Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 9303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 9303/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 30679/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.9303
Ședința publică din data de 11 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-reclamant C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT împotriva sentinței civile nr.5748/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. R. PENTRU COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ CĂLĂRAȘI.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 04.12.2014, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11.12.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește integral considerentele acesteia.
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care se susține încălcarea de către prima instanță a dreptului la apărare și la un proces echitabil, ca efect al respingerii cererii de amânare formulată de reclamant la primul termen de judecată. Aceasta întrucât potrivit art. 222 alin. 1 NCPC, amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă numai în mod excepțional, pentru motive temeinice care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Or, recurentul reclamant nu a făcut dovada unor astfel de motive și, mai mult, în condițiile în care competența soluționării cauzei a fost declinată Tribunalului București de către Tribunalul O., exista suficient timp pentru angajarea unui avocat.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la inexistența unui temei legal al învestirii instanței de fond, în lipsa verificării de către aceasta a propriei competențe. Curtea are în vedere faptul că învestirea Tribunalului București a fost făcută prin sentința de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul O. și că nu există dispoziții legale care să condiționeze învestirea instanței de verificarea competenței. Atâta timp cât prima instanță a trecut la dezbaterea fondului, este evident că aceasta s-a considerat competentă din punct de vedere material, teritorial și funcțional să soluționeze pricina.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond nu se putea pronunța asupra excepției necompetenței teritoriale invocată de reclamant prin concluziile scrise, fără a încălca dispozițiile art. 130 alin. 2 NCPC, text legal potrivit căruia necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Curtea apreciază că este invocat formal motivul de recurs prin care se susține nemotivarea în fapt și în drept a sentinței recurate, din considerentele acesteia rezultând contrariul celor susținute de recurent – instanța de fond a răspuns susținerilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 215 din dosarul instanței de fond).
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului referitoare la încălcarea principiului disponibilității, în condițiile în care, în raport de prevederile art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC, micșorarea pretențiilor reclamantului nu echivalează cu modificarea obiectului cererii. Ca urmare, nu poate fi primit nici argumentul recurentului privitor la caracterul nelegal al dispozitivului sentinței atacate.
Cât privește motivul de casare prin care se critică modul de soluționare a fondului cauzei, pentru neaplicarea principiului proporționalității, Curtea reține că acest principiu nu exclude de plano constatarea neeligibilității integrale a unor cheltuieli (reducere procentuală de 100%), atunci când această măsură este adecvată pentru realizarea scopului propus, respectiv descurajarea oricărei încercări de fraudare a fondurilor europene.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 496 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge recursul reclamantului, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT, cu sediul în Slatina, ..35, jud. O., împotriva sentinței civile nr.5748/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. R. PENTRU COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ CĂLĂRAȘI, cu sediul ales la SCA „C. și I.” București, . nr.10, sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/2ex.
← Pretentii. Decizia nr. 3343/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7322/2014. Curtea de Apel... → |
---|