Pretentii. Decizia nr. 9529/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9529/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1122/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9529
Ședința publică din data de 18 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1314/24.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G., cu domiciliul procesual ales la SPRL D. și D., în București, Splaiul Unirii nr. 41, ., . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții-taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1314/24.02.2014 ,Tribunalul București- Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice. A admis acțiunea privind pe reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ,ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE. A obligat pîrîta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice să restituie suma de_ lei reprezentînd taxă pe poluare, actualizată cu dobînda de la data plății la data restituirii efective. A respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice la plata sumei de 339,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 5 instanța reține că aceasta este autoritatea care a stabilit suma de bani plătită de reclamant, este parte a raportului juridic fiscal, deci are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat din UE un autovehiculul, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de_ lei.
Reclamantul s-a adresat AFPS5 pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pîrîta a refuzat restituirea taxei.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania și cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu și pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in țara. Așadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plateste` -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei AFM, întrucât aceată autoritate nu este parte a raportului de drept fiscal, nu a prejudiciat reclamantul, neîncasând suma de bani plătită. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generază o obligație de restituire în sarcina AFM.
Deși este adevărat că, potrivit art. 5 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM, totuși, conform art. 8 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, cererea de restituire se depune la organul fiscal competent și se soluționează de către acesta, pe baza unei note de restituire, restituirea efectivă fiind efectuată tot de organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma respectivă.
In baza art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 339,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentînd onorariu avocat taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ,solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentintei atacate si, in consecinta, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de B. G., ca netemeinica si nelegala si respingerea cererii cu privite la restituirea taxei de poluare.
În motivare a arătat că in mod nelegal instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei. A învederat în acest sens instantei articolul 1 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum și articolul 5 alin (1) și alin. (4) din acelasi act. De asemenea a invederat instantei faptul ca Administratia Finantelor Publice S. 5 poate proceda numai la restituirea diferentei dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule platita cu respectarea ari. 2141 - 2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008.
Din economia prevederilor legale mentionate anterior, rezulta faptul ca taxa poluare pentru autovehioule, instituita prin dispozitiile O. U. G. nr._, constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se administreaza de Administratia F. pentru Mediu. Faptul ca autoritatile fiscale calculeaza aceasta taxa si emit decizii. justifica_ legitimarea procesuala pasiva a autoritatilor fiscale doar cu privire la competenta si. modalitatea de calcul a taxei de poluare. Avand in vedere aspectele invederate a solicitat instantei admiterea exceptiei. invocate si pe cale de consecinta respingerea actiunii ca fiind indreptata impotriva. unei persoane lipsita de calitate procesuale pasiva.
Instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.Conform art.60 C.pr.civ. ""partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire." De asemenea, potrivit art.61 alin. 1 C.pr.civ. "cererea facută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare." Fondul pentru Mediu, administrat de Administratia F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei de poluare achitata de reclamanta, Administratia Finantelor Publice S. 5, avand numai atributia legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
Intrucat prin plata taxei pe de poluare achitata de catre petent in temeiul dispozitiilor O"U.G. nr. 50/2008 catre Fondul Pentru Mediu, s-a nascut un raport juridic intre cele doua parti, in eventualitatea in care s-ar constata de catre instanta nelegalitatea platii acestei taxe de poluare, reclamanta putand solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administratia F. Pentru Mediu. Prin urmare, fata de dispozitiile mentionate anterior, instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garantie formulata constatand ca nu sunt lntrunite conditiile art.60 Cod Procedura civila. Ca practica judiciara, invederam instantei sentința civila nr. 1254 din 19 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M., Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pe fondul cauzei arata ca taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.2141- 2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003. Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii i"1 Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, 8f fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148. invocate de reclamant a învederat dispozițiile art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005. Totodata, a precizat faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive- ale" Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunitătii Europeneminvocate de reclamant in sustinerea actiunii formulate a precizat că incidenta in cauza a prevederilor art.110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art. 4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire. art.3 si art.9. Totodata, in speta de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situatiile de exceptie prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata . Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In acelasi sens, a mentionat ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In sustinerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a sasea (_/CEE) a Consiliului Comunitatilor Europene privind annonizarea( legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind" taxa pe valoarea adăuqată-: baza unitară de stabilire, care reglementeaza: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mentină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, acci~e și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de etecerî. Mentionam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunitatilor Europene avand in vedere -Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, a precizat ca principiul " poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. A precizat de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult decat atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, a invederat urmatoarele: In literatura de specialitate s:-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (q. M. - D. comunitar, E.. ALL editia a 3-a, pag. 212), Rezulta din aceasta interpretare a Curtii -ca de esenta taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor marfuri nationale sau straine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de catre reclamanta. Asadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Prin modificarile aduse Codului fiscal de catre Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislatia aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera. In aceeasi ordine de idei, a invederat instantei ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate. La data de 28.09.2009, autoritatile romane au raspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau pozitia fata de chestiunea in discutii si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008. In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata, legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.110 din TFUE. Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010. Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
In ceea ce priveste dispozitia instantei privind restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2008 privind Codul de procedură fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.). Totodata, a mentionat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamantul nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerati taxa de poluare achitata de reclamant ca . datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.
În ceea ce priveste obligarea la plata sumei actualizata cu rata dobanzii legale a invederat urmatoarele:
Potrivit O.G. nr.13/2011, dobanda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobanda fiscala. In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor". Prin urmare. fata de textul legal invocat. rezulta ca in cauza nu este indeplinita. conditia prevazuta pentru acordarea acestora.
Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, a solicitat instantei respingerea lui, ca neintemeiat, avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa supo~ cheltuielile ocazionate de. proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierd procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina noastra pentru ca sa fim obligati la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei nr. nr._/05.09.2008 de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule si autoturisme, emisă de către institutia recurenta, ci caracterul ilicit al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției recurente.
În cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste conditii, actele atacate de catre reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicitam respingerea si acestui capat de cerere. În masura în care cheltuielile de judecată la care a fost obligată intimata AFP S. 5 includ și taxa de timbru, hotărârea recurată este nelegală, instanta de fond neaplicând corect dispozitiile legii, respectiv art.19 alin. (1) din Legea 146/1997. Prin urmare, instanta de fond, pronuntand admiterea cererii de chemare in judecata, trebuia sa dispuna restituirea taxei de timbru catre reclamant, iar nu obligarea intimatei AFP S. 5 la plata cheltuielilor de judecată reprezentând și taxa de timbru.
În drept a invocat art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire -și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat, pentru următoarele motive:
1.Cat priveste asertiunea recurentei privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,Curtea retine că este irelevanta ,cata vreme AFP S. 5 se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamantul a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamant a fost încasată de către AFP S5,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată ,de vreme ce există identitate între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
2.Trecând la analiza de fond a neconformității taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
3. Curtea constata ca solutia de acordare a dobanzilor legale este in acord cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe.
4. Recurenta a mai aratat ca solutia instantei de fond de respingere a cererii sale de chemare in garantie a AFM este nelegala ,insa criticile acesteia apar ca straine cauzei ,cat timp ,astfel cum rezulta din actele dosarului ,recurenta-parata nu a inteles a investi instanta de judecata cu o atare cerere si ,evident ,tribunalul nu a dispus vreo solutie in sensul celor sustinute de recurenta.
5.Critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata,este apreciata de catre Curtea ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declansarea procedurii judiciare ,cata vreme aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1314/24.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G., cu domiciliul procesual ales la SPRL D. și D., în București, Splaiul Unirii nr. 41, ., . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții-taxa de poluare”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. /Tehnored. B.L.P./2ex.
Jud. fond R. E. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9221/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2001/2014.... → |
|---|
