Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 222/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 222/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 11700/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Decizia civilă nr. 222

Ședința publică din 16.01.2014

Curtea constituită din:

Președinte: S. D. G.

Judecător: R. I.

Judecător: I. M. C.

Grefier: T. M.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți A. B. V., A. (Z.) C., A. (D.) G., Alixăndrescu (D.) E., A. E. A., A. (B.) M. A., A. M., A. V., B. M. S., B. (Gîrd) M. L., B. (T.) G., B. F. R., B. (C.) E., B. I. I., B. V., B. A. N., B. A. C., B. M., B. (M.) S. M., Bociagă (V.) F., B. (N.) C., B. R. R., B. (E.) C., B. (S.) Adalgiza, B. C., B. (B.) A. M., B. (C.) P., B. (B.) L., Buștă (C.) L., Buștă (S.) Anișoara, B. (D.) E., B. (B.) I. G., C. (C.) E., C. (N.) P., C. E., C. C., C. (R.) T. C., C. (C.) A., C. D. N., C. V., C. D. L., C. (G.) F., C. F., C. I., C. (C.) E., C. (T.) T., C. (C.) M., D. A., D. (I.) A., D. (C.) G., D. T., D. (C.) A., D. C., D. (C.) D. E., D. (G.) C., D. G., D. M., D. I. G., D. (E.) A., D. N. S., D. D. S., D. (P.) F., D. G. G., D. M. B., D. Nicușor, E. (G.) E., E. (V.) D. V., E. (S.) G., F. (G.) P., F. (P.) M., F. (D.) D. V., G. I. D., G. G., G. (N.) F., G. S. M., G. B., G. (țicu) C. C., G. D., G. (P.) I., G. (P.) V. L., Gologuș (A.) G., G. M. C., H. B., H. I., I. (C.) G. V., I. (N.) C., I. (E.) A., I. (G.) S., I. (Ș.) M. C., I. (J.) M., I. L. G., I. (T.) D. R., I. (I.) Doinița, I. (R.) C. V., I. (R.) M. A., I. (D.) T., J. I. Theodorian, J. (C.) M., J. (V.) S. A., K. (F.) S. E., L. (C.) V., L. M., L. (S.) D., L. G., L. (M.) D. V., M. L., M. M., M. (țîru) V., M. D. G., M. (M.) T., M. (B.) J., M. A., M. (C.) C., M. (M.) M., M. (A.) M., Mîndroe (D.) E., M. G., M. (M.) A., M. (P.) I., M. (C.) I., M. (P.) S. C., N. (G.) M., N. (O.) A., N. (E.) I., N. V., N. (M.) A., Neisprăvitu (D.) M., N. (I.) T., N. E. M., N. V. N., N. (B.) S., N. (I.) G., N. M. L., O. (A.) Steluța, O. (țapu) D., O. (V.) M., P. I., P. M., P. (Târba) D., P. C., P. (L.) Evdochia, P. (F.) M., P. (T.) M. E., P. (I.) L., P. D. V., P. M. D., P. I., P. V., P. N., P. N., P. (C.) D. V., P. V. D., P. G., Rădilă (P.) P. N., R. (S.) M., R. C., R. N. B., R. (D.) E., R. (D.) Carmentina, R. (B.) N., R. (B.) I., R. (G.) F. A., R. (T.) I. C., R. (R.) M., Ș. D. R., Ș. (U.) Monaliza, S. A., Ș. (M.) M., S. (C.) E., S. (Ș.) M. G., Ș. (N.) E. M., Ș. R. G., S. A., Șoaita (C.) C. G., S. (Ș.) S., S. (D.) C. S., S. (I.) O. V., S. (C.) E. V., S. (A.) C., S. (F.) A., S. (T.) F., Ș. (I.) M. E., Ș. A., Ș. (S.) A., S. Steluța, S. C., S. (U.) E., S. (N.) D., Szollosz M., T. (B.) N., T. P., T. D., T. (S.) G. G., T. N., T. (G.) C. C., T. (C.) F., T. (C.) C., T. V. M., T. (A.) C. G., T. (M.) R. F., T. (V.) M., T. (O.) N. I., T. C., T. G., Ț. (M.) L., Ugrinovici (S.) D., U. (R.) A. M., U. (Ș.) M., V. (D.) M., V. (B.) V., V. (C.) O., V. (P.) M. C., V. (D.) M. D., V. P., V. (S.) M., V. V. M., V. (N.) T. M., V. (M.) G., Z. R. G., toți reprezentați convențional de Cabinet de avocat S. I., împotriva sentinței civile nr.5040/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MECTS) și U. S. HARET (USH) și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MECTS), având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți, toți prin avocat S. I. cu împuternicire avocațială în dosar fond și intimata-pârâtă USH, prin avocat N. S. C. cu împuternicire avocațială la fila 252 dosar, lipsind intimatul - pârât - chemat în garanție MECTS.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții-reclamanți nu au timbrat cererea de recurs cu taxă de timbru de câte 2 lei și timbru judiciar de câte 0,15 lei astfel cum li s-a pus în vedere prin citațiile emise pentru aceste termen de judecată; că recurenții-reclamanți U. (R.) A. M. și T. (A.) C. G. au depus prin registratură la 13.12.2013 cerere de renunțare la judecata recursului; că intimata-pârâtă USH a depus întâmpinare la 30.04.2013 (în 3 exemplare), precum și înscrisuri (într-un exemplar); iar intimatul-pârât MECTS a depus întâmpinare la 29.04.2013 (în 3 exemplare), după care:

Avocatul recurenților-reclamanți timbrează cererile de recurs cu taxă de timbru în valoare de 436 lei și timbru judiciar de 33 lei, de care Curtea ia act.

Avocatul intimatei-pârâte USH depune la dosar înscrisuri.

Avocatul recurenților-reclamanți depune de asemenea înscrisuri.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Avocatul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței de fond și rejudecând cauza, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită să se aibă în vedere faptul că în 2007, data admiterii recurenților la facultățile din cadrul USH, nu existau acte normative care să facă referire la formele de învățământ așa cum ministerul și-a motivat decizia de a nu acorda avizul pentru eliberarea diplomelor pentru toți absolvenții anului 2009. Învederează și că USH a fost mandatată de către minister să desfășoare acest serviciu de utilitate publică, iar în timpul desfășurării cursurilor de către recurenți, ministerul nu i-a retras acest mandat intimatei USH. Solicită să se aibă în vedere motivele pe larg arătate în cererea de recurs.

Avocatul intimatei-pârâte USH solicită admiterea cererii de chemare în garanție pe care a formulat-o în situația în care se va admite recursul. Solicită să se aibă în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei precum și practica judiciară depusă la dosar. De asemenea, notele de nerecurare prin care ministerul îi recunoaște dreptul de a organiza studii universitare. Mai arată că a funcționat în mod public, în cadru legal, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică și nu i-a fost retras dreptul de a emite diplome de licență, drept pentru care solicită admiterea cererii de chemare în garanție. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.04.2012, sub numărul_/2/2012, reclamanții A. B. V., A. (Z.) C., A. (D.) G., Alixăndrescu (D.) E., A. E. A., A. (B.) M. A., A. M., A. V., B. M. S., B. (Gîrd) M. L., B. (T.) G., B. F. R., B. (C.) E., B. I. I., B. V., B. A. N., B. A. C., B. M., B. (M.) S. M., Bociagă (V.) F., B. (N.) C., B. R. R., B. (E.) C., B. (S.) Adalgiza, B. C., B. (B.) A. M., B. (C.) P., B. (B.) L., Buștă (C.) L., Buștă (S.) Anișoara, B. (D.) E., B. (B.) I. G., C. (C.) E., C. (N.) P., C. E., C. C., C. (R.) T. C., C. (C.) A., C. D. N., C. V., C. D. L., C. (G.) F., C. F., C. I., C. (C.) E., C. (T.) T., C. (C.) M., D. A., D. (I.) A., D. (C.) G., D. T., D. (C.) A., D. C., D. (C.) D. E., D. (G.) C., D. G., D. M., D. I. G., D. (E.) A., D. N. S., D. D. S., D. (P.) F., D. G. G., D. M. B., D. Nicușor, E. (G.) E., E. (V.) D. V., E. (S.) G., F. (G.) P., F. (P.) M., F. (D.) D. V., G. I. D., G. G., G. (N.) F., G. S. M., G. B., G. (țicu) C. C., G. D., G. (P.) I., G. (P.) V. L., Gologuș (A.) G., G. M. C., H. B., H. I., I. (C.) G. V., I. (N.) C., I. (E.) A., I. (G.) S., I. (Ș.) M. C., I. (J.) M., I. L. G., I. (T.) D. R., I. (I.) Doinița, I. (R.) C. V., I. (R.) M. A., I. (D.) T., J. I. Theodorian, J. (C.) M., J. (V.) S. A., K. (F.) S. E., L. (C.) V., L. M., L. (S.) D., L. G., L. (M.) D. V., M. L., M. M., M. (țîru) V., M. D. G., M. (M.) T., M. (B.) J., M. A., M. (C.) C., M. (M.) M., M. (A.) M., Mîndroe (D.) E., M. G., M. (M.) A., M. (P.) I., M. (C.) I., M. (P.) S. C., N. (G.) M., N. (O.) A., N. (E.) I., N. V., N. (M.) A., Neisprăvitu (D.) M., N. (I.) T., N. E. M., N. V. N., N. (B.) S., N. (I.) G., N. M. L., O. (A.) Steluța, O. (țapu) D., O. (V.) M., P. I., P. M., P. (Târba) D., P. C., P. (L.) Evdochia, P. (F.) M., P. (T.) M. E., P. (I.) L., P. D. V., P. M. D., P. I., P. V., P. N., P. N., P. (C.) D. V., P. V. D., P. G., Rădilă (P.) P. N., R. (S.) M., R. C., R. N. B., R. (D.) E., R. (D.) Carmentina, R. (B.) N., R. (B.) I., R. (G.) F. A., R. (T.) I. C., R. (R.) M., Ș. D. R., Ș. (U.) Monaliza, S. A., Ș. (M.) M., S. (C.) E., S. (Ș.) M. G., Ș. (N.) E. M., Ș. R. G., S. A., Șoaita (C.) C. G., S. (Ș.) S., S. (D.) C. S., S. (I.) O. V., S. (C.) E. V., S. (A.) C., S. (F.) A., S. (T.) F., Ș. (I.) M. E., Ș. A., Ș. (S.) A., S. Steluța, S. C., S. (U.) E., S. (N.) D., Szollosz M., T. (B.) N., T. P., T. D., T. (S.) G. G., T. N., T. (G.) C. C., T. (C.) F., T. (C.) C., T. V. M., T. (A.) C. G., T. (M.) R. F., T. (V.) M., T. (O.) N. I., T. C., T. G., Ț. (M.) L., Ugrinovici (S.) D., U. (R.) A. M., U. (Ș.) M., V. (D.) M., V. (B.) V., V. (C.) O., V. (P.) M. C., V. (D.) M. D., V. P., V. (S.) M., V. V. M., V. (N.) T. M., V. (M.) G., Z. R. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) și U. „S. Haret” București (USH), obligarea acestora la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență și, respectiv, la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea penalităților de 500 de lei/zi.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei U. „S. Haret” la plata daunelor materiale în valoare de 2.000 de euro, echivalent al sumei de 8.400 de lei, și la plata daunelor morale în valoare de 2.000 de euro, echivalent al sumei de 8.400 de lei, pentru fiecare reclamant.

Prin sentința civilă nr. 5040/07.12.2012, Tribunalul București – Secția a IX a C. a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca inadmisibilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut:

„

6. Starea de fapt

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că reclamanții au absolvit în anul 2009 cursurile mai multor facultăți din cadrul Universității „S. Haret”, studii universitare de licență, în sistem Bologna, conform adeverințelor depuse la dosarul cauzei.

Reclamanții au urmat forma de învățământ ID sau FR la una din următoarele facultăți:

- Educație fizică și sport (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 10);

- D. și administrație publică (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct.5)

- Geografie si geografia turismului (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 2)

- Management (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 7)

- Management financiar contabil (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 7)

- Matematică și informatică (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 1)

- Muzică (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 8)

- Psihologie (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 6)

- Psihologie pedagogie (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 6)

- Relații internaționale și studii europene (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 6)

- Sociologie psihologie (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 6)

- Științe juridice și administrative (H.G. nr. 1175/2006, Anexa, lista A, pct. 6)

Reclamanții au indicat actul normativ care reglementează organizarea studiilor universitare de licență și lista domeniilor și specializărilor din cadrul acestora, însă care are rol numai de nomenclator al acestor specializări, fără a recunoaște tuturor universităților dreptul de a organiza astfel de cursuri. Pentru organizarea cursurilor este necesară parcurgerea procedurii de acreditare sau autorizare provizorie pentru învățământ, așa cum se va arăta în paragrafele ce vor urma.

Ulterior promovării examenului de licență, reclamanților li s-au emis de către Universitate adeverințele anterior menționate. Aceste înscrisuri sunt însușite exclusiv de conducerea universității și de cea a facultății absolvite, reproducându-se, totodată, în cuprinsul unora dintre acestea dispozițiile art. 60 alin. 1 și 3 din Legea nr. 84/1995 republicată.

Expirând perioada de valabilitate a respectivelor adeverințe, reclamanții s-au adresat Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență.

Pârâta a afirmat, în esență, că nu a eliberat diplomele de licență din cauza faptului că cererea de trimitere de formulare de diplomă nu a fost onorată de reprezentanții MECTS decât parțial. S-a adăugat că, în ciuda demersurilor constante ale Universității cât și a întâlnirilor repetate ale reprezentanților acesteia cu structurile abilitate ale MECTS, până la acea dată, instituția de învățământ nu a intrat în posesia unui număr suficient de formulare de diplomă de licență.

Din înscrisurile depuse la dosar de către Universitate (f.570-581) reiese faptul că, în temeiul art. 7 din Ordinul 2284/2007, MECTS a avizat în parte cererea Universității de aprobare a tipăririi formularelor de diplomă de licență, respectiv numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.

Sub acest aspect, tribunalul constată că U. „S. Haret” a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, arătându-și disponibilitatea pentru emiterea diplomelor de licență către reclamanți, în condițiile eliberării de către chematul în garanție a tipizatelor necesare. De asemenea, reclamanții înșiși au sesizat de la bun început instanța de judecată cu o cerere îndreptată împotriva Ministerului.

Tribunalul mai reține că se confundă argumentele invocate de către reclamanți și de către pârâtă împotriva aceluiași pârât-chemat în garanție, problema de drept fiind în esență dacă absolvenții cursurilor facultăților enumerate anterior ale Universității S. Haret, forma de învățământ ID sau FR, sunt îndreptățiți la obținerea unei diplome de licență potrivit legii și, corelativ acestui drept, dacă există obligația Ministerului de a aproba tipărirea diplomelor și a le pune la dispoziția Universității în vederea completării.

În aceste condiții, tribunalul reține că soluționarea litigiului presupune analiza pe fond a tuturor capetelor de cerere, principale sau incidentale.

În acest context, tribunalul urmează a aprecia ca nefondată apărarea de fond a MECTS referitoare la pretinsa „lipsă de obiect” a cererii îndreptate împotriva sa, pentru motivul că cererile de avizare ar fi fost aprobate. În acest sens, tribunalul nu poate reține că M. ar fi avizat cererile Universității în totalitate, atâta timp cât din cuprinsul adreselor din dosar reiese cu claritate că necesarul propus spre aprobare a fost admis doar în parte (10.325 diplome din 27.000 solicitate, f.582).

Având în vedere că procedura prevăzută de Ordinul nr. 2284/2007 se desfășoară doar între instituțiile de învățământ superior, MECTS și Romdidac S.A., tribunalul reține, din lecturarea Ordinului anterior menționat, că acesta stabilește drepturi și obligații între instituțiile de învățământ superior, MECTS și societatea desemnată să tipărească efectiv formularele tipizate, prin raportare la întreg necesarul de astfel de diplome, furnizat de instituția de învățământ.

Conform art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007: „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.” Formularele actelor de studii, astfel tipărite, se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ.

Față de particularitățile prezentei cauze, respectiv față de motivul esențial, invocat de Universitate, pentru a justifica neemiterea diplomelor de absolvire ale reclamanților, tribunalul apreciază că în stabilirea calității procesuale a acestora din urmă trebuie plecat de la interesul, folosul practic urmărit de acesta în prezenta acțiune.

