Pretentii. Decizia nr. 5414/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5414/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 27188/3/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5414
Ședința publică de la 26.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER:I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă C. A. M., împotriva sentinței civile nr. 2053/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, prin reprezentant convențional, consilier juridic I. A. M., care depune delegație de reprezentare în ședință publică, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 11.06.2014, prin compartimentul Registratură, intimata-reclamantă a depus precizări la notele de ședință formulate de către recurenta-pârâtă, la data de 24.06.2014, prin compartimentul Registratură, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, după care,
Curtea invocă din oficiu ca motiv de ordine publică excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având în vedere că reclamanta avea posibilitatea emiterii unei decizii de imputare pentru recuperarea sumelor pretinse prin actiune,conform art.85 alin.1 rap.la art.84 alin.1 lit.a din Legea 188/1999.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită admiterea excepției având în vedere că recurenta avea posibilitatea de a invoca în cadrul dosarului de fond excepția inadmisibilității și nu pe calea de atac a recursului. De asemenea ,solicită respingerea recursului ca neîntemeiat având în vedere că instanța de fond în mod corect a considerat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale împotriva recurentei.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2053/16.04.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 în contradictoriu cu pârâta C. A.. A obligat pîrîta la plata către reclamantă a sumei de 15.314,34 lei ,reprezentînd prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în calitate de membru al comisiei de disciplină, cu dobînda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii – 12.07.2012 și pînă la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel ,prima instanță a reținut că prin decizia nr.1018/16.10.2008 a DITLS1 – filele 69-70, s-a dispus sancționarea disciplinară constînd în destituirea din funcția publică a funcționarului public V. R., începînd cu data de 22.10.2008. În preambulul deciziei este menționat raportul nr.166/6.10.2008 al comisiei de disciplină prin care s-a propus, în unanimitate, această sancțiune – filele 76-83.
Prin sent.civ. nr.2652/9.10.2009 a Tribunalului București – Secția a IX-a – filele 377-382, s-a admis în parte acțiunea formulată de V. R., s-a anulat decizia nr.1018/16.10.2008 și raportul nr.166/6.10.2008, iar DITLS1 a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta cu începere de la data de 22.10.2008 și pînă la data soluționării irevocabile a cauzei. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform dec.civ. nr.937/12.04.2010 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a – filele 375-376.
În executarea sentinței instanței de contencios administrativ, s-au calculat despăgubirile cuvenite dnei V. R., conform fișei de la fila 20, fiind virate de reclamantă suma de 26.858 lei către V. R., respectiv 14.720 lei și 4.072 lei la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale prin ordinele de plată de la filele 22-24 din dosar. În total, reclamanta a suportat din bugetul său suma de 45.650 lei.
Pentru prejudiciul produs bugetului său, reclamanta consideră responsabili pe membrii comisiei de disciplină, din raportul de control aflat în copie la filele 25-40, rezultînd că este necesară promovarea unor acțiuni împotriva acestora – F. A., C. A. și F. L., pentru obligarea fiecăreia la plata a cîte 15.216,67 lei.
Potrivit art.84 lit.c din legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, potrivit art.85 alin.1, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.c se dispune pe baza hotărârii judecătorești definitive.
Tribunalul a considerat că sînt întrunite toate condițiile pentru a atrage răspunderea materială a pîrîtei pentru daunele plătite de către reclamantă.
Astfel, prin ordinele de plată depuse la dosar s-a probat împrejurarea că reclamanta a achitat despăgubiri către V. R., în temeiul unei hotărîri judecătorești - sent.civ. nr.2652/9.10.2009 a Tribunalului București – Secția a IX-a.
În considerentele sentinței de fond, dar și ale deciziei de recurs, se reține nelegala citare a funcționarului public V. R. pentru cercetarea efectuată de comisia de disciplină, atît decizia de sancționare, cît și raportul comisiei de disciplină fiind anulate pentru nerespectarea normelor procedurale. Prin urmare, reclamanta DITLS1 a fost nevoită să repare, în calitate de comitent, un prejudiciu produs de actele nelegale ale prepușilor săi.
Pîrîta nu poate invoca în această cauză lipsa culpei sale pentru regularitatea citării în cadrul procedurii disciplinare. Respectarea normelor procedurale privind citarea, legalitatea raportului comisiei de disciplină și implicit a deciziei de sancționare, precum și întinderea despăgubirilor cuvenite funcționarului public nu pot face obiectul aprecierii instanței de contencios administrativ în cadrul altei cauze, fiind împrejurări asupra cărora s-a pronunțat deja o hotărîre irevocabilă și executorie și care se bucură de autoritatea de lucru judecat.
În mod corect instituția obligată la plata despăgubirilor a considerat că trebuie să se întoarcă împotriva membrilor comisiei de disciplină, divizînd prejudiciul suportat la trei.
Astfel, instanța de contencios administrativ a anulat raportul comisiei de disciplină, act în lipsa căruia nu se putea emite decizia de sancționare. Chiar dacă această comisie făcea doar o propunere de sancționare, membrilor săi le revine răspunderea pentru modalitatea de derulare a procedurii administrative. Nu se poate pretinde celui care aplică în final sancțiunea să verifice și formal toate actele comisiei de disciplină, respectiv dovezile de citare. Art.50 alin.1 din HG nr.1344/2007 prevede că în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancționare. Deci nu exista obligația legală pentru cel care aplica sancțiunea de a verifica legalitatea procedurii de citare, sancțiunea fiind luată după primirea raportului comisiei de disciplină, iar nu a întregului dosar de cercetare administrativă.
Potrivit art.20 alin.1 lit.a din HG nr.1344/2007, în desfășurarea activității și îndeplinirea atribuțiilor, membrii comisiei de disciplină au obligația să asigure prin activitatea desfășurată respectarea legislației în vigoare, precum și aplicarea principiilor prevăzute la art.19 alin.1 în derularea procedurii de cercetare administrativă. Prin nerespectarea dispozițiilor privind citarea, au fost încălcate principiile garantării dreptului la apărare și contradictorialității prev. de art.19 alin.1 lit.b și c.
Încălcarea dispozițiilor legale privind citarea prev. de art.36 din HG nr.1344/2007, încălcare constatată printr-o hotărîre judecătorească, reprezintă o nesocotire a atribuțiilor ce reveneau pîrîtei în calitate de membru al comisiei de disciplină, o faptă ilicită săvîrșită cu vinovăție de pîrîtă, în forma culpei. Nerespectarea normelor privind citarea a determinat nelegalitatea destituirii, reclamanta fiind obligată să achite despăgubiri pentru această modalitate de destituire, deci există și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Astfel, sînt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civ., iar pîrîta nu a dovedit existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. A. M. ,solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și exonerarea acesteia de la plata sumei de 15.341,34 lei.
În motivare a aratat ca, în perioada în care și-a exercitat mandatul de membru al comisiei de disciplină, a depus toate eforturile pentru a respecta prevederile HG 1344/2007, analizând cu imparțialitate faptele sesizate ca abateri disciplinare, propunând moduri de soluționare individualizând sancțiunile sau clasarea sesizării, în funcție de fiecare caz în parte. Aceste principii au ghidat-o și în cazul dnei V. R., când, pe tot parcursul cercetării administrative, a încercat să înțeleaga motivele care au determinat-o să absenteze de la serviciu și, având în vedere probele din dosar, apreciaza că procedura de cercetare administrativă s-a desfășurat în conformitate cu prevederile HG 1344/2007, iar sancțiunea a fost legal aplicată.
Într-un mod inexplicabil și aproape de neînțeles s-a considerat de către echipa de control că se impune promovarea acțiunii civile în sensul aplicării dispozițiile art.998-1003 și atragerea răspunderii civile delictuale având în vedere faptul că se apreciază că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în solidar cu ceilalți membrii ai comisiei.
Într-un mod ciudat ,echipa de control i-a găsit vinovați pe noi membrii comisiei de disciplină, dintr-un lung șir de persoane responsabile.
Existența hotărârii irevocabile a doamnei V. R. și plata către aceasta de către reclamantă a unei importante sume de bani.
Este adevărat că numita V. R. a obținut printro hotărâre definitivă și irevocabilă anularea deciziei de eliberare din funcția publică și recâștigarea drepturilor bănești, însă se ignoră aici elementele esențiale:
- recurenta, în calitate de membră a Comisiei, în exercitarea atribuțiilor a avut în conformitate cu art.2 din HG 1344/2007 împreună cu ceilalți membrii doar competenta de a analiza faptele doamnei V. R. în calitate de funcționar public și de a propune modul de solutionare prin înaintarea unui Raport;
- pe cale de consecință, recurenta, împreună cu ceilalți membrii ai Comisiei de disciplină, a procedat la transmiterea raportului către persoana care a avut competența de a aplica sancțiunea, așa cum prevăd dispozițiile art.49 alin.3 din HG nr.1344/2007, și numai această persoană are calitatea de a superviza raportul comisiei și de a lua, în funcție de această propunere, decizia pe care o consideră oportună;
- raportul Comisiei de disciplină nu este un act administrativ sau un act care să producă efecte juridice prin el însuși, este doar o propunere formulată de către membrii Comisiei și supusă analizei și deciziei forului decizional al institutiei;
- pe cale de consecință singurul act care produce efecte juridice a fost Decizia de destituire din funcția publică emisă de conducere;
- mai mult decât atât, persoanele de decizie au obligația și competența de a verifica în integralitate lucrările și îndeplinirea procedurilor de către membrii Comisiei de Disciplină, aceasta fiind un atribut esențial al funcției deținute;
- raportat la aceasta, atribuțiile mele în calitate de membru al Comisiei de Disciplină care doar poate propune soluții, nu poate conduce la stabilirea culpei delictuale în ceea ce mă privește pe mine si pe ceilalți membrii ai comisiei de disciplină.
Reclamanta își întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile art.998 și 1000 alin.3 cod civil din 1865, pe răspunderea civilă delictuală.
Fapta ilicită, element al răspunderii civile delictuale, este orice faptă prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, principiul de drept obiectiv care este încălcat fiind acela că nimănui nu-i este permis să aducă prin fapta sa vreo vătămare unei alte persoane. (A se vedea în acest sens Decizia nr.499/10.02.2001 a Curții de Apel București).
În prezenta cauză se susține că fapta mea i1icită a constat în manifestarea exterioară culpabilă a acesteia constând în aceea că nu am avut obiecțiuni cu privire la modalitatea de citare și prin mica publicitate a numitei V. R. în calitatea pe care o aveam de membru în Comisia de Disciplină care ancheta lipsa nejustificată a acesteia de la locul de muncă.
Se impută subsemnatei în calitate de membru al Comisiei de Disciplină împrejurarea că am aprobat împreună cu ceilalți membrii și citarea prin mica publicitate a doamnei V. R., însă alegerea acestei modalități s-a făcut nu pentru a încălca dispozițiile HG 1344/2007 ci tocmai datorită profesionalismului și seriozității membrilor comisiei, a dorinței de a îndeplini cât mai complet sarcinile impuse de această calitate și totodată tocmai pentru a asigura și garanta dreptul la apărare al doamnei V. R. în virtutea dispozițiilor art.24 din Constituția României și art.6 din CEDO.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să poată fi angajată nu este îndeajuns să fi existat o faptă i1icită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să îi poată fi imputată autorului ei.
Raportat la această cerință ,recurenta arata că nu se face vinovată de încălcarea cu vinovăție a niciunei obligații și nici de vreo faptă ce i-ar putea fi imputată în legătură cu procedura de citare a doamnei V. R..
În drept, a invocat dispozițiile art.304 indice 1 si 304 pct.7,8,9, Cod de procedură civilă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate în fond ca fiind temeinică și legală.
Din actele si lucrarile dosarului ,Curtea retine ca temeiul demersului reclamantei pentru obligarea paratei la plata sumei de_,34 lei, l-a reprezentat art.84 alin.1 lit.c din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici ,potrivit cu care Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează (…) c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În conformitate cu dispozitiile art.85 alin.1 din acelasi act normativ, (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
În cauza ,reclamanta a invocat sentinta civila nr. 2652/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/CA/2009, rămasă irevocabilă la data de 12.04.2010, prin respingerea recursului declarat de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București , instituția fiind obligată la plata către reclamanta V. R. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat cu începere de la data de 22.10.2008 și până la soluționarea irevocabilă a dosarului în care a fost dată hotărârea judecătorească.
Curtea constata ca Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a fost chemata in judecata in nume propriu ,in calitate de emitent al actului administrativ ,iar nu in calitate de comitent pentru faptele savarsite de angajatii sai in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu .
La baza raspunderii autoritatii publice ,astfel cum a fost statuata prin sentinta anterior mentionata, a stat culpa acesteia concretizata in emiterea actului administrativ nelegal,recte decizia nr.1018/16.10.2008 ,prin care s-a dispus incetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei V. R..
Nici un moment Tribunalul Bucuresti nu a analizat daca sunt intrunite conditiile generale si speciale ale raspunderii comitentului pentru fapta prepusului,astfel cum acestea sunt prevazute reglementate de art.1000 alin.3 din Codul civil ,respectiv intrunirea raspunderii pentru fapta proprie a functionarului ( parata din prezenta cauza) conform art.998 si 999 C.civ, precum si existenta raportului de prepusenie si savarsirea faptei in functiile ce i s-au incredintat .
Cat timp sentinta civila nr. 2652/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul București nu a retinut ca temei al raspunderii civile a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București dispozitiile art.1003 C.civ. ,referitoare la raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, nu se poate retine in cauza indeplinita ipoteza reglementata la art.84 alin.1 lit.c din Legea 188/1999.
Prin actiunea dedusa judecatii ,intemeiata pe dispozitiile art.998 C.civ, se urmareste angajarea raspunderii civile a intimatei-paratei ,in calitate de functionar public, pentru pagubele produse patrimoniului institutiei in care aceasta si-a desfasurat activitatea de membru in comisia de disciplina ce a vizat-o pe V. R., titulara dreptului la despăgubirile stabilite prin sentinta civila nr. 2652/09.10.2009.
Or ,ipoteza descrisa corespunde cu aceea reglementata la art.84 alin.1 lit.a din Legea 188/1999 (Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează), iar in conformitate cu art.85 alin.1 ,anterior citat, repararea pagubelor in acesta situatie se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare.
În speta insa, un atare ordin nu a fost emis ,reclamanta intelegand sa se adreseze instantei pentru recuperarea prejudiciului ,desi o atare cale nu este permisa de lege.
Asa fiind ,actiunea reclamantei se impunea a fi respinsa ca inadmisibila ,astfel ca sentinta instantei de fond de admitere a actiunii si de obligare a paratei la plata sumei de_,34 lei a fosta data cu incalcarea dispozitiilor legale anterior citate, fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Prin urmare ,Curtea,in temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ. ,va admite recursul paratei si va modifica sentinta recurata in sensul respingererii actiunii ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul.
Modifică sentința recurată de recurenta-pârâtă C. A. M., împotriva sentinței civile nr. 2053/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. B.L.P. / 2 ex.
Jud. fond C. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3141/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5467/2014.... → |
|---|
