Despăgubire. Decizia nr. 6822/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 6822/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4137/2/2012*

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 6822

Ședința publică de la 25.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE D. G.

JUDECĂTOR Ș. A.

JUDECĂTOR G. M. E.

GREFIER M. LUCREȚIA

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții – reclamanți K. M. NIKOLAUS, V. M. și T. V. V. și de recurenții – pârâți C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4554 / 10.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – reclamanți – prin avocat A. A., cu împuternicire avocațială la fila 54 dosar, lipsind recurenții – pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 29.08.2014, întâmpinare formulată de recurenta – pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, la Cererea de precizare a acțiunii formulată de recurenții – reclamanți; comunicată celorlalte părți, conform citativului atașat la fila 84 dosar și a dovezii de îndeplinire a procedurilor de citare, atașate la filele 91 și 95 dosar.

La data de 22.09.2014 s-au mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, fiind transmise prin fax la instanță, Note de ședință formulate de recurenții – reclamanți, pe aspectul excepției prematurității cererii de chemare în judecată invocată de intimata – pârâtă C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor.

La data de 25.09.2014 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, fiind transmise prin fax la instanță, Punct de vedere formulate de recurenții – reclamanți, pe excepția necompetenței funcționale a Secției a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, pe excepția prematurității soluționării dosarului de despăgubire și emiterea deciziei de compensare, excepții invocate de C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, față de precizarea acțiunii în concordanță cu Legea nr. 165/2013, invocată de ANRP.

Apărătorul recurenților – reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri însoțite de o Notă de probe, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei.

Curtea încuviințează pentru recurenții – reclamanți proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.

Apărătorul recurenților – reclamanți precizează că, în ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, invocată de C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, este neîntemeiată, având în vedere că, prin prezenta acțiune părțile pe care le reprezintă nu au atacat nicio Decizie a entității învestite cu soluționarea notificării, care este A., ci au solicitat obligarea Comisiei Naționale Pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui act administrativ, obiect care atrage competența Secției de C. Administrativ.

Solicită, nu în ultimul rând, a se avea în vedere și faptul că această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția C. Administrativ și Fiscal, ce a stabilit deja competența Curții de Apel București – Secția de C. administrativ și Fiscal în soluționarea prezentei cauze, prin Încheierea nr. 2916/06.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ . În setul de documente depus la dosar în ședința de față se regăsește și dovada că au fost soluționate alte dosare similare, depuse ulterior, adică înregistrate mai târziu la ANRP.

Solicită deci respingerea excepției necompetenței funcționale, ca nefondată.

În ceea ce privește aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 269 solicită a se avea în vedere faptul că, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.4 raportate la art. 34 alineat 1 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale dacă s-ar aplica cauzelor„ pendinte”, adică atunci când acestea se referă la cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Potrivit Curții Constituționale interpretarea dată de instanțele de judecată articolului 34 alineat 1 din Legea nr. 165/2013, în sensul că acest articol de lege ar fi aplicabil și cauzelor pendinte, le conferă caracter neconstituțional întrucât determină modificarea cursului procesului chiar în timpul judecării sale, creând doar pentru una dintre părțile aflate în proces o situație mai favorabilă.

Prin urmare, Curtea Constituțională a statuat faptul că, în cazul acțiunilor în curs de judecată, legea nou intervenită în cursul judecății, respectiv Legea nr.165/2013, nu trebuie să se aplice de așa natură încât să nege dreptul de acces liber la justiție, ceea ce presupune soluționarea efectivă a pretențiilor reclamanților și nu un acces formal.

În ceea ce privește fondul recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată în recurs, în raport de . Legii nr. 165/2013 și menținea soluției privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active. Solicită obligarea Comisiei Naționale la emiterea Deciziei de compensare prin puncte, prin raportare la valoarea despăgubirilor stabilite prin Decizia A. nr. 182/2011 dată în completarea Deciziei A. nr. 105/2011.

În ceea ce privește recursurile intimatelor – pârâte, formulează concluzii de respingere a acestora, solicitând a se avea în vedere că acestea au privit strict excepția lipsei calității procesuale active, strict soluția instanței de fond pe acest aspect. Apreciază ca fiind legală soluția instanței de fond pe acest aspect. Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că recurenții reclamanți au calitate procesuală activă în prezenta cauză, în condițiile în care părțile pe care le reprezintă se consideră vătămate prin refuzul CCSD de emitere a titlului de despăgubire. Dispozițiile legii contenciosului administrativ au fost corect aplicate și interpretate de instanța de fond din acest punct de vedere, făcându-se în mod corect aplicarea prevederilor art. 4 alineat 4 din Legea nr. 10/2001. Apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care consideră că se impune menținerea soluției instanței de fond pe acest aspect.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța, în principal, pe excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, astfel cum a fost invocată de recurenta – pârâtă C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor și în subsidiar, eventual, pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 4554/10.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, SCAF au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și prematurității, fiind respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea creanței reclamanților asupra Statului.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulată de reclamanții K. M. NIKOLAUS, V. M., T. V. V. în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 22.05.2012, reclamanții K. M. Nikolaus, V. M. și T. V. V. au chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) si C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

1) Sa constate creanța avută de reclamanți asupra Statului si sa constate ca aceștia sunt îndreptățiți la un titlu de despăgubire in următoarele cote, raportate la valoarea despăgubirilor stabilite prin Decizia A.V.A.S. nr 182/2011 emisa in aplicarea Legii 10/2001 si Legii 247/2005 pentru preluarea abuziva de către Stat a participațiilor la SAR "Pielăria si Confenctiunea Romaneasca" D. Mociornita: pentru K. M. Nikolaus 15,18% din valoarea totala a despăgubirilor stabilite prin Decizia A.V.A.S. nr. 182/22.08.2011; pentru V. M. 2,2% din valoarea totala a despăgubirilor stabilite prin Decizia A.V.A.S. nr. 182/22.08.2011; pentru T. V. V. 1,4% din valoarea totala a despăgubirilor stabilite prin Decizia A.V.A.S. nr. 182/22.08.2011. În subsidiar, solicită obligarea Comisiei Centrale sa emită titlul de despăgubire în favoarea reclamanților in cotele arătate raportate la valoarea despăgubirilor stabilite prin Decizia A.V.A.S. nr. 182/2011, in termen de 15 zile de la data cand hotărârea devine executorie, sub sancțiunea daunelor-interese echivalente cu valoarea despăgubirilor, in caz de neexecutare, potrivit art. 1530 si 1531 Cod civil.

2) să oblige A.N.R.P. sa emită titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea si sa realizeze conversia si înscrierea reclamanților in Registrul Acționarilor conform art. 18 alin (2) din Legea 247/2005 Titlul VII potrivit creanței pe care aceștia o au, in termen de 30 de zile de la data cand hotărârea devine executorie, iar in caz de neexecutare să fie obligat paratul la daune echivalente cu valoarea obligațiilor neexecutate; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:

„ În baza Legii 119/1948 a fost naționalizata SAR "Pielăria si Confecțiunea Romaneasca" D. Mociornita (in continuare "Fabrica"). Actul de preluare de către Stat in baza Legii 119/1948 fără dreapta si prealabila despăgubire constituie preluare abuzivă recunoscuta ca atare prin Legea 10/2001. Aceeași Lege 10/2001 stabilește ca foștii acționari, precum si moștenitorii acestora, sunt îndreptățiți la masurile reparatorii izvorând din preluarea abuziva a participațiilor deținute la societatea comerciala naționalizata. Potrivit art. 18 din Legea 10/2001 masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent in situația in care petenții nu au deținut 100% din capitalul social al firmei naționalizate, astfel cum este si situația de fata.

În baza Legii 10/2001 au formulat notificare pentru acordarea masurilor reparatorii datorate de Stat pentru preluarea Fabricii o parte din moștenitorii foștilor acționari din familia Mociornita, iar alți moștenitori nu au formulat notificare (Manoil C.) sau notificările au fost considerate nevalabile (notificările formulate de C. G. si C. M., aceștia transmițând notificările prin scrisoare recomandata la unitatea deținătoare, iar nu prin intermediul executorului judecătoresc.

Fabrica naționalizata s-a transformat după naționalizare in Întreprinderea Flacăra Roșie iar apoi, după anul 1990 in . comerciala integral privatizata Înainte de . legii 10/2001 prin intermediul A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S.

Fața de dispozițiile art. 29 si 31 din Legea 10/2001 entitatea investita cu soluționarea notificării si cu stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite persoanelor Îndreptățite este A.V.A.S.

Prin Decizia 105/2011 modificata prin Decizia nr. 182/2011 emise in aplicarea Legii 10/2001 A.V.A.S. a soluționat notificările persoanelor îndreptățite stabilind valoarea despăgubirilor la 53.536.732 lei, calculate la data de 30.06.2011 pentru 30.700 acțiuni deținute de autorii petenților la Fabrica naționalizata de Stat.

Decizia A.V.A.S. prin care s-a soluționat notificarea, împreuna cu tot dosarul cauzei au fost Înaintate la A.N.R.P. - C. Centrala dosarul fiind înregistrat sub nr._/RGO/06.09.2011.

Până în prezent nu a fost emis titlul de despăgubire în favoarea persoanelor îndreptățite.

A. a soluționat toate notificările privind acordarea de despăgubiri pentru preluarea abuziva a participațiilor deținute de familia Mociornita la Fabrica naționalizata, aplicând dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001 potrivit cărora "de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare profita ceilalți moștenitori care au înregistrat notificarea in condițiile art. 21 din Legea 10/2001”

La data naționalizării Fabricii structura acționariatului era următoarea:

- D. (cunoscut si sub numele de D.) Mociornita - 21.000 acțiuni la momentul constituirii ( 27.000 acțiuni, la naționalizare);

- M. D.Mociornita - 1.000 de acțiuni;

- D. loan.D. Mociornita - 900 de acțiuni;

- loan T. D. Mociornita - 900 acțiuni;

- A. M. D. Mociornita - 900 acțiuni;

- Societatea „Fratia Romaneasca" (deținuta de D. loan D. Mociornita, loan Theoor D. Mociornita si A. M. D. Mociornita) - 200 acțiuni;

- Diverși - 100 acțiuni.

De pe urma foștilor acționari ai Fabricii, M. si D. (D.) Mociornita, au rămas următorii moștenitori, fiecăruia revenindu-i o cota de 1/5 din dreptul ce le-a aparținut acestora din Fabrica:

-Mociornita loan T.

-Mociornita D. loan P. (Mociornita D.)

-Mociornita A. M.

-C. M. E. A. (născuta Mociornita)

-Manoil C. E. A. (născuta Mociornita).

-Mociornita loan T. a decedat la data de 21.10.2005, după cum rezulta din Certificatul de Moștenitor nr. 68/16.11.2005 eliberat de BNP « SEMPER », moștenitorii acestuia fiind Mociornita M. Rosette E. si Mocionita M.-Rose.

