Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 8321/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1114/2/2012*

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 8321

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: H. P.

JUDECĂTOR: A. M. G.

JUDECĂTOR: O. S.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 6691/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele-reclamante D. M. și B. C. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „obligare emitere act administrativ.”

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă D. M., personal și asistată de avocat C.-S. D. Ș., cu împuternicire avocațială la fila 33 din dosar și intimata-reclamantă B. C., prin același avocat, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la data de 29.10.2014, prin serviciul registratură, Curtea Constituțională a înaintat o copie a deciziei de soluționare a excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, iar la datele de 07.11.2014 și 10.11.2014, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință, după care:

Curtea, având în vedere decizia Curții Constituționale, pune în discuție repunerea pe rol a cauzei.

Avocatul intimatelor-reclamante arată că lasă la aprecierea instanței, având în vedere decizia Curții Constituționale prin care au fost soluționate excepțiile invocate de ei.

Curtea, deliberând, constatând că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea, în temeiul art. 244 pct. 1 C.p.c., dispune repunerea cauzei pe rol. Totodată, Curtea arată că excepția de neconvenționalitate privește fondul cauzei, iar excepția de prematuritate a fost unită cu fondul cauzei.

La interpelarea Curții, avocatul intimatelor-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.

Avocatul intimatelor-reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Astfel, arată că prevederile art. 4 prin raportare la dispozițiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, iar prin decizia nr. 269/07.05.2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate, apreciind că termenele prevăzute de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile litigiilor aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată. Curtea a apreciat că în cauză nu se aplică dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Precizează că în notele de ședință depuse la dosar a detaliat pe larg motivele pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 09.02.2012 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal reclamantele D. M. și B. C. în contradictoriu pârâții C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC.

Prin Sentința civilă nr. 6691/ 22.11 .2012 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință respinge acțiunea față de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele D. M. și B. C. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și obligată aceasta din urmă să emită decizia titlul de despăgubire în Dosarul nr._/CC în termen de 60 de zile de la data încetării suspendării prevăzută de OUG nr. 4/2012, fiind respinsă în rest acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că este întemeiată având în vedere că această autoritate publică nu are atribuții reglementate de lege cu privire la etapele din procedura Legii nr. 247/2005 deduse judecății în sensul trimiterii dosarului către un evaluator și de emitere a deciziei titlul de despăgubire.

Pe fondul cauzei se reține că:

„Prin Dispoziția nr. 4196/1 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Târgoviște s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 2.487 mp situat în Târgoviște, .. 1-3 (actualmente .), imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite D. M. și B. C., reclamante în prezenta cauză.

Cu titlu preliminar, se observă că, deși procedura administrativă a fost inițiată încă din anul 2001, prin notificarea nr. 423/2001, abia la data de 1 august 2006, după 5 ani, a fost adoptată o decizie administrativă prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, deși termenul legal de soluționare a notificării era de 60 de zile.

Dispoziția nr. 4196/1 august 2006 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001.

În aceste circumstanțe, dispoziția prin care se recunoaște reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial” apărat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neexecutarea acestei dispoziții la 7 ani de la emitere și la 11 ani de la inițierea procedurii administrative constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol, care a impus reclamantelor o sarcină specială și excesivă.

Dosarul aferent Dispoziției nr. 4196/1 august 2006, în original, a fost transmis de Primăria Municipiului Târgoviște Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/CC/2006.

Procedând la analiza legalității respingerii cererii de restituire în natură, C. Centrală a apreciat necesitatea completării dosarului cu o . documente privitoare la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri, identificarea și descrierea imobilului ce a făcut obiectul notificării.

Această situație a determinat refuzul Comisiei Centrale de a continua procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Refuzul exprimat de pârâtă este unul nejustificat, fiind emis cu exces de putere, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, competența Comisiei Centrale este limitată la verificarea „legalității respingerii cererii de restituire în natură”, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

C. Centrală nu este abilitată de legiuitor să repună în discuție dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, acesta fiind recunoscut în mod definitiv prin neexercitarea căilor legale de atac împotriva dispoziției de soluționare a notificării.

Exercitarea dreptului de apreciere al Comisiei Centrale, prin încălcarea limitelor competențelor prevăzute de lege, precum și a dreptului de proprietate al reclamantelor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conturează excesul de putere în refuzul de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cu atât mai mult cu cât acest refuz intervine la 6 ani de la înregistrarea dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale și la 11 ani de la formularea notificării.

Adresele nr._/CC/27.04.2012 și nr._/CC/10.09.2012 transmise Primăriei Municipiului Târgoviște au fost emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după sesizarea instanței de contencios administrativ, în condițiile în care dosarul privitor la emiterea deciziei constând în titlul de despăgubire era înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale încă din anul 2006, reclamantele fiind lipsite astfel de orice garanție privitoare la durata sau rezultatul procedurii de acordare a despăgubirilor.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică să determine discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu – zise și de executare a hotărârilor judecătorești.

Statul trebuie să adapteze procedura stabilită de legile de reparație, astfel încât aceasta să devină într-adevăr coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă, inclusiv în ceea ce privește metoda pentru alegerea dosarelor care vor fi examinate de către C. Centrală. Sistemul astfel îmbunătățit trebuie să permită persoanelor în cauză să beneficieze de despăgubiri și/sau să primească acțiunile la Fondul Proprietatea, în funcție de opțiunea lor, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Hotărârile CEDO în cauzele V. împotriva României, 9 decembrie 2008, Faimblat împotriva României, 13 ianuarie 2009, Katz împotriva României, 20 ianuarie 2009).

În concluzie, în considerarea argumentelor expuse, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamante, astfel cum a fost precizată și completată, este în parte întemeiată și urmează să dispună, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtului Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat sub nr._/CC.

Dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 instituie posibilitatea instanței de contencios administrativ de a stabili, prin dispozitivul hotărârii judecătorești, un anumit termen de executare, la cererea părții interesate.

În aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea va stabili ca obligația de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire să fie adusă la îndeplinire în termen de 60 de zile de la încetarea aplicabilității O.U.G nr. 4/2012, apreciind că termenul de 30 de zile solicitat de reclamante nu asigură în mod obiectiv posibilitatea parcurgerii celor două etape ale procedurii administrative, respectiv etapa evaluării și etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Va fi respinsă acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată, în privința cererii de obligare la plata unor penalități de întârziere până la îndeplinirea obligației de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, apreciindu-se că mijloacele de constrângere puse de lege la dispoziția instanței de contencios administrativ, prin art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004, sunt suficiente pentru a garanta executarea măsurilor dispuse de instanța de contencios administrativ prin hotărârea pronunțată.”.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că:

I. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta invocă în acest sens dispozițiile art. art.1 alin.1 și art.13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, arătând că acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile.

Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalenta dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.

Procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:

- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării

- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În cauza supusă judecății, subliniem faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 4196/2006, a fost transmis de Primăria municipiului Târgoviște - în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.

În dosarul mai sus amintit a fost parcursă și etapa analizării acestuia, în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat faptul că, se impune completarea dosarului de despăgubiri - fie de către notificatoare, fie de către entitatea învestită cu soluționarea notificării formulată de către acestea - cu următoarele documente:

1)certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctului D. B., care a testat în favoarea fiicelor fiului său, V., decedat în anul 1942, respectiv M. și C. parte din cârciuma și prăvăliile din .-5;

2)declarație de notorietate din care să reiasă că numita M. B., cea în favoarea căreia s-a testat în anul 1945 parte din acest imobil, este una și aceeași persoană cu notificatoarea B. M., căsătorită D.;

3)istoricul de arteră și număr poștal al imobilului notificat, dat fiind faptul că în cuprinsul înscrisurilor atașate la dosar acesta figurează ca Splaiul Independenței nr. 1-5, Bld. Independenței nr. 3-5, ., . expres dacă este vorba de același imobil cu cel preluat și notificat și indicând, totodată, anul în care s-a făcut fiecare modificare a numărului poștal;

4)calitatea domnului B. G. care figurează în cuprinsul Deciziei nr. 163/13.12.1972 de trecere a imobilului din .-3 la IGCL Târgoviște, verificând, în acest sens, posibilitatea existenței, asupra imobilului notificat a unei stări de coproprietate la data preluării abuzive;

5)înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al notificatoare lor asupra terenului pentru care Primăria municipiului Târgoviște a propus acordarea de despăgubiri, având în vedere faptul că, prin testamentul din anul 1945 și prin actul de partaj voluntar din 1946, acestea au devenit proprietarele celor trei prăvălii din .-5/1-3. în acest sens, învederăm onoratei instanțe faptul că, potrivit prevederile pct. 23.1. lit. a din H.G. nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege: orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea;

6)actele de identitate valabile la zi ale doamnelor D. M. și B. C.;

5)înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului - construcție demolată, naționalizată în anul 1948, ce a fost situată în .-3.

6)identificarea imobilului construcție pentru care Primăria municipiului Târgoviște a acordat beneficiul legii nr. 10/2001, respectiv construcție de locuit și/sau anexe, cu indicarea destinației și a suprafețelor pentru fiecare in parte, justificând totodată soluția adoptată.

Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de clarificarea aspectelor mai sus menționate, de completarea dosarului cu informațiile solicitate, precum și de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr.4/2012 mortificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Deciziei nr._/14.11.2012.

Și nu in ultimul rând in lipsa identificării clare și detaliate a imobilului pentru care se acorda despăgubiri, evaluatorul se va afla in imposibilitatea întocmirii raportului de evaluare.

Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, se susține că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

II. În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G.nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, se arată că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.

În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a

O.U.G.nr.4/2012.

Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.

Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.

Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni. urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor, respectiv pentru a avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.

În contextul în care procedurile de evaluare, respectiv de emitere a titlului de despăgubire au fost suspendate pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicităm onoratei instanțe ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.

III. Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să desemneze un evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în termen de 60 zile de la expirarea termenului prevăzut de O.U.G nr.4/2012 și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la finalizarea evaluării.

Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.

În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.

Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.( a se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005).

Prin încheierea nr.4667 din data de 26.03.2013 dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF, în temeiul art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, în vederea soluționării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, iar la data de 24.01.2014 intimații reclamanți au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

La data de 31.01.2014 CCSD a depus Note de ședință, prin care își menține criticile aduse sentinței recurate solicitând introducerea în cauză a CNCI, care și-a însușit recursul.

În ședința publică din data de 03.02.2014 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, urmare a transmiterii calității procesuale de la CCSD, prin Legea nr.165/2013.

La data de 17.03.2014 reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4, 33, 34 și 35 din Legea nr.165/2013.

Prin încheierea din data de 17.03.2013 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4, 34 și 35 din Legea nr.165/2013 și s-a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare cu privire la art.33 din același act normativ.

Prin Decizia nr.467/23.09.2014 a Curții Constituționale a României a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția cu privire la art.4 teza a doua prin raportare la art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013, respinsă ca inadmisibilă excepția cu privire la dispozițiile art.4 teza a II-a raportate la art.35 alin.2 și art.41 din Legea nr.165/2013.

La data de 29.10.2014 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, iar la data de 07.11.2014, CNCI a depus Note de ședință, prin care a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art.4 și 35 alin.2 din Legea nr.165/2013, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că finalizarea procedurii administrative se va face conform art.21 din Legea nr.165/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atâta în raport cu motivele de recurs invocate, cât și în limitele art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază, cu majoritate, recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC.

După pronunțarea instanței de fond, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care, potrivit art.4, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Acest act normativ, a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Curtea a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire.

De asemenea, ca și procedura de urmat în cauzele similare, Curtea a reamintit că procedura hotărârii-pilot are menirea de a permite ca remediul cel mai rapid posibil să fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurală identificată prin hotărârea-pilot. Astfel, în hotărârea-pilot se poate decide amânarea tuturor cererilor similare în esență pentru perioada de timp necesară punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general menite să rezolve respectiva problemă structurală (Yuriy Nikolayevich I., Broniowski și Xenides-Arestis împotriva Turciei.

În acest sens, Curtea a considerat necesar, în unele dintre hotărârile sale pilot anterioare, să adopte o abordare diferențiată în funcție de momentul introducerii cererilor în fața sa, și anume după sau înainte de pronunțarea acestor hotărâri Bourdov și O. și alții. Pentru prima categorie, Curtea a apreciat că reclamanții ar putea fi invitați să formuleze capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale. În ceea ce privește a doua categorie, aceasta a considerat că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

În toate cazurile, analiza cauzelor similare a fost amânată, în așteptarea punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general, pentru un an Bourdov (nr. 2), Yuriy Nikolayevich, și O. și alții, menționată mai sus, sau pentru 6 luni Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovina.

Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la același tip de contencios, Curtea a hotărât să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, în așteptarea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Prin urmare, prin hotărârea pilot, Curtea a acceptat ideea ca autoritățile naționale, ca persoanele afectate, fie invitate să formuleze alte capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să continue procedura începută, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 din lege o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

În ceea ce privește valorificarea deciziei, de compensare noul act normativ prevede la art.27 că, punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”

Curtea reține că prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1), Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și a constatat că aceste din urmă prevederi legale sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții l-a constituit încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu, în cazul în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:

a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;

b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca și atribuții principale, validare/invalidarea în tot sau în parte deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/CC, preluat de la CCSD.

c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de C. Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.

Or, în speța de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să emită titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC.

În raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație este imposibil de executat, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu.

De asemenea, întrucât reclamanții nu sunt titularii unei decizii conținând titlul de despăgubire, având în vedere că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei astfel de decizii, nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V1, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G.nr.81/2007.

Prin urmare, deși în cauză nu s-a efectuat un raport de expertiză, în condițiile în care nu s-a emis o decizie privind titlul de despăgubire, întrucât noua procedură prevede una alt mod de evaluare a despăgubirii și valorificare a deciziei de compensare, decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu.

Așa cum s-a arătat mai sus, punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

Pe de altă parte, în cauză, în procedura anterioară, deși se arată că a fost parcursă și etapa verificării legalității cererii de restituire în natură a imobilului notificat, potrivit Legii nr.165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, etapă care nu a fost parcursă întrucât nu s-a procedat la o verificare de această natură.

În mod evident, suntem în prezența unei nesoluționări într-un termen rezonabil a cererii reclamantului, în contextul în care dosarul acestora a fost înregistrat la ANRP-CCSD sub nr._/CC/2006 și după mai bine 8 ani de la data înregistrării, nu s-a finalizat procedura administrativă.

În condițiile în care în speță dosarul reclamantelor a fost înregistrat la autoritatea pârâtă la sfârșitul anului 2006, pârâta CCSD avea obligația a-l analiza într-un termen rezonabil, neputând opune aspecte de ordin administrativ pentru a justifica durata de mai mult de 8 ani de la înregistrarea dosarului, motiv pentru care, Curtea apreciază această cerere ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, și de a emite acesteia o soluție la dosar, în sensul în care sunt îndreptățite sau nu la emiterea unui titlu de despăgubire.

Este adevărat că începând cu data de 15.03.2012 a intrat în vigoare OUG nr.4/2002, care a suspendat procedurile de emitere a titlului de despăgubire pe o durată de 6 luni, prelungită prin Legea nr.117/2002 până pe data de 15.05.2013, însă nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului reclamantelor, din culpa autorității pârâte s-a realizat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, urmând ca C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, să procedeze în continuare la verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și apoi la evaluare, prin stabilirea punctajului și emiterea deciziei de compensare.

Față de aceste considerente, Curtea, urmează să admită recursul, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și să modifice în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să procedeze la soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantelor nr._/CC în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANRP.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 6691/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele-reclamante D. M. și B. C. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:

Dispune obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul reclamantelor înregistrat sub numărul_/CC în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.

Red. și dact. Jud. H.P./gref. E.S.M./2ex.

Jud. fond: E. I.

Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3012/2014....		Litigiu privind achiziţiile publice. Încheierea nr. 20/2014.... →

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI