Pretentii. Decizia nr. 1727/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1727/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 1991/122/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1727
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 405 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 21.05.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. M. și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că, prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, sub nr._ din 26.07.2012 reclamantul S. M.-C. a chemat în judecată pe pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP G. prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei AFP a mun.G. la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 9278 lei precum și la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Naționale a F. pentru Mediu, pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantului această instituție să fie obligată să plătească DGFP G. suma reprezentând taxa de poluare și dobânzile legale solicitate de reclamant.
Prin sentința civila nr. 405 din 21.05.2013, Tribunalul G. – Secția Civilă a reținut, în esență, următoarele:
Tribunalul a respins excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de către pârâtă și anume art. 12 din Legea nr. 9/2012, respectiv că, la solicitarea contribuabilului, organul fiscal competent, în măsura în care constată că suma plătită cu titlu de taxă de poluare este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor acestui act normativ, dispune restituirea diferenței.
Tribunalul a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de pretenția restituirii integrală a sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, reclamanta invocând și considerând că însăși impunerea taxei, indiferent de cuantum este contrară dispozițiilor art. 110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene, în timp ce Legea nr. 9/2012 invocată de pârâtă în susținerea