În fapt, reclamanții au urmărit în primul rând obținerea unei diplome și a suplimentului acesteia, ca urmare a studiilor universitare urmate la U. „S. Haret” și absolvite în anul 2009. Capătul de cerere formulat în contradictoriu cu MECTS nu face decât să asigure o efectivă punere în executare a primului capăt de cerere îndreptat împotriva instituției de învățământ, în ipoteza în care acesta din urmă ar fi admis. Practic, cele două obligații a căror realizare se solicită prin prezenta acțiune, respectiv emiterea diplomei de către U. „S. Haret” și aprobarea tipăririi formularului tipizat al diplomei de către MECTS, sunt indisolubil legate. În absența îndeplinirii de către MECTS a obligațiilor sale referitore la tipărirea diplomei, reclamanții nici nu ar putea să justifice în prezentul cadru procesual un pretins refuz nejustificat al universității de a le emite efectiv actul de studii.

Mai mult, tribunalul reține că reclamanții solicită exclusiv aprobarea tipăririi tipizatului pentru propriile diplome, și nu îndeplinirea obligațiilor MECTS pentru întreg necesarul comunicat de Universitate.

Mai reține instanța că atitudinea omisivă a MECTS are o înrâurire directă asupra reclamanților, aceștia fiind primii vătămați de un potențial refuz nejustificat al autorității de a aviza tipărirea. Or, față de această situație, reclamanților trebuie să li se recunoască dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o acțiune împotriva persoanei responsabile de îndeplinirea procedurii de avizare a tipăririi actelor de studii.

Dispozițiile Ordinului nr. 2284/2007 nu limitează în mod explicit sau implicit titularii dreptului la acțiune având ca obiect obligarea MECTS la aprobarea tipăririi unui anumit document, respectiv cel destinat reclamantului. În aceste circumstanțe, tribunalul apreciază că reclamanții, având un interes legitim în solicitarea MECTS de a aproba tipărirea formularului tipizat pentru propriile diplome, justifică și calitatea procesuală de a formula o asemenea cerere.

7. Asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare

Potrivit art. 137 alin.1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată din oficiu.

Conform dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe care se întemeiază cererea reclamantei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională prin care instanța de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenței acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar mai ales a necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 face referire, în mod expres, la „actul administrativ”, iar nu la orice operațiune administrativă. De asemenea, prin impunerea condiției de a sesiza cu o plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică emitentă a actului sau autoritatea ierarhic superioară, rezultă că procedura de suspendare nu privește actele administrative asimilate (refuz nejustificat de soluționare a cererii), rațiunea evidentă fiind aceea că în cazul acestora nu se poate vorbi despre caracterul executoriu.

Actele administrative care se bucură de executorialitate, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, reprezintă acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Or, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere (exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane) sau nesoluționarea în termen a cererii (refuz tacit), deși sunt asimilate actelor administrative (art. 2 alin. 1 lit. i și art. 2 alin. 2 din aceeași lege), nu fac obiectul procedurii de suspendare prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu sunt susceptibile de a fi puse în executare.

De asemenea, eliberarea unei diplome și recunoașterea unui drept nu pot fi considerate măsuri excepționale prin care instanța de judecată să înlăture provizoriu efectele unui act administrativ, ci ar reprezenta însăși obligarea autorității publice la emiterea unor acte administrative cu valabilitate limitată, ceea ce excede procedurii sumare a suspendării executării, motiv pentru care, în aplicarea art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și cu respectarea principiului disponibilității, instanța va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și va respinge cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă.

8. Asupra fondului cererii principale

În analiza îndreptățirii reclamanților la emiterea diplomelor de licență, tribunalul pleacă de la prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2284/2007 care dispune în sensul că „instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".

Astfel, U. „S. Haret” nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie.

În acest sens, Tribunalul reține că această universitate a fost înființată prin Legea nr. 443/2002. Conform art. 2 din lege ”instituția se înființează cu următoarele facultăți și specializări acreditate: […] c) facultatea de drept, specializarea drept, cu predare în limba română.”

Pentru forma de învățământ ID sau FR, la data înmatriculării reclamanților, această unitate nu avea o acreditare specială, acesta fiind și motivul pentru care în unele dintre adeverințele eliberate reclamanților, unitatea a simțit nevoia de a cita prevederile art. 60 din Legea nr. 84/1995. În esență, U. apreciază că este îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile, în forma ID sau FR, pentru simplul motiv că instituția deja avea o acreditare pentru această specializare, în forma de învățământ la zi.

Tribunalul nu poate îmbrățișa acest punct de vedere, el fiind într-o flagrantă și vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ, precum și cu spiritul în care trebuie să fie interpretată legislația care reglementează asigurarea calității educației.

Astfel, prin raportare la legislația în vigoare la momentul la care reclamanții a început studiile la această unitate de învățământ, se remarcă faptul că potrivit art. 60 din Legea nr. 84/1995 republicată și modificată: „Activitatea didactic[ se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusă si la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.

Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ: „Sunt abilitate sa organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată”.

Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.

Norma prevăzută la art. 60 alin 1 din Legea învățământului în vigoare la data la care reclamanții au început studiile nu poate fi interpretată în sensul dorit de Universitate, respectiv în sensul că, odată dobândită acreditarea pentru forma de învățământ la zi, automat, instituția putea, pentru aceeași specializare, să organizeze și forma de învățământ ID sau FR.

Nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză, pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare academică.

În opinia tribunalului, articolul 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 poate fi interpretat în sensul că oferă o vocație, o posibilitate, pentru universitățile acreditate pentru o specializare, la zi, de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă. Ceea ce legiuitorul a dorit să exprime în acest text legal este faptul că nu ar putea fi conceput ca o instituție care nu are acreditare sau autorizare provizorie pentru o formă de învățământ la zi să poată organiza, pentru aceeași specializare, învățământ FR sau ID.

Sub nicio formă această dispoziție legală nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui întreg proces de evaluare academică, astfel cum este el prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993 și de O.U.G. nr. 75/2005.

În argumentarea acestui punct de vedere, tribunalul mai are în vedere și dispozițiile art. 29 alin. 1 din O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, în conformitate cu care „orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii” și ale art. 29 alin. 3 din același act potrivit cărora „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”.

Coroborând dispozițiile art. 3, art. 17 din H.G. nr. 1011/2011, prevederile art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 3, art. 4 din O.U.G. nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.

Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.

La data înscrierii reclamanților în anul I de studiu era în vigoare H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, hotărâre modificată în anexele 1 – 3 prin HG nr. 1609/2004 și HG nr. 916/2005, potrivit cărora facultățile și specializările urmate de reclamanți în cadrul Universității S. Haret, au fost autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ „ZI”, însă nu pentru forma de învățământ urmată efectiv de aceștia – ID sau FR corespunzătoare fiecărui reclamant (a se vedea anexa II, pct. 14 din H.G. nr. 410/2002 și pct. 6 din H.G. nr. 1609/2004).

Nici analiza dispozițiilor pertinente din H.G. nr. 693/2003, H.G. nr. 1082/2003, H.G. nr. 940/2004, H.G. nr. 1175/2006, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 nu conduce la o altă concluzie.

Atât legea învățământului în vigoare la data faptelor, cât și legea de înființare a Universității „S. Haret” anterior menționată, arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de MECTS, în temeiul cererii și al dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție. Prin urmare, în lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare, nu se poate recunoaște dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.

Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune parcurgerea mai multor etape, autorizarea unor forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din O.U.G. nr. 75/2005.

La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale).

Este cert faptul că autorizarea specializării, forma de învățământ la zi nu este suficientă pentru exercitarea acesteia prin forma ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ (a se vedea art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005). Mai mult, pentru forma de învățământ ID sau FR legea consacră cerințe suplimentare (a se vedea dispozițiile capitolului II din H.G. nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.

U. „S. Haret” nu a depus vreo dovadă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID sau FR, corespunzător facultăților și specializărilor reclamanților, și nici că s-a supus unei evaluări conform O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001.

În consecință, reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii.

Prin urmare, aceștia nu sunt îndreptățiți a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., potrivit art. 32 alin 2 din O.U.G. nr. 75/2005, nu este îndreptățită să emită astfel de acte.

Conform Regulamentului, actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.

Fără îndoială, aceste acte sunt acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, respectarea principiului legalității impunându-se în cazul lor, ca în situația oricărui alt act administrativ.

Or, învestită cu o cerere având ca obiect tocmai obligarea unei instituții la emiterea sa, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale, ci trebuie să cerceteze dacă într-adevăr reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act și dacă pârâta este „competentă” să îl elibereze. Instanța nu ar putea obliga U. la emiterea actului decât dacă ar constata îndeplinite toate cerințele prealabile eliberării sale, respectiv parcurgerea de către reclamant a unei forme de învățământ acreditate, recunoscute de către autoritățile statului ca făcând parte din sistemul național de învățământ.

