Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1607/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1607/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 1285/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA NR.1607
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererile de recurs formulate de recurenta pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr.511/01.11.2012 pronunțate de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimata reclamantă Ș. (T.) A. având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că recursul formulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) este netimbrat și că intimatul reclamant a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs; totodată, se arată că recurentul pârât USH a depus întâmpinare, în 3 exemplare, iar intimatul reclamant a depus întâmpinare în 3 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, dată fiind și solicitarea de judecare în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului formulat de MEN (fost MECTS) și pe fondul recursului formulat de U. S. Haret.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.511/01.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Civilă a dispus: admite acțiunea reclamantei Ș. (T.) A. împotriva pârâtei U. " S. Haret" București; obligă pârâta U. "S. Haret" să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere; admite cererea de chemare în garanție a MECTS formulată de pârâta U. " S. Haret"; obligă pârâtul - chemat în garanție METCS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabilă a prezentei, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere către U. " S. Haret".
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._ /10.05.2012 reclamanta Ș. (T.) A. a chemat în judecată pârâta U. S. Haret, pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere, până la eliberarea actelor de studii respective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, reclamanta a aratat că a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității "S. Haret", specializarea D., în perioada 2006 - 2009, susținând și promovând examenul de licență din sesiunea iunie 2009; în urma promovării acestui examen pârâta a eliberat adeverința nr. 6455 din 09.07.2009, prin care i-a atestat titlul de licențiată în drept. Deoarece adeverința menționată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, după împlinirea termenului respectiv a solicitat rectorului Universității „S. Haret" eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, respectiv prin solicitarea înregistrată de pârâtă sub nr. 3508 din 08.07.2011, însă nici până la data introducerii prezentei nu a primit un răspuns favorabil din partea pârâtei, în sensul eliberării diplomei de licență și a suplimentelor la diplome. Astfel, consideră că a dat dovadă de bună - credință, așteptând cu încredere soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații, totodată parcurgând și procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art.7 din Legea 554/2004. Menționează reclamanta că, din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile care reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că a achitat taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate. Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, admiterea în învățământul superior se organiza numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecventa redusă sau învățământ la distantă pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective și dispun de departamente specializate, ba mai mult, formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi. U. „S. Haret", având învățământ de zi autorizat/acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecventa redusă. Mai invocî reclamanta art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată. Învederează reclamanta că a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul Universității „S. Haret" i-a recunoscut titlul de licențiată în drept, potrivit adeverinței de studiu eliberate. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii învățământului nr. 1/2011, nr. 84/1995, republicată, art. 15 alin. 2 din Constituția României, Legea 554/2004, art.111-113 Cod procedură civilă.
A mai reținut Tribunalul că la data de 21.09.2012 pârâta U. "S. HARET" - București a formulat întâmpinare și cerere de chemare in garanție. Prin întâmpinare solicită în esență să se constate ca și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă în sensul că, după finalizarea completă a studiilor si susținerea examenului de licență, la cerere, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de U. S. Haret sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007. Prin cererea de chemare in garanție pârâta a chemat în judecată Mnisterul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru ca prin hotărâre judecătorească acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licență si suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea 554/2004, în cuantum de 2000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. In drept, a invocat disp. art.60-63 C.proc.civ., art. 18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, care i-a eliberat în iulie 2009 adeverință conform cărora reclamantul a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în D.. Adeverința se regăsește în dosar la fila 8, însoțită de copie de pe actul de identitate.
Tribunalul reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Ministrului Educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, se reține că specializarea urmată de reclamantă a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora. Prin urmare, tribunalul constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmată de reclamantă, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege. Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, tribunalul reține că, potrivit art. 20 din Ordinul Ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.” Este relevantă și împrejurarea că reclamantei i-a fost eliberată adeverință care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă, și care se bucură deci de prezumția de legalitate și veridicitate a unui act administrativ.