-Mociornita D. loan (Mociornita D.) a decedat la data de 04.04.1994, fiind moștenit in cote egale de 1/2 de către cei doi copii ai săi, respectiv Mociornita A.-A. si Mociornita D.-M.- S. astfel cum rezulta din Certificatul de Moștenitor nr. 707/10.05.1994 emis de fostul notariat de Stat al Sectorului 4 București.

-Mociomita A. M. a decedat la data de 15.12.1994, fiind moștenit de K. M. Nikolaus, in conformitate cu Certificatul de Moștenitor nr. 1409/28.06.1995 emis de fostul Notariat de Stat al Sectorului 2 București. Prin Decizia Civila nr. 800/A/30.04.2002 pronunțata de Tribunalul București - Secția a V -a Civila in dosarul nr. 5581/2001 a fost anulat Certificatul de Moștenitor nr. 1409/28.06.1995 emis de fostul Notariat de Stat al Sectorului 2 București si s-a constat ca moștenitorii defunctului Mociomita A. M. sunt copiii sai, K. M. Nikolaus si I. Metzler, cărora le revine cate o cota de din masa succesorala.

-La data de 13.04.1985 a decedat C. M. E. A., fiind moștenită de soțul sau C. M., in calitate de unic moștenitor, astfel cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 365/24/05.1985 emis de fostul Notariat al Sectorului IV București. C. M. a decedat la data de 26.10.1991, fiind moștenit de fiii săi, C. M. si C. G., fiecăruia revenindu-i cate o cota de 1/"2 din masa succesorala, astfel cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 442/14.04.1992 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 4 București.

De pe urma defunctei Manoil C. E. A. (născuta Mociomita), a rămas unic moștenitor Manoil C. T., astfel cum rezulta din Certificatul de calitate de moștenitor nr. 89/20 noiembrie 2006 eliberat de către BNPA C. E., C. N. D. si S. M. S..

Prin contractul de cesiune autentificat sub nr 467/30.10.2009 de BNP A. L., C. M. si C. G. au cesionat către I. Balota C. si G. A. toate drepturile ce se cuveneau potrivit legii in favoarea acestora in calitate de moștenitori ai acționarilor Fabricii.

Prin contractele de cesiune de drepturi autentificate sub nr. 607/25.11.2010 si nr. 66/02.02.2011 la BNP Semper, K. M. Nikolaus a cesionat către I. Balota C. 6% din drepturile ce-mi revin din masurile reparatorii asupra Fabricii.

La data de 22.06.2011 moștenitorii foștilor acționari ai Fabricii aparținând familiei Mociornita, precum si loan Balota C. si G. A., in calitate de cesionari de drepturi si succesori cu titlu particular ai cedenților au încheiat o Tranzacție in condițiile art. 1704 si urm. Cod civil, autentificata la BNP Semper sub nr. 727/22.06.2011 ( in cele ce urmează «Tranzacția »).

Prin aceasta Tranzacție părțile au tranzacționat asupra modului în care înțeleg sa-și distribuie drepturile asupra despăgubirilor ce li se cuvin potrivit Legii 10/2001 in privința Fabricii, după cum urmează:

"Moștenitorii acționarilor Fabricii, respectiv, succesorii in drepturi ai

unora dintre ei sunt persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru preluarea abuziva de către Stat a imobilelor din patrimoniul Fabricii, in cotele stabilite convențional in cele ce urmează:

Titlul de despăgubire ce urmează a fi emis de C. pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru persoanele îndreptățite la masurile reparatorii asupra Fabricii se va emite in favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor Fabricii, respectiv a succesorilor in drepturi ai acestora (cesionarii), fiind menționate, drepturile individuale ale acestora, in următoarele cote, ce se aplica valorii totale de despăgubire:

1.Mociornita M.-Rose - 17,085%;

2.Mociornita M. Rosette BmUia - 5,295%;

3.K. M. Nikolaus - 15,18%;

4.Metzler I. - 6%;

5.Mociornita D. M. S. - 10,59%;

6.Mociornita A. A. - 10,59%;

7.Manoil C. T. - 11,93%;

8.loan-Balota C. - 15,2%;

9.G. A. - 8,13%.

In situația in care C. Centrala, din motive formale, va refuza emiterea titlului/titlurilor de despăgubire conform drepturilor reciproce recunoscute mai sus, noi părțile, recunoaștem ca avem o creanța asupra Statului izvorâta din drepturile la masurile reparatorii ce se vor stabili pentru preluarea abuziva a Fabricii de către stat, in cotele stabilite mai sus. Prin urmare, titlurile de conversie sau titlurile de plata emise de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, in lipsa de stipulație contrara, se vor emite conform prezentei tranzacții pentru valorile calculate in cotele arătate din total valoare drepturi stabilite cu titlu de măsuri reparatorii pentru Fabrica.

Drepturile moștenitorilor Fabricii si ale succesorilor acestora la masurile reparatorii se stabilesc in cotele de mai sus, indiferent de natura acestor drepturi si de mijloacele de valorificare, administrative sau judiciare.

In situația in care, intre momentul încheierii prezentei tranzacții si momentul la care vor fi emise titlurile de despăgubire de către C. Centrala, conform Legii 10/2001 modificata prin Legea 247/2005, vor interveni alte acte de cesiune de drepturi, prezenta tranzacție se va modifica in mod corespunzător.

Fiecare dintre Parti poate pretinde autorităților implicate in acordarea de masuri reparatorii, precum si instanței, in orice stadiu al procedurii, aplicarea prezentei tranzacții.

După Încheierea acestei Tranzacții au intervenit următoarele acte de cesiune de drepturi care completează si modifica in mod corespunzător conținutul acesteia, conform art. VI din Tranzacție:

a) Contract de cesiune de drepturi Încheiat intre G. A. si V. M., autentificat sub nr. 734/22.06.2011 la același notariat, prin care V. M., in calitate de cesionar dobândește 2,2% din toate drepturile la masurile reparatorii in echivalent stabilite in favoarea moștenitorilor acționarilor Fabricii.

În consecința, art. III din Tranzacție se modifica prin completarea acesteia si cu drepturile cuvenite cesionarului V. M., in cota de 2,2% si prin diminuarea drepturilor cedentului G. A. de la 8,13% din valoarea despăgubirilor la 5,93%.

b) Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr 735/22.06.2011 la BNP Semper, C. Manoil T. a cesionat către T. V. V. o cota de 1,4% raportata la valoarea tuturor despăgubirilor stabilite pentru preluarea abuziva a acțiunilor Fabricii care au aparținut familiei Mociornita.

Potrivit art. 18¹ alin. (1) si alin. (3) lit. a) din Titlul VII al legii 247/2005 titlurile de despăgubire pot fi valorificate conform opțiunii titularilor prin conversie in acțiuni emise la Fondul Proprietatea.

Potrivit art. 18 alin. (4) din același act normativ, A.N.R.P. dispune realizarea conversiei titlurilor de despăgubire in acțiuni emise de Fondul Proprietatea si instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul Proprietatea sa înregistreze persoana despăgubită in Registrul Acționarilor Fondului Proprietatea.

Art. 18 alin. (2) stabilește modul in care se realizează conversia prin utilizarea prețului mediu ponderat aferent ultimilor 60 de ședințe de tranzacționare anterioare depunerii titlurilor de despăgubire (ceea ce corespunde in speța cu momentul la care hotărârea devine executorie).

Din art. 7, cap. II al Titlului VII al Legii 247/2005 Fondul Proprietatea a fost constituit prin voința statului in vederea despăgubirii persoanelor îndreptățite, S. având obligația de a asigura cadrul necesar pentru valorificarea drepturilor de creanța recunoscute persoanelor Îndreptățite, astfel cum rezulta si din art. 10 alin. (1) si (2) lit. b) din Titlul Vil:

Art. 10 "Capitalul social al Fondului Proprietatea va fi dimensionat la constituire si pe parcursul existentei acestuia, daca va fi cazul, corespunzător valorii estimate a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001".

Art. 10 alin. (2) lit. b) dispune: "....majorarea capitalului social al Fondului Proprietatea in numerar sau in natura din sursele menționate la art. 9 alin. (2), art. 9^ alin. (5) sau art. 10 alin. (1) sau cu alte surse aprobate de S. R. se realizează de drept, ... și fără a fi necesara aprobare A.G.A.".

În situația in care S. R., împotriva căruia avem o creanța, prin A.N.R.P., entitatea investita cu conversia titlului de creanța in acțiuni la

Fondul Proprietatea si cu înscrierea in Registrul Acționarilor acestui fond, nu-si executa obligația legala in termen de 30 de zile de la data la care hotărârea devine executorie, atunci obligați paratul la plata de daune echivalente cu valoarea obligației pe care nu o executa, potrivit art. 1530 si 1531 Cod civil.

În concluzie:

-văzând și dispozițiile art 1 din legea 554/2004, potrivit cărora persoana care se considera vătămata . sau ori . de către o autoritate publica, prin nesoluționarea in termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata,

-văzând si Decizia de Îndrumare nr. XX/2007 data in recurs in interesul legii de înalta Curte de Casație si Justiție prin care s-a stabilit ca lipsa răspunsului unității deținătoare sau al autorității investite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar in aceste situații instanțele au competenta sa soluționeze pe fond cererile prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, (mutatis mutandis si cererile privind valorificarea dreptului la despăgubiri in cazul in care imobilul nu se poate restitui in natura),

- vazand ca valorificarea creanței înseamnă, in condițiile legislației actuale, conversia acesteia in acțiuni la Fondul Proprietatea, iar

stingerea creanței are loc numai la dobândirea acțiunilor la valoarea arătata in art. 18 din legea 247/2005, Titlul VII,

A solicitat admiterea prezentei acțiuni astfel cum a fost formulata, acțiune care asigura recunoașterea dreptului si repararea prejudiciului cauzat prin inacțiunea Comisiei Centrale si A.N.R.P.

În drept:-Legea 10/2001: art 1, 18, 30, 31 si 33, -Legea 247/2005 Titlul VII -Legea 554/2004, -Codul de procedura civila: art 274 -Codul civil: art 1530 si 1531.”

Prin întâmpinările depuse, pârâtele au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și prematurității, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La dosar au fost depuse înscrisuri.

Deliberând asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active și prematurității acțiunii, invocate de pârâte prin întâmpinări, Curtea le apreciază drept neîntemeiate și le respinge ca atare în condițiile în care, în raport de obiectul acțiunii, toți reclamanții au legitimare procesuală în măsura în care se consideră vătămați prin refuzul emiterii titlului de despăgubire, iar argumentele în susținerea caracterului justificat al refuzului de emitere a titlului de despăgubire și a celui de conversie sunt aspecte ce țin de fondul cauzei.

Curtea apreciază însă drept inadmisibil primul capăt al cererii reclamanților, raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Aceasta întrucât potrivit textului legal menționat obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie atacarea unui act administrativ unilateral ori a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri/nesoluționării în termen a acesteia.

Curtea constată că obiectul capătului de cerere menționat îl constituie constatarea existenței unei creanțe a reclamanților asupra Statului, obiect ce nu se circumscrie prevederilor mai sus menționate ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se impune soluționarea cauzei în contencios administrativ, cererea fiind astfel inadmisibilă.

