Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5367/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 42762/3/2012
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5367
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. G. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află pronunțarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă S.C. R. INTERNAȚIONAL GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr. 5399/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI SECTOR 1-DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1-DIRECȚIA DE ADMINISTRARE CONTRIBUABILI PERSOANE JURIDICE-SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal.”
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /CA/2012, reclamantul . SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Bucuresti Sector 1-Directia Generala de Impozite si Taxe Locale Sector 1-Directia de Administrare Contribuabili Persoane Juridice-Serviciul de Inspectie Fiscala Persoane Juridice, ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna anularea dispozitiei nr._/11.10.2012 prin care s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei de impunere nr._/23.08.2012, a raportuluin den inspectie fiscala incheiat la data de 16.08.2012.
Prin seentinta civila nr.5399/05.11.2013 a fost respinsa contestatia ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, in mod corect organul de solutionare a contestatiei a respins contestatia fiscala formulata de reclamanta, potrivit dispzo. art. 205 si218 din C.Proc. Fiscala, prin dispzoitia nr._/11.10.2012, avand in vedere prevederile legale.
Astfel, reclamanta, fiind supusa inspectiei fiscale in perioada 26.07.2012-1.08.2012, a fost verificata in ce priveste conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si indeplinirea obligatiilor datorate, conform orevederilor legale si a bazei de impunere pentru stabilirea impozitului pe cladiri aferent anului 2007, perioada supusa inspectiei fiscale fiind 1.01._11, iar diferentele stabilite suplimentar au fost aferente perioadei 2007-2011
In ce priveste imobilul situat in .. 2-4 ., compus din cladire cu valoare de impunere in suma de 6._ lei, asa cum rezulta din declaratia de impunere nr._/2.03.2004, ca urmare a raportului de evaluare din 31.12.2003, se mentioneaza ca la data de 1.01.2007, valoarea de impunere a imobilului este de 1.504.856,81 lei, conform fisei de cont ca urmare a reevaluarii de la 31.12.2006, reevaluare declarata conform declaratiei de impunere nr._/2.04.2007. Imobilul a fost instrainat la 6.12.2007, conform contractului de vanzare cumparare nr. 3430.
In ce priveste imobilul situat in . . . anul 1995, compus din cladire cu valoare de impunere in suma de 342.092,90 conform declaratiei de impunere nr._/29.03.2011, urmare a raportului de evaluare a imobilizarilor corporale de natura terenurilor, cladirilor si constructiilor speciale cu nr. DRS-DCM/2193/3.03.2011, la 31.12.2011 aprobat prin decizia Consiliului de administratie nr. 2/11.02.2010, se mentioneaza ca la data de 31.12.2003, imobilul avea valoarea de impunere de 143.910,18 lei, conform declaratiei de impunere nr._/2.03.2004, urmare a raportului de reevaluare de la 31.12.2003. La data de 31.12.2006, imobilul avea o valoare de impunere de 493.728,18 lei, conform declaratiei de impunere nr._/2.04.2007, ca urmare a reevaluarii de la 31.12.2006, reevaluare declarata conform declaratiei de imounere nr._/2.04.2007, valoare regasita si in fisa de cont.
Raportat la ultimul imobil, situat in .. 2-4 ., compus din cladire cu valoare de impunere de 205.586,44 lei, conform declaratiei de impunere nr._/2.03.2004, urmare a raportului de reevaluare din 31.12.2003, se mentioneaza ca valoarea de impunere a imbilului este de 207.857,04 lei, conform fisei fiscale de cont si, desi petenta a reevaluat imobilul la 31.12.2006, in evidentele contabile nu a operat marirea valorii conform art. 253 al. 5 din L. 571/2003.Acest imobil a fost instrainat la 21.06.2007 conform contractului de vanzare cumparare nr. 1640.
F. de cele mentionate, au fost stabilite diferente in plus privind impozitul pe cladire si obligatii in cunatum de 21.806,73 lei ce reprezinta majorari de intarziere pentru perioada ianuarie2007- septembrie 2007, aplivandu-se diferenta de cota de 8,5 % la valoarea de 207.857,04 lei pentru imobilul situat in .. 2-4 ., conform prev. art. 256 al. 6 din L. 571/2003 ce indica ca, ,,in cazul unei cladiri care nu a mai fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/ Consiliul general al Munic. Bucuresti intre 5 si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare.Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazulcarora cota impozitului pe cladiri este cea prevazuta la alin. 2”.
Acest text legal este in starnsa legatura cu dispoz. art. 253 din L. 571/2003 ce prevede ca, in cazul personaleor juridice, impozitul pe cladiri de calculeaza prin aplicarea unei cote....”
De asemenea, conform HCGMB nr. 300/2006 prevede la art. II ca, in cazul unei cladiri care nu a mai fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste la a) 10% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscala de referinta...”.
F. de cele sus mentionate, Tribunalul a considerat corect aplicata cota de impozitare asupra imobilului situat in .. 2-4 ., aceasta cladire nemaifiind reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, reținând ca fiind gresita critica reclamantei privind culpa organului fiscal in faptul ca in aceasta perioada nu a solicitat corectarea procentului de 1,5 % aplicat la o cladire nereevaluata in ultimii 3 ani, iar inspectia fiscala s-a desfasurat cu putin timp inainte de a interveni prescriptia. Organul fiscal in termenul legal a procedat la verificarea realitatii si corectitudinii declaratiilor fiscale, astfel ca nu i se poate imputa acestuia vreo culpa in desfasurarea inspectiei fiscale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, Tribunalul a considerat gresit ca se aplica procentul de 1,5% in stabilirea sumei de plata aferenta impozitului pe cladiri pentru anul 2007 la nivelul imobilului din ..2-4, . procentul prevazut de art.253 alin.6 din Codul fiscal.
De asemenea, mai arata recurenta ca accesoriile stabilite de plata pentru perioada 2007-2012 nu le datoreaza intrucat pe aceasta perioada nu a existat niciun debit neachitat de societate, fiind de buna-credinta, culpa apartinand autoritatii fiscale care nu a indrumat societatea sa depuna declaratiile la nivelul anului 2007.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art.3041C.pr.civ, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.256 alin.6 din Codul fiscal, reținând ca fiind corectă aplicarea cotei de 8,5%, care se încadrează în limita prevăzută între 5% și 10%, pentru imobilul din ..2-4 . București, imobil care nu a fost reevaluat în ultimii trei ani.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei că accesoriile stabilite de plata pentru perioada 2007-2012 nu le datoreaza intrucat pe aceasta perioada nu a existat niciun debit neachitat de societate, fiind de buna-credinta, culpa apartinand autoritatii fiscale care nu a indrumat societatea sa depuna declaratiile la nivelul anului 2007, întrucât, accesoriile sunt consecința existenței obligației fiscale principale.
Pe de altă parte, faptul că autoritatea fiscală nu a indrumat societatea sa depuna declaratiile la nivelul anului 2007, nu reprezintă o culpă exclusivă a acesteia, legea fiscală fiind obligatoriu să fie cunoscută și de reprezentanții societății reclamantei, care aveau obligația să depună documentele care stau la baza calculului impozitului pe clădire, conform dispozițiilor fiscale.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. R. INTERNAȚIONAL GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr. 5399/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI SECTOR 1-DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1-DIRECȚIA DE ADMINISTRARE CONTRIBUABILI PERSOANE JURIDICE-SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. G.A. F. L.E.F. E. S. M.
Red. HP/ 2 ex.
Judecător fond/L. G.
Tribunalul București-Secția A IX-A SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7829/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3017/2014. Curtea de... → |
|---|
