Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2620/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2620/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 3832/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2620
Ședința publică de la 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurentele-pârâte D.G.F.P. IALOMIȚA și A. DE INSPECȚIE FISCALĂ SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1576F/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PFA A. T. M. B., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 31.03.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția Civilă, sub nr._, în data de 27.09.2012, 2012 reclamanta P.F.A. A. T. cu domiciliul în .. Ialomița, a formulat în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I., A. DE INSPECTIE FISCALA IALOMIȚA și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA, toate cu sediul în Slobozia, .. 14 jud. Ialomița contestație împotriva Deciziei nr. 324/24.08.2012 prin care a fost solutionata contestatia promovata impotriva Deciziei de Impunere nr._-I.V./27.06.2012 și a Deciziei de impunere nr._-1.V./27.06.2012, solicitând ca pe baza probatoriului administrat in cauza sa se dispună admiterea cererii si anularea actelor de control nominalizate, apreciind ca acestea ar fi netemeinice si nelegale.
Prin Sentința civilă nr. 1576F/15.04.2013, Tribunalul Ialomița a admis, în parte cererea; a dispus anularea deciziei nr. 324/24.08.2012 emisă de D.G.F.P. Ialomița - Biroul Soluționare Contestații și în consecință a admis contestația și a dispus anularea, în parte a deciziei de impunere nr._-I.V/27.06.2012,act emis de D.G.F.P. Ialomița - A. de Inspecție Fiscală, cât privește desființarea măsurilor luate prin acestea referitoare la impozit pe venit și majorări neplată impozit pe venit în sumă totală de 18.409 lei; a stabilit că reclamanta va trebui să plătească un impozit pe venit net anual de 612 pentru anul 2008 și 59 lei pentru anul 2009, la care se vor calcula accesorii pentru intervalul de la data nașterii obligației de plată pentru fiecare debit anual și până la data de 27.06.2012,când au fost emise actele fiscale contestate; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 940 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, P.F.A. A. T., prin contestația înregistrată la D.G.F.P. Ialomița, sub nr._/03.08.2012 (fila 15) a contestat Decizia de impunere nr._ – I.V din 27.06.2012 emisă de A.I.F. Ialomița pentru suma de 13.711 lei reprezentând impozit pe venit și majorări aferente impozitului pe venit în cuantum de 4.698 lei.
D.G.F.P.Ialomița– Biroul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 324/24.08.2012 (fila 8) prin care a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației promovată de reclamanta P.F.A. A. T., menținând obligațiile fiscale în sarcina acestei persoane.
Instanța de fond a reținut că reclamanta fost supusă unei inspectii fiscale pentru perioada 01.01._12 pentru TVA si 01.01._10 pentru impozit pe venit, ocazie cu care echipa de inspectie fiscala a considerat că pentru anul 2008, organul de control a stabilit ca suma de 6. 800 lei, reprezentand sprijin pe suprafata primit de la APIA in anul 2008, nu a fost declarat de contribuabil ca venit brut, venituri care ar fi impozabile in conformitate cu prevederile art.48 pct. 2,lit. a) din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificarile și completarile ulterioare.
Cu aceasta constatare reclamanta nu este de acord, intrucat conform art. 42 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal si a normelor metodologice aferente acestuia, in categoria veniturilor neimpozabile se include si sprijinul acordat producatorilor agricoli sub forma schemelor de plati nationale direct complementare potrivit OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare, care se acorda în agricultura incepand cu anul 2007, aprobata cu modificarile și completarile prin Legea nr. 139/2007, cu modificarile ulterioare si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991, privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura si actelor normative date in aplicarea acesteia. Astfel, impozitul pe venit contestat ar fi in suma de 1.088 lei.
De asemenea, pentru anul 2009 organul de contrbl a stabilit ca suma de 39.852 lei, reprezentand sprijin pe suprafata primit de la APIA in anul 2009, nu a fost declarat de contribuabil ca venit brut, venituri care sunt impozabile in conformitate cu prev. art. 48 pct. 2, lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile și completarile ulterioare, astfel: impozitul pe venit constatat ar fi fost în sumă de 6.376 lei.
Pentru anul 2010, organul de control a stabilit ca suma de 30.172 lei, reprezentand sprijinul pe suprafată primit de la APIA în anul 2010 nu a fost declarat de contribuabil la venit brut, venituri care sunt impozabile in conformitate cu prev.art.48, pct. 2, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,cu modificarile si completarile ulterioare.
Cu aceasta constatare reclamanta nu a fost de acord întrucat conform arț. 42 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal si a normelor metodologice aferente acestuia in categoria veniturilor neimpozabile se includ si:
- ajutoarele de stat acordate producatorilor agricoli, in conformitate cu prev. OG nr.
14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producatorilor agricoli, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 74/2010, cu completarile ulterioare, incepand cu anul 2010 potrivit actelor normative de aprobare a respectivelor ajutoare de stat;
- sprijinul acordat producatorilor agricoli sub forma schemelor de plati directe si
plati nationale directe complementare potrivit OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare, care se acorda in agricultura incepand cu anul 2007, aprobata cu modificarile ulterioare si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura si actelor normative date in aplicarea acesteia.
De asemenea organul de control a stabilit ca suma de 25.542 lei reprezentand veniturile din contravaloarea in natura a produselor acordate proprietarilor de teren, nu au fost declarate de contribuabil, incalcand prevederile art. 48, pct. 2, lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu este de acord cu acest aspect considerand ca organul de inspectie fiscala s-ar afla ., intrucat mergand pe premiza acestuia de a inregistra acordarea arendei în produse ca si venit, contribuabilul înregistrandu-se doar cu cheltuiala cu arenda (venitul asa-zis realizat compensandu-se cu cheltuiala respectiva, rezultatul fiind 0, in conditiile in care contribuabilul a avut clar o cheltuiala cu arendă.
Față de probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că în prezenta speță, cauza litigiului o reprezintă refuzul pârâtei de a include în categoria veniturilor neimpozabile, suma totală de 76.824 lei acordată de APIA reclamantei, sub forma schemelor de plăți acordate în agricultură pentru campania 2008, 2009 și 2010, la care se adaugă și veniturile din contravaloarea produselor acordate în natură proprietarilor de teren, în cuantum de 25.542 lei.
Din sumele susmenționate, prin cererea depusă, reclamanta contestă parțial obligațiile fiscale stabilite suplimentar în sarcina sa de către organul fiscal, acestea constând în impozit pe venit de 13.711 lei și majorări pentru neplata impozitului pe venit de 4.698 lei.
Conform înscrisurilor de la dosar, instanța reține că reclamanta, pentru anul 2008, a primit de la APIA, în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, suma de 6800 lei, pentru anul 2009 – suma de 39.852 lei iar pentru anul 2010 a primit suma de 30.172 lei.
Tinându-se seama de cele mai sus menționate, instanța de fond a considerat că în conformitate cu disp.art 42 lit a) din Codul fiscal și a prev. 4/ 1 din HG nr. 44/2004 pt.aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr 571/2003 privind Codul fiscal, completată (pentru această situație prin OG nr. 30/2011) - sprijinul acordat producătorilor agricoli sub forma schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare fac parte din categoria veniturilor neimpozabile.
În plus, instanța consideră că potrivit OUG nr.125/2006, schemele de plăți care se acordă în agricultură, sunt decuplate total de productie, de unde rezultă că, acestea nu au legătură cu cheltuielile de producție și nu sunt prevăzute condiții ulterioare care să vizeze destinația efectivă a sumelor primite (cheltuirea sumelor).
In concluzie, din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate, tribunalul consideră că subvenția acordată reclamantei de APIA reprezintă o formă de sprijin cu destinație specială, acordată din fonduri externe nerambursabile, aceste sume nefiind impozabile, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Referitor la cuprinderea în venituri pentru determinarea operațiunilor impozabile a contravalorii produselor acordate, în natură, în anul 2010, proprietarilor de teren - în sumă de 25.542 lei, instanța apreciază că echipa de control fiscal nu a luat în calcul prevederile art 42 !it k - nu sunt impozabile veniturile din agricultură si silvicultură cu exceptia celor prevăzute la art 71. De asemenea instanța apreciază că și art. 48 (2) lit.a., invocat de echipa de control fiscal, nu ar avea aplicabilitate în acest caz. Având în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că pârâta în mod greșit și contrar dispozițiilor legale sus invocate a stabilit ca venit impozabil subvenția în sumă totală de 76.824 lei acordată reclamantei de APIA – Centrul Județean Ialomița.
In aceste condiții, în raport de probatoriul administrat a reieșit faptul că reclamanta ar avea de plată o valoare mult mai mică a impozitului pe venit aferent anilor 2008 și 2009 (suma de 681 lei).
Instanța de fond a apreciat că stabilirea obligațiilor suplimentare de plată în sarcina acestei părți prin decizia de impunere contestată este nelegală, anulând în parte, pentru suma de 18.409 lei reprezentând impozit pe venit și majorări aferente, stabilind că PFA A. T. va trebui să plătească un impozit pe venit net anual de 612 pentru anul 2008 și 59 lei pentru anul 2009, la care se vor calcula accesorii pentru intervalul de la data nașterii obligației de plată pentru fiecare debit anual și până la data de 27.06.2012, când au fost emise actele fiscale contestate.
De asemenea, și decizia nr. 324/24.08.2012 emisă de D.G.F.P. Ialomița - Biroul Soluționare Contestații ar trebui să fie anulată în parte, cât privește suma de 18.409 lei din care 13.711 lei impozit pe venit și 4.698 lei majorări neplată impozit pe venit.
Pentru aceste considerente, a admis în parte cererea formulată de reclamanta P.F.A. A. T. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. I. și A.I.F. IALOMIȚA.
In baza art.274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâtele către reclamantă la plata sumei de 940 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, taxa timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 1576F/15.04.2013 a formulat recurs pârâtele D.G.F.P. IALOMIȚA și A. DE INSPECȚIE FISCALĂ SLOBOZIA.
În motivarea cererilor de recurs s-a arătat că există greșeli în expertiza contabilă pe care instanța de fond nu le-a observat și și le-a însușit.
Deși legal citat intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că P.F.A. A. T., prin contestația înregistrată la D.G.F.P. Ialomița, sub nr._/03.08.2012 (fila 15) a contestat Decizia de impunere nr._ – I.V din 27.06.2012 emisă de A.I.F. Ialomița pentru suma de 13.711 lei reprezentând impozit pe venit și majorări aferente impozitului pe venit în cuantum de 4.698 lei. D.G.F.P.Ialomița– Biroul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 324/24.08.2012 (fila 8) prin care a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației promovată de reclamanta P.F.A. A. T., menținând obligațiile fiscale în sarcina acestei persoane. Instanța de fond a reținut că reclamanta fost supusă unei inspectii fiscale pentru perioada 01.01._12 pentru TVA si 01.01._10 pentru impozit pe venit, ocazie cu care echipa de inspectie fiscala a considerat că pentru anul 2008, organul de control a stabilit ca suma de 6. 800 lei, reprezentand sprijin pe suprafata primit de la APIA in anul 2008, nu a fost declarat de contribuabil ca venit brut, venituri care ar fi impozabile in conformitate cu prevederile art.48 pct. 2,lit. a) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificarile și completarile ulterioare.
Curtea a constatat că în mod nefundamentat pe probe (expertiza contabilă), instanța de fond a reținut că „în raport de probatoriul administrat a reieșit faptul că reclamanta ar avea de plată o valoare mult mai mică a impozitului pe venit aferent anilor 2008 și 2009 (suma de 681 lei). Instanța de fond a apreciat că stabilirea obligațiilor suplimentare de plată în sarcina acestei părți prin decizia de impunere contestată este nelegală, anulând în parte, pentru suma de 18.409 lei reprezentând impozit pe venit și majorări aferente, stabilind că PFA A. T. va trebui să plătească un impozit pe venit net anual de 612 pentru anul 2008 și 59 lei pentru anul 2009, la care se vor calcula accesorii pentru intervalul de la data nașterii obligației de plată pentru fiecare debit anual și până la data de 27.06.2012, când au fost emise actele fiscale contestate. De asemenea, și decizia nr. 324/24.08.2012 emisă de D.G.F.P. Ialomița - Biroul Soluționare Contestații ar trebui să fie anulată în parte, cât privește suma de 18.409 lei din care 13.711 lei impozit pe venit și 4.698 lei majorări neplată impozit pe venit.
Curtea a verificat expertiza contabilă și actele dosarului și nu au rezultat cifrele avansate de instanța de fond, care apar a fi arbitrar introduse în sentință. Nu a rezultat modul de calcul efectuat de instanța de fond cu privire la impozitul pe venit net anual de 612 lei pentru anul 2008 și 59 lei pe anul 2009. Nu au rezultat motivele pentru care trebuie anulată în parte decizia nr. 324/24.08.2012 emisă de D.G.F.P. Ialomița - Biroul Soluționare Contestații.
Pentru a se asigura accesul la justiție conform art. 6 CEDO este necesar ca motivarea instanței de fond să clarifice problemele esențiale ale cauzei, or instanța de fond nu a contribuit la aflarea adevărului, ci a emis o motivare care nu ajută la soluționarea problemelor privind impozitul pe venit, deoarece avansează sume care nu au nici o legătura cu datele din dosar sau cu concluziile expertizei contabile.
Curtea a apreciat că motivarea contradictorie și fără raportare la mijloacele de probă nu permite un control judiciar din partea instanței superioare, urmând a se casa sentința și trimite cauza spre rejudecare, pentru efectuarea unei noi expertize contabile, conform art. 315 cpciv. care să clarifice toate aceste aspecte. La obiectivele expertizei vor contribui punctele de vedere ale D. Ialomița și ale reclamantului.
Pentru aceste motive, conform art. 312-315 cpciv. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele-pârâte D.G.F.P. IALOMIȚA și A. DE INSPECȚIE FISCALĂ SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1576F/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PFA A. T. M. B..
Casează sentința și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. IMC/ 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1237/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 11-04-2014, Curtea de... → |
|---|