În privința celorlalte capete de cerere, având ca obiect obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire și obligarea ANRP la emiterea titlului de conversie, Curtea le apreciază drept neîntemeiate.

Curtea reține că prin Decizia nr. 105/25.05.2011 a A. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (între alții) reclamantului König M. Nikolaus pentru acțiunile deținute de antecesorii săi la data naționalizării societății „Pielăria și Confecțiunea Românească D. M.”. Această decizie a fost înaintată către ANRP, fiind înregistrată la Secretariatul CCSD dosarul de despăgubiri nr._/CC.

Curtea apreciază drept justificat refuzul pârâtei CCSD de emitere a titlului de despăgubire în dosarul administrativ mai sus menționat, în condițiile în care alin.1 al art. unic din OUG nr. 4/2012, stipulează că, începând cu data de 18.03.2012, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Curtea apreciază că nu se poate pronunța o hotărâre de obligare a pârâtei menționate la emiterea titlului de despăgubire după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de textul legal menționat, în condițiile în care, așa cum rezultă din expunerea de motive a OUG nr. 4/2012, în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României, este necesară adoptarea unui nou cadru legislativ care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Nu poate fi considerat nejustificat nici refuzul pârâtei ANRP de emitere a titlului de conversie, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest titlu se emite pe baza titlului de despăgubire, care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost încă emis

Față de considerentele mai sus expuse, văzând și caracterul accesoriu al capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la daune interese pentru refuzul nejustificat de emitere a actelor administrative, Curtea respinge ca neîntemeiate capetele de cerere menționate.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții K. M. Nikolaus,, V. M., T. V. V. V., in temeiul art. 304/1 C. proc. civila solicitând modificarea in parte a sentinței recurate si admiterea acțiunii, păstrând soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale active si a prematuritatii;obligarea intimaților parați la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de fond a apreciat ca inadmisibil primul capăt al cererii in raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, iar celelalte capete de cerere, având ca obiect obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire si obligarea ANRP la emiterea titlului de conversie, le-a respins ca nefondate.

A considerat instanța ca refuzul CCSD de emitere a titlului de despăgubire este justificat, atat timp cat procedura de emitere a titlurilor de despăgubire, prevăzuta de titlul VII din Legea 247/2005 este suspendata conform OUG nr. 4/2012 incepand cu data de 18.03.2012 pana Ia data de 15 mai 2013. Pentru aceleași motive a considerat ca nu poate fi obligata nici parata ANRP la emiterea titlului de conversie.

Hotărârea instanței de fond este nelegala si data cu aplicarea greșita a art. 1 si 8 din Legea 554/2004 si a Titlului VII din Legea 247/2005 coroborate cu dispozițiile Legii 10/2001.

Hotărârea Curții de Apel București este nelegala, pentru următoarele considerente:

Cu privire la respingerea capătului 1 de cerere ca inadmisibil:

Prin primul capăt de cerere al acțiunii introductive au solicitat Curții ca in contradictoriu cu S. R. prin C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor (in continuare "C. Centrala"), sa constate dreptul la titlul de despăgubire care incorporează creanța asupra Statului in următoarele cote, raportate la Decizia A V. nr 182/2011:-pentru K. M. Nikolaus 15,8%, pentru V. M. 2,2%, pentru T. V.-V. 1,4%,

Capătul de cerere II are ca temei legal legea 554/2004, art 1 si 8, raportate la dispozițiile legii 10/2001 art 1, 2, 3, 4, 29-31 din lege, coroborate cu dispozițiile Titlului VII din legea 247/2005, astfel cum a fost completata si modificata.

Legea 554/2004 art. 1 alin. (1) prevede: "Orice persoana care se considera vătămata . sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata".

Legea 554/2004 aft. 8 alin. (1): "Persoana vătămata . de lege poate,,sesiza instanța de contencios administrativ competenta pentru ... repararea pagubei cauzate ... De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. . -

In speța, se constata nesoluționarea in termen a cererii privind acordarea de masuri reparatorii in echivalent, cat si refuzul autorităților implicate in procedura de acordare a despăgubirilor de a valorifica drepturile noastre, astfel:

Potrivit Legii 10/2001, art. 1, art. 18, art. 29-31, in situația in care imobilul preluat abuziv de Stat a fost privatizat integral inainte de . legii 10/2001, masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent, valoarea acestor reparații fiind stabilita prin decizia entității investite cu soluționarea notificării (in cauza A.).

Decizia, impreuna cu dosarul cauzei, se înaintează Comisiei Centrale.

C. Centrala are obligația de a emite Decizia ce cuprinde titlul de despăgubire care incorporează creanța persoanei Îndreptățite asupra Statului R. (art. 3 din Titlul VII al Legii 247/2005). Competenta Comisiei Centrale este rezumata prin lege la verificarea legalități Deciziei entității investite cu soluționarea notificării (in speța, Decizia A.) numai sub aspectul posibilității de restituire in natura a bunului (art. 16 din Legea 247/2005 Titlul VII).

C. Centrala recunoaște prin întâmpinare ca a verificat legalitatea Deciziei A. in limitele competentelor stabilite prin art. 16 din Titlul VII al legii.

Aceasta chestiune fiind lămurită, C. Centrala nu avea alta atribuție de îndeplinit decât sa ia act de cererile privind cesiunile de drepturi intervenite cu privire Ia drepturile constatate prin Decizia A. nr. 182/2011 si sa emită in consecința titlul de despăgubire care incorporează drepturile noastre de creanța asupra Statului R..

C. Centrala refuza a refuzat in mod nejustificat recunoașterea dreptului pretins si emiterea titlului de despăgubire, invocând motive neintemeiate si lipsite de suport legal asa cum rezulta si din intampinare, astfel:

C. Centrala susține ca, dupa ce a procedat la analiza legalității Deciziei A. nr. 182/2011 si a constatat ca este legala, urmează sa trimită dosarul pentru evaluarea imobilului. Aceasta amânare echivalează cu un refuz nejustificat de emitere a titlului de despăgubire in condițiile in care C. nu are atribuții de evaluare, ci doar A. are aceste competenta, potrivit art. 29-31 din Legea 10/2001, fiind vorba de participării la o societate comerciala, preluate abuziv de Stat. .

Cererea de recunoaștere a dreptului pretins este justificata de refuzul Comisiei Centrale de a emite titlul de despăgubire care incorporează creanța noastră asupra Statului, conform art. 3 si art. 16 din Legea 247/2005, Titlul VII.

In speța, atâta timp cat nu sunt cuprinși in Deciziile A. prin care s-au soluționat notificările, au dreptul si interesul de a cere ca instanța sa constate ca sunt persoane indreptatite la dobândirea titlului de despăgubire in cotele arătate, raportate la cfeanta stabilita prin Decizia A. nr. 182/2011. Cererea nu este inadmisibila.

F. de refuzul nejustificat al Comisiei Centrale de a recunoaște drepturile n, potrivit legii, fata de refuzul de a emite titlul de despăgubire ce incorporează creanța, astfel cum rezulta din aplicarea cotelor cuvenite asupra despăgubirilor stabilite de A., fata de dispozițiile art. 1 si 8 din Legea 554/2004, apreciază ca excepția inadmisibilității capătului 1.1. de cerere a fost admisa in mod nelegal.

b) Cu privire la fondul cauzei:

Curtea de Apel a respins cererea ca nefondata, fata de dispozițiile OUG 4/2012, astfel cum a fost completata.

Hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii.

Legea 10/2001 stabilește ca autorii noștri au un drept de creanța asupra statului izvorât din preluarea abuziva a participațiilor preluate abuziv de stat, drept pe care ni l-au transmis convențional.

Constituția României nu dispune in sensul ca in anumite perioade creanțele asupra Statului nu pot fi constatate sau garantate.

Ordonanța 4/2012 vizează strict procedura administrativa, nu si procedura in fata instanțelor de judecata.

Dreptul de a obține titlul de despăgubire si obligația corelativa a Comisiei de a emite Decizia ce cuprinde titlul de despăgubire s-au născut anterior intrării in vigoare a OUG 4/2012. Nesolutionarea in termen a unei cereri deschide calea acțiunii in instanța.

Prin Decizia de indrumare nr. XX/2007 înalta Curte de Casație si Justiție a dispus ca instanțele au competenta de a soluționa pe fond notificările persoanelor indreptatite, atunci cand se constata refuzul entităților implicate in procedura de a soluționa in termen.

Pentru aceste considerente, apreciază ca in mod greșit a aplicat Curtea dispozițiile OUG 4/2012.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii recurate si pe fond solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.

Probe: înscrisuri

In drept: art. 3041 C. proc. civ.

Totodată împotriva acestei sentințe a formulat recurs și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 299,304 pct.9, 304" Cod de procedură civilă, arătând următoarele:

Instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților V. M. și T. V. V..

Astfel, în cauza supusă judecății, notificările nr. 901/2001, nr. 6355/2001 și nr. 6546/2001, formulate de către domnii M. I. T. (ulterior decedat, moștenitorii acestuia fiind M. M. Rosette E. si M. M. Rose). K. M.-Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Meltzer I., au fost soluționate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin emiterea Deciziei nr. 182/2011, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 53.536.732 lei, calculată la data de 30.06.2011, pentru 30.700 de cațiuni deținute de antecesorii, în favoarea notificatorilor (respectiv a moștenitorilor acestora) după cum urmează:

1)M. M. Rosette E.;

2)M. M. Rose;

3)K. M.-Nicolaus;

4)M. A. A.;

5)M. D. M. Ș.;

6)Meltzer I..

Reclamanții V. M. si T. V. V. se consideră persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, pentru cotele de 2,2% și respectiv 1,4% din drepturile moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., deși contractele de cesiune de drepturi invocate cu nr. 734/2011 și nr. 735/2011, prin care au dobândit cotele mai sus menționate din drepturile la care a făcut referire, au fost încheiate de către aceștia cu domnii C. T. Manoil si G. A. (care rândul său a cumpărat drepturile vândute reclamantei T. V. N., de la C. M. și C. N. G.), deci cu persoane care nu au formulat notificare în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 10/2001. cu modificările si completările ulterioare si care, de asemenea, nu se regăsesc între cei 6 beneficiari ai acordării de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului a stabilit prin Decizia cu nr. 182/2011

Astfel, se poate deduce cu ușurință faptul că reclamanții V. M. și T. V. V. nu au calitatea de persoane îndreptățite, la acordarea de despăgubiri în dosarul constituit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza Deciziei nr. 182/2011.

Instanța, fără a analiza apărările noastre, a reținut în mod greșit că reclamanții a calitate procesuală activă.

Pentru considerentele expuse și având în vedere faptul că, domnul V. M. și doamna T. V. N. nu sunt titulari al dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantumul stabilit de A., prin decizia anterior menționată, solicită domnule Președinte admiterea lipsei calității procesuale active a reclamanților V. M. și T. V. V. și respingerea cererii introductive de instanță cât privește acești reclamanți, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

II. Instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a respins excepția prematurității solicitării de emitere a titlului de conversie.

