Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3984/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 29.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei emise de CNA și, în principal, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei și, în subsidiar, să se dispună înlocuirea acesteia cu somația publică de intrare în legalitate sau reducerea acesteia la cuantumul minim prevăzut de legea audiovizualului.
Arată că prin decizia contestată a fost aplicată amenda generală de 25.000 lei pentru două ediții ale emisiunii Alarma P. FM difuzate în două zile diferite, respectiv în luna ianuarie și luna martie 2014. Se arată că în prima emisiune a realizatorii au făcut o parodie a poeziei Luceafărul de M. E. iar în cea de-a doua unul dintre realizatori și-a exprimat părerea cu privire la camerele de luat vederi amplasate în sălile de examen de la bacalaureat arătând că ar fi nevoie ca o persoană să vizioneze foarte multe ore de înregistrare video pentru a putea identifica o eventuală fraudă a unui candidat.
Solicită să se constate că decizia de sancționare a fost emisă cu încălcarea obligației de a transmite în prealabil o somație de intrare în legalitate. Solicită se aibă în vedere că unul dintre temeiurile de drept invocate în decizia de sancționare este art.18 lit.b din Decizia nr. 220/2011 iar sub aspect procedural se invocă art.91 alin.1 și 3 din legea nr.504/2002. Arată că acest ultim temei de drept prevede obligația transmiterii în prealabil a unei somații conținând condiții și termene pentru . ca numai în măsura în care radiodifuzorul nu respectă această somație să -i fie aplicată o amendă. Reclamanta solicită să se constate că în speță reclamanta a fost sancționată direct cu amendă, chiar dacă pentru una dintre încălcările din speță nu era nevoie de trimiterea somației, cu privire la încălcarea art. 18 lit.b din decizia nr. 220/2011, arată reclamanta, legea prevede clar că atunci când se încalcă prevederi din decizii cu caracter normativ, procedura este cea în care se emite o somație de intrare în legalitate, ceea ce nu s-a făcut în speță. Prin emiterea unei decizii de amendare globală, opinează reclamanta, instanța este în imposibilitatea de a judeca separat cele două abateri întrucât acest lucru ar presupune ca instanța să se substituie CNA-ului. Reclamanta apreciază că, față de această situație, în măsura în care instanța va aprecia că trebuia emisă o somație de emitere în legalitate, va trebui ca instanța să dispună anularea în totalitate a deciziei de sancționare.
Din punct de vedere al normelor de drept încălcate reclamanta solicită să se constate că în ceea ce privește ediția din 15.01.2014 a fost sancționată pentru că a difuzat o emisiune care conține limbaj obscen. Apreciază reclamanta că, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, nu a folosit un limbaj obscen iar pârâta nici nu a indicat ce anume din cuprinsul parodiei a fost considerat ca având limbaj obscen, limitându-se doar la a reda textul folosit în emisiune. Mai arată că în caracterizarea producției ca fiind obscenă pârâtul era obligat să facă aplicarea prevederilor art.1 alin.1 lit.b din Decizia nr.220/2011 iar din întâmpinare rezultă că nu a făcut acest lucru. Reclamanta solicită să se constate că limbajul folosit în cadrul ediției respective a fost cel mult ironic, menit să satirizeze un triunghi amoros de notorietate în perioada în care a fost difuzată emisiunea. În ceea ce privește limbajul jignitor care se pretinde că ar fi fost utilizat, reclamanta arată că pârâtul nu a indicat față de cine s-a produs jignirea și solicită să se aibă în vedere că legea nu sancționează limbajul jignitor ci doar pe cel obscen, ceea ce nu este cazul. Mai solicită reclamanta să se constate că textul reprezintă o satiră la adresa unor personaje mondene menită să critice defectele morale ale acestora iar față de caracterul de satiră al emisiunii, limitele limbajului folosit pot fi mai largi întrucât evidențierea unor trăsături nu poate fi făcută decât prin utilizarea unor cuvinte de natură să șocheze în scopul de a evidenția aspectele pe care vrea să le reliefeze. Solicită să se constate că pârâta a făcut și o greșită aplicare a criteriilor de clasificare a programelor, relevante în speță fiind cele prevăzute de art. 19 lit. k și l din decizia nr. 220/2011. Cu privire la cea de-a doua emisiune solicită să se observe că programul sancționat nu este de natură să afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, realizatorul emisiunii exprimând o opinie personală, prin care a criticat eficiența camerelor de supraveghere în sensul că nu au capacitatea de a surprinde imagini de detaliu și, în niciun caz, nu a sugerat elevilor cum pot copia la examene fără a fi înregistrați pe camere, cum se reține de către CNA. Mai arată că este eronată și concluzia pârâtei în sensul că ar fi încurajat elevii să copieze, întrucât din textul emisiunii rezultă că s-a exprimat doar o părere critică privind existența camerelor. Reclamanta solicită să se aibă în vedere faptul că opinia personală reprezintă un element al libertății de exprimare și nimeni nu poate fi îngrijorat pentru opiniile sale,acesta fiind un argument suplimentar pentru nelegalitatea deciziei de sancționare. Arată că în cadrul emisiunii realizatorul a tras niște concluzii logice care erau la îndemâna oricărei persoane. Solicită să se constate că și în privința acestei emisiuni au fost încălcate criteriile de clasificare ale emisiunilor prevăzute de art. 19 alin.2 Decizia nr. 220/2011, pe de o parte întrucât limbajul folosit de realizatorul emisiunii nu era obscen iar ea a fost sancționată tocmai pentru aceasta. Totodată solicită să se aibă în vedere că emisiunea Alarma ProFm este o emisiune de divertisment și nu este una culturală sau educativă și nu este de natură să ofere minorilor repere morale. reclamanta arată că la emiterea deciziei CNA au fost încălcate și prevederile art.10 alin.2 din CEDO întrucât nu este îndeplinită cea de-a treia cerință care permite ingerința în dreptul la libertatea de exprimare, și anume aceea că ingerința pârâtului în dreptul de exprimare al reclamantei, constând în aplicarea unei amenzi contravenționale, nu îndeplinește cerința de a fi necesară într-o societate democratică pentru că, față de caracterul de satiră al emisiunii din 15 ianuarie și față de exprimarea unei păreri personale în cealaltă ediție, aplicarea unei amenzi reprezintă o măsură disproporționată față de scopul urmărit.
Cu privire la argumentul privind greșita individualizare a amenzii solicită să se aibă în vedere că nu a mai fost sancționată de CNA în ultimul an. Reclamanta solicită să se constate că din conținutul raportului de monitorizare rezultă că au fost constatate încălcări ale normelor audiovizuale de către patru posturi de radio, însă nu a făcut nicio individualizare a sancțiunilor, aplicând fiecăruia câte o amendă egală de 25.000 lei.
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei de sancționare. Precizează că solicită cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei dovada efectuării acestora.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea deciziei de sancționare ca temeinică și legală. Arată că sancțiunea a fost dispusă doar pentru o singură încălcare, respectiv a disp.art. 39 alin.2 din Legea audiovizualului și solicită să se constate că art. 18 lit.b din decizia nr. 220/2011 este o normă subsecventă iar încălcarea respectivă se putea produce doar în intervalul orar 6 - 23. Precizează pârâta că a fost vorba despre o contravenție săvârșită în cadrul a două emisiuni. Solicită respingerea acțiunii arătând că solicită să fie apărările formulate prin întâmpinare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 05.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 05.11.2014
Curtea, în aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, 05.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3054
Ședința publică de la 12.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 29.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 05.11.2014 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 399/27.05.2014 și, în principal, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei; sau în subsidiar, în temeiul art. 90 aln.3 Legea audiovizualului, înlocuirea sancțiunii amenzii cu somație publică de intrare în legalitate sau reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de art. 90 alin.2 Legea audiovizualului.
Reclamanta susține că decizia de sancționare emisă de CNA este nelegală și netemeinică în principal întrucât aplicarea amenzii contravenționale a fost facuta cu incalcarea de către parata CNA a obligației de a emite in prealabil o somație de intrare in legalitate (2.1.); programele mentionate in Decizia de sancționare nu sunt de natura sa afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, astfel ca fapta contravenționala retinuta in sarcina subscrisei nu exista (2.2.); in orice caz, decizia de sancționare a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 10 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (2.3.). În subsidiar, numai in masura in care se va aprecia ca faptele contravenționale prevăzute de art. 39 alin. 2 din Legea audiovizualului si art. 18 alin. 1 lit. b) din Decizia CNA 220/2011 exista, solicită sa se constate ca parata a procedat la o greșita individualizare a sancțiunii, încălcând prevederile art. 90 alin. 4 din Legea audiovizualului si ale art. 144 alin. 3 din Decizia CNA nr. 220/2011 (2.4.) - Decizia de sancționare fiind nelegala din aceasta perspectiva.
Reclamanta arată că temeiul de drept substanțial invocat de pârâtă în Decizia de sancționare este art. 39 alin.2 Legea nr. 504/2002 și art. 18 lit.b din Decizia nr. 220/2011 iar sub aspect procedural decizia este întemeiată pe art. 90 alin.1 lit.g, alin. 2 și alin. 4, și art. 91 alin.1 și 3 Legea nr. 504/2002 iar față de acestea CNA și-a încălcat în mod flagrant obligația de a emite o somație de intrare în legalitate, anterior aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Solicită reclamanta să se observe că programele menționate în decizia de sancționare nu conțin limbaj obscen și că nu sunt de natură să afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor. Arată că paratul CNA a preferat sa sancționeze in mod global si nediferentiat cele doua ediții ale emisiunii, deși subiectul acestora era cat se poate de diferit, și cu toate ca, in niciunul dintre programele sancționate, nu a fost utilizat un limbaj obscen, care sa afecteze dezvoltarea fizica, mentala sau psihica a minorilor, cum, in mod vădit excesiv, a reținut paratul.
Reclamanta arată că CNA nu a indicat, in Decizia de sancționare, ce anume din cuprinsul parodiei dupa poezia Luceafarul de M. E., a fost apreciat de către autoritate ca reprezentând un limbaj obscen, de natura sa afecteze dezvoltarea fizica, mentala sau psihica a minorilor. Arată că din analiza parodiei rezulta ca aceasta nu conține cuvinte sau expresii de natura celor mentionate la art. 1 lit. b) din Decizia 220/2011, astfel ca sancționarea subscrisei reclamante pentru utilizarea de către realizatorul emisiunii „Alarma P. Fm" a unui limbaj obscen este nelegala.
Precizează ca limbajul utilizat de către realizatorul emisiunii sanctionate poate fi caracterizat cel mult ca fiind unul ironic, menit sa satirizeze un „triunghi amoros" de notorietate in lumea mondena si care se incadreaza in limitele permise de o emisiune de divertisment, fără a conține conține cuvinte imorale, indecente, licențioase iar tenta sexuala a parodiei, indispensabila in raport de subiectul abordat, nu este de natura sa aduca ofensa pudorii, asa cum impun prevederile art. 1 alin. 1 lit. b) din Decizia 220/2011.
Arată reclamanta că CNA ar fi trebuit să țină cont, în evaluarea caracterului emisiunii, și de publicul căruia i se adresează emisiunea respectivă.
Reclamanta mai arată că textul în discuție reprezintă o satiră la adresa personajelor mondene la care ser referă, menită să critice defectele morale ale acestora.
Se arată că în caracterizarea producției ca făcând parte dintre cele care nu pot fi difuzate in intervalul oral 06,00-23,00, paratul CNA a făcut o greșita aplicare a criteriilor de clasificare a programelor, dintre care relevante pentru prezenta cauza sunt cele prevăzute la art. 19 alin. 2 lit. k) si 1) din Decizia CNA nr. 220/2011.
Cu privire la ediția din 10.03.2014 a emisiunii Alarma ProFm, sancționată tot prin aceeași decizie, solicită să se constate în primul rând că în cuprinsul deciziei de sancționare nu rezulta, cu claritate, care este textul de lege incalcat de programul sancționat, fapt de natura sa confere un caracter arbitrariu Deciziei de sancționare si sa încalce dreptul la apărare al subscrisei reclamante.
Astfel, din motivarea Decizia de sancționare, pare a rezulta ca incalcarea avuta in vedere de paratul CNA se refera la utilizarea unui limbaj obscen, in condițiile in care, imediat după prezentarea faptei, se menționeaza ca ,,de asemenea, potrivit dispozițiilor Codului audiovizualului, emise in aplicarea acestor prevederi legale, in intervalul orar 6,00-23,00 nu pot fi difuzate producții care prezintă un limbaj obscen". Reclamanta arată că față de definiția dată de art.1 alin. 1 lit. b) din Decizia 220/2011, este evident ca ediția din 10 martie 2014 a emisiunii „Alarma P. FM" nu a cuprins, sub nicio forma, limbaj obscen, astfel ca, sub acest aspect. Decizia de sancționare este vădit nelegala.
In al doilea rand, in masura in care, in pofida motivării defectuoase a Deciziei de sancționare se va aprecia ca, in fapt, norma juridica avuta in vedere de către parat este reprezentata de art. 39 alin. 2 din Legea 504/2002, solicită să se constate ca programul sancționat nu este de natura sa afecteze dezvoltarea fizica, mentala sau morala a minorilor. Solicită să se constate că realizatorul emisiunii si-a exprimat o opinie personala, prin care a criticat eficienta camerelor de supraveghere, in sensul ca acestea nu au capacitatea de a surprinde imaginile de detaliu, si nici . explicat elevilor cum pot copia la examene, fara a fi inregistrati pe camere, cum greșit a reținut pârâta. Reclamanta arată că exprimarea unei opinii personale constituie elementul clasic al libertății de expresie si presupune că nimeni nu poate fi îngrijorat pentru opiniile sale, libertatea de opinie fiind o condiție prealabilă pentru exercitarea altor libertăți garantate de art. 10 CEDO și bucurându-se de protecție absolută, în sensul că exclude aplicarea restricțiilor posibile enunțate în al doilea paragraf al art. 10 Convenție. Totodată reclamanta a arătat că opinia personală a realizatorului emisiunii a fost întemeiată pe simple observații, accesibile oricui, nefiind vorba despre aspecte oculte la care ar avea acces doar inițiații si care, prin dezvaluirea in cadrul unei emisiuni radio, ar avea ca efect încurajarea, chiar si indirecta, a elevilor sa fraudeze examenele. Totodată solicită să se aibă în vedere că pentru a caracteriza un program ca fiind de natură să afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor presupune obligatoriu aplicarea corectă a criteriilor legale prevăzute de art. 19 alin.2 din Decizia nr. 220/2011, tocmai pentru a înlătura subiectivismul și arbitrariul în clasificarea programelor.
Reclamanta mai invocă faptul că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului
Cu privire la acest aspect, invederează ca actul administrativ individual ce face obiectul prezentei acțiuni (respectiv Decizia de sancționare) și sancțiunea aplicată de către parata exced cadrului convențional privind limitele exercițiului dreptului la liberă exprimare, asa cum este reglementat de art. 10 alin. (2) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si consolidat în jurisprudenta Curții.
Mai arată reclamanta că sancțiunea dispusa prin Decizia de sancționare a fost greșit individualizata, in raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. 4 din Legea audiovizualului si art. 144 alin. 3 din Decizia CNA nr. 220/2011, față de care în cauza de față pârâta ar fi trebuit să adrese mai întâi o somație publică de intrare în legalitate sau cel mult aplicarea unei amenzii către minimul special de 10.000 lei prevăzut de art. 90 alin.2 Legea audiovizualului.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 39 alin. 2, art. 90 alin. 2 si 3, art. 93 alin. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 18 alin. 1 lit. b, art. 19 alin. 1 si 2 lit. f), k) si 1), art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Pârâtul a formulat întâmpinare și, ulterior, și completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 399/27.05.2014 reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 18 lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
Potrivit art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului, difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.
Conform art. 18, nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producții care prezintă: b) scene de sex, limbaj sau comportament obscen.
În sarcina reclamantei s-a stabilit faptul că, postul de radio P. FM, aparținând acesteia, a difuzat în zilele de 15.01.2014 și 10.03.2014, în intervalul orar 06.30-10.00, emisiunea Alarma P. FM", prezentată de domnii G. și N. B..
În ediția emisiunii din 15.01.2014, realizatorul N. B. a prezentat o parodie după poezia „Luceafărul" de M. E., în care a comentat relațiile între B., C. și V. S. și a folosit un limbaj nepotrivit.
A reținut CNA că realizatorul N. B.: Și pas cu pas în urma ei, alunecă-n camera de hotel, ea-i cere 300 de lei, că așa e la bibliotecă. Și când pe pat se întinde drept, cu C. să se culce, el o apasă ușor, pe piept și se aude: „Mama!", o voce de păpușe. (...) Iar ea îl vede și-l roagă frumos: „C. în jos, Victoraș blând, alunecând pe o hartă meteo. Pe umărul tău vreau să plâng. Eu sânt fată cuminte". „Bine, scoate-o". Și uite cum pe neașteptate relația nouă se înfiripă.
N. B.: Trecu o zi, trecură trei și B. nu venea de la Paris. Se întreba privind la stele, cam câte are Hotel Ritz? Dar, nu mai ține ca-n trecut, presa-i vânează la tot pasul. Privind acestea la TV, lui Victoraș îi piere glasul. "Trăind în cercul vostru strâmb, credeți că mă trageți pe sfoară? Dar eu, în lumea mea așa mă simt, un bărbat divorțat, ieși fă afară!
Și pas cu pas în urma ei alunecă-n camera de hotel, ea-i cere 300 de lei, că așa e la bibliotecă. Și când pe pat se întinde drept, cu C. să se culce, el o apasă ușor, pe piept și se aude: „Mama!", o voce de păpușă. (...) Ea-I vede și-l roagă frumos: „C. în jos, Victoraș blând, alunecând pe o hartă meteo. Pe umărul tău vreau să plâng. Eu sânt fată cuminte, scoate-o". Și uite cum, pe neașteptate relația nouă se înfiripă. Și Victoraș nici nu gândește că se însoară prea din pripă. (...)
în ediția emisiunii din 10.03.2014, realizatorii emisiunii au discutat rezultatele „la clasa a Vlll-a dar și la BAC" și despre camerele de supraveghere din școală, în cadrul acesteia, dl. N. B. a făcut următoarele afirmații:
Redăm din raportul de monitorizare:
N. B.: Dar și cu camerele ăstea mă, s-a stricat treaba. (...) Deci am eu teoria asta a mea și vreau să le spun elevilor, un lucru.(...) Este foarte greu chiar dacă se filmează clasa.(...) Așa. Deci o luăm așa, profesionist vorbind, să fii prins, dacă cineva se uită pe cameră. Vă spun de ce. în primul rând cineva va trebuie să se uite, ore întregi pe toate filmările de la voi din școală și cu mare atenție, ceea ce cred că nu va face cineva. (...)Doi, la mână, camera aia e departe și are o vedere de ansamblu, asupra tuturor copiilor din clasă, nu e pe detaliu. (...) Dar dacă te întorci un pic la colegul, dacă-i zici: „Zi mă și mie la punctul 3". Camera aia să știți că sunt șanse foarte mici să vă prindă. Mulți au furat-o cu camera asta. Luați un curs mic de tot de televiziune, un curs mic de tot de filmat înainte de BAC și o să vă dați seama că se poate totuși copia, fără probleme. (...)Deci nu vă ... nu vă panicați cu camerele, oameni buni.
în urma audierii înregistrării și a analizării raportului de monitorizare. C. a constatat că, raportat la conținutul programului, acesta a fost difuzat la o oră nepotrivită, fiind de natură să prejudicieze în mod grav protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe.
Astfel, C. a constatat că în cazul parodierii poeziei „Luceafărul" în ediția din 15.01.2014, că prezentatorul emisiunii, dl. N. B. a folosit un limaj obscen, jignitor, de natură să afecteze minorii.
De asemenea, membrii Consiliului, au constatat că prezentatorul emisiunii, dl. N. B., în cadrul ediției din 10.03.2014, în timp ce dezbătea un subiect de interes pemntru elevi, respectiv rezultatele „/a clasa a Vlll-a dar
și la BAC" precum și camerele de supraveghere instalate în școli, Ie-a explicat elevilor cum pot copia la examene, fără a fi înregistrați pe camere, practic încurajându-i pe elevi să fraudeze examenele.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Codului audiovizualului, emise în aplicarea acestor prevederi legale, în intervalul orar 6,00 - 23,00 nu pot fi difuzate producții care prezintă limbaj obscen.
Astfel, C. a apreciat că un conținut ca cel difuzat de radiodifuzor în cadrul emisiunii "Alarma P. FM" nu poate reprezenta un model în dezvoltarea armonioasă a minorului, știut fiind că educația este o dimensiune importantă a personalității copilului, iar conduita morală prezintă un factor deosebit în educare pentru că încorporează modul de adaptare la cerințele și relațiile sociale.
C. consideră că radiodifuzorii au obligația de a asigura o protecție reală a minorilor, având în vedere nevoia de protecție și îngrijire specială a acestei categorii de public, întrucât, în lipsa unei maturități fizice și intelectuale, precum și din cauza discernământului redus, copii au tendința de a copia în mod involuntar și de a imita cu ușurință comportamentele adulților.
Având în vedere aceste aspecte. C. a propus sancționarea radiodifuzorului cu amendă în cuantum de 25.000 de lei.
Supusă la vot, propunerea de amendare a radiodifuzorului S.C. P. TV S.A. pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 18 lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, a fost adoptată cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de art. 15 din Legea audiovizualului.
Împotriva deciziei de sancționare, reclamanta S.C. P. TV S.A. a formulat contestația ce formează obiectul prezentei cauze.
În urma analizării deciziei contestate, a probatoriului administrat, precum și a argumentelor expuse prin prezenta întâmpinare, se constată că cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 399/27.05.2014 este neîntemeiată.
În susținerea cererii introductive de instanță, reclamanta invocă presupusa încălcare de către subscrisa, a obligației „de a emite în prealabil o somație de intrare în legalitate". învederăm onoratei instanțe că sancțiunea pentru încălcarea prevedrilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului a fost aplicată în temeiul art. 90 alin. (1), (2) și (4) din același act normativ, care nu prevede obligativitatea emiterii în prealabil a somației de intrare în legalitate.
Sancțiunea amenzii a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului, raportat la art. 18 lit. b) din Codul audiovizualului, ca dispoziție legală subsecventă principală dispoziției principale. Astfel, conținutul celor două emisiuni în care s-au încălcat dispozițiile legislației audiovizuale, nu puteau fi difuzate în intervalul orar 06.00-23.00, interval accesibil minorilor.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 18 lit. b) din Codul audiovizualului, este o sancțiune subsidiară la care este raportată sancțiunea principală, prevăzută de art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului, încălcare pentru care, așa cum arătat anterior se poate aplica direct amenda, nefiind necesară emiterea unei somații publice de intrare în legalitate.
Cu privire la limbajul folosit în emisiunile "Alarma P. FM" ce au făcut obiect al deciziei contestate, ceea ce C. a considerat ca încălcare gravă a dispozițiilor legale referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe a fost difuzarea unor emisiuni cu un astfel de conținut la ore la care copiii au acces neîngrădit la audierea programelor audiovizuale; este vorba despre cele transmise în intervalul orar 06.30-10.00, în condițiile în care reclamanta avea posibilitatea editorială și tehnică de a programa astfel de emisiuni în intervale orare permise de legislația audiovizuală, respectiv după ora 23.00.
În contextul dat, se pune problema obligației stabilite prin Legea audiovizualului în sarcina membrilor C.N.A. de a analiza în ce măsură difuzarea unui program audiovizual cu un astfel de continut în intervalul orar 06.30-10.00. este sau nu de natură a prejudicia interesele publicului minor. în speța de față apreciindu-se că acest continut a fost de natură să afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a copiilor.
Raportat la conținutul normei prevăzute în Codul audiovizualului, noțiunea de comportament obscen reglementat de legiuitor include și o formă de manifestare indecentă, un limbaj obscen, atitudine reflectată cu prisosință de reclamantă în emisiunile difuzate.
Sintagma „comportament obscen" la care face trimitere legiuitorul, reprezintă, potrivit DEX, un comportament deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scârnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat.
Plecând de la semnificația cuvântului "obscen", legiuitorul român a definit la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei, actele cu caracter obscen, care reprezintă: gesturi sau comportamente sexuale explicite, săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete ori cuvinte care prin semnificația lor aduc ofensă la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală, dacă se săvârșesc în public.
Reclamanta invocă două spețe din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (din care sunt prezentate, în mod disparat, anumite idei, spețe care nu numai că nu au incidență în prezenta cauză, dar nu prezintă niciun element de similitudine măcar cu cauza dedusă judecăți) și conchide că dreptul la liberă exprimare se bucură de o protecție absolută și că acesta ar fi fost limitat de către CNA.
Sub acest aspect. Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră la art. 10 libertatea de exprimare. însă, această normă nu conferă libertății de exprimare un caracter absolut, necondiționat, ci exercitarea acestei libertăți comportă anumite limitări.
Potrivit paragrafului al doilea al art. 10, exercitarea acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități în vederea proteguirii mai multor valori, inclusiv morala ori drepturile altora.
În prezenta cauză, art. 39 din Legea audiovizualului, ca temei juridic al aplicării sancțiunii, este norma care reglementează protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe, în concordanță cu prevederile Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 - Directiva serviciilor mass-media audiovizuale.
Această Directivă prevede la cap. VIII "Protecția minorilor în cadrul transmisiilor de televiziune", la art. 27:
"(1) Statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a garanta că emisiunile de televiziune difuzate de către posturile de televiziune aflate sub jurisdicția lor nu cuprind programe cu potențialul de a afecta în mod grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programe care cuprind pornografie sau violență nejustificată.
(2) Măsurile stabilite la alineatul (1) se extind și asupra altor programe care prezintă probabilitatea de a afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, cu excepția cazurilor în care prin programarea emisiunilor la anumite ore sau prin orice măsuri tehnice se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective."
De asemenea, în susținerea cererii sale pe fondul cauzei, reclamanta încearcat să inducă instanței alte situații de fapt decât cele avute în vedere de Consiliu la aplicarea sancțiunii, fapt care ar atrage neaplicarea unei sancțiuni.
Astfel, reclamanta încearcă să inducă instanței faptul că, sancțiunea ar trebui să fie analizată și prin prisma prevederilor art. 19 din Codul audiovizualului, prevedere care, însă, nu se regăsește în conținutul deciziei contestate în prezentul dosar.
Prin urmare, întreaga apărare a reclamantei cu privire dispozițiile art. 19 din Codul audiovizualului, nu se susțin, această prevedere nu face obiectul deciziei de sancționare, iar toate apărările reclamantei cu privire la acest aspect nu fac obiectul prezentei cauze.
În ce privește solicitarea reclamantei de "înlocuire" a sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment, învederăm onoratei Curți că această cerere nu poate fi acceptată, deoarece Legea 504/2002 nu prevede o astfel de posibilitate, avertismentul nefiind prevăzută ca sancțiune pecuniară în Legea audiovizualului, pentru încălcări ale dispozițiilor legale pe care C. le consideră minore fiind prevăzută somația publică.
De asemenea. în ce privește solicitarea înlocuirii amenzii contravenționale cu somație publică, aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că reclamanta a fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate pentru încălcarea acelorași dispoziții legale, situație în care devin aplicabile prevederile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului, potrivit cărora în cazul încălcării repetate a acelorași dispoziții legale, se aplică amenda contravențională.
Mai mult, înlocuirea sancțiunii aplicate de Consiliu, fără a tine cont și de criteriile de individualizare a acesteia, ar putea constitui. în opinia noastră, o măsură de natură a încuraja reclamanta să nesocotească în continuare norma legală, din moment ce difuzarea în mod repetat de programe audiovizuale cu încălcarea acelorași prevederi legale ar ajunge să fie sancționată doar cu somație publică (care, prin natura ei. are rolul de intrare în legalitate) iar criteriile de individualizare a unei sancțiuni să își piardă, teoretic, substanța din moment ce ele nu sunt luate în considerare la aprecierea gravității faptei.
Reține Curtea că amenda de 25.000 lei este situată spre minimul legal, în condițiile în care încălcarea prevederilor pentru care s-a dispus sancțiunea, potrivit art. 90 alin (1), lit. g), alin. (2) și alin. (4) din Legea audiovizualului, minimul amenzii este de 10.000 lei iar maximul de 200.000 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge în tot acțiunea reclamantei . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. Stratula M. și Asoc. în București, sect. 5, .. 39, . cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI cu sediul în București, sect. 5, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 149/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 240/2014. Curtea... → |
|---|
