Pretentii. Decizia nr. 8324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8324/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 45874/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8324
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 808/05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. M. B. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă de poluare.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c., după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.11.2012 sub nr._ reclamanta C. C. M. B. le-a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a S. 6 și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea taxei pe poluare în cuantum de 7.045 lei achitate prin chitanța TS8 nr._/23.08.2012, cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a solicitat și sesizarea Curții Europene de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare în scopul de a se pronunța dacă Legea nr. 9/2012 coroborată cu OUG nr. 1/2012 încalcă sau nu dreptul Uniunii Europene.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că autovehiculul pentru care a plătit taxa a fost achiziționat din Italia.
Prin coroborarea art. 4 alin. 1 și 2 cu art. 1 din OUG nr. 1/2012 rezultă că taxa pe poluare, până la data de 01.01.2013, este achitată numai de către autoturismele înmatriculate pentru prima dată pe teritoriul României. Efectele acestui act normativ nu sunt cu nimic diferite de efectele OUG nr. 50/2008, producând în continuare o discriminare indirectă între autovehiculele second-hand de proveniență europeană și autovehiculele second-hand înmatriculate deja în România. Pentru acestea din urmă până la data de 01.01.2013 nu există obligativitatea plății taxei pe poluare.
Dispozițiile Legii nr. 9/2012, cu modificările ulterioare, contravin dispozițiilor art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), prin instituirea unei măsuri discriminatorii, cel puțin până la data de 01.01.2013.
La data de 07.04.2011 a fost pronunțată de Curtea Europeană de Justiție hotărârea în cauza T. (C-402/09) care a statuat încălcarea art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), ce constituie dreptul Uniunii Europene, recomandând Guvernului să aducă modificări OUG nr. 50/2008.
Prin suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 Guvernul, deși a schimbat actul normativ, nu a schimbat efectele acestuia. Intenția Guvernului a fost probabil de a eluda această recomandare a Curții Europene de Justiție, încercând să mascheze această discriminare indirectă prin introducerea unui articol (ce inițial aducea echilibru în ceea ce privește discriminarea – art. 4 alin. 2), care însă a fost suspendat.
În concluzie, Guvernul nu a înlăturat această încălcare sesizată de Curtea Europeană de Justiție.
Or în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului Uniunii Europene enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza C./Enel C-6/64 și confirmat în mod constant de jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului Uniunii Europene își găsește consacrarea și la nivel constituțional în art. 148 alin. 2 și alin. 4.
Cererea a fost întemeiată pe art. 1 alin. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 9/2012, art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României, art. 110 TFUE.
Reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 23.12.2013 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea pârâtei Administrația S. 6 a Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că taxa pentru emisii poluante se face venit la Fondul pentru mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin . Legii nr. 9/2012 a fost reglementată eliminarea oricărei forme de discriminare a plății taxei privind poluarea pentru autovehicule.
Totodată pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu solicitând obligarea acesteia din urmă la restituirea taxei solicitate de reclamant.
Întâmpinarea și cererea de chemare în garanție au fost întemeiate pe art. 115-118 și art. 60-61 C.pr.civ., OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 9/2012.
La data de 30.01.2014 reclamanta a depus o cerere prin care a învederat că renunță la soluționarea ultimului petit din cererea de chemare în judecată, respectiv cel referitor la sesizarea Curții Europene de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin ..02.2014 a Tribunalului București, SCAF, instanța de fond a luat că reclamanta a renunțat la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S. 6 a Finanțelor Publice, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta C. C. M. B. cu domiciliul în sector 6, București, ., ., . și cu domiciliul ales la S.P.R.L. D. și D. în sector 3, București, Splaiul Unirii, nr. 41, .. A, . cu pârâta ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în .. 13, sector 2, București, a obligat pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 7.045 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și să îi plătească suma de 289,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii, a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta C. C. M. B. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația S. 6 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București suma de 7.045 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În temeiul art. 246 C.pr.civ. tribunalul a luat act că reclamanta a renunțat la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S. 6 a Finanțelor Publice, având în vedere că această instituție este emitenta deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 21) și a încasat taxa în cuantum de 7.045 lei a cărei restituire se solicită (fila 20), astfel încât raporturile juridice de drept fiscal s-au născut între reclamantă și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, neavând relevanță din această perspectivă împrejurarea că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule încasată de Administrația S. 6 a Finanțelor Publice se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. În acest sens, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, cererea de restituire se depune la organul fiscal competent și se soluționează de către acesta, restituirea efectivă fiind efectuată tot de organul fiscal competent, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autovehicul marca Honda având nr. de identificare SHSRE67707U043658, înmatriculat pentru prima dată în Italia la data de 31.01.2008 (fila 14). Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul reclamanta a fost obligată la plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 7.045 lei, conform deciziei nr._/23.08.2012 emise de AFP Sector 6 (filele 20-21).
După plata taxei reclamanta a depus la AFP Sector 6 o cerere înregistrată sub nr._/30.08.2012 prin care a solicitat restituirea taxei actualizate cu dobânda legală conform OG nr. 9/2000, cererea sa fiind respinsă de AFP Sector 6 prin adresa nr._/12.09.2012 (filele 22-23).
Tribunalul a apreciat că obligația stabilită în sarcina reclamantei de plată a taxei pentru emisiile poluante încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3, N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2, cu excepția: a) autovehiculelor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României; b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare; c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri; d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Art. 4 alin. 2 prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
OUG nr. 1/2012 publicată în M.Of. 79/31.01.2012 a dispus însă suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la data de 1 ianuarie 2013 și restituirea sumelor plătite în temeiul acestor dispoziții în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012.
Rezultă că la data emiterii deciziei nr._/23.08.2012, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante era datorată numai pentru autovehiculele pentru care se făcea prima înmatriculare în România, nu și pentru cele înmatriculate anterior și aflate deja în circulație în România.
Problema care se ridică în cauză este aceea de a stabili dacă Legea nr. 9/2012 este compatibilă cu dispozițiile legislației comunitare.
Conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012 (după suspendarea art. 4 alin. 2 prin OUG nr. 1/2012), rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, tribunalul a constat că în mod nelegal a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicul, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a obligat pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice la restituirea către reclamantă a sumei de 7.045 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a dobânzii legale, tribunalul a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât, potrivit OG nr. 13/2011 (care a înlocuit și a abrogat OG nr. 9/2000), aceasta se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 C.pr.fisc, pentru sumele de restituit de la bugetul se stat se acordă dobânda fiscală.
În baza art. 274 și art. 276 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 289,30 lei (39 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 250 lei onorariu avocat din onorariul total de 300 lei – fila 9).
Cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că raporturile juridice de drept fiscal există doar între reclamantă și pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice care a emis decizia de calcul și a încasat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având și competența de a soluționa cererea de restituire conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012. În plus, reclamanta nu a adresat pârâtei AFM vreo cerere de restituire a taxei pentru emisiile poluante, astfel că în cauză nu există un refuz al acestei autorități de soluționare a cererii de restituire sau o nesoluționare în termen a unei asemenea cereri.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 7.045 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin 1 din C. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Astfel, pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, întrucât a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu, iar bugetele administrațiilor finanțelor publice sunt distincte de bugetul F. pentru mediu.
H.G. nr. 9/2012 privind normele de aplicare a Legii nr. 9/2012 prevede că restituirile se fac de către unitățile Trezoreriei Statului din contul „Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", iar în cazul în care soldul creditor al acestui cont nu este suficient, AFM va vira suma solicitată de unitățile Trezoreriei Statului din contul "Disponibil al F. pentru mediu".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI solicitând admiterea recursului ,modificarea sentinței civile recurate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Arată recurenta, în motivare, că hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
Astfel, în mod eronat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 6, având în vedere că taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 se face venit la bugetul administrat de Administrația F. pentru Mediu.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, arată recurenta că urmare a solicitării reclamantei, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, A.F.P. sector 6 a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 9466 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către aceasta.
Reclamanta nu contestă modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insă Legea nr. 9/2012 a înlăturat discriminarea care a fost constatată anterior de CJUE, cu ocazia pronunțării hotărârilor în cauzele T. și N., astfel că în prezent legea este conformă normelor de drept comunitar.
În final, în privința cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, arată recurenta că pentru a fi obligată la plata acesora trebuie să fi fost în culpă procesuală iar această culpă să fi fost stabilită prin hotărâre irevocabilă.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu au fost constatate în sarcina sa, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata- reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 4 (actual Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice):
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în contencios calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis actul atacat.
Prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitățile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe cale de consecință, raportul juridic fiscal si, implicit obligația de restituire a sumelor nedatorate s-a născut în patrimoniul organului administrativ care a perceput-o nefiind relevant organul administrativ beneficiar final al acestei sume.
In concluzie, în mod corect instanța fondului a decis că are calitate procesuală pasivă în cauza Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice și nu Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, se constată că recurenta a invocat, în fapt, greșita aplicare și interpretare a legii, motiv ce se circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C..
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatului reclamant la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în speță sunt aplicabile considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că taxa a fost determinate printr-un act administrative emis cu încălcarea normelor comunitare, iar refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare
În ceea ce privește soluția asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C., reținând că recurenta se află în culpă procesuală, față de aceea că refuzul său de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare a fost unul nejustificat.
Nu se poate susține așadar că recurenta nu s-ar afla în culpă procesuală, aplicarea corectă și prioritară a normelor de drept comunitar nefiind exclusiv atribuția instanțelor de judecată, așa cum în mod eronat a indicat aceasta ci, în același timp, și o obligație pentru organele administrative ale statului.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 808/05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. M. B. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red. și dact. Jud. O.S./gref. E.S.M./2ex.
Jud. fond: S. S. C.
Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 8328/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 51/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
