Anulare act administrativ. Sentința nr. 1370/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1370/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 8259/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 1370
Ședința publică din 5.05.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: M. LUCREȚIA
****************
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâtul S. DE PROTECȚIE SI PAZĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul G. F., personal și asistat de avocat D. S., care depune împuternicire avocațială la dosar, pârâtul S. DE PROTECȚIE SI PAZĂ, prin consilier juridic A. I., în baza împuternicirii de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul G. F., prin avocat, cu privire la excepția necompetenței materiale depune la dosar copie a unei cereri de suspendare soluționată de această instanță și extras ECRISS cu privire la dosarul nr._ .
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a instanței, iar în subsidiar pe fond.
Având cuvântul, reclamantul G. F., prin avocat, solicită respingerea excepției necompetenței materiale a instanței arătând faptul că reclamantul este încadrat la Serviciu de Pază și Protecție și se supune Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și nu are calitatea de funcționar public. Solicită amânarea pronunțării pentru o săptămână având în vedere și faptul că vineri urmează ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra unui conflict negativ de competență într-o situație similară. Depune note de ședință.
Pe fondul cauzei solicită suplimentarea probatoriului, sens în care depune la dosar copie a sentinței penale nr. 170/20.02.2014 și certificat de cazier judiciar din data de 28.04.2014 și certificat de cazier judiciar din 24.02.2014, copie a sentinței civile nr. 170/20.02.2014, menționând că acest înscris a mai fost depus și în cadrul procesului privind suspendarea cauzei.
La interpelarea instanței, pârâtul S. DE PROTECȚIE SI PAZĂ, prin consilier juridic, învederează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de reclamant în ședință publică.
Față de aceste aspecte, Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reclamantul G. F., prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea ordinului de trecere în rezervă, desecretizarea și comunicarea ordinului de trecere în rezervă și a actelor care au stat la baza emiterii lui, plata drepturilor salariale pentru perioada scursă de la data trecerii în rezervă. Consideră că ordinul de trecere în rezervă și propunerea șefului unității privind trecerea în rezervă a reclamantului nu este motivată, nu cuprinde raționamentul pentru care se propune un astfel de ordin, fiind practic o desfacere a contractului de muncă, însă textul de lege lasă la aprecierea șefului unității și a comandantului posibilitatea trecerii în rezervă a celui care a suferit o condamnare cu suspendare pentru infracțiuni săvârșite din culpă. Astfel arată că propunerea de trecere în rezervă trebuia să fie motivată, respectiv la modalitatea în care infracțiunea reținută în sarcina reclamantului – un accident rutier – poate avea o implicație/aduce atingere a onoarei cadrelor militare, dacă este în legătură cui serviciu, dacă și-a încălcat obligațiile prin săvârșirea infracțiunii, respectiv o motivația care să stabilească o legătură între fapta săvârșită și decizia care este propusă – aceea de trecere în rezervă. Ordinul de trecere în rezervă este asimilat unui act administrativ și cu atât mai mult, fiind un act unilateral care vizează raporturile de muncă trebuie motivat pentru ca instanța să cenzureze motivele care au stat la baza adoptării acestei soluții. Cu privire la temeinicia ordinului de trecere în rezervă arată că infracțiunea pentru care a fost condamnat – care în prezent și-a pierdut efectele prin modificările Noului Cod penal, nemaifiind încriminată de Codul penal, legiuitorul apreciind că nu are o gravitate sporită pentru a fi considerată o infracțiune. Astfel arată că această faptă vizează încălcarea regimului circulației – neasigurarea la schimbarea direcției de mers, vătămarea corporală cauzată conducătorului implicat în accident în prezent excede încadrării juridice privind vătămarea corporală din culpă, fiind astfel motive în plus pentru a se aprecia că ordinul de trecere în rezervă este nelegal și netemeinic. Situația personală a reclamantului – respectiv caracterizările privind caracterul exemplar al reclamantului fără abateri vine în contradicție cu ordinul de trecere în rezervă, care este o măsură radicală și care nu are în vedere eventuale abateri disciplinare sau alte fapte în legătură cu serviciul, ci o simplă condamnare cu suspendare care în momentul de față este si radiată din cazierul judiciar ca urmare a admiterii contestației la executare. Comportamentul reclamantului vine în sprijinul admiterii contestației, neputând fi avut în vedere nici un alt fel de comportament decât unul exemplar al reclamantului. Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâtul S. DE PROTECȚIE SI PAZĂ, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției necompetenței materiale avându-se în vedere că Legea nr. 2/2013 nu se aplică cadrelor militare, în speță aplicându-se Legea nr. 80/1995 iar coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 - instituția pârâtă fiind o instituție centrală, rezultă că prezenta instanță este competentă material să judece prezenta cauză.
Pe fondul cauzei arată că la data emiterii ordinului de trecere în rezervă – 15.11.2013 exista o hotărâre definitivă și irevocabilă pentru o condamnare penală. Instituția a emis ordinul de trecere prin aplicarea dispozițiilor art. 85 alin.1 lit.k din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar pentru emiterea acestuia s-a avut în vedere faptul că reclamantul a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru vătămare corporală din culpă – accident de mașină. Ordinul de trecere în rezervă se face la propunerea comandantului unității nefiind necesară nicio motivare, având în vedere că reclamantul a fost condamnat printr-o hotărâre penală definitivă și irevocabilă. În cuprinsul ordinului este menționat art. 85 lit.k privind trecerea în rezervă, aceasta nu a încălcat nicio normă legală, iar faptul că a intervenit o normă mai favorabilă nu conduce la nulitatea ordinului de trecere în rezervă. Ordinul este temeinic și legal întocmit, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În replică, menționează că art. 85 lit.k – obligă motivarea propunerii măsurii pentru a putea fi cenzurată de instanță.
Curtea în temeiul art. 394 Cod procedură civilă republ. declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței, iar în subsidiar pe fond.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.12.2013 pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul G. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. DE PROTECTIE SI PAZA ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună revocarea in tot a ordinului de trecere in rezerva DP 117 din 15.11.2013, desecretizarea si comunicarea ordinului sus mentionat si a actelor care au stat la baza emiterii lui, reintegrarea in funcția si gradul detinut anterior datei trecerii in rezerva (18.11.2013), plata drepturilor salariale pentru perioada scursa de la data trecerii in rezerva pana la reintegrarea pe postul detinut anterior.
Menționează ca a formulat si plângere prealabila in temeiul art. 7 din Legea 554/2004, invocând și Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006 I.C.C.J., Secția de contencios administrativ si fiscal in ceea ce privește obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabila in litigiile ce izvorăsc din aplicarea Legii 80/1995.
De asemenea, arată că la data de 11.09.2013 a ramas definitiva si irevocabila sentinta penala nr. 360/23.04.2013 prin care reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării conform art. 81 Cod Penal pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de vatamare corporala din culpa, constând in aceea ca la data de 27.11.2007 in jurul orelor 10.00, conducând autoturismul marca Dacia 1310 pe . a se asigura corespunzător as fi efectuat un viraj spre stanga, moment in care a intrat in coliziune cu mopetul condus de partea vatamata pe ecartamentul liniilor de tramvai in aceeași direcție de mers, rezultând vatamarea corporala a conducătorului acestuia.
Urmare a hotararii pronuntate si ramasa definitiva si irevocabila, a instiintat conducerea instituitei la care iși desfasoara activitatea, iar la data de 18.11.2013 i s-a adus la cunostinta emiterea ordinului cu nr. DP 117 din 15.11.2013 privind trecerea in rezerva; fiind specificat pe un bilețel si faptul ca trecerea in rezerva s-a făcut in temeiul art. 85 alin. (1) Ut. k din legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
In cazul său insa, este incident si alin. 2 al aceluiași art. 85:
Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit a), b), d), e), f), i), I), m) și n). Ia propunerea consiliilor de judecată, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. i) și j), iar, în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.
A.. 2 al art. 85 a fost modificat de pct 3 al art. unic din LEGEA nr. 171 din 31 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 3 iunie 2013.
Prin urmare, trecerea in rezerva pentru cazurile prevăzute la lit. k, este o norma supletiva si nu una imperativa.
In acest context, circumstanțele personale si profesionale ar fi trebuit analizate cu maxima atentie si diligenta, avand in vedere ca sancțiunea trecerii in rezerva este una extrema.
Imposibilitatea reclamantului de a-și expune apararile a condus la formularea unei propuneri fara luarea in considerare a tuturor aspectelor legate de natura infracțiunii, forma de vinovăție, gradul de pericol social al infracțiunii si nu in ultimul rand, de modul in care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, caracterizarile șefilor si circumstanțele personale.
Asa cum rezulta din înscrisurile atașate, a fost incadrat in Servicul de Paza si Protectie in perioadele 01.12._98 si 01.03._13 avand funcția de sef formație de paza si ordine, ceea ce face dovada unui comportament exemplar profesional si in societate pe o perioada îndelungata (mai bine de 20 de ani de activitate in sistemul de paza si protectie).
In ceea ce privește luarea acestei masuri de trecere in rezerva, solicită a se avea in vedere consecințele dezastruoase asupra vieții de familie, lipsit in acest moment de dreptul la munca si salariu corespunzător pregătirii profesionale.
Astfel, avand in vedere cariera militara si pregatirea profesionala, ii este imposibil sa se angajeze in alte domenii de activitate, cu atat mai mult cu cat s-a dispus si masura complementara a anularii permisului de conducere de către IGPR Brigada de Politie Rutiera București.
Un aspect de neglijat in ceea ce privește trecerea in rezerva este acela ca, lipsit de venitul corspunzator, va ajunge in situatia de fi executat silit de către Raiffeisen Bank pentru cele doua credite acordate.
Pentru toate cele de mai sus, solicită admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
In drept: dispozițiile Legii 554/2004, Legii 80/1995 si Constitutia României.
In dovedirea contestatiei înțelege sa se folosească de proba cu înscrisurile anexate, precum si alte înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul S. de Protecție și Pază solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată prin care se solicită revocarea ordinului directorului Serviciului de Protecție și Pază nr.DP 117 din 15.11.2013 privind trecerea în rezervă a reclamantului.
În esență, pârâtul arată că pentru a se emite ordinul de trecere în rezervă a fost avut în vedere faptul că reclamantul a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru vătămare corporală din culpă (accident de mașină) prin sentința penală nr.360/23.04.2013 definitivă și devenită irevocabilă prin respingerea la data de 11.09.2013 de către Curtea de Apel București a recursului formulat.
Subliniază faptul că ordinul de trecere în rezervă a fost emis de instituția pârâtă după finalizarea irevocabilă a procesului în care reclamantul a fost implicat, astfel încât situația juridică a acestuia fiind pe deplin clarificată.
Față de argumentul reclamantului conform căruia în statutul cadrelor militare este prevăzută posibilitatea menținerii în activitate chiar în cazul săvârșirii unor infracțiuni cu intenție, subliniem faptul că textele invocate nu sunt aplicabile cadrelor militare ale S.P.P. Astfel, conform art.109 alin.11 din Legea nr.80/1995 dispozițiile art.87 alin.3 se aplică în exclusivitate cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Telecomunicații Speciale. Acest text accentuează ideea că a fost lăsată la aprecierea instituțiilor din sistemul militar catalogarea unor fapte ca fiind sau nu compatibile cu calitatea de angajat al acestora.
În cererea reclamantului nu sunt dovedite aspecte de nelegalitate ce ar putea afecta actul administrativ a cărui revocare se cere. O cercetare administrativă nu este cerută în cazul de față, hotărârile Instanțelor fiind suficiente pentru dovedirea vinovăției. M. mult, conducerea instituției are posibilitatea legală de a decide dacă o condamnare penală în cazierul cadrului militar este sau nu compatibilă cu calitatea de cadrul militar al Serviciului de Protecție și Pază, astfel încât nu se poate vorbi de nelegalitatea
deciziei de trecere în rezervă deoarece nu poate fi identificat un text legal încălcat cu ocazia emiterii acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În drept: art.205-208 C.proc.civ., pe dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La termenul din 14.04.2014 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă republ. raportat la art. 131 Cod procedură civilă repub. pe care o va analiza cu prioritate.
Analizând cu prioritate conform dispozițiilor art. 248 alin.1 NCPC excepției necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, Curtea urmează a o respinge având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2/2013 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, reclamantului fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Pe fondul cererii se rețin următoarele:
În speță, reclamantul a contestat Ordinul de trecere în rezervă nr. 117/15.11.2013 emis de Directorul SPP prin care reclamantul a fost trecut în rezervă și reintegrarea în funcția și gradul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data trecerii în rezervă și până la reintegrarea efectivă.
La 15.11.2013 a fost emis Ordinul nr. DP 117 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă cu aplicarea dispozițiilor art.85 alin.1 lit.k din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Potrivit dispozițiilor legale citate mai sus, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă atunci când pentru o infracțiune săvârșită din culpă li s-a aplicat printr-o hotărâre judecătorească pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării ori a amenzii, precum și în cazurile când au beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei.
Prin sentința penală nr. 360/23.04.2013 definitivă la 11.09.2013 prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București reclamantul a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare pentru vătămare corporală din culpă iar ordinul de trecere în rezervă contestat a fost emis după rămânerea definitivă a hotărârii penale, conform dispozițiilor art. 85 alin.1 lit.k din Legea nr. 80/1995.
Textul legal lasă la aprecierea conducerii instituției angajatoare luarea deciziei în funcție de specificul acesteia cât și de obligațiile ce decurg din calitatea de cadru militar SPP, neputând fi reținut argumentul reclamantului potrivit căruia în Statutul cadrelor militare este prevăzută posibilitatea menținerii în activitate și în cazul săvârșirii unor infracțiuni cu intenție, acestea nefiind aplicabile cadrelor SPP.
Totodată, cererea formulată de reclamant nu face dovada unor indicii de nelegalitate a ordinului de trecere în rezervă, nefiind vorba nici despre o cercetare administrativă, textul art. 85 alin.1 lit.k din actul normativ menționat fiind fără echivoc.
Cum alte motive de nelegalitate nu au fost invocate de reclamant, ci doar posibilitatea legală a conducerii instituției de a decide dacă o condamnare este sau nu compatibilă cu calitatea de cadru militar SPP, pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale incidente, cât și de dispozițiile art.1 din Legea nr. 554/2004, cererea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. F., cu sediul ales la C.. Av. D. S., în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. DE PROTECȚIE SI PAZĂ, cu sediul în București, Palatul Parlamentului, Corp B3, . nr.1-3, sector 5, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. M. LUCREȚIA
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D./4 ex
| ← Despăgubire. Decizia nr. 6822/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3775/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