Astfel, potrivit art.2 lit. ș din H.G nr. 1068/2007 "Autoritatea acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".

Potrivit" art.13/1 Titlul VII din Legea nr.247/2005, dispoziție legală introdusă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plata, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

De asemenea, potrivit art.141 Titlul VII din Legea nr.247/2005 text legal introdus prin același act normativ mai sus amintit, se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția.

Atribuția principală a Directei constă în emiterea titlurilor de plată și acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, precum si emiterea titlurilor de conversie si realizarea conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise în favoarea persoanelor îndreptățite, conform Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr.81/2007 (act normativ care a modificat si completat dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005).

Semnalează că pentru a se emite titlul de conversie Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (în urma opțiunii persoanelor îndreptățite, opțiune care se va face în conformitate cu dispozițiile Cap.V1 Titlul VII din Legea nr.247/2005"). persoanele îndreptățite trebuie să fie titulare a unor dispoziții/decizii (prin care a fost stabilit dreptul acestora la acordarea de despăgubiri) emise de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

Astfel, aceste dispoziții/decizii împreună cu actele care au stat la baza emiterii lor sunt transmise Secretariatului Comisiei Centrale în vederea urmării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Ulterior parcurgerii procedurii administrative amintite. C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia conținând titlurile de despăgubire. De asemenea, după emiterea acestei decizii de către Comisa Centrală, Autoritatea pe baza opțiunii persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de plată si/sau un titlu de conversie.

Precizează că în cuprinsul art.3 lit. a Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de Urgență nr.81/2007, menționându-se semnificațiile unor expresii și termeni folosiți în actul normativ amintit, se arată că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele si pe seama Statului R., care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi exersate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele si condițiile prevăzute în Ordonanța de Urgență nr.81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, semnificațiile expresiilor și termenilor: titlu de plată și titlu de conversie. Titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman,"de a primi, în numerar o sumă fixă de maxim 500.000 lei. Titlurile de conversie sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea".

Precizează că, în cazul de față, reclamanții nu au un titlu de conversie / titlu de plată în baza căruia Autoritatea să poată efectua o plată a despăgubirilor bănești. De asemenea reclamanții, nu sunt nici titularii unei decizii reprezentând titlu de despăgubire (decizie ce se emite in urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005). Pentru aceste considerente, solicitarea de emitere a titlului de conversie este prematură.

Nu în ultimul rând precizează că prin O.U.G.4/2012 a fost suspendată emiterea titlurilor de conversie.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și modificarea Sentinței Civilă nr.4554/10.07.2012 a Curții de Apel București în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. și a admiterii excepției prematurității emiterii titlului de conversie.

În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, art. 299,304 pct.9, 304" din Codul de Procedura Civilă. *

C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat temeiul art. 299,304 pct.9, 304 ind. 1 Cod de procedură civilă recurs împotriva aceleiași sentințe, considerând sentința civilă nr. 4554/10.07.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosar nr._, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților V. M., T. V. V., excepție invocată de către C. Centrală.

Astfel, dosarul de despăgubire întocmit în baza notificărilor nr. 901/2001, nr. 6355/2001 și nr. 6546/201, soluționat prin Decizia A.V.A.S nr. 182/22.08._ ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011, decizie emisă în favoarea d-lor M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Metzler I. a fost înaintat secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat cu nr._/CC.

Prin Decizia nr. 182/22.08.2011 ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011 s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru 30.700 de acțiuni deținute de antecesori la fosta Pielărie și Confectiunea Românească - D. M. S.A.R., în valoare de 53.536.732 RON în favoarea d-lor M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Metzler I.. La dosar au fost atașate următoarele înscrisuri:

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 85/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei Metzeler M. - N. 2% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confectiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-o tranzacție autentificată sub nr. 727/22.06.2011, încheiată între M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș., Metzler I., C. T. Manoil (care nu a formulat notificare), loan B. C. și G. A. (ultimii doi în calitate de cesionari), prin care părțile convin ca titlul de despăgubire ce urmează a fi emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie emise în următoarele cote: M. M. Rosette E. - 5,295%, M. M. Rose - 17,085%, K. M. Nicolaus - 15,18%, M. A. A. - 10,59 %, M. D. M. Ș. - 10,59%, Metzler I. - 6%, C. T. Manoil (care nu a formulat notificare) - 11,93%, loan B. C. - 15,2% și G. A. - 8,13%, iar în situatția în care CCSD, din motive formale, refuză emiterea titlului de despăgubire conform drepturilor reciproce recunoscute mai sus, titlurile de piață sau de conversie emise de Autoritatea Naționaiă pentru Restituirea Proprietățiior se vor emite conform prezentei tranzacții

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 743/22.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei M. M. Rose 0,5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,5% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.;

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 8.3/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea domnului S. S.- V. 0,55% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,55% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-la dosar a fost atașat și contractul de cesiune autentificat sub nr. 467/30.10.2009 prin care C. M. împreună cu C. N. G. (niciunul nu a depus notificare în termenul și în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru acțiunile deținute de antecesori la societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R. și nici nu sunt titularii vreunei decizii A.V.A.S de acordare de despăgubiri în favoarea acestora pentru cota parte din respectiva societate) au • cesionat în favoâfea domnilor loan - B. C. și G. A. cota parte ce le revine din societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R.;

-contractul de cesiune atestat în data de 25.11.2010 de avocat V. V. T., autentificat sub nr. 607/25.11.2010, prin care K. M. Nicolaus a cesionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 1 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 1% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/02.02.2011, prin care K. M. Nicolaus a ^^ssionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 5 % din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

- contractul de cesiune autentificat sub nr. 735/22.06.2011, prin care C. T. Manoil a cesionat în favoarea doamnei T. V. V. cota de 1,4 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 1,4% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 734/22.06.2011, prin care G. A. a cesionat în domnului V. M. cota de 2,2 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2,2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M..

Așa cum a precizat mai sus precum și în apărările formulate în prezenta cauză pe fondul acesteia, reclamanții V. M. și T. V. nu pot avea calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Astfel, în cauza supusă judecății, notificările nr. 901/2001, nr. 6355/2001 și nr. 6546/2001, formulate de către domnii M. I. T. (ulterior decedat, moștenitorii acestuia fiind M. M. Rosette E. și M. M. Rose), K. M.-Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Meltzer I., au fost soluționate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin emiterea Deciziei nr. 182/2011, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 53.536.732 lei, calculată la data de 30.06.2011, pentru 30.700 de cațiuni deținute de antecesorii, în favoarea notificatorilor (respectiv a moștenitorilor acestora) după cum urmează:

1)M. M. Rosette E.;

X.»

2)M. M. Rose;

3)" K. M.-Nicolaus;

4)M. A. A.;

5)M. D. M. Ș.;

6)Meltzer I..

Învederează faptul că reclamanții V. M. și T. V. se consideră persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, pentru cotele de 2,2% și respectiv 1,4% din drepturile moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., deși contractele de cesiune de drepturi invocate cu nr. 734/2011 și nr. 735/2011, prin care au dobândit cotele mai sus menționate din drepturile la care am făcut referire, au fost încheiate de către aceștia cu domnii C. T. Manoil și G. A. (care rândul său a cumpărat drepturile vândute reclamantei T. V. N., de la C. M. și C. N. G.), deci cu persoane care nu au formulat notificare în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare și care, de asemenea, nu se regăsesc între cei 6 beneficiari ai acordării de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului a stabilit prin Decizia cu nr.182/2011.

Astfel, se poate deduce cu ușurință faptul că, reclamanții V. M. și T. V. nu au calitatea de persoane îndreptățite, la acordarea de despăgubiri în dosarul constituit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza Deciziei nr. 182/2011.

Beneficiază de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și, implicit de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 numai persoanele care au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond, Curtea de apel București, nu a avut în vedere aspectele mai sus menționate, aspecte precizate pe fondul cauzei de către C. Centrală.

Pentru considerentele expuse și având în vedere faptul că, domnul V. M. și doamna T. V. N. nu sunt titulari al dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantumul stabilit de A., prin decizia anterior menționată, solicită admiterea prezentului recurs, modificarea sentinței civilă recurată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților V. M. și T. V. și, pe cale de consecință respingerea cererii introductive de instanță cât privește acești reclamanți, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, art. 299, 304 pct. 9, 3041 din Codul de Procedura Civilă. Probe: înscrisuri.

Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la Recursul formulat de recurenții-reclamanți K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. și în susținerea criticilor aduse Sentinței civile nr. 4554/2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul nr._, prin care invocăm excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

Față de cererea introductivă de instanță S. R. prin C. Centrală a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 4554/2012 Curtea de Apel București, respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și prematurității.

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea creanței reclamanților asupra Statului.

Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de către reclamanții K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva Sentinței civile mai sus amintite au formulat recurs reclamanții K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În susținerea recursului, reclamanții K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. critică soluția instanței, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate și admiterea acțiunii, păstrând soluția cu privire la excepția calității procesuale active și a prematurității, obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră recursul formulat de către recurenții-reclamanți ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

I. Cererea introductivă de instanță formulată de către reclamanți este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1.Precizează că la data la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.

Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Totodată, a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. .

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Deciziei nr. 182/22.08.2011 ce a modificat Decizia nr. 105/25.05.2011, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și înregistrat sub nr._/CC face următoarele precizări:

Urmare analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, ce conține Decizia nr. 182/22.08.2011 ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru 30.700 de acțiuni deținute de antecesorii notificatorilor la fosta societate Pielărie și Confecțiunea Românească - D. M. S.A.R., în valoare de 53.536.732 RON în favoarea d4or M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Metzler I. în temeiul dispozițiilor art 21 alin 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-au constatat următoarele aspecte:

La dosarul de despăgubire înregistrat la instituția recurentă-pârâtă sub nr._/CC au fost atașate următoarele înscrisuri:

- o tranzacție autentificată sub nr. 727/22.06.2011, încheiată între M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș., Metzler I., C. T. Manoil (care nu a formulat notificare), loan B. C. și G. A. (ultimii doi în calitate de cesionari), prin care părțile convin ca titlul de despăgubire ce urmează a fi emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie emise în următoarele cote: M. M. Rosette E. - 5,295%, M. M. Rose - 17,085%, K. M. Nicolaus - 15,18%, M. A. A. - 10,59 %, Mociornlță D. M. Ș. - 10,59%, Metzler I. - 6%, C. T. Manoil (care nu a formulat notificare) - 11,93%, loan B. C. - 15,2% și G. A. - 8,13%, iar în situația în care CCSD, din motive formale, refuză emiterea titlului de despăgubire conform drepturilor reciproce recunoscute mai sus, titlurile de plată sau de conversie emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se vor emite conform prezentei tranzacții;

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 743/22.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei M. M. Rose 0,5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,5% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., cedenta rămânând cu un procent de 5,5 % din totalul drepturilor asupra fabricii;

