Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 9554/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9554/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 5790/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9554
Ședința publică de la 19.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
JUDECĂTOR – I. M. C.
JUDECĂTOR - Z. G. L.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr.3633/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE REGIM SILVIC SI DE VANATOARE BUCURESTI, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr. 3633/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea prin care reclamantul B. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE REGIM SILVIC SI DE VANATOARE BUCURESTI anularea deciziei nr. 48/11.11.2013, prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu în temeiul art.98 lit.f) cu referire la art. 54 lit.h) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a condamnării sale definitive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. F., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 21.07.2014, arătând, în esență, că prin hotărârea penală de condamnare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce, în temeiul art. 71 alin.5 C.pen., implică și suspendarea executării pedepsei accesorii, în conținutul căreia intră și interzicerea dreptului de a mai ocupa funcțiile deținute de inculpat la data săvârșirii faptei.
Dispunând eliberarea sa din funcție, intimatul-pârât a lăsat fără efect suspendarea executării pedepsei și a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești penale, nefiind analizate apărările reclamantului.
Prin întâmpinare (f. 9 și urm.), intimatul-pârât I. T. DE REGIM SILVIC SI DE VANATOARE BUCURESTI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență că nu există autoritate de lucru judecat, iar suspendarea condiționată nu afectează aplicabilitatea dispoziției legale speciale, aplicabilă persoanelor care ocupă o funcție publică.
În recurs a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu toate că recurentul-reclamant B. F. nu și-a încadrat în drept criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este nul, întrucât recurentul critică greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC (art. 489 alin.2 NCPC, a contrario).
Recursul astfel încadrat nu este fondat, întrucât tribunalul a interpretat și aplicat corect legea aplicabilă.
Astfel, potrivit art. 98 alin.1 din Legea nr. 188/1999, Raportul de serviciu existent încetează de drept: f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit art. 54 din lege, poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: h) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Așadar, condamnarea unui funcționar public pentru una dintre faptele menționate determină încetarea de drept a raportului de funcție publică, urmare a neîndeplinirii unei condiții negative generale și imperative pentru ocuparea unei astfel de funcții în statul român, fără ca autoritatea publică sau instanța de contencios administrativ să dispună de vreo putere de apreciere în această privință.
Se constată că prin sent.pen. nr. 743/30.10.2012 a Trib. București, secția a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin dec.pen. nr. 2885/26.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, inculpatul B. F. a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din fostul Cod penal (trafic de influență), fiind dispusă, în condițiile art. 71 C.pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b), c) C.pen., respectiv dreptul de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului T. de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de consilier superior în cadrul aceleiași instituții.
Este reală susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia în condițiile art. 71 alin.5 C.pen. din 1968,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pedeapsa accesorie reprezintă o sancțiune penală complementară, fiind o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii. Este firesc ca pedepsele accesorii să urmeze soarta pedepsei principale în ce privește modalitatea de executare a acestora, iar strict din perspectiva legii penale, nu ar fi existat pentru recurentul-reclamant o imposibilitate de a ocupa funcția publică deținută în prezent de recurentul-reclamant, potrivit Deciziei nr. 117/21.11.2014 a Direcției Silvice Ilfov, aceea de inginer silvic, cu atât mai mult cu cât pedeapsa accesorie aplicată nici nu se referă la această funcție.
Însă, faptul că hotărârea de condamnare rămasă definitivă nu conține în sine o dispoziție referitoare la interdicția recurentului-reclamant de a exercita funcția pe care o ocupă în prezent nu înlătură de la aplicare dispozițiile legale speciale aplicabile funcției publice, care impun, ca o condiție negativă, ca funcționarul public să nu fi fost condamnat pentru infracțiuni de corupție și de serviciu – infracțiuni care, în viziunea legiuitorului, îl fac pe funcționarul public nedemn să exercite în continuare funcția publică – sub sancțiunea încetării de drept a raportului de serviciu.
Textele de lege reținute anterior sunt aplicabile indiferent dacă exercițiul profesiei a fost interzis prin hotărârea penală de condamnare, ca pedeapsă accesorie, ori dacă hotărârea penală nu cuprinde nimic în această privință, ca și în situația de față, în care executarea pedepsei accesorii este suspendată.
Așa fiind, nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, instanța penală nefiind învestită cu chestiunea aplicării dispozițiilor din Legea nr. 188/1999, încetarea de drept a raportului de serviciu fiind o consecință ulterioară a hotărârii de condamnare, în virtutea legislației speciale, consecință care operează de drept (ope legis) fără ca instanța penală să dispună ceva în această privință.
De vreme ce actul administrativ atacat este legal emis, iar sentința recurată a realizat o corectă interpretare și aplicare a legii, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, potrivit art. 496 alin.1 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. F. cu dom ales la avocat D. D. în sector 3, București, Calea Moșilor, nr. 90, . împotriva sentinței civile nr.3633/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE REGIM SILVIC SI DE VANATOARE BUCURESTI cu sediul în sector 4, București, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. F. I. M. C. Z. G. L.
GREFIER
A. P.
Red. LGZ/4 ex.
Jud. fond: S. V./Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 259/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 5937/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
