Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 327/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 702/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 327
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 948/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. A. F. C. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant S. A. F. C., prin avocat D. P. M. N., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 6, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că apărătorul intimatului – reclamant a transmis prin fax la data de 08.01.2014 cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, față de prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul că recurentă pârâtă este Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul – reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 948 din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. A. F. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a fost anulată decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/29.09.2011 emisa de AFPS 6, și a fost obligată parata A.F.P.S. 6 sa restituie reclamantului suma de 2618 lei achitata de acesta cu titlu de taxa pe poluare conform chitantei . nr._/03.11.2011 si dobanda aferenta acestei sume calculata conform prevederilor art. 124 c.pr.fiscala. A fost obligată parata A.F.P.S 6 sa plateasca reclamantului suma de 43,6 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a A.F.P.S 6, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În considerentele sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6, tribunalul mentioneaza ca, in general, pentru a avea calitate procesuala pasiva . litigiu, trebuie sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecatii.
In aceste conditii, tribunalul constata ca prin actiune reclamantul a sustinut ca a achitat taxa de poluare a carei restituire o solicita, la AFPS 6, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamanta in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului, de catre organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare, potrivit art. 33 din OG nr. 92/2003, in speta acesta fiind AFPS 6, care a calculat si incasat suma pretinsa in aceasta cauza, astfel ca din punct de vedere procedural parata AFPS 6 are calitate procesuala pasiva, temeinicia pretentiilor reclamantului in raport de aceasta parata putand fi stabilita doar dupa analizarea pe fond a cauzei. In plus, asa cum reiese din probele depuse in dosar, AFPS 6 este cea care a emis atat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule precum si cea care a incasata aceasta taxa astfel stabilita.
Totodata tribunalul retine si ca desi potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, in speta de catre parata Administratia Finantelor Publice Sector 6 ( avand in vedere ca reclamanta isi are domiciliul in Sectorul 6), astfel ca in prezenta actiune care vizeaza restituirea acestei taxe, calitatea procesuala pasiva nu poate avea decat autoritatea fiscala competenta sa calculeze si sa incaseze taxa, iar faptul ca suma astfel incasata ajunge . AFM, nu intereseaza raportul juridic dedus judecatii, ramanand ca ulterior, cele doua institutii sa-si regleze conturile in vederea returnarii acestei taxe, in eventualitatea admiterii actiunii, astfel ca tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFPS 6, ca neintemeiata.
Pe de alta parte, tribunalul constata, pentru aceleasi considerente si fata de obiectul actiunii deduse judecatii, respectiv acela de a se analiza daca refuzul AFP S6 de a restitui suma platita de reclamant cu titlu de taxa de poluare, la inmatricularea autoturismului mentionat in actiune, este justificat sau nu, ca este neintemeiata si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu, intrucat intre reclamant si aceasta autoritate nu exista nici un raport juridic direct, iar imprejurarea ca suma solicitata a fost virata in bugetul AFM, nu justifica o astfel de cerere de chemare in garantie, intrucat in situatia in care AFP S6 va fi obligata sa restituie suma reclamantului, aceasta se va putea regresa, in virtutea dispozitiilor legale ce reglementeaza procedura de incasare si virare a acestei taxe, impotriva AFM, in cadrul unei proceduri in care reclamantul nu este parte, astfel ca tribunalul va respinge ca neintemeiata si cererea de chemare in garantie a AFM, formulata de parata AFPS6.
Cat priveste fondul cauzei, analizand intregul material probator administrat in dosar tribunalul retine ca in fapt, reclamantul a achiziționat la 19.09.2011 din Comunitatea Europeana, un autoturism second hand marca F., serie sasiuZFA_43, ce a fost inmatriculat prima data in Germania in data de 17.06.1999, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, Administratia Finantelor Publice Sector 6 i-a adus la cunostinta prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/29.09.2011 (f.23), ca potrivit OUG nr. 50/2008 trebuie sa plateasca taxa de poluare in cuantum de 2618 lei, suma pe care reclamantul a achitat-o cu chitanta . 3A nr._/03.11.2011 (f.24).
Ulterior, a adresat AFP Sector 6 o cerere prin care a solicitat restituirea sumei platita cu titlu de taxa de poluare, insa parata a respins cererea formulata de reclamant prin adresa nr._/15.12.2011 (f.18).
Avand in vedere situatia de fapt retinuta Tribunalul consideră in mod gresit AFP Sector 6 a impus reclamantului sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit in mod nelegal a refuzat sa-i restituie taxa astfel platita.
In acest sens tribunalul constata ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Totodata tribunalul constata ca in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei AFPS6 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004 republicată, a admis acțiunea astfel cum a fost precizata, a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/29.09.2011 emisa de AFPS 6 si a obligat parata A.F.P.S. 6 sa restituie reclamantului suma de 2618 lei achitata de acesta cu titlu de taxa pe poluare conform chitantei . nr._/03.11.2011 si dobanda aferenta acestei sume calculata conform prevederilor art. 124 c.pr.fiscala, sub acest aspect aceste dispozitii speciale avand prioritate de aplicare, dat fiind faptul ca in speta raportul juridic dedus judecatii este de natura fiscala.
Totodata, in baza art. 274 alin. 1 cpc, a obligat parata A.F.P.S 6 sa plateasca reclamantului suma de 43,6 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AFP Sector 6 prin DCGPMB solicitând modificarea sentinței recurate.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, având în vedere că taxa de poluare achitată de reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003. Prin achitarea taxei pe poluare nu există nici un raport juridic între reclamant și pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București.
Recurenta susține și că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu deși erau îndeplinit condițiile prev. de art. 60 și 61 din Codul de procedură civilă, destinatarul sumelor încasate fiind AFM.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal s-a dispus admiterea acțiunii, întrucât taxa de poluare prev. de OUG nr. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, regimul fiscal fiind același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România.
Principiu „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare.
Recurenta-pârâtă invocă și faptul că restituirea taxei de poluare întrucât ar contraveni normelor comunitare nu se încadrează în prevederile art. 117 lit. a –h din Codul de procedură fiscală.
Intimații S. A. F. C. și AFM, deși legal citați, nu au depus întâmpinari.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica recurentei privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, Curtea o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că litigiul dedus judecății vizează refuzul nejustificat de restituire a taxei pe poluare solicitată de reclamant pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, prin cererea înregistrată sub nr._/06.12.2011. De asemenea, taxa pe poluare a cărei restituire se solicită a fost calculată și încasată de Administrația Finanțelor Publice Sector 6, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, astfel că acestei autorități îi revine obligația de restituire a sumei încasată cu acest titlu. Împrejurarea că sumele reprezentând taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu nu este de natură să lipsească organul fiscal de calitate procesuală pasivă în cauză.
Curtea apreciază că este neîntemeiată și critica recurentei privind soluția dispusă de instanța de fond pe cererea de restituire a sumei de 2618 lei reprezentând taxă de poluare, întrucât această taxă a fost încasată în baza OUG nr. 50/2008, act normativ ce contravine art. 110 din TFUE.
În acest sens trebuie avută în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În considerentele cauzei N. c. României, Curtea Europeană de Justiție precizează că OUG nr. 50/2008 cu modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de cele reținute de Curtea Europeană de Justiție în cauzele de mai sus, instanța de recurs apreciază că taxa de poluare achitată de reclamant în baza OUG nr. 50/2008 contravine art. 110 din TFUE care interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, întrucât taxa de poluare este percepută, cu prilejul primei înmatriculări în România, doar autoturismelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu și autoturismelor înmatriculate deja în România și pentru care nu s-a achitat taxa de poluare la momentul primei înmatriculări.
Curtea reține și că instanțele judecătorești au competența de a stabili conformitatea unei legi naționale cu legislația europeană, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” precum și alin. 4 al aceluiași articol care prevede că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).”
De asemenea, Curtea reține că restituirea taxei de poluare întemeiată pe neconcordanța legii române cu legislația comunitară se încadrează în prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, acest aspect rezultând și din cuprinsul deciziei nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
În ceea ce privește critica recurentei ce vizează respingerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, Curtea o apreciază ca întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Deși taxa a fost calculată și încasată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6, beneficiarul acesteia este Fondul pentru mediu, chemata în garanție fiind autoritatea care o gestionează.
În aceste condiții, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 se putea îndrepta cu o cerere în despăgubiri împotriva Administrației F. pentru Mediu, în situația în care s-a reținut existența unui refuz nejustificat de restituire a taxei pe poluare și s-a instituit în sarcina organului fiscal obligația de restituire a acestei taxe.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că soluția instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în garanței se bazează pe interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a AFM formulată de pârâtă și obligării chematei în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2618 lei și dobânda aferentă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6), prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI) împotriva sentinței civile nr. 948/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. A. F. C. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2618 lei și dobânda aferentă.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond G. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3017/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 23/2014. Curtea de... → |
|---|