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 83/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea domnului S. S.- V. 0,55% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,55% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., cedenta rămânând cu un procent de 4,95 % din totalul drepturilor asupra fabricii

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 85/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei Metzeler M. - N. 2% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.; cedenta rămânând cu un procent de 2,95 % din totalul drepturilor asupra fabricii;

-la dosar a fost atașat și contractul de cesiune autentificat sub nr. 467/30.10.2009 prin care C. M. împreună cu C. N. G. (nici unul nu a depus notificare în termenul și în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru acțiunile deținute de antecesori la societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. SAR. și nici nu sunt titularii vreunei decizii A.V.A.S de acordare de despăgubiri în favoarea acestora pentru cota parte din respectiva societate) au cesionat în favoarea domnilor loan - B. C. și G. A. cota parte ce le revine din societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., reprezentând 18,06% din întregul capital;

-contractul de cesiune atestat în data de 25.11.2010 de avocat V. V. T., prin care K. M. Nicolaus a cesionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 1 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 1% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/02.02.2011, prin care K. M. Nicolaus a cesionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 5% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 735/22.06.2011, prin care C. T. Manoil a cesionat în favoarea doamnei T. V. V. cota de 1,4 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. SAR. cstfel cum i-au fost recunoscute prin tranzacția autentificată sub nr. 727/22.06.2011, procentul de 1,4% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 734/22.06.2011, prin care G. A. a cesionat în domnului V. M. cota de 2,2 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2,2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

Având în vedere contractele de cesiune sus enumerate precum și titularii deciziei nr. 182/22.08.2011 ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011, a solicitat să se depună la dosar o tranzacție care să vizeze numai titularii deciziei nr. 182/22.08.2011 precum și eventual cesionarii acestora precum și cuantumul despăgubirilor stabilite în cuprinsul acestei decizii, având în vedere că în cuprinsul tranzacției autentificată sub nr. 727/22.06.2011 sunt menționate atât persoane, moștenitori ai foștilor acționari respectiv C. T. Manoil, care însă nu au depus notificare, precum și cesionarii acestora, respectiv G. A., T. V. V. și V. M., în condițiile în care titularii notificărilor au beneficiat de dreptul de acrescământ pentru cotele cuvenite acestora.

În acest context învederează prevederile art. 2.268 alin. (1) C. Civ „Nu se poate tranzacționa asupra capacității sau stării civile a persoanelor și nici cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii."

Astfel a făcut precizarea că domnii C. M. și C. N. G. (în calitate de cedenți ai domnului G. A.), precum și domnul C. T. Manoil nu erau beneficiari ai dreptului la despăgubire pentru acțiunile deținute de antecesorii acestora la fosta societate Pielărie și Confecțiunea Românească - D. M. S.A.R. și, prin urmare drepturile invocate de aceștia nu puteau să facă obiectul tranzacției. "

Nu în ultimul rând, invocă și prevederile art. 2269 C. civ. potrivit cărora „Tranzacția este indivizibilă în ceea ce privește obiectul său. În lipsa unei stipulații contrare, ea nu poate fi desființată în parte."

Totodată a solicitat completarea dosarului și cu următoarele informații și înscrisuri:

-mandatul domnului B. D. în baza căruia acesta a fost împuternicit de către domnii Mociornițță I. T., K. M. Nikolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. să depună notificarea înregistrată sub nr. 901/26.06.2001 la Biroul executorilor judecătorești E. & P.;

-mandatul doamnei S. G. prin care aceasta a fost împuternicită de către doamna Metzer irene să depună notificările înregistrate sub nr. 6546/14.10.2001 și nr. 6355/2001 (facem precizarea că la dosar a fost atașată doar procura autentificată în 23 iunie 2011);

- cât privește calculul activului net în baza căruia s-a stabilit valoarea acțiunilor deținute de antecesorul notificatorilor, vă solicităm să ne comunicați motivul pentru care din totalul activului nu s-a scăzut și diferența din recalcularea patrimoniului în valoare de 198.807 lei.

Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.

Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a Deciziei nr. 182/22.08.2011 ce a modificat Decizia nr. 105/25.05.2011.

Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

Totodată, dosarul trebuie completat cu documente necesare evaluării construcției potrivit art. 21 alin. (6), ulterior publicării normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 165/2013.

În speță, soluționarea dosarului înregistrat sub nr._ /CC se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ, la care a făcut referire mai sus.

În aceste condiții, atrage atenția asupra faptului că pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadrul legislativ instituit prin Legea nr.165/2013, dosarul aferent Deciziei nr. 182/22.O8.2011 ce a modificat Decizia nr. 105/25.05.2011, urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.

II. în subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită admiterea recursului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și modificarea Sentinței civile nr. 4554/2012, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), pentru următoarele considerente:

Astfel cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.

Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte"

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Așadar, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, face următoarele precizări:

Așa cum mai sus a menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Pe site-ul www.anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.

Având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, solicitarea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

III. Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

Având în vedere aspectele expuse, a solicitat admiterea recursului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și modificarea Sentinței civile nr. 4554/2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în sensul respingerii pretențiilor conținute de cerere de chemare în judecată formulată de reclamanți, în principal ca fiind prematur formulate, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiate.

În drept: Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.

Cu deosebită considerație, //?

De asemenea pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenții-reclamanți K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. și în susținerea criticilor aduse Sentinței civile nr. 4554/2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul nr._, prin care invocă excepția inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată,

Consideră recursul formulat de către recurenții-reclamanți ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

I. Referitor la excepția inadmisibilității primului capăt al cererii reclamanților face următoarele precizări: - >

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței să constate calitatea de persoane îndreptățite pentru emiterea în favoarea acestora a titlului de despăgubire, cu privire la imobilul pentru care s-a emis Decizia A.V.A.S nr. 182/2011.

În acest context, subliniază faptul că obiectul cererii anterior menționat îl constituie constatarea existenței unei creanțe a reclamanților asupra statului, obiect ce nu se circumscrie prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit textului de lege anterior invocat, obiectul îl constituie atacarea unui act administrativ unilateral ori a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri/nesoluționării în termen a acesteia.

Prin urmare consideră că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins petitul 1 ca inadmisibil.

II. Referitor la solicitarea emiterii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a titlului de conversie în acțiuni, consideră că acesta este neîntemeiată și învederează următoarele:

Prin Legea nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17 05.2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.

Noua lege nu mai prevede măsura reparatorie a despăgubirii în acțiuni la Fondul Proprietatea. Prevederile acestei legi se aplică tuturor cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. (a se vedea art. 4 din lege)

Mai mult decât atât, în cuprinsul noii legi se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea ducerii la îndeplinire a obligațiilor CCSD stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi.

Astfel, titularul unei decizii de despăgubire emise de către CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din această lege, care prevăd că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege.

Prin urmare, la această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidența Legii nr. 165/2013 care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, situație reglementată expres de legiuitor prin formularea „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Conform art. 41 alin. (1) din lege, ,.plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014".

Totodată, potrivit art. 41 alin. (4), „titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere".

În aceste condiții, urmează a se constata că pretențiile reclamanților de emitere a titlului de conversie nu mai corespund cu noul cadru legal și să le respingeți ca neîntemeiate.

Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată a solicitat respingerea ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

Având în vedere aspectele expuse, solicită admiterea recursului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și modificarea Sentinței civile nr. 4554/2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în sensul respingerii pretențiilor conținute de cerere de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca fiind inadmisibile, respectiv neîntemeiate.

Totodată recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare Ia recursul formulat de Comisa Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor si Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților solicitând respingerea recursului si păstrarea hotărârii instanței de fond in privința respingerii excepției lipsei calității procesual active .

Atat Comisa Centrala, cat si ANRP apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegala, sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale active invocate in privința lui V. M. si T. V. V., arătând ca nu ar fi titulari de dreptului la masuri reparatorii prin echivalent, intrucat drepturile ce le solicită in baza contractelor de cesiune nr. 734/2011 si 735/2011, ar fi fost dobândite de la persoane care nu au formulat notificare in termenul legal prevăzut de legea 10/2001 si aceștia nu se regăsesc intre cei 6 beneficiari menționați in Decizia A. nr. 182/2011.

Recursul nu este fondat.

Apreciază ca instanța de fond a reținut in mod corect faptul ca au calitate procesuala activa in prezenta cauza, in condițiile in care se consideră vătămați prin refuzul CCSD de emitere a titlului de despăgubire. Dispozițiile legii contenciosului administrativ au fost corect aplicate si interpretate de instanța de fond din acest punct de vedere.

Pe de alta parte, învederează si următoarele considerente:

Inițial A. a emis Decizia nr 105/2011 acordând despăgubiri numai pentru o parte din acțiunile preluate de Stat de acționarii Fabricii "Pielăria si confectiunea romaneasca D. Mociornita", motivat de faptul ca nu toti moștenitorii foștilor acționari au depus notificări valabile.

Ulterior, cum toti moștenitorii legali ai foștilor acționari ai Fabricii au depus declarații la A. prin care arata ca sunt de acord cu aplicarea art 4 alin. (4) din legea 10/2001 si cu emiterea Deciziei A. in favoarea unor moștenitori, dar incluzând si drepturile celorlalți moștenitori, A. a procedat la evaluarea si a drepturilor moștenitorilor care nu au formulat notificare, drepturi pe care le-a atribuit moștenitorilor care au formulat notificare valabila, potrivit art 4 din Legea 10/2001. Astfel a fost emisa Decizia suplimentara nr. 182/2011 care cuprinde despăgubirile pentru toate acțiunile preluate de stat de la antecesori, nu numai pentru partea ce ar fi revenit moștenitorilor care au formulat notificare valabila.

Au arătat ca anterior emiterii Deciziei A. 182/2011 toti moștenitorii legali ai foștilor acționari, impreuna cu I. Balota C. si G. A., cesionarii drepturilor preluate de la moștenitorii C. N. G. si. C. M., au semnat o Tranzacție autentificata sub nr 727/22 iunie 2011 la BNP Semper prin care părțile si-au făcut cesiuni si concesii reciproce, convenind asupra modului in care se transmit intre ele drepturile ce vor fi constatate prin Decizia suplimentara A. data cu aplicarea art 4 alin 4 din legea 10/2001. Semnatarii Tranzacției au stabilit ca titlul de despăgubire se sa emită in considerația drepturilor cedate, in cotele stabilite prin Tranzacție si actele subsecvente.

Tranzacția a fost urmata de actul de cesiune autentificat sub nr 734/2011 si actul de cesiune autentificat sub nr 735/2011 autentificate in aceeași zi, la același notariat, acte care completează Tranzacția.

C. Centrala era obligata sa ia act de cesiunile de drepturi, neputând suprima libertatea convențiilor legal făcute.

Tranzacția autentificata sub nr 727/2011 la BNP Semper este semnata de persoanele in favoarea cărora s-a emis Decizia A. nr 182/2011, adică de persoane in favoarea cărora s-au stabilit creanțe cu titlu de masuri reparatorii in echivalent, iar prin Tranzacție s-a convenit transmiterea si către alte persoane a acestor drepturi, iar C. Centrala nu poate ignora aceste transmisiuni.

Atat G. A., cat si Manoil C., au dobândit drepturile menționate in Tranzacție in mod convențional de la persoane care au putut dispune de aceste drepturi, iar din drepturile dobândite prin Tranzacție de G. A. si Manoil C. aceștia le-au transmis o parte recurenților-reclamanți V. M. si T. V.-V. prin contractele de cesiune autentificate sub nr 734/2011 si 735/2011 de BNP Semper, subsecvente Tranzacției.

Drepturile izvorâte din succesiune, din aplicarea legii 10/2001 si din aplicarea legii 247/2005 sunt drepturi ce pot fi transmise convențional, fiind in circuitul civil.

F. de toate aceste aspecte, urmează a fi respins recursul formulat de CCSD si ANRP si menținută soluția pronunțata pe fond cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active.

Recursurile au fost înaintate de Înalta Curte de Casație și Justiție SCAF către Curtea de Apel București-SCAF urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 2/2013.

Recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare, a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a VIII a C. Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București și excepția prematurității soluționării dosarului de despăgubire și emiterea deciziei de compensare.

De asemenea, capătul II de cerere rămâne fără obiect față de dispozițiile de drept material cuprinse de Legea 165/2013.

Față de obiectul cauzei care rămâne în judecată conform celor arătate mai sus, ANRP nu mai are calitate procesual pasivă în cauză.

I. Referitor la excepția necompetenței funcționale a Secției a VIII a C. Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București, învederează următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin 1 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Raportat la conținutul dispozițiilor art. 33 și 34 rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (art.33) cât și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (art. 34).

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Având în vedere sintagma " entitatea învestită de lege " și trimiterea la dispozițiile art. 33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare.

Având în vedere cele menționate, solicită instanței să admită excepția necompetenței funcționale a Secției a VIII a C. Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București, iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă material să o soluționeze, respectiv Secția Civilă .

II. Cu privire la excepția de ordine publică a prematurității cererii de chemare în judecată, rezultând din noile reglementări legale.

În perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013 procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

Prin această suspendare s-a urmărit atât implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin această lege a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, v solicită respingerea cererii de chemare în judecată precum și a cererii precizatoare prin care se solicită emiterea deciziei de compensare, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

1. Astfel cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.

Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Învederează faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

De asemenea, referitor la dosarul de despăgubire aferent Deciziilor nr. 105/25.05.2011 și 182/22.08.2011 emise de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și înregistrat sub nr._/CC, învederează că acesta va fi soluționat în conformitate cu dispozițiile art. 22 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 165/2013, prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege."

Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, „în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6)."

Dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, ce conține Decizia nr. 182/22.08.2011 ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru 30.700 de acțiuni deținute de antecesorii notificatorilor la fosta societate Pielărie și Confecțiunea Românească - D. M. S.A.R., în valoare de 53.536.732 RON în favoarea d-lor M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș. și Metzler I., a fost analizat în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare.

La dosarul de despăgubire înregistrat sub nr._/CC au fost atașate următoarele înscrisuri:

- o tranzacție autentificată sub nr. 727/22.06.2011, încheiată între M. M. Rosette E., M. M. Rose, K. M. Nicolaus, M. A. A., M. D. M. Ș., Metzler I., C. T. Manoil (care nu a formulat notificare), loan B. C. și G. A. (ultimii doi în calitate de cesionari), prin care părțile convin ca titlul de despăgubire ce urmează a fi emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie emise în următoarele cote: M. M. Rosette E. - 5,295%, M. M. Rose - 17,085%, K. M. Nicolaus - 15,18%, M. A. A. - 10,59 %, M. D. M. Ș. - 10,59%, Metzler I. - 6%, C. T. Manoil (care nu a formulat notificare) - 11,93%, loan B. C. - 15,2% și G. A. - 8,13%, iar în situația în care CCSD, din motive formale, refuză emiterea titlului de despăgubire conform drepturilor reciproce recunoscute mai sus, titlurile de plată sau de conversie emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se vor emite conform prezentei tranzacții;

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 743/22.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei M. M. Rose 0,5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,5% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., cedenta rămânând cu un procent de 5,5 % din totalul drepturilor asupra fabricii;

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 83/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea domnului S. S.- V. 0,55% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 0,55% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M., cedenta rămânând cu un procent de 4,95 % din totalul drepturilor asupra fabricii

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 85/23.06.2011 prin care Metzler I. a cesionat în favoarea doamnei Metzeler M. - N. 2% din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.; cedenta rămânând cu un procent de 2,95 % din totalul drepturilor asupra fabricii;

-la dosar a fost atașat și contractul de cesiune autentificat sub* nr. 467/30.10.2009 prin care C. M. împreună cu C. N. G. (nici unul nu a depus notificare în termenul și în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru acțiunile deținute de antecesori la societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. SAR. și nici nu sunt titularii vreunei decizii A.V.A.S de acordare de despăgubiri în favoarea acestora pentru cota parte din respectiva societate) au cesionat în favoarea domnilor loan - B. C. și G. A. cota parte ce le revine din societatea comercială „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., reprezentând 18,06% din întregul capital;

-contractul de cesiune atestat în data de 25.11.2010 de avocat V. V. T., prin care K. M. Nicolaus a cesionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 1 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 1% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/02.02.2011, prin care K. M. Nicolaus a cesionat în favoarea domnului loan B. C. cota de 5 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 5% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.,

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 735/22.06.2011, prin care C. T. Manoil a cesionat în favoarea doamnei T. V. V. cota de 1,4 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R. astfel cum i-au fost recunoscute prin tranzacția autentificată sub nr. 727/22.06.2011, procentul de 1,4% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce se vor stabili în favoarea tuturor moștenitorilor acționarilor fabricii aparținând familiei M.

-contractul de cesiune autentificat sub nr. 734/22.06.2011, prin care G. A. a cesionat în domnului V. M. cota de 2,2 % din drepturile prevăzute de lege în favoarea foștilor acționari ai societății comerciale „Pielăriea și Confecțiunea Românească" - D. M. S.A.R., procentul de 2,2% din drepturile cesionate se raportează și se calculează la totalitatea drepturilor la măsuri reparatorii ce <«e vor="" stabili="" în="" favoarea="" tuturor="" moștenitorilor="" acționarilor="" fabricii="" aparținând="" familiei="">

Având în vedere contractele de cesiune sus enumerate, precum și titularii deciziei nr. 182/22.08.2011 ce a modificat decizia nr. 105/25.05.2011, prin adresa nr._/CC/18.02.2014 s-a solicitat reclamanților să depună la dosar o tranzacție care să vizeze numai titularii deciziei nr. 182/22.08.2011 precum și, eventual cesionarii acestora precum și cuantumul despăgubirilor stabilite în cuprinsul acestei decizii, având în vedere că în cuprinsul tranzacției autentificată sub nr. 727/22.06.2011 sunt menționate atât persoane (moștenitori ai foștilor acționari respectiv C. T. Manoil, care însă nu au depus notificare precum și cesionarii acestora, respectiv G. A., T. V. V. și V. M. în condițiile în care titularii notificărilor au beneficiat de dreptul de acrescământ pentru cotele cuvenite acestora.

De asemenea, este necesar a se depune la dosarul de despăgubire notificarea doamnei S. G. prin care aceasta a fost împuternicită de către doamna Metzler I. să depună notificările înregistrate sub nr. 6546/14.10.2001 și nr. 6355/2001 (face precizarea că la dosar a fost atașată doar procura autentificată în 23 iunie 2011).

În acest context, învederează prevederile art. 2.268 alin. (1) C. Civ. „Nu se poate tranzacționa asupra capacității sau stării civile a persoanelor și nici cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii."

Astfel face precizarea că domnii C. M. și C. N. G. (în calitate de cedenți ai domnului G. A.), precum și domnul C. T. Manoil nu erau beneficiari ai dreptului la despăgubire pentru acțiunile deținute de antecesorii acestora la fosta societate Pielărie și Confecțiunea Românească - D. M. S.A.R. si, prin urmare drepturile invocate de aceștia nu puteau să facă obiectul tranzacției.

Nu în ultimul rând, învederează și faptul că prevederile art. 2269 C. civ. potrivit cărora „Tranzacția este indivizibilă în ceea ce privește obiectul său. în lipsa unei stipulații contrare, ea nu poate fi desființată în parte."

În acest sens, față de solicitarea domnului Ostrovschi E., în calitate de mandatar al doamnelor M. Rosette E. și M. M. Rose, înregistrată sub nr. RG/8736/1961/14.02.2014, de a discuta, la sediul instituției, în cadrul unei întâlniri, finalizată printr-un proces verbal, în cadrul căreia să fie tranșată problema implicațiilor tranzacției sus menționate, face precizarea că instituția nu este parte în tranzacție, iar încheierea unei noi tranzacții se poate face numai de către părțile implicate.

Astfel, contractul de tranzacție este definit de Codul civil, în art. 2267, ca fiind „ contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă."

În acest sens, reiterează faptul că nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și nici C. Națională pentru Compensarea Imobilelor/C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu sunt părți în tranzacția autentificată sub nr. 727/22.06.2011 și prin urmare nu pot fi implicate în întocmirea unei noi tranzacții.

Face precizarea că nu prezintă relevanță pozițiile „divergente și chiar de adversitate existente între părțile implicate", astfel cum se precizează în adresa formulată de domnul Ostrovschi E., întrucât tranzacția sus-menționată a fost încheiată de aceste părți și numai ele sunt în măsură a încheia o nouă tranzacție.

Solicită în virtutea rolului activ al judecătorului să se pronunțe și să stabilească persoanele îndreptățite precum și cotele pentru care sunt îndreptățite din Decizia nr. 184/22.08.2011 a AAAS, având în vedere faptul că în decizia amintită nu au fost stabilite cotele pentru care se vor acorda punctele în compensare, o parte din persoanele cuprinse în tranzacția invocată de către reclamanți nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv domnii C. M. și C. N. G. (în calitate de cedenți ai domnului G. A.), precum și domnul C. T. Manoil. răspunsurile părților implicate în tranzacție precum și prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.

Învederează că entitatea ce va emite decizia de compensare, respectiv CNCI, trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 165/2013, respectiv să acorde un număr de puncte egal cu suma dintre prețul tranzacțiilor încheiate de către reclamanți la care se va adăuga un procent de 15 % din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. 6 din actul normativ amintit, motiv pentru care în condițiile mai sus arătate nu știe cui să dea și cât să dea.

De asemenea, învederează că reclamanții nu se înțeleg între ei, contestându-si unul altuia dreptul la măsuri reparatorii.

Astfel, domnii loan Balota C., G. A. V. M. și T. V. V. contestă dreptul doamnei Metzler I.. (are în vedere memoriul înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale sub nr._/01.04.2014) Același lucru îl susține și domnul Koning M. prin răspunsul formulat de către acesta și înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale sub nr._/13.03.2014.

Pe de altă parte, are în vedere declarațiile doamnei M. M. Rose și M. M. Rosette E. că acestea solicită despăgubiri pentru moștenitorii lor, în cotele ce le revin și potrivit dreptului de acrescământ. (are în vedere memoriul înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale sub nr._/26.02.2014). Același aspect îl susține și Meltzer I. în răspunsul înregistrat la Secretariatul Comisiei naționale sub nr._/27.02.2014.

Menționează că mandatarul doamnelor M. M. Rose și M. M. Rosette E. susține în răspunsul înregistrat la instituția noastră sub nr. 8736/13.02.2014 că „angajarea de către una din părțile implicate a unor demersuri personale prin care să atragă celelalte părți implicate, este de plano sortită eșecului, datorită pozițiilor divergente și chiar de adversitate existente între părțile implicate, aflate, de altfel, și în litigii pe rolul instanțelor judecătorești." se prevalează de toate aceste răspunsuri amintite ce vor fi înaintate la dosarul cauzei împreună cu o copie a dosarului de despăgubire nr._/CC.

Prin urmare, având în vedere aspectele mai sus menționate, solicită instanței să stabilească persoanele îndreptățite precum și cotele ce vor fi menționate în decizia de compensare ce se va emite în dosarul de despăgubire nr._/CC.

În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, HG nr. 1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.

De asemenea recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare și la cererea de precizare a acțiunii formulată de către reclamanții K. M. Nikolaus, V. M., T. V. V. V., prin următoarele precizări:

În fapt, prin cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea acțiunii:obligarea pârâtei CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte în favoarea reclamanților conform valorii despăgubirilor stabilite prin Decizia A. nr. 182/2011 dată în completarea Deciziei A. NR. 105/2011, în următoarele cote:pentru K. M. Nikolaus 15,18% din valoarea totală a despăgubirilor stabilite prin Decizia A. nr. 182/22.08.2011, pentru V. M., 2,2% din valoarea totală a despăgubirilor stabilite prin Decizia A. nr. 182/22.08.2011, pentru T. V. V. V., 1,4% din valoarea totală a despăgubirilor stabilite prin Decizia A. nr. 182/22.08.2011,

De asemenea, capătul II de cerere rămâne fără obiect față de dispozițiile de drept material cuprinse de Legea 165/2013.

Față de obiectul cauzei care rămâne în judecată conform celor arătate mai sus, ANRP nu mai are calitate procesual pasivă în cauză.

Avănd în vedere faptul că prin cererea precizatoare recurenții reclamanți înțeleg să renunțe la capătul de cerere ce viza obligarea ARNP la emiterea titlului de conversie, dată fiind . Legii nr. 165/2013 prin care sunt abrogate dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost acesta modificat prin OUG 81/2007, solicită să se ia act de manifestarea de voință a acestora și de acceptul acestora cu privire la acest aspect.

În drept Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, HG nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.

Deliberând asupra excepției necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, precum și asupra fondului recursurilor formulate în prezenta cauză, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:

Asupra excepției necompetenței funcționale astfel cum a fost invocată în prezentul recurs, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere că în prezenta cauză nu a fost emisă o decizie de compensare sau de invalidare conform art. 25 raportat la art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013, astfel încât nu poate fi vorba despre o procedură de contestate a legalității acestora de către recurenții-reclamanți în fața instanței prevăzută de actul normativ în discuție, în prezenta cauză aceștia solicitând finalizarea procedurii administrative conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul recursului-reclamanților, Curtea apreciază că este fondat urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:

Astfel, prin Decizia nr. 105/25.05.2011 a A. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (între alții) reclamantului König M. Nikolaus pentru acțiunile deținute de antecesorii săi la data naționalizării societății „Pielăria și Confecțiunea Românească D. M.”. Această decizie a fost înaintată către ANRP, fiind înregistrată la Secretariatul CCSD dosarul de despăgubiri nr._/CC, în prezent nefiind finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al legii nr. 247/2005.

Totodată, Curtea constată că după pronunțarea instanței de fond, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care, potrivit art.4, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Acest act normativ a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

CEDO a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire.

De asemenea, ca și procedura de urmat în cauzele similare, Curtea a reamintit că procedura hotărârii-pilot are menirea de a permite ca remediul cel mai rapid posibil să fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurală identificată prin hotărârea-pilot. Astfel, în hotărârea-pilot se poate decide amânarea tuturor cererilor similare în esență pentru perioada de timp necesară punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general menite să rezolve respectiva problemă structurală (Yuriy Nikolayevich I., Broniowski și Xenides-Arestis împotriva Turciei).

În acest sens, Curtea a considerat necesar, în unele dintre hotărârile sale pilot anterioare, să adopte o abordare diferențiată în funcție de momentul introducerii cererilor în fața sa, și anume după sau înainte de pronunțarea acestor hotărâri Bourdov și O. și alții. Pentru prima categorie, Curtea a apreciat că reclamanții ar putea fi invitați să formuleze capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale. În ceea ce privește a doua categorie, aceasta a considerat că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

În toate cazurile, analiza cauzelor similare a fost amânată, în așteptarea punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general, pentru un an Bourdov (nr. 2), Yuriy Nikolayevich și O. și alții, menționată mai sus, sau pentru 6 luni Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovina.

Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la același tip de contencios, Curtea a hotărât să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, în așteptarea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Prin urmare, prin hotărârea pilot, Curtea a acceptat ideea ca persoanele afectate, fie să fie invitate să formuleze alte capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să continue procedura începută, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art. 4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.

În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

În ceea ce privește valorificarea deciziei de compensare noul act normativ prevede la art.27 că, punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”

Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:

a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;

b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca și atribuții principale, validarea/invalidarea în tot sau în parte deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul reclamanților, preluat de la CCSD.

c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de C. Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, CEDO a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.

Așa cum s-a arătat, în speța de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei CCSD să finalizeze procedura administrativă în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin urmare, în raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație poate fi executată, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu.

Pe de altă parte, Curtea constată că prin Decizia nr. 269/2014 a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial Partea a I-a nr. 513 din 9 iulie 2014 au fost statuate următoarele:” Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de E. G. în Dosarul nr. 5._ * al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de D. A. și B. Karoly Z. în Dosarul nr. 24._ al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de C. I. în Dosarul nr. 6._ al Tribunalului D. - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de D. A. și B. Karoly Z. în Dosarul nr. 24._ al Tribunalului Cluj - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportat la art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

III. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de E. G. în Dosarul nr. 5._ * al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de D. A. și B. Karoly Z. în Dosarul nr. 24._ al Tribunalului Cluj - Secția civilă”.

În considerentele acestei decizii, general obligatorie din momentul publicării acesteia conform art. 147 alin. 4 din Constituția României, Curtea Constituțională a subliniat următoarele, în esență:

„22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicată îl reprezintă, astfel cum rezultă din acțiunile introductive, soluționarea cererilor prin care se solicită instanțelor judecătorești să oblige C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia măsurile necesare pentru stabilirea și plata - potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă, revendicate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

23. După . legii menționate, instanțele au ridicat din oficiu excepția prematurității cererilor de chemare în judecată, în considerarea faptului că prin dispozițiile art. 34 alin. (1) din aceasta s-au stabilit anumite termene în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituită, care, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte. Aceste termene sunt de 60 de luni pentru soluționarea dosarelor referitoare la imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 și de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Termenele menționate au început să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), iar instanțele de judecată au apreciat că, înăuntrul acestora, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii nu pot formula acțiuni îndreptate împotriva refuzului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluționa dosarele de despăgubire, refuz dedus din lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea titlului de despăgubire cuvenit. Este vorba despre acțiunile în contencios administrativ întemeiate pe prevederile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care permiteau persoanelor îndreptățite ca, în condițiile inexistenței - în legislația anterioară Legii nr. 165/2013 - a unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, să conteste în instanță refuzul nejustificat al autorității administrative de a soluționa dosarul de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

24. În acest context, Curtea observă că se ridică problema constituționalității prevederilor de lege criticate din perspectiva situației acțiunilor introduse la instanțe înainte de . Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii, și în care instanțele pun în discuție aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită. În ce privește acest tip de cauze, Curtea constată că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.

25. Astfel, Curtea reține că ipoteza în care se pune în discuție constituționalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana îndreptățită, nemulțumită de nesoluționarea de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarului transmis de entitatea deținătoare (în lipsa unui termen prevăzut de lege în care aceasta să fie obligată să emită o decizie), nesoluționare asimilată - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat în fața instanței de contencios administrativ competente. Curtea constată că, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în beneficiul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, termen cu o durată semnificativă, de 5 ani, care se adaugă la intervalul de timp deja scurs de la momentul înregistrării dosarelor până la introducerea cererii de chemare în judecată, în care autoritatea administrativă a trenat soluționarea acestora. Aplicarea în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, în interpretarea dată acestora de instanțele chemate să le aplice, respingerea ca "devenite premature" a acțiunilor introduse de persoanele îndreptățite la obținerea de despăgubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare întreprinse de acestea în scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementată în prezent prin dispozițiile aceluiași text de lege. În acest context, Curtea observă că, deși desfășurarea și finalizarea procesului fuseseră prefigurate și anticipate de reclamant, într-un anumit cadru normativ, existent la momentul inițierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifică regulile pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere instanța în soluționarea acestuia. Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că ar fi aplicabile și cauzelor pendinte le conferă caracter neconstituțional, întrucât determină modificarea cursului procesului chiar în timpul judecării sale, creând doar pentru una dintre părțile aflate în proces o situație mai favorabilă. Mai mult decât atât, Curtea observă că regimul mai avantajos, apt să conducă la o soluție favorabilă, profită unei instituții a statului, care este pârâtă într-un proces.

26. Cu privire la influențarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declanșării acestuia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 7 iunie 2011, pronunțată în Cauza Agrati și alții împotriva Italiei (paragraful 58), că "principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 [din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale] se opun - cu excepția situațiilor când există motive imperioase de interes general - ingerinței puterii legislative în administrarea justiției cu scopul de a influența deznodământul judiciar al unui litigiu". În același sens s-a pronunțat și prin Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, paragraful 49, sau prin Hotărârea din 28 octombrie 1999 pronunțată în Cauza Zielinski și Pradal & Gonzalez și alții împotriva Franței, paragraful 57. În concepția Curții de la Strasbourg, "exigența egalității armelor implică obligația de a oferi fiecăreia dintre părțile unui proces posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu partea adversă" (Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33, și Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, paragraful 46).

27. Or, în condițiile în care un nou text de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfășurare, riscul apariției unui dezechilibru procesual între părțile din litigiu trebuie înlăturat de instanțele de judecată printr-o interpretare a acestuia în respectul exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin art. 6 care consacră dreptul la un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte".

28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii". Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte - de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

31. Prin această succesiune procedurală se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. În acest sens sunt deciziile nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, sau nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

33. În ce privește critica privind pretinsa încălcare a independenței justiției, valoare consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea nu o reține, întrucât prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013*) nu impietează asupra posibilității exercitării actului de justiție în condiții de deplină independență. Textul în sine nu impune nicio constrângere asupra instanței în sensul pronunțării unei anumite soluții, ci doar este susceptibil de o anumită interpretare care conduce la respingerea acțiunii ca prematur introdusă, fără a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstituțională, eliminată, implicit.

34. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 34 alin. (1) nu nesocotesc nici garanțiile dreptului de proprietate privată conferite prin Legea fundamentală și prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014*), nepublicată până la data pronunțării deciziei de față]. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza P. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia.

35. În continuare, Curtea Constituțională observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, referindu-se la noile termene în care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care aceste termene nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. În lumina prezentei decizii, termenul de 60 de luni, prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ar trebui să soluționeze dosarele transmise de entitățile învestite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, nu se aplică nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuți de instanțele de judecată în urma soluționării acțiunilor îndreptate împotriva refuzului entităților deținătoare de a se pronunța asupra cererilor de revendicare formulate. Prin prisma interpretării constatate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, acțiunilor introduse de aceștia împotriva refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 în interpretarea dată de Curtea Constituțională, astfel că acestea nu vor fi respinse ca "prematur introduse" ca urmare a stabilirii unor noi termene pentru entitatea deținătoare. Dimpotrivă, instanțele vor soluționa pe fond aceste acțiuni, pronunțând, în cazul admiterii acestora, hotărâri prin care vor dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - în prezent, Legea nr. 165/2013. În această ultimă ipoteză, instanțele de judecată vor obliga C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare în puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură.

36. Curtea reține că și acestor tipuri de cauze le va fi aplicabilă interpretarea dată prin prezenta decizie dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor neputându-se prevala de termenele instituite prin acest text de lege, ci fiind nevoită să pună în executare dispoziția instanței de obligare la emiterea deciziei de compensare în puncte. Curtea reține că certitudinea juridică, previzibilitatea normelor și stabilitatea acestora, caracteristici definitorii ale unui stat de drept, conduc cu necesitate la această soluție.

37. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea observă că, pronunțându-se, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, asupra prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a considerat că aplicarea retroactivă a acestora este de natură să rupă echilibrul procesual, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalității armelor în procesul civil. Nu aceeași este, însă, situația prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din legea menționată.

38. Astfel, în cazul art. 33 din Legea nr. 165/2013 este vorba despre entitățile învestite de lege care, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, erau obligate să soluționeze notificările în termen de 60 de zile de la înregistrarea acestora. Prin dispozițiile de lege examinate de Curtea Constituțională prin decizia amintită, legiuitorul a acordat entităților învestite un nou termen de soluționare, suplimentar față de cel inițial, și care a început să curgă la un interval de timp considerabil după expirarea celui stabilit prin Legea nr. 10/2001. În acest nou context normativ, persoanele care se consideră îndreptățite, reclamante în acțiuni introduse în justiție ca urmare a nerespectării de către entitate a termenului de 60 de zile, erau puse în situația de a nu mai putea continua demersurile judiciare, declanșate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acțiunii.

39. În schimb, art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are în vedere situația dosarelor înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituție pentru care legea nu stabilise niciun termen pentru soluționarea dosarelor primite de la entitățile învestite de lege. Termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influențeze situațiile născute sub imperiul vechii reglementări. Aceasta, deoarece Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nu i se oferă un nou termen pentru soluționare, așa cum se întâmplă în cazul entităților, ci se stabilește pentru prima dată un termen în care aceasta este obligată să soluționeze dosarele.

40. Altfel spus, există o diferență de situație juridică reglementată de cele două articole, respectiv art. 33 alin. (1) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În primul caz este vorba despre o procedură epuizată, încheiată, pentru care exista un termen de soluționare în sarcina entității învestite [60 de zile de la înregistrarea notificării, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001]. În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se are, însă, în vedere o procedură în curs de desfășurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care se află, încă, în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluționare, s-au introdus acțiuni în instanță ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptățite.

Așadar, nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menționat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, sub rezerva interpretării date de Curtea Constituțională prin prezenta decizie, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare.

41. Cât privește celelalte prevederi criticate din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciază că, față de obiectul acțiunii în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 cu raportare la art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, este necesar să analizeze admisibilitatea acesteia prin prisma condiției existenței legăturii cu cauza textelor criticate, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Sub acest aspect, Curtea observă că art. 7 și art. 11 din Legea nr. 165/2013 vizează problematica restituirii terenurilor potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, dar obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate vizează o cerere de retrocedare a unui imobil în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum susțin autorii excepției și cum reține și Judecătoria Cluj-N. - Secția civilă prin sentința prin care a admis cererea petenților-autori ai excepției și a recunoscut existența unui drept de creanță al acestora asupra pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, constând în despăgubirile cuvenite pentru un imobil imposibil de restituit în natură. În motivarea recursurilor introduse de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se pune la îndoială, printre altele, aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, sugerându-se că Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar fi cea care ar guverna raporturile juridice dintre părți. Cauza în cadrul căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, aflată pe rolul Tribunalului Cluj, a fost suspendată până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională, astfel că, la acest moment, instanța de contencios constituțional nu se poate orienta decât după cele reținute de Judecătoria Cluj în sentința prin care a soluționat în fond cauza. Or, aceasta a avut în vedere prevederile Legii nr. 10/2001 ca temei al acțiunii. În aceste condiții, Curtea constată că art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, care vizează restituirea fondului funciar, nu au incidență în procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Ca atare, excepția având acest obiect nu îndeplinește condiția legăturii cu cauza impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

42. Curtea reține că, în cauza de față, au mai fost criticate și prevederile Legii nr. 165/2013 cuprinse la art. 16 - referitor la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, art. 21 alin. (6) - privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, art. 31 alin. (5) care prevede că modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a legii și art. 50 lit. b) teza întâi prin care se abrogă de la data intrării în vigoare a legii orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare. Curtea observă că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În acest sens, în acord cu cele reținute în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, Curtea observă că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași hotărâre, în cadrul măsurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvernul român în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, arătând că o astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire. Curtea reține, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

43. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza P. și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele).

44. Mai mult, Curtea constată că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

45. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).

46. Referitor la art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care reglementează atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și, după caz, de a aproba punctajul cuvenit, Curtea reține că nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut.

47. Curtea observă, sub acest aspect, că invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări. Astfel, aceasta poate fi rezultatul constatării că imobilul poate fi restituit în natură, modalitate care prevalează asupra restituirii în echivalent, în concepția Legii nr. 165/2013, conform principiului enunțat în art. 2 lit. a) din aceasta. Invalidarea poate fi, de asemenea, consecința constatării că solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilului revendicat. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă o garanție a recunoașterii acestuia în mod just.

48. Curtea observă, de altfel, că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

49. În plus, Curtea observă că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.

50. În ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta consacră dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 și 34, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele menționate. Având în vedere că textul de lege criticat vizează o cale de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 și 34 din lege, așadar un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia după scurgerea termenelor prevăzute de cele două articole menționate, rezultă că art. 35 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Mai mult decât atât, autorii prezentei excepții de neconstituționalitate nici nu se pot afla în ipoteza normei, de vreme ce nu le sunt aplicabile termenele prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013. Ca atare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.”

Reținând prin urmare caracterul general obligatoriu atât al dispozitivului acestei decizii, cât și mai ales al considerentelor redate în conținutul prezentei, Curtea reține că în prezent urmează a fi reținută o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamantului, în contextul în care dosarul acestora a fost înregistrat la ANRP-CCSD în anul 2011 și după mai bine 3 ani de la data înregistrării, nu s-a finalizat procedura administrativă.

În condițiile în care în speță dosarul reclamantului a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2011, pârâta CCSD avea obligația a-l analiza într-un termen rezonabil, neputând opune aspecte de ordin administrativ pentru a justifica durata de mai mult de 3 și jumătate ani de la înregistrarea dosarului, motiv pentru care, Curtea apreciază această cerere ca fiind întemeiată, urmând însă a se aplica în parte dispozițiile Legii nr. 165/2013 astfel cum acestea au fost interpretate din perspectiva conformității cu principiile legii fundamentale.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1-3 din C.proc.civ. 1865, Curtea urmează să admită recursul formulat de către recurenții-reclamanți, să modifice în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei-recurentă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să verifice existența dreptului persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că s-a făcut dovada dreptului, precum și de a emite decizia de compensare în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei.

Vor fi înlăturate ca nefondate criticile formulate de către recurenții-reclamanți privind respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect constatarea creanței asupra Statului R. având în vedere că în mod judicios prima instanță are reținut că aceasta nu poate constitui obiect al unei acțiuni formulată în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanții având obligația de a urma cadrul procesual strict precizat de acest act normativ în contextul procedurilor administrative de soluționare a dosarului de retrocedare.

Totodată, vor fi respinse ca nefondate recursurile formulate de către recurenții pârâții având în vedere că susținerile privind greșita respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prematurității invocate și în fața instanței de fond nu pot fi reținute.

Astfel, cu referire la lipsa calității procesuale active a reclamanților cu referire la calitatea acestora de persoane îndreptățite în vederea emiterii deciziei de compensare în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, Curtea reține că verificarea existenței drepturilor pretinse de reclamanți urmează a fi realizată în contextul noilor dispoziții normative, context în care se vor fi verificate toate aspectele invocate ca motive de recurs în prezenta cauză cu privire la calitatea acestora de persoane îndreptățite, obligație care constituie atributul legal al recurentei-pârâte CNCI, iar nu al instanței în acest stadiu procesual.

De asemenea, cu referire la excepția prematurității, Curtea constată că susținerile recurenților-pârâți sunt nefondate având în vedere considerentele general obligatorii cuprinse în Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României inclusiv cu privire la solicitarea recurentelor-pârâte de respingere a acțiunii recurenților-reclamanți ca prematur formulată urmare a incidenței dispozițiilor legii nr. 165/_, statuându-se astfel obligația instanțelor de contencios administrativ să soluționeze aceste cereri în noul context legislativ în sensul obligării pârâtei CNCI să verifice existența dreptului, să evalueze și să emită decizia de compensare în funcție de situațiile constatate, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. 1865 și art. 20 din legea nr. 554/2004 la respingerea recursurilor formulate de către pârâte ca nefondate.

În mod corespunzător considerentelor expuse anterior, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu referire la modul de soluționare a excepțiilor inadmisibilității, a prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.

Admite recursul recurenților-reclamanți K. M. NIKOLAUS, V. M. și T. V. V. împotriva sentinței civile nr.4554 / 10.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

Modifică în parte sentința recurată în sensul că:

Obligă pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la verificarea existenței dreptului persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, la evaluarea despăgubirilor cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, ajunge la concluzia că s-a făcut dovada dreptului, și la emiterea deciziei de compensare, în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Respinge recursurile recurenților pârâți C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. G. Ș. A. G. M. E.

GREFIER

M. LUCREȚIA

Redactat/tehnoredactat – jud.D.G/AC

JUD. FOND D. C. V. - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal

← Pretentii. Decizia nr. 2478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 1370/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 3276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 453/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1607/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 2478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1370/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3775/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6046/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Decizia nr. 5877/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI