act normativ în vigoare OUG nr. 50/2008, aceasta nefiind contrară dispozițiilor comunitare, după cum reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile ce îi dau dreptul la restituire.
3. Mai arată recurenta că este nelegală și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 Cod proc.civila.
Iar, în măsura în care cheltuielile de judecată la care a fost obligată includ și taxa de timbru, hotărârea recurată este nelegală, instanța de fond neaplicând corect dispozițiile legii, respectiv art. 19 alin.(1) din Legea 146/1997, conform cărora "Taxele judiciare de timbru se plătesc in numerar, prin virament sau in sistem on-line, in contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale in care isi are domiciliul sau reședința ori, dupa caz, sediul fiscal debitorul taxei. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciara de timbru sunt in sarcina debitorului taxei."
Prin urmare, instanța de fond, pronunțând admiterea cererii de chemare in judecata, trebuia sa dispună restituirea taxei de timbru către reclamant, iar nu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând și taxa de timbru.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin. 9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
- Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei nu este întemeiată.
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In cauza, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București.
Faptul că, în cauză, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, nu conduce la stabilirea unei identități între aceasta din urmă și cel care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, pentru a putea fi admisă excepția invocată de recurentă.
II. Instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei A.F.P. S. 5 București obligația de restituire a taxei pe poluare, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
În acest sens, a statuat Curtea de Justiție prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., confirmată prin Hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/10 N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, după . O.U.G. nr. 50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie, fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
III. Și critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, căci, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. (1865) „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, prin admiterea cererii, pârâta a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unui litigiu finalizat prin infirmarea apărărilor emise. Pe cale de consecință, este ținută în cond. art. 274 C.pr.civ. să despăgubească partea adversă pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfășurării procesului, adică să plătească echivalentul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu litigiul purtat la Tribunalul București.
De asemenea, Curtea constată că nu sunt incidente disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, invocate de recurentă, temeiul juridic al cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de textele normative mai sus indicate, iar fundamentul constituindu-l culpa procesuală, neavând nicio relevanță în contul cărei autorități se achită taxa judiciară de timbru.
De reținut și că prin Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, singurele situații în care reclamantul are posibilitatea de a solicita restituirea lor sunt cele reglementate de art. 23: ”a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională; g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic”. Iar, restituirea, în toate cazurile, se solicită și se obține în instanță, în concordanță cu disp. art. 23 alin. 4, iar nu prin cerere adresată organului în contul căruia s-a achitat, după cum susține recurenta.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 490/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. RV/2 ex.
Jud. fond V. C.M. – Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 4924/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2920/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
