Despăgubire. Decizia nr. 800/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 6802/302/2009**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 800
Ședința publică din 06.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: P. O. D.
Judecător: C. C. M.
Judecător: G. G.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.2983/07.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele-reclamante L. A. și S. M. și intimatele-pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și M. FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatele-reclamante L. A., personal și S. M., ambele prin avocat Klassek I. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 C., după care:
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea dosarului pentru următoarea strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
În temeiul art.17 alin.2 și art.18 alin.1 și 3 din Legea nr.165/17.04.2013, Curtea ia act că în calitate de recurentă-pârâtă stă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (continuatoare în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) care de altfel a și fost citată pentru acest termen.
La interpelarea Curții, avocatul intimatelor-reclamante arată că nu mai sunt de formulat cereri prealabile judecății.
Având cuvântul, avocatul intimatelor-reclamante arată că într-adevăr a intrat în vigoare dispozițiile legii nr.165/2013 însă solicită să se țină cont că dosarul se află pe rolul instanțelor din 2009 și că a trecut prin două casări. Apreciază că CNCI, soluționând dosarul reclamantelor, trebuie să le acorde măsuri reparatorii nu în echivalent și nici în puncte ci prin compensare cu alte bunuri. Precizează că diligențele întreprinse în ultima perioadă au fost în sensul ca dosarul să fie returnat Primăriei Municipiului București în vederea acordării de măsuri compensatorii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.2983/07.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a CCSD în ceea ce privește plata despăgubirilor, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L. A. și S. A. și a fost obligată pârâta C. Centrală la emiterea titlului de despăgubire și transmiterea dosarului la un evaluator pentru emiterea raportului de evaluare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că nu au fost respectate prevederile art.16 Titlul VII Legea nr. 247/2005, fiind depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii. În ceea ce privește excepția prematurității, s-a reținut că pentru a se efectua plata persoanele îndreptățite trebuie să fie titulare ale unor decizii prin care s-a stabilit dreptul acestora la acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr._ 012, la data de 02.08.2012.
Recurenta a solicitat în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 304/1 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în privința dosarului reclamanților, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul a fost transmis către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Etapa evaluării și a emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu a fost parcursă întrucât nu au fost comunicate toate informațiile solicitate.
Prin încheierea din 27.02.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *.
Recurenta a formulat cerere de introducere în cauză în calitate de recurent pârât a Comisiei naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca efect al dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și a depus note de ședință, prin care, pe lângă motivele invocate inițial, a invocat suplimentar un nou motiv de ordine publică, respectiv prematuritatea cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 și la dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Totodată, a arătat că pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadru legislativ instituit prin Legea nr. 165/2013.
Intimații - reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și prin raportare la probatoriul administrat, Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012, ea devenind actuală anterior acestui din urmă moment.Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
La fel, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanță noului act normativ în privința fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, reține Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de intimații-reclamanți nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației intimaților-reclamanți, cărora li se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările intimaților-reclamanți cu privire la obligarea intimatei – pârâte la transmiterea dosarului către evaluator și emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege.
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Soluția primei instanțe privind excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a CCSD în ceea ce privește plata despăgubirilor, nu a fost recurată astfel încât urmează a fi menținută.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.2983/07.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele-reclamante L. A. și S. M. și intimatele-pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și M. FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor cu privire la emiterea titlului de despăgubire și transmiterea dosarului la evaluator, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. O. D. C. C. M. G. G.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. /Tehnored/P./2 ex/ 25.03.2014
Curtea de Apel București, Secția a VIII a C.
Jud. fond, U. D.
| ← Pretentii. Hotărâre din 19-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