Simplul fapt că U. a emis reclamanților o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către aceasta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul acesteia, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2 din Ordinului nr. 2284/2007 actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.

Conform art. 2 alin 2 din Ordinul 2284/2007 doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.

Adeverința care se află în posesia reclamanților nu este un act de studii, este un act eliberat prin voința unilaterală a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, putând naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său. Această adeverință nu poate naște drepturi pe care actul principal, la baza căruia teoretic ar trebui să stea, nu le poate naște, așa cum s-a menționat anterior. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între studenți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.

Pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale, în cazul în care s-ar invoca o nulitate în baza acestor pretinse manopere dolosive, și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MECTS, obligația de emitere a unui act de studii.

Din simplul fapt că legea stabilește un termen de valabilitate redus al acestei adeverințe, respectiv maxim 12 luni (art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007) se poate deduce că operațiunea ulterioară de emitere a diplomei, nu a fost concepută de legiuitor drept o operațiune automată și care să aibă sensul unei simple confirmări a conținutului și efectelor juridice ale adeverinței. Prin urmare, între perioada emiterii adeverinței și cea a emiterii diplomei, însușite de MECTS, autoritățile statului sunt obligate să efectueze verificări, inclusiv referitoare la forma de învățământ parcursă de titular.

Nici necontestarea pe cale principală a acestei adeverințe nu poate duce la concluzia că reclamanții ar fi îndreptățiți la emiterea unei diplome, având în vedere că instanța poate face aprecieri referitoare la legalitatea acestui act, pe cale incidentală, neputând ignora efectele reale pe care un astfel de act le poate în mod obiectiv să le producă.

Deși instanța nu a fost investită cu o cerere expresă privind legalitatea acreditării formelor de învățământ derulate de U. „S. Haret”, acest fapt nu poate să nu facă obiectul unei cercetări incidentale, în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare presupune cu necesitate verificarea formei de învățământ parcurse de acesta. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse.

S-a mai susținut că lipsa de reacție a MECTS, în sensul efectuării de verificări din oficiu cu privire la activitatea desfășurată de U. „S. Haret”, ar reprezenta un fel de aprobare tacită a modalității în care această instituție a înțeles să aplice dispozițiile art. 60 de Legea învățământului. Din punctul de vedere al instanței, neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea MECTS, care ar fi dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ, nu este de natură a înlătura concluzia potrivit căreia reclamanții a urmat o formă neacreditată de învățământ.

Nu au fost administrate probe în prezenta cauză din care să reiasă faptul că omisiunea acestui Minister de a controla U. ar putea fi interpretată în sensul unei aprobări tacite a legalității actelor întreprinse de Universitate sau, mai mult, drept o complicitate la inducerea în eroare a studenților.

Existența unor precedente judiciare (ce ar putea fi considerate izolate, față de numărul mare al absolvenților Universității aflați într-o situație similară cu a reclamanților) nu poate determina instanța să adopte aceeași soluție, deoarece acestea nu au caracter obligatoriu și argumentele cuprinse în deciziile de speță sunt contrazise de considerentele expuse anterior. Totodată, în dreptul intern există un remediu pentru jurisprudența neunitară, reprezentat de recursul în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 329 și urm. C.pr.civ.

Analizând prezenta acțiune din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că în temeiul art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție (la semnarea căruia România a formulat o rezervă cu privire la finanțarea învățământului privat), statele membre nu sunt obligate la organizarea unui anumit tip de învățământ, cu atât mai puțin la recunoașterea unor forme private de învățământ. Formularea negativă a articolului indicat anterior se interpretează în sensul că statele au mai degrabă o obligație negativă, și nu una pozitivă, aceea de a pune la dispoziția persoanelor un anumit tip de învățământ.

În esență, sub articolul anterior menționat, statele au obligația de a nu îngrădi accesul persoanelor la formele de învățământ deja existente, in condițiile deja prescrise de lege. Prin însăși natura sa, acest drept este supus unei reglementări naționale, în această materie, statelor recunoscându-li-se o mare marjă de apreciere (a se vedea cauzele Affaire «relative à certains aspects du régime linguistique de l’enseignement en Belgique» c. Belgiei și Adnan Karaismailoğlu c. Turciei).

Or, in speța, statul nu a recunoscut niciodată forma de învățământ aleasă de reclamantă, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul să recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cât forma de învățământ parcursă nu este ea însăși recunoscută.

Nimic nu îi împiedica pe reclamanți să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, respectiv ID sau FR, la o unitate care beneficia de acreditare.

Pentru toate considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1 Legea nr. 554/2004 instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând că U. „S. Haret” nu era autorizată să organizeze pentru specializarea urmată de reclamanți cursuri de învățământ la distanță, așa încât refuzul de eliberare a actelor solicitate nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat.

9. Asupra cererii de chemare în garanție

În ceea ce privește cererea reclamanților, dar și a pârâtei, de obligare a pârâtului-chemat în garanție MECTS la aprobarea tipăririi tipizatului, pentru aceleași motive, tribunalul o apreciază ca nefondată.

MECTS are obligația aprobării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii. Corespunzător, U. „S. Haret” are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.

Cu alte cuvinte, în măsura în care U. „S. Haret” nu era acreditată/autorizată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamanți, forma de învățământ ID sau FR, după caz, iar la momentul încheierii contractului cu reclamanții aceasta nu le putea elibera acestuia în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent.

MECTS nu poate fi obligat la recunoașterea implicită a unei astfel de diplome emise de o facultate neacreditată/neautorizată ori la aprobarea tipăririi tipizatelor pentru diplome sau la desemnarea unității de specialitate în acest sens și înaintarea tipizatelor către pârâta U. „S. Haret”.

Reclamanții nu se pot prevala de o eroare comună, deoarece o condiție esențială ar fi să lipsească orice culpă din partea persoanei care o invocă. Or, reclamanții nu pot invoca necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem) și nu pot obliga M. să recunoască un proces de învățământ desfășurat cu nesocotirea legii, pentru simplul fapt că U. ar fi ascuns studenților realitatea juridică.

De altfel, obținerea de către facultate a unor tipizate pentru studenți nu poate legitima continuarea unei astfel de practici din momentul în care neregulile sunt constatate de către organele abilitate. Din adresele depuse la dosarul cauzei rezultă că U. indica generic natura diplomelor de licență, fără a fi defalcat numărul total în funcție de facultăți, specializări și forme de învățământ.

Este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza procesul de învățământ în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu pot fi imputate altor subiecte de drept.

Examinând incidența dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000 în cauza dedusă judecății, tribunalul reține că, în plan național, în sensul dispozițiilor ordonanței menționate, discriminarea poate fi invocată, numai în raport de anumite situații identice, similare, sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare.

Prin actul normativ menționat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate și nediscriminare stabilite de Constituția României, precum și de către documentele internaționale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispoziție prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii și repararea prejudiciului cauzat.

Tribunalul constată că O.G. nr. 137/2000 reprezintă transpunerea în plan național a Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane și a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și a constatat că prin Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor se recunoaște importanța combaterii discriminărilor sub toate formele sale.

Astfel, în preambulul directivelor menționate, Consiliul Uniunii Europene a arătat că locul de muncă si funcția constituie elemente esențiale care creează premisele garantării egalității șanselor și contribuie într-o mare măsură la deplina participare a cetățenilor la viața economică, culturală și socială, precum și la dezvoltarea socială.

Văzând și art. 4 alin. 1 din Directiva 2000/78/CE, se constată că, fără a se aduce o atingere principiului egalității, care reprezintă absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazată pe criteriile prevăzute de lege, statele membre pot să prevadă un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul din motivele menționate la art. 1 și fără a constitui o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială si determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională.

Or, în cauza de față nu suntem în prezența unei situații de discriminare a reclamanților în raport cu absolvenții aceleiași facultăți din cadrul Universității „S. Haret”, care au promovat examenul de licență sesiunea iulie 2009, în care să fie prezentate două situații comparabile și care au primit un tratament diferit, deoarece diferența specifică este dată de existența sau inexistența acreditării sau a autorizării provizorii pentru diverse specializări și forme de învățământ.

Conform jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte, cum este cazul de față.

Prin urmare, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, la domeniul și instituțiile reglementate prin normele legale în discuție, având în vedere și argumentele anterior arătate, o discriminare a reclamanților, în sensul art. 14 din Convenție, nu poate fi reținută.

Statul român și-a asumat în cadrul Uniunii Europene anumite obligații în legătură cu asigurarea unui nivel calitativ al învățământului superior, în condițiile în care în spațiul european se aplică, spre exemplu, art. 45 TFUE (fost art. 39 TCE), Directiva nr. 89/48 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor din învățământul superior sau Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale.

Astfel, în dreptul intern a fost adoptată Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referință și lista indicatorilor de performanță a Agenției Române de asigurare a Calității în Învățământul Superior, prin H.G. nr. 1418/2006, care prevede standardele de autorizare și acreditare a instituțiilor de învățământ superior și a programelor de studii universitare de licență.

Înscrierea ARACIS în registrul european ENQA (the European Association for Quality Assurance in Higher Education) nu are relevanță, deoarece procesul intern trebuia urmat independent de formalitățile ulterioare prevăzute de sistemul Tratatului de la Bologna. Astfel, fiind vorba despre o legislație în vigoare, cu aplicare imediată și necondiționată, universitățile trebuiau să o respecte în vederea acreditării sau autorizării provizorii.

Nu se poate reține o aprobare tacită din partea MECTS a activității Universității în condițiile în care evaluarea externă a calității academice potrivit H.G. nr. 1418/2006 începe prin etapa elaborării raportului de autoevaluare a calității de către furnizor sau instituție (a se vedea Schema nr. 1 și Tabelul nr. 1 din Metodologie privind criteriile, standardele și indicatorii de performanță pentru asigurarea calității și acreditare). Or, din probele administrate nu rezultă că pârâta U. „S. Haret” ar fi parcurs toate aceste etape pentru forma de învățământ ID sau FR, care să determine o concluzie de recunoaștere „tacită” din partea MECTS, chiar și în lipsa unui act formal de autorizare / acreditare. În lipsa sesizării MECTS cu un raport de autoevaluare, nu se poate pretinde că autoritatea publică ar fi putut urma etapa subsecventă a analizei acestui raport, a vizitării instituției de către evaluatori și a adoptării unei concluzii materializate într-un act administrativ.

În aceste condiții, tribunalul reține că este inacceptabilă susținerea că trebuie eliberate diplome de licență tuturor absolvenților cursurilor organizate de Universitate, din moment ce aceștia au avut posibilitatea verificării condițiilor legale încă din momentul admiterii, iar un astfel de precedent ar produce efecte extrem de grave în cazul în care pentru toate formele de învățământ organizate de furnizori neacreditați ar fi obligatorie aprobarea de către MECTS a diplomelor de licență pentru pretinsa neobservare a încălcării dispozițiilor legale pe parcursul desfășurării cursurilor.

Pentru considerentele expuse, chematul în garanție MECTS nu poate fi obligat să recunoască studiile dacă acestea nu au fost organizate și absolvite conform prevederilor legale, iar pârâta U. „S. Haret" nu poate fi autorizată să emită în favoarea reclamanților diploma de licență dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmată nu au fost autorizate/acreditate, considerente care coroborate conduc, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, la respingerea atât a cererii principale, cât și a cererii de chemare în garanție, urmare a soluției adoptate în privința acțiunii introductive.

10. Asupra cererilor accesorii (subsidiare)

În ceea ce privește daunele materiale și morale pretinse de reclamanți, tribunalul constată că aceștia și-au fondat cererea pe o pretinsă „anulare a diplomelor de licență”, invocând principiul retroactivității efectelor nulității și al restabilirii situațiilor anterioare. Or, tribunalul a stabilit anterior că acțiunea de față nu are ca obiect anularea niciunui act juridic, ci numai verificarea condițiilor legale pentru emiterea diplomelor de licență. D. fiind că nu s-a dispus o atare soluție, de anulare a vreunui act administrativ, lipsește fundamentul pretențiilor reclamanților, nefiind caz de „restabilire a situației anterioare”.

„

Împotriva sentinței civile nr.5040/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția A IX-a C. au declarat recurs reclamanții A. B. V., A. (Z.) C. ș.a., toți reprezentanți de Avocat S. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și rejudecând cauza în fond, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenții – reclamanți

„RECURS

împotriva sentinței civile nr. 5040 din data de 07.12.2012 a Tribunalului București, secția C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr._, părți intimate fiind M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului (numită în continuare MECTS), cu sediul în București, .-30, sector 1,_, și U. S. Haret (numită în continuare USH), cu sediul principal în București, .. 13, sector 3, pe care:

1. Vă rugăm să îl admiteți, să casați hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond să admiteți acțiunea așa cum a fost formulată.

Motive:

în fapt, prin cererea de chemare în judecată am solicitat ca M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului să își dea acordul pentru emiterea diplomelor de licență astfel încât U. S. Haret (numită în continuare USH) să ne poată elibera diplomele de licență, și să ne recunoască diplomele de licență (deci implicit și titlul de licențiat), iar pârâtei USH i-am solicitat să ne elibereze diplomele de licență, în subsidiar am solicitat despăgubiri materiale și morale.

În motivarea acțiunii, în principal am invocat teoria validității aparenței în drept și anume principiul mandatului aparent ca fiind corect aplicabil în speța de față. Noi ca și absolvenți, am contractat cu USH, care a primit mandat din partea MECTS să desfășoare proces de învățământ, mandat pe care MECTS consideră că nu i l-a încredințat, dar nici nu a întreprins nici o măsură pentru a-l retrage. în aceste condiții, noi considerăm că avem calitatea de terți care contractează cu un mandatar aparent deoarece USH ne-a convins că are dreptul să desfășoare învățământ la distanță (ID) și cu frecvență redusă (FR).

Tot în motivarea cererii noastre am învederat și faptul că în anul înscrierii noastre la facultăți, în nici un act normativ nu se făcea referire la programe sau forme de învățământ pe care USH să nu aibă dreptul să le organizeze, ci doar la specializări.

MECTS a invocat în întâmpinare că specializările absolvite de noi la formele de învățământ ID și FR, nu erau acreditate potrivit legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând că USH nu era acreditată pentru specializările urmate de noi, la forma de învățământ ID sau FR, nici la data la care am început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât consideră că nu ni se poate elibera în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.

Absolvenții acestei universități nu pot fi victimele lipsei de acreditare. Teoria aparenței în drept este o instituție general admisă în practica și doctrina juridică din țara noastră și nu numai.

MECTS trebuie să i-a măsurile necesare astfel încât toate instituțiile de învățământ superior, de stat sau particulare, să desfășoare procesul de învățământ cu îndeplinirea cerințelor legale, astfel încât admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la data înscrierii, dar și pe parcursul anilor de studiu, să asigure legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare și fără ca acestea, prin acte normative și decizii ulterioare, să fie invalidate retroactiv.

Ideea de aparență producătoare de efecte juridice - teoria aparenței - poate fi definită ca teoria ce constă în a recunoaște eficacitate juridică unor acte care nu sunt pe deplin conforme condițiilor strict juridice și care, din acest motiv, ar trebui să fie nule, dar sunt încheiate cu bună-credință și cu prudență sporită.

Dată fiind dinamica relațiilor interumane, prin intermediul dreptului trebuie să se găsească mijloacele și instrumentele necesare fluidizării raporturilor juridice dintre subiecții de drept. Securitatea juridică absolută este într-adevăr, doar un deziderat, dar trebuie asigurat un echilibru între securitatea statică, ce protejează interesele titularilor drepturilor, și cea dinamică, ce privește interesele dobânditorilor de drepturi.

Textele legale nu precizează elementele constitutive ale teoriei aparenței, astfel încât aceasta rămâne o creație jurisprudențială. Este importantă claritatea condițiilor de aplicare a teoriei aparenței, dat fiind rolul său în reducerea insecurității juridice ce se insinuează uneori în dreptul civil în general și în materia contractelor în special.

În încercarea de fundamentare teoretică, se folosesc expresii ca „eroare comună", „eroare legitimă", „credință legitimă" (a se vedea dreptul francez), acestea conducând spre ideea de bună-credință. Existența bunei-credințe din partea terților este necesară și suficientă în jocul aparenței. La croyance legitime - credința legitimă - a terților înșelați de situația aparentă pare a fi, conform doctrinei franceze, criteriul unic de angajare a mecanismului aparenței.

În ceea ce privește raporturile juridice în care una dintre părți este un profesionist (în sensul de persoană care desfășoară o activitate specifică, cu caracter de repetitivitate și în mod organizat), iar cealaltă parte este o persoană fizică care apelează la serviciile acesteia, obligațiile de diligentă ale profesionistului sunt cele sporite, iar nu cele ale celui care apelează la serviciile sale.

O conduită prudentă și dovedirea inevitabilității erorii în care se află subiectul de drept pot convinge instanța de judecată să aplice regula error communis facit ius sau să acorde considerare juridică unei aparențe neconsacrate încă în planul reglementărilor juridice.

Adagiul error communis facit ius își are o istorie îndelungată pe parcursul căreia teoria aparenței joacă un rol primordial. Geneza teoriei aparenței trebuie căutată în dreptul roman, mai exact într-un text din Digeste aparținând lui Ulpianus în care se relatează cazul unui sclav, Barbaries Philippus, care, după ce a fugit de la stăpânul său a reușit nu doar să creeze aparența cu privire la calitatea sa de om liber, ci chiarsă obțină funcția de pretor. Ulterior, descoperindu-se adevărata sa condiție de sclav s-a pus problema desființării sau menținerii actelor săvârșite de acesta în calitate de pretor. Soluția adoptată a fost cea a considerării ca valabile a acestor acte, apreciindu-se că este cea mai umană și mai echitabilă posibilă (hoc enim humanius est).

Cristalizarea acestei idei în celebrul adagiu error communis facit ius nu îi aparține lui Ulpian, ci lui Accursius, unul din glosatorii Școlii de la Bologna din Evul Mediu. Un alt glosator (Bartolus) a concentrat textul lui Ulpian într-un adagiu asemănător: error populi pro veritate habetur; ut hic .>

Justificarea dată de Ulpian a fost considerată ca temeinică, profundă, adevărată, încât cu secole mai târziu, cu ocazia unor celebre afaceri judiciare, cunoscute sub numele de căsătoriile din Montrouge și Bretagne, jurisprudența franceză a îmbrățișat acest mod de a gândi problema și, ca atare, aceeași soluție (este vorba despre căsătoriile încheiate de către funcționari/consilieri municipali, care nu aveau calitatea de ofițeri de stare civilă).

În literatura noastră juridică, autorul I. D. a observat că teoria aparenței, de sorginte pretoriană și prezentând, în opinia unora, un puternic caracter „subsidiar" pentru situațiile în care instanțele nu au putut invoca un alt fundament pentru soluțiile lor, teoria aparenței și-a extins aplicarea în toate domeniile dreptului. Astfel, teoria a fost aplicată în „cazul unui creditor aparent, al unui mandatar aparent, al unui moștenitor aparent, ai simulației, ai posesiunii, al unei societăți fictive, al transferului unor titluri nominative, al funcționarului de fapt", precum și în legătură cu „capacitatea aparentă, căsătoria aparentă, domiciliul aparent, calitatea aparentă de comerciant, asociatul aparent, societatea aparentă".

Literatura juridică și practica judecătorească contemporană admit teoria funcționarului public aparent, a moștenitorului aparent, a creditorului aparent, a proprietarului aparent și a mandatarului aparent.

Doctrina și jurisprudența susțin astăzi în unanimitate, că buna-credință se prezumă indiferent de materia în care se pune problema acesteia. Suntem, deci, în prezența unui principiu general al dreptului civil al cărui conținut este dat de faptul că buna-credință este întotdeauna prezumată și ocrotită în raporturile juridice civile. Astfel, buna-credință apare ca o condiție determinantă în recunoașterea efectelor juridice pe care aparența le produce în anumite situații concrete.

A cere unui subiect de drept angajat într-un raport juridic civil concret să-și probeze ab initio buna sa credință, este ca și cum s-ar pretinde în raporturile de drept penal să-și probeze nevinovăția, înainte de a avea o dovadă de vinovăție.

Absolvenții la data înscrierii la facultăți, au fost de bună credință astfel încât au contractat cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul USH are dreptul să organizeze învățământ la distanță și cu frecvență redusă. Mai mult decât atât, ei s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu toate că în cazul mandatului aparent, practica judiciară și doctrina juridică admit că nu este nevoie de o asemenea eroare .

Având în vedere că U. S. Haret este cea mai cunoscută universitate privată la nivel național, beneficiază de o publicitate foarte mare (are chiar și un post propriu de televiziune) și nu în ultimul rând deține niște sedii foarte impunătoare, sediul principal fiind situat chiar în centrul capitalei în zona Piața Universității, considerăm că în această eroare se poate cădea foarte ușor.

Scuza mandantului MECTS, că s-au promulgat de către executiv niște hotărâri de guvern care erau atât de ambigue si fără să facă nici una referire la formele de învățământ ID și FR, ci doar la specializări, considerăm că nu este suficientă pentru a ne considera pe noi absolvenții că dacă eram mai vigilenți, am fi reușit să observăm că USH nu era în legalitate.

La data înscrierii noastre la facultăți erau în vigoare în anul 2006, OMECT 3404/2006, HG 1175/2006 și HG 1418/2006

În OMECT 3404/2006 este prevăzut la art. 8 ,, Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

În HG 1175/2006 se prevede la art.1 „ Se aprobă nomenclatorul de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general precum și numărul de credite de studiu transferabile, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre,,.

În această anexă se găsesc domeniile pentru studii universitare de licență (ex. științe economice) și specializările din cadrul acestora (ex. marketing).

În HG 1418/2006 se găsește reglementat la art. 3 lit.g „ Formele de învățământ ,,seral,,, ,,cu frecvență redusă,,, ,,la distanță,, sau alte forme de învățământ care nu presupun prezența obligatorie în campusul universitar, nu se organizează fără a exista și învățământ ,,de zi,,

Vă rugăm să observați că în toate aceste ordine de ministru și hotărâri de guvern din anul 2006, nu se face referire la programe sau forme de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, care să nu fie acreditate sau autorizate, ci doar la specializări sau domenii de studiu.

La toate acestea se mai adaugă și HG 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Art.3 al.1 are următoarea formulare ,, Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată,,.

Dacă ni se invocă acesta culpă, că nu ne-am informat suficient despre legalitatea acestor forme de învățământ din cadrul USH, ne întrebăm din ce cauză MECTS a închis ochii și a lăsat să funcționeze USH în asemenea condiții. Din ce cauză nu a luat măsuri, pentru a stopa înscrierea absolvenților la această universitate, pentru aceste forme de învățământ. De ce ARACIS și MECTS nu au avertizat candidații pe canale media, sau în alte moduri, asupra listei cu programe neacreditate pentru a feri de alegeri greșite.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are și atribuții privind recunoașterea diplomelor de licență emise de universitățile din sistemul național de învățământ, a examenelor de licență, sau a titlului de licențiat. în acest sens vă învederăm că în conformitate cu art. 5 din HG nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea MECTS, acesta exercită în domeniul învățământului următoarele atribuții principale:

a) elaborează, aplică, monitorizează, controlează și evaluează politicile educaționale naționale ;

b) monitorizează activitatea de evaluare externă ;

c) coordonează și controlează sistemul național de învățământ; etc.

Ce se poate înțelege prin expresia „coordonează și controlează,, ?MECTS are toate pârghiile necesare conferite de lege, pentru a organiza întregul sistem național de învățământ în cele mai bune condiții, astfel încât diplomele de licență să poată fi recunoscute nu numai de MECTS, ci și de celelalte instituții publice sau private.

M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului avea responsabilitatea, conform art. 34 din Legea nr.87/2006. pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, de a lua anumite măsuri până la încetarea școlarizării începând cu anul I de studii.

Art. 34. - (1) în condițiile în care ARACIP, respectiv ARACIS, constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează M. Educației și Cercetării, care avertizează furnizorul de educație și acordă un termen de un an pentru aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare.

Pe baza unui raport de evaluare externă întocmit de ARACIS se dispune o nouă evaluare externă. Dacă și noul raport de evaluare externă este nefavorabil MECTS poate dispune:

a) încetarea școlarizării în cadrul programului respectiv de studii, începând cu anul I;

b) obligarea furnizorului de educație să elibereze în continuare rapoarte anuale de evaluare internă a calității educației pentru anii de studii pentru care continuă activitatea

Furnizorul de educație este obligat să se supună după un termen de maxim 2 ani de la ultimul raport de evaluare nefavorabil unei noi evaluări externe. Dacă și acest al treilea raport de evaluare externă este nefavorabil se promovează după caz, prin ordin, hotărâre a guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program și se reglementează situația bazei materiale a studenților sau elevilor.

Conform Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învățământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, MECTS are responsabilitatea de a aproba titulatura și conținutul actelor de studii prin ordin al ministrului educației.

Art. 4. - (1) Titulaturile și conținutul actelor de studii se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare și se aprobă prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului, care se aduce la cunoștința instituțiilor de învățământ superior.

(5) Modelele de referință ale actelor de studii sunt cuprinse într-un document editat de MECT și sunt aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.

Art. 7. - Formularele actelor de stadii mărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.

Reamintim onoratei instanțe că în anul 2009 a fost suficientă simpla apariție a doamnei ministru E. A. pe canalele media în care a afirmat că „ nu se recunosc de minister acele diplome de licență care au fost emise cu nerespectarea legii deoarece formele de învățământ la distanță și frecvență redusă nu erau prevăzute în hotărârile de guvern la data înscrierii la facultăți,, cu toate că diplomele purtau antetul și timbrul sec al respectivei instituții.

Mai mult decât atât, în anumite perioade de timp se organizează așa-numite „filtre,, de către MECTS în care se indică Inspectoratelor Școlare Județene care anume universități au organizat în mod lega! admiterea la anumite specializări și forme de învățământ (ZI, ID sau FR), din anumiți ani, astfel încât absolvenții care dețin chiar diplomă de licență și care poartă antetul și timbrul sec al ministerului, nu le mai sunt recunoscute. Consecința este că acești absolvenți sunt retrogradați din funcțiile pe care le-au deținut un an, doi sau chiar trei (spre exemplu din profesori sunt trecuți învățători sau institutori), sau nu își pot susține examenele de definitivat sau de titularizare.

În drept, ne întemeiem cererea de recurs pe dispozițiile art.299-316 C.proc.civ., art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

„

Intimatul-pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS) a depus întâmpinare la 29.04.2013

„

Subscrisul M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), cu sediul în București, ., nr.28-30, sector 1, în calitate de intimat - parat în dosarul mai sus menționat, depunem prezenta:

ÎNTÂMPINARE

Prin care solicităm respingerea recursului introdus de către A. B. V., A. V. si alții și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 5040/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, din următoarele motive:

A. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Naționale .

Având în vedere acest aspect, precizăm că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare urmează a se retine ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."

In continuare, cu referire la aceasta chestiune, se va retine si faptul ca, potrivit prevederilor art. 5 (1) din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

B. Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.

În acest act normativ - OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației - in art. 2 se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continuă fiind definite si următoarele noțiuni:

- în art. 3 alin. (1) este definita ""calitatea educației" ca fiind "ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate".

În continuare, in art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității " - iar la alin.(2) este definita "acreditarea": " "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii"

Cu privire la speța dedusa judecații, in vederea unei corecte soluționări, urmează a se retine prevederile art. 14 si art. 17 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Așadar, urmează a se consemna ca modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005. cu modificările și completările ulterioare.

II. Instanța urmează a retine si faptul ca programele de studii sunt propuse Ministerului Educației Naționale de către ARACIS iar aceste propuneri sunt înaintate Guvernului spre adoptare de către subscrisul Minister.

În consecință, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

.

1) - art. 14 (1) Pentru evaluarea externă a calității educației se înființează, prin prezenta ordonanță de urgență. Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, și Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP.

- art. 17 (1) ARACIS are următoarele atribuții în domeniul acreditării:

a) elaborează periodic metodologia și standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe și furnizori de învățământ superior, care se avizează de M. Educației și Cercetării și se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

b) evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior.

(2) ARACIS are următoarele atribuții în domeniul asigurării calității:

a) formulează și revizuiește periodic, pe baza bunelor practici, standarde naționale de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior;

b) colaborează cu M. Educației și Cercetării și cu ARACIP în elaborarea și promovarea de politici și strategii de acțiune, pentru creșterea calității educației în România;

c) organizează anual consultări cu instituțiile de învățământ superior pentru a stabili prioritățile asigurării calității;

d) elaborează și face publice propriile proceduri de evaluare externă a calității educației;

e) încheie, cu instituții de învățământ din țară și din străinătate, contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calității programelor și furnizorilor de programe de educație specifice învățământului superior, precum și pentru evaluarea interinstituțională a programelor similare;

f) efectuează evaluarea calității unor programe și instituții de învățământ superior, la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării. Condițiile privind realizarea activității de evaluare se stabilesc prin contract;

g) face publice rezultatele evaluărilor externe;

h) publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare și asigurare a calității;

i) elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calității învățământului superior din România;

j) colaborează cu agenții similare din alte țări pentru dezvoltarea și aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a calității programelor de învățământ superior;

k) elaborează Codul de etică profesională a experților ARACIS;

l) publică anual un raport cu privire la propria activitate;

m) elaborează, o dată la 3 ani, rapoarte de autoevaluare a calității propriei activități, în vederea pregătirii evaluării externe de către agenții similare din alte țări.

(3)ARACIS exercită și atribuțiile conferite de Legea nr. 1/2011."

Pe de alta parte, trebuie reținut ca HG nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, in Anexa 3 referitoare la STRUCTURA instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, la poziția 6, a fost precizata structura legala pentru U. S. Haret.

Hotărârea de Guvern nr. 676/2007 reflecta, în anexele sale, structura legala a formelor de învățământ acreditate/autorizate sa funcționeze in cadrul USH la nivelul anilor 2007, cu următoarele observații:

a) în urma unei atente analize, se poate observa ca solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a USH din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai celorlalte instituții de învățământ superior a anului 2009;

b) prin adresa USH nr. 986/26.10.2009 s-a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009;

c) în virtutea prerogativelor sale, ARACIS a efectuat un control în urma căruia s-a convenit ca MEN să înainteze către Guvernul României propunerea de a emite o Ordonanța care sa reglementeze in mod legal diferența intre numărul de tipizate solicitate si cifrele raportate de către USH. In acest sens, s-a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, care conferea posibilitatea studenților de la formele neacreditate de a-si finaliza studiile la o forma acreditata de învățământ.

III. Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță Ii s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.

Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.

Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici potenții, in nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.

Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fară a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

În acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității spiru Haret.

Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

Astfel, având in vedere cele mai sus menționate, putem concluziona ca reclamanții au urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a inaintat MEN).

Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.

Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul pârtii potrivnice susține ca ar fi trebuit sa o faca M.E.N. nu este justificata deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective.

Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. In consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanți. Așadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind indreptatiti a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.

Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.

Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.

În concluzie vă rugam sa respingeți recursului introdus de către A. B. V., A. V. si alții și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 5040/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .

În drept: art. 115-118 Cod Procedură Civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005

Probe: înscrisuri.

În conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă solicităm judecarea în lipsă.

„

Intimata-pârâtă U. S. HARET a depus întâmpinare la data de 30.04.2013

„

Subscrisa U. "S. HARET", cu sediul București, ..13,sector 3, in calitate de intimata -pârâtă in dosarul mai sus menționat, in temeiul dispozițiilor art.115 Cod proc.civ. formulam prezenta:

ÎNTÂMPINARE

prin care respectuos vă solicităm ca, în cazul în care veți admite recursul promovat de A. B. V., A. (Z.) C. și alții împotriva Sentinței civile nr. 5040/2012 pronunțata in ședința publica din 07.12.2012 in Dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal prin care a fost respinsa acțiunea recurenților reclamanți precum si cererea de chemare in garanție inițiată de subscrisa, să admiteți si cererea subscrisei de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:

Ca o prima precizare consideram ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurenților - reclamanți, fără a fi admisa si cererea de chemare in garanție, formulata in conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cproc.civ.de U. S. Haret întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependentă, după cum urmează:

U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.

Prevederile legale la momentul înscrierii reclamanților la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de învățământ.

Învederam instanței faptul ca ,in baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta.

Formele de învățământ seral cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi.

Ca atare,singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aibă forma de învățământ la zi.

În acest sens legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de învățământ.

Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de învățământ absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau învățământ la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții - reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „în învățământ superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:

a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii

b) dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, după caz,examen de absolvire,doctorat."

Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de „program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente ,indiferent de forma de învățământ absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita(zi,frecventa redusa învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi. Pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fără frecventa, fără a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare distincta ,de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica si Acreditarea instituțiilor de învățământ superior.

Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ "Învățământul deschis la distanta,similar cu învățământ fără frecvență poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege". Prin art.5din HG 916/2005 se arata ca:

"(1) Structurile si specializările prevăzute în anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."

U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare care funcționează începând cu anul 1, 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continuă activitatea".

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..

In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi ține de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi conferă reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licența, însoțită de Suplimentul la Diplomă drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.

Acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat în fapt sau în drept de divergentele ce au apărut în decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educației,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005,nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal,in condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".

Având în vedere aceste considerente, va solicitam sa constatați cadrul legal in care am funcționat, sa observați ca ne-am îndeplinit obligațiile legale fata de reclamanta, în sensul ca, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acesteia, i-am eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către subscrisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.

Iar in vederea eliberării diplomei de licența am făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului ,in sensul ca am comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..

Astfel, ne-am adresat Ministerului, prin adresele nr.385/06.04.2009; nr:769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010;nr.569/18.10.2010;nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2 011; nr.960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, am solicitat sa ne fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu am primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.

U. S. Haret, s-a conformat cu promtitudine si intocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate de noi, am anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare(....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior."

Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,in vigoare la data când reclamanții au parcurs studiile superioare si au susținut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret si cercetare. exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, după caz, masuri de corectare a lor; controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de învățământ particular;

Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheiere perioadei de monitorizare a subscrisei,prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, nici după emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici după . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației.

Prin urmare, chematul in garanție MECTS,in baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa ne avertizeze ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS, ca am funcționat ., care ne-a permis sa organizam formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.

Învederam instanței faptul ca ne-am îndeplinit obligația legala de a emite Adeverința de studii pentru reclamanți si am făcut demersuri către M. Educației Cercetării Tineretului si Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare în scopul livrării lor.

Precizăm ca adeverința de licențiați a recurentei reclamante exista, este in ființa si constituie un act administrative nerevocat sau anulat in vreun mod de către instanțele de judecata.

În încercarea de a-si justifica poziția MECTS își circumscrie apărările pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ, apărări ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.

Am motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare in garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamanților diplomele de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel in imposibilitatea de a executa hotărârea, daca se va admite cererea reclamanților, câtă vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului in garanție, care,in calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. Existând o interdependent intre cele doua cereri .obligația subscrisei de a elibera diplomele de licența fiind subsidiara si indisolubil legata de acordul chematului in garanție MECTS in vederea tipăririi acestor formulare.

Sa aveți in vedere ca, in mod constant s-a statuat, in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția de C. administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma( a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012;2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012.

Asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat înalta Curte de Casație si Justiție, după cum urmează: in Dosar nr._, in Dosar nr._, in Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._ .Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, in sensul admiterii cererii subscrisei de chemare in garanție a MECTS - irevocabil.

F. de cele învederate solicitam onoratei instanțe ca la soluționarea recursul promovat de reclamanta sa aibă in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. contra României).

Cu titlu informativ, arătam instanței ca, pe rolul Tribunalului Cluj, s-au aflat mai multe cauze, având ca obiect, excepția de nelegalitatea a adeverințelor si diplomelor de licența emise de subscrisa, pentru absolvenții care au urmat cursurile la forma de învățământ la distanta si frecventa redusa. In toate cauzele, instanța a reținut ca am funcționat .. Dosar_ ;_ ;_ ;_ ;_, etc.).Atasam prezentei o copie a unei astfel de hotărâri.

In raport de cele arătate, in cazul admiteri recursului promovat de relamanta .respectuos va solicitam să admiteti si cererea de chemare in garanție formulată de subscrisa iar pe fond sa obligați chematul in garanție MECTS sa aprobe tipărirea formularelor cu regim special si procedând astfel prin hotărârea pronunțata veti asigura o temeinica si legala soluționare prin care reclamanții să aibă posibilitatea valorificării drepturilor lor, asa cum este firesc . drept.

Anexam prezentei:copii comunicare, imputernicire avocațiala, practica juridica.

Solicitam sa faceți aplicarea prevederilor art.242 alin (2) Cod proc. civ. numai in caz de neprezentare.

„

…………………

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A. B. V., A. (Z.) C., A. (D.) G., Alixăndrescu (D.) E., A. E. A., A. (B.) M. A., A. M., A. V., B. M. S., B. (Gîrd) M. L., B. (T.) G., B. F. R., B. (C.) E., B. I. I., B. V., B. A. N., B. A. C., B. M., B. (M.) S. M., Bociagă (V.) F., B. (N.) C., B. R. R., B. (E.) C., B. (S.) Adalgiza, B. C., B. (B.) A. M., B. (C.) P., B. (B.) L., Buștă (C.) L., Buștă (S.) Anișoara, B. (D.) E., B. (B.) I. G., C. (C.) E., C. (N.) P., C. E., C. C., C. (R.) T. C., C. (C.) A., C. D. N., C. V., C. D. L., C. (G.) F., C. F., C. I., C. (C.) E., C. (T.) T., C. (C.) M., D. A., D. (I.) A., D. (C.) G., D. T., D. (C.) A., D. C., D. (C.) D. E., D. (G.) C., D. G., D. M., D. I. G., D. (E.) A., D. N. S., D. D. S., D. (P.) F., D. G. G., D. M. B., D. Nicușor, E. (G.) E., E. (V.) D. V., E. (S.) G., F. (G.) P., F. (P.) M., F. (D.) D. V., G. I. D., G. G., G. (N.) F., G. S. M., G. B., G. (țicu) C. C., G. D., G. (P.) I., G. (P.) V. L., Gologuș (A.) G., G. M. C., H. B., H. I., I. (C.) G. V., I. (N.) C., I. (E.) A., I. (G.) S., I. (Ș.) M. C., I. (J.) M., I. L. G., I. (T.) D. R., I. (I.) Doinița, I. (R.) C. V., I. (R.) M. A., I. (D.) T., J. I. Theodorian, J. (C.) M., J. (V.) S. A., K. (F.) S. E., L. (C.) V., L. M., L. (S.) D., L. G., L. (M.) D. V., M. L., M. M., M. (țîru) V., M. D. G., M. (M.) T., M. (B.) J., M. A., M. (C.) C., M. (M.) M., M. (A.) M., Mîndroe (D.) E., M. G., M. (M.) A., M. (P.) I., M. (C.) I., M. (P.) S. C., N. (G.) M., N. (O.) A., N. (E.) I., N. V., N. (M.) A., Neisprăvitu (D.) M., N. (I.) T., N. E. M., N. V. N., N. (B.) S., N. (I.) G., N. M. L., O. (A.) Steluța, O. (țapu) D., O. (V.) M., P. I., P. M., P. (Târba) D., P. C., P. (L.) Evdochia, P. (F.) M., P. (T.) M. E., P. (I.) L., P. D. V., P. M. D., P. I., P. V., P. N., P. N., P. (C.) D. V., P. V. D., P. G., Rădilă (P.) P. N., R. (S.) M., R. C., R. N. B., R. (D.) E., R. (D.) Carmentina, R. (B.) N., R. (B.) I., R. (G.) F. A., R. (T.) I. C., R. (R.) M., Ș. D. R., Ș. (U.) Monaliza, S. A., Ș. (M.) M., S. (C.) E., S. (Ș.) M. G., Ș. (N.) E. M., Ș. R. G., S. A., Șoaita (C.) C. G., S. (Ș.) S., S. (D.) C. S., S. (I.) O. V., S. (C.) E. V., S. (A.) C., S. (F.) A., S. (T.) F., Ș. (I.) M. E., Ș. A., Ș. (S.) A., S. Steluța, S. C., S. (U.) E., S. (N.) D., Szollosz M., T. (B.) N., T. P., T. D., T. (S.) G. G., T. N., T. (G.) C. C., T. (C.) F., T. (C.) C., T. V. M., T. (A.) C. G., T. (M.) R. F., T. (V.) M., T. (O.) N. I., T. C., T. G., Ț. (M.) L., Ugrinovici (S.) D., U. (R.) A. M., U. (Ș.) M., V. (D.) M., V. (B.) V., V. (C.) O., V. (P.) M. C., V. (D.) M. D., V. P., V. (S.) M., V. V. M., V. (N.) T. M., V. (M.) G., Z. R. G., toți reprezentați convențional de Cabinet de avocat S. I., împotriva sentinței civile nr.5040/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI (în prezent M. Educației Naționale) și U. S. HARET (USH) și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MECTS).

Modifică în parte sentința în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta USH să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă.

Obligă pârâtul MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. D. G. R. I. I. M. C.

GREFIER,

T. M.

Red. Jud. RI

Tehnored. TM/2ex./2014

Tribunalul București, Secția a IX-a C.

Jud. fond, I. M.

← Despăgubire. Decizia nr. 2877/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Litigiu privind achiziţiile publice. Hotărâre din 12-06-2014,... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretentii. Decizia nr. 3339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1369/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2184/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Despăgubire. Decizia nr. 2877/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Litigiu privind achiziţiile publice. Hotărâre din 12-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Hotărâre din 12-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 4924/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6999/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI