Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 240/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 26571/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 240
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - V. N.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant M. V., împotriva sentinței civile nr. 1530/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. S. Haret, M. Educației Naționale și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale, cererea de chemare în judecată având drept obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 09.01.2014, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când CURTEA, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 16.01.2014, când a decis:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1530/22.03.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca neîntemeiată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverinței mai sus-menționate, reclamantul s-a adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, denumit în continuare regulament, conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Totodată, art. 5 alin. 1 din Regulament dispune că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
În prezenta cauză, tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diploma de licență reclamantului, forma de învățământ urmată de aceasta nefiind acreditată în condițiile legii.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001, raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și ID. În consecință, reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceasta nu este îndreptățită a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
O practică administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea concluziei susmenționate și nașterea în patrimoniul reclamanților a dreptului la obținerea diplomei pentru studiile absolvite. Această concluzie nu este înlăturată nici de existența raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, de executarea obligațiilor contractuale din partea reclamanților sau de pretinsa inducere în eroare a acestora cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, aceste aspecte putând însă a fi valorificate pe temeiul răspunderii contractuale ori a altei forme de răspundere juridice.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Tot ca și argumente în susținerea acestei soluții, au mai fost avute în vedere și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
Totodată, în plus față de disp. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 anterior invocat, relevante sunt și prev. art. 60 alin. 4 din același act în conformitate cu care „Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii reclamantului în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializarea urmată în cadrul Universității S. Haret, a fost autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi”, nu și pentru forma de învățământ ID.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior, a acreditării presupune elaborarea raportului de autoevaluare pentru fiecare specializare, autorizarea a două forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din OUG nr. 75/2005, în vigoare la data analizată.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
Prin urmare, cererea formulată de reclamant nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la recunoașterea ei odată eliberată. Față de acestea, nu are temei legal nici cererea de obligare a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, se constată că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializarea urmată de reclamantă, forma de învățământ FR, nici la data la care aceasta a început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamantului în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 teza I Codul de procedura civila si anume, netemeinicia hotararii prin contradictia ei cu faptele stabilite de instanta, in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat, consideră că este îndreptățit la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului de diploma, dat fiind faptul ca a absolvit cursurile Facultatii de D. si Administratie Publica din Bucuresti, specializarea D., in perioada 2006 - 2009, a sustinut si promovat examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, astfel cum rezulta din adeverinta eliberata de intimata U. S. Haret. Termenul de valabilitate al acestei adeverinte este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului E., Cercetarii, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverinta de studiu eliberata de U. S. Haret reprezinta un act premergator diplomei finale, un act ce atesta licentierea reclamantului ce a obtinut in urma promovarii examenului de licență Titlul de Licențiat în Științe Administrative.
Intimata U. Sipru Haret avea obligatia de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de catre recurent a studiilor, respectiv diploma de licenta si suplimentul de diploma, avand obligatia legala de a completa si elibera actele de studii absolventilor.
Se mai artă că adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 960/08.10.2009 vizeaza, . studii necesare pentru anul 2009. Parata U. S. Haret s-a conformat, insa, doar in parte cerintelor impuse de M. E. Nationale - fost MECTS prin adresa nr._/25.06.2009, in sensul ca a comunicat tipul diplomelor de licenta cerute conform Legii nr. 84/1995 si Legii nr. 288/2004, cantitatea acestora (nr. buc) si numarul estimativ de absolventi, dar a ignorat cerintele specifice "Machetei 2- Absolventi licenta/studii universitare de licenta" (specializare/program de studiu, forma de invatamant- ZI, ID, FR, Seral-,etc).
Respectivele cerinte ale Machetei 2 nu se regasesc comunicate catre minister nici prin adresa nr. 1224/14.12.2009.
In aplicare dispozitiilor Legii 84/1995, M. E. Nationale a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404 in cuprinsul caruia se stabileste la art.2, ca "Admiterea în invatamantul superior public si particular se organizeaza pe domenii de studiu de licenta, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8 se prevede ca "Formele de invatamânt cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Specializarea urmata de reclamant la forma de invamant a fost confirmata de M. E. Nationale - fost MECTS, prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educatie ca, dupa obtinerea acreditarii, sa transmita anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Paratul M. E. Nationale trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educatie, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activitatii educationale la nivelul standardelor de calitate, urmand ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. E. sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotarare de Guvern sau lege, prin care sa inceteze definitiv scolarizarea in cadrul respectivului program.
Mai precizează recurentul că nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevazuta de art.8 din Legea 443/2002, nici dupa emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008 si nici dupa . OUG 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, M. E. Nationale nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfasurare a procesului educational la nivelul paratei.
Este relevanta si imprejurarea ca reclamantului i-a fost eliberata o adeverinta care atesta faptul ca a obtinut titlul de licentiat, adeverinta care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanta de judecata sau de o autoritate administrativa.
Pe de alta parte, este de retinut faptul ca, si in ipoteza in care specializarea reclamantului nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de buna credinta, necunoscand acest aspect, iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus", in sensul validitatii adeverintei de licenta care atesta promovarea studiilor si a examenului de licenta.
Recurentul a mai susținut că atât M. E. Nationale, cat si U. S. Haret trebuiau sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educatie potrivit Constitutiei Romaniei.
Prin urmare, câtă vreme pârâta USH recunoaște că reclamantul a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestuia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat in drept, acte ce premerg diplomelor finale de studii, respectiv câtă vreme paratul M. E. Nationale nu a invocat neegalități în organizarea de către pârâta a studiilor reclamantului, având în vedere dispozițiile legale sus expuse, recurentul apreciază că cererea sa este întemeiată sub aspectul obligării pârâtelor de a emite diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere obligativitatea și necesitatea autorizării și acreditării formei de învățământ ID, pentru ca absolvenții acestei forme să fie îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență, chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ „zi”, sens în care a invocat dispozițiile art. 3 din Legea 443/2002, art. 116 ind. 1 alin. 3 din Legea 84/1995, art. 17 din H.G. 1011/2001, art. 29 alin. 4 lit. b din O.U.G. 75/2005.
A susținut că pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, neacreditate, U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza examen de licență, cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Eliberarea de către U. S. Haret a adeverințelor care, în opinia sa, ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea acestei universități.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în cazul admiterii recursului, să fie admisă și cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o, dată fiind imposibilitatea efectivă de a emite reclamantului diploma de licență atâta vreme cât M. Educației Naționale nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, față de următoarele considerente:
Recurentul reclamant a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret București, specializarea Administrație Publică, forma de învățământ la distanță (ID), număr de credite 180.
A susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiat în științe administrative, fiindu-i eliberată de către U. S. Haret adeverința nr. 808/8.07.2009 care atestă obținerea titlului de licențiat.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și drept, științe administrative.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Refuzul intimatului-pârât MECTS de a aproba tipărirea acestor formulare în cazul reclamantului este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul a promovat examenul de licență, a obținut titlul de licențiat în științe administrative, actul eliberat de instituția de învățământ, care atestă acest titlu, nefiind anulat până în prezent, el continuând să producă efecte juridice.
Susține intimatul pârât M. Educației Naționale că refuzul său de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. S. Haret să-și îndeplinească obligația asumată față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de această instituție, la formele de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. e din Legea 554/2004.
De asemenea, arată că U. S. Haret nu a fost autorizată/acreditată să organizeze formele de învățământ la distanță și, prin urmare, nu avea dreptul de a organiza examene de licență pentru absolvenții care au urmat astfel de forme de învățământ.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actului care atestă calitatea reclamantului de licențiat în științe administrative, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamant.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actul emis de universitate, conform căruia reclamantul este licențiat în științe administrative, este un act în vigoare, care se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de recurentul reclamant, printr-o cerere care să aibă acest obiect, iar examinarea prevederilor legale pe care intimatul pârâtul M. Educației Naționale le invocă în întâmpinare se impunea a fi făcută de instanță în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ urmată de reclamant.
Așa cum s-a arătat, instanța a avut de stabilit dacă refuzul pârâților de a soluționa cererile ce le-au fost adresate de către reclamant este unul nejustificat, în raport de actul care atestă calitatea sa de licențiat în științe administrative la universitatea pârâtă, act necontestat, care este valabil și își produce efectele juridice și a cărui legalitate nu formează obiectul acțiunii de față.
Cu privire la susținerea aceluiași intimat pârât că organizarea cursurilor în baza cărora s-a eliberat adeverința reclamantului s-a făcut cu eludarea dispozițiilor legale imperative privind parcurgerea procedurii de evaluare în vederea acreditării, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă că forma de învățământ la distanță la specializarea urmată de reclamant trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantului s-au desfășurat în afara cadrului legal.
Referitor la afirmația intimatului pârât M. Educației Naționale că pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza examen de licență, Curtea reține că, deși potrivit legislației în domeniu, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale acestui minister, în cauză nu se face dovada inițierii de către acest minister a unor demersuri legale pentru a împiedica organizarea examenului de licență la care se referă sau, ulterior desfășurării acestuia, a unor demersuri în scopul anulării rezultatelor examenului pe care îl consideră nelegal.
În reținerea caracterului fondat al recursului, Cutea va avea în vedere și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7.11.2013, în sensul obligării pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul de diplomă și a MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă, la adoptarea acestei soluții de principiu avându-se în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 și 3302/2012.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea susținerilor recurentului reclamant referitoare la eroarea comună în care s-a aflat și care produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus".
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va admite acțiunea în parte, va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă reclamantului și va obliga pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.
Va respinge în rest acțiunea, respectiv cererea de obligare a Ministerului Educației Naționale la plata de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței constatând că art. 18 alin. 5 din Legea 554/2004 reglementează posibilitatea și nu obligația instanței de a aplica acest mijloc de constrângere autorității publice pârâte, iar la acest moment nu se impune aplicarea acestor prevederi legale.
Sentința va fi menținută în rest sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, având în vedere că pârâta nu a formulat recurs împotriva soluției de respingere a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. V., împotriva sentinței civile nr. 1530/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. S. Haret, M. Educației Naționale și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
Modifică sentința în parte, în sensul că admite acțiunea în parte, obligă pârâta U. S. Haret să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă reclamantului.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.
Respinge în rest acțiunea.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – M. C. G. G. V. N.
GREFIER,
R. O.
Red. C.M.CanacheuTehnored. R.O./2 ex./25.02.2014
Dosar nr._
TB – Secția IX-a C. – judecător de fond: O. D. P.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 7416/2014.... → |
|---|