Tribunalul reține că, și în ipoteza în care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, tribunalul constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a reclamantei, aceasta are dreptul de a solicita eliberarea diplomelor de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
Din aceste considerente, admite acțiunea și obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate, finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat în cadrul acestei universități.
Dată fiind interdependența obligațiilor ce revin universității și Ministerului Educației, se admite cererea de chemare în garanție și acțiunea reclamantului împotriva ministerului și se obliga acest din urmă pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamant, pentru următoarele considerente:.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Este de necontestat faptul că pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea tipăririi de către . formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență. Ca urmare, dreptul absolventului reclamant de a i se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat efectiv în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție, dată fiind interdependența între cele două obligații, în raport de competența fiecărei autorități.
Tribunalul apreciază acest refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de reclamanți.
Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005 - 2009 M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată reclamantei care a acționat cu bună-credință.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomelor (căderea în pretenții a pârâtei) și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera reclamantei, diploma de licență fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60-63 din Codul de procedură civilă, tribunalul admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și obligă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamantă.
În ceea ce privește solicitarea de stabilire a termenului de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, având în vedere că recursul este suspensiv de executare (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare) și că hotărârea devine executorie numai după rămânerea irevocabilă, tribunalul stabilește un termen de 30 de zile în vederea executării hotărârii, în temeiul art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, care va curge de la rămânerea irevocabilă, și pentru nerespectarea căruia pârâtii vor plăti o penalitate de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. 5 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
II. Împotriva acestei sentinței, ce li s-a comunicat la data de 11.04.2013, au formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale (fost M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului), înregistrat la data de 24.04.2013, și pârâta U. S. Haret, înregistrat la data de 26.04.2013.
(A) Recurentul M. Educației Naționale a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, prin respingerea atât a acțiunii principale, cât și a cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurentul a susținut în esență că actele absolvenților care au promovat examenele de studii pot fi eliberate doar pentru acei care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Prin legea de înființare a Universității S. Haret se menționează că în structura acestei instituții de învățământ vor intra si facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. De asemenea, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat că formele FR si ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
În cazul Universității S. Haret din București specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale. Din acest motiv, recurentul apreciază nu poate fi obligat să emită avize pentru formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În drept, a invocate disp. Legii nr. 554/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 88/1993, HG nr. 1011/2011; a fost solicitată judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 23.07.2013, pârâta U. S. Haret a depus la dosar întâmprinare prin care a solicitat respingerea recursului MEN, susținând în esență că acesta este lipsit de temei legal.
La data de 05.09.2013, intimata-reclamantă S. (T.) A. a depus la dosar întâmprinare prin care a solicitat respingerea recursului MEN, susținând în esență că acesta este lipsit de temei legal.
(B) Recurenta U. S. Haret a solicitat admiterea recursului propiu pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 511/2012, modificarea în parte a sentinței recurate sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a stabilit greșit că se impune sancțiunea plății de 50 lei penalități pe zi de întârziere până la eliberarea diplomei de licența, aplicabile USH, iar chematului in garanție MECTS sancțiunea de 100 lei, pornind de la termenul de 30 zile de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii, pentru ambele părti.
Având in vedere ca obligația USH este subsecventă obligației Ministerului, nu se impune ca termenul în care trebuie să își îndeplinească obligația să coincidă, ca punct de plecare, cu termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația MECTS (MEN) și apoi sa curgă penalitățile.
In acest fel, USH pretinde că este prejudiciată, deoarece MECTS poate să aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licența in a 30-a zi de la data cand hotărârea ramane definitiva si irevocabila, iar după această zi penalitățile curg pentru USH.
După obținerea avizului de la MECTS, USH arată că face comanda la ROMDIDAC SA pentru tipărirea acestor formulare, urmând apoi să îi comunice reclamantului că poate fi ridicată diploma de licență.
Dispozitivul trebuie sa fie clar și fara echivoc, să rezolve toate cererile pârâților, să arate în mod expres și concret care sunt limitele "condamnării".
Astfel, USH apreciază că este necesar a se înlătura dispozițiile instanței de fond privind termenul comun de indeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina celor căzuți în pretenții.
Întrucat obligația USH este corelativă obligației MECTS, dacă M. și-ar fi îndeplinit obligația de a aproba tipizarea formularului destinat diplomei de licența pentru intimata, in a 30-a zi de la data cand sentința a rămas irevocabila, USH, urmând mai departe procedura de eliberare a diplomei in conformitate cu legea, respectiv tipărirea si difuzarea acesteia către reclamanta, tot prejudiciata ar fi fost, penalitățile incepand sa curgă dupa acest termen.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
Aferent cererii de recurs, s-a achitat o taxa de timbre în cuantum de 2 lei și s-a atașat timbre judiciar de 0,15 lei în cond. art. 11 rap. la art. 3 lit.m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
La data de 05.09.2013, intimata-reclamantă S. (T.) A. a depus la dosar întâmprinareprin care a solicitat respingerea recursului USH, susținând în esență că acesta este lipsit de temei legal.
A considerat intimatul – reclamant că prin obligarea recurentei - pârâte la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței 511/C./01.11.2012, sub sancțiunea unei penalități de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea recurentului - chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență si a suplimentelor la aceste diplome în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi întârziere către U. „S. – Haret”, instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, Constituția României (art. 126 alin. 6) stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, s-a formulat acțiunea de față prin care s-a invocat refuzul nejustificat al recurentei - pârâte U. S. Haret de a elibera diploma de licență la absolvirea de către partea reclamantă a Facultății de D..
Constatând caracterul nejustificat al refuzului recurentei - pârâte, dar și temeinicia cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S), instanța de fond a admis-o.
Aprobarea de către intimata - pârâtă U. S. HARET a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Legea nr.84/1995 în vigoare la momentul înmatriculării subsemnatei.
Dreptul de a cere eliberarea diplomei de licență însoțită de suplimentul la diplomă nu poate fi afectat sau suprimat de divergențele apărute între U. S. Haret și M. Educației Naționale, atâta timp cât M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S) sau ARACIS nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. S. Haret a acționat în afara cadrului legal.
Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, apreciază intimatul că dreptul său la obținerea actului de recunoaștere a studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.
Pe de altă parte, nu se poate face discriminare cu ceilalți absolvenți, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate. Nu este posibilă crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cât pentru alți absolvenți recurentul - chemat în garanție MECTS a aprobat formularele tipizate de diplomă.
Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, este o consecință a recunoașterii formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării.
În mod corect instanța de fond a constatat că au fost îndeplinite obligațiile legale prin eliberarea adeverințelor de absolvire a studiilor.
Invocând în motivele de recurs critica că nu se impune ca termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația să coincidă ca punct de plecare cu termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația chematul în garanție, deoarece obligația USH este subsecventă obligației Ministerului Educației Naționale, recurenta pârâtă nu a analizat că din conținutul dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de fond rezultă și obligația la plată a unei penalități a chematului în garanție în cuantum de 100 lei față de această. Or, în această situație, recurenta - pârâtă nu este nicidecum prejudiciată, deoarece primește 100 lei penalități și oferă 50 lei.
Apreciază intimata-reclamantă că este cea prejudiciată.
Mai mult, potrivit regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007, eliberarea diplomei de licență se face de către instituția de învățământ cel mai târziu la 12 luni de la finalizarea studiilor, în conformitate cu prevederile art. 38. Potrivit capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de către pârâta U. „S. Haret” și înregistrată sub nr. 1405/12.05.2009, pârâta universitate, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență.
Astfel, conform normelor legale aplicabile în cauză, cât și a metodologiei proprii a Universității „S. Haret”, termenul de eliberare a diplomelor din prezenta cauză este mult depășit.
În mod corect, instanța de fond a stabilit termenul de 30 de zile în vederea executării hotărârii de la rămânerea acesteia ca irevocabilă în temeiul art. 18 alin.6 din Legea 554/2004 și pentru nerespectarea căruia recurenții vor plăti penalități de întârziere în conformitate cu dispozițiile art.18 alin.5 raportate la art.18 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că recursul este suspensiv de executare potrivit art.20 alin.2 din Legea 554/2004. Or, atât recurenta–pârâtă, cât și recurentul - chemat în garanție nu urmăresc decât tergiversarea soluționării irevocabile a cauzei, deoarece dacă ar fi de bună - credință și-ar îndeplinii obligațiile privind eliberarea diplomei și a suplimentului de diplomă, nemaifiind astfel obligați la plata penalităților de întârziere.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 1/2011, Legii nr.84/1995 rep., art.111-113 C.pr.civ., art.15 alin.2, art. 126 alin. 6, art. 52 alin. 1, art.32 alin.6 din Constituția României, Legea nr. 554/2004; a fost solicitată judecata în lipsă potrivit art. 242 alin.2 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 17.02.2014, Curtea a invocat excepția netimbrării recursului formulat de MEN.
(A) Cu privire la excepția netimbrării recursului formulat de recurentul M. Educației Naționale, fostul M.E.C.T.S., ce se impune a fi soluționată cu prioritate față de disp. art. 137 C.pr.civ. (1865), Curtea constată:
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, s-a stabilit în sarcina recurentului M. Educației Naționale, fostul M.E.C.T.S., obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, în cond. art. 11 rap. la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995, mențiune cu care recurentul a fost legal citat la sediu, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 19 din dosar.
La primul termen de judecată din 03.03.2014, față de neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, instanța a invocat excepția netimbrării recursului, asupra căreia Curtea a rămas în pronunțare.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 – aplicabilă față de disp. art. 55 din OUG nr. 80/2013 -, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor alin. 2 prima teză și alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată se sancționează cu anularea cererii. Astfel, Curtea constată din interpretarea textului că momentul limită până la care se impune să intervină îndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru este primul termen de judecată, aceasta constituind o condiție de legală învestire a instanței cu soluționarea cererii formulate, în lipsa căreia cererea este anulabilă.
În plus, Curtea constată că, în aplicarea principiului disponibilității specific procesului civil, partea recurentă nu a formulat în cond. art. 18 din Legea nr. 146/1997 vreo cerere de reexaminare împotriva cuantumul taxei de timbru, astfel cum i-a fost comunicat.
Constatând că, deși i s-a pus în vedere recurentului să depună taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, fiind legal citat pentru termenul de judecată până la care avea obligația de a-și îndeplini obligația de timbrare, acesta nu s-a conformat, Curtea urmează ca în baza art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.(1865), să admită excepția netimbrării și să anuleze cererea de recurs formulată de recurentul MEN (fostul MECTS) ca netimbrată.
(B) Asupra recursului formulat de către recurenta U. S. Haret, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data pronunțării sentinței recurate) “Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”.
Din interpretarea textului menționat în precedent, Curtea reține că executarea hotărârii pronunțate în materia contenciosului administrativ se impune a fi făcută în termenul anume stabilit de instanță, iar caz de lipsă a unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii respective. Altfel spus, termenul de 30 zile ce începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum este menționat de textul legal al art. 24, are caracter supletiv, aplicându-se în măsura în care judecătorul nu a institui un alt termen.
În cauza de față, Curtea reține că obligația părții pârâte U. S. Haret are caracter subsidiar, subsecvent celei instituite în sarcina chematului în garanție M. Educației Naționale (fostul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), căci în ordinea logică și legală de îndeplinire a operațiunilor administrative și de emitere a actelor administrative vizate, mai întâi va interveni aprobarea tipăriririi formularelor tipizate din partea Ministerului, iar apoi eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă de către USH, căci pentru a putea proceda în acest din urmă sens, U. trebuie să dețină respectivele formulare, a căror aprobare intră în atribuția Ministerului.
Mai reține Curtea și că modalitatea de stabilire a obligațiilor în sarcina autorităților publice trebuie să le permită acestora valorificarea în integralitate a termenului pe care îl au la dispoziție în acest sens, de o manieră care să îngăduie în mod concret și efectiv realizarea obligației.
Pe cale de consecință, dată fiind subsidiaritatea și dependența obligației USH în raport de cea incumbând MEN, termenul de îndeplinire a obligației de către Universitate nu poate să înceapă a curge din același moment ca și cel acordat Ministerului, ci abia odată cu îndeplinirea obligației de către autoritatea publică de rang ministerial.
Astfel, Curtea va obliga pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
Totodată, în ceea ce privește stabilirea în sarcina USH a obligației de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă sub sancțiunea plății a 50 lei penalități pe zi de întârziere, Curtea urmează să o înlăture.
Din analiza disp. art. 18 alin. 5 al Legii nr. 554/2004, Curtea reține că, în caz de admitere a cererii, soluția poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Se permite astfel judecătorului, fără a i se impune însă, ca în funcție de circumstanțele cauzei, să stabilească în sarcina autorității publice o penalitate, ca mijloc de constrângere în vederea executării în termenul stabilit a obligației ce îi incumbă.
Totuși dispozițiile menționate trebuie raportate la art. 24 alin.1 din Legea nr.554/2004, text potrivit căruia „executarea hotărârii definitive și irevocabile date în contencios administrativ, se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. Numai în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri, conform alin.2 al art.24 din lege.
Față de celea arătate în precedent, date fiind disp. art.20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. (1865), Curtea va admite recursul formulat de recurenta pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.511/01.11.2012 pronunțate de Tribunalul G., va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va obliga pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 10 zile de la data la care MEN și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, va respinge cererea privind obligarea pârâtei USH la plata unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere și va menține în rest sentința civilă recurată.
Totodată, față de disp. art. 274 C.pr.civ.(1865), aplicabil în cond. art. 316 și art. 298 C.pr.civ.(1865), Curtea va obliga recurentul MEN și intimata reclamantă la plata a câte 310 lei fiecare către recurenta pârâtă USH, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu de avocat.
În acest din urmă sens, Curtea reține că prin anularea ca netimbrat a recursului exercitat de recurentul-chemat în garanție M. Educației Naționale, această parte cade în pretenții în contradictoriu cu U. S. Haret, căci recurentul-chemat în garanție a declanșat mecanismul procesual al căii de atac și în vederea obținerii respingerii cererii de chemare în garanție formulate de USH.
De asemenea, prin admiterea recursului exercitat de recurentul-pârât U. S. Haret, intimatul-reclamant a căzut în pretenții sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, datortând cheltuieli de judecată în recurs.
Cum potrivit facturii nr. 16/17.04.2013 și extrasului de cont atașate la filele 104-105 dosar se constată că recurenta-pârâtă a achitat către C..Av. S. C. N. onorariu de avocat în cuantum de 620 lei aferent acestui dosar, Curtea apreciază că fiecare dintre părțile adverse căzute în pretenții în recurs, respectiv M. Educației Naționale și S. (T.) A. datorează în cote egale câte 320 lei către recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr.511/01.11.2012 pronunțate de Tribunalul G. în contradictoriu cu recurenta-pârâtă U. S. HARET și intimata reclamantă Ș. (T.) A..
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței civile nr.511/01.11.2012 pronunțate de Tribunalul G. în contradictoriu cu recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) și intimatul reclamant Ș. (T.) A..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 10 zile de la data la care MEN și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei USH la plata unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Obligă recurentul MEN și intimata reclamantă la plata a câte 310 lei fiecare către recurenta pârâtă USH, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi în ședință publică, azi 03.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER, D. Ș.
Red./Tehnored. Jud. B.C./2 ex./aprilei 2014
Tribunalul G. – S.Civ./ Judecător fond: F. R.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 453/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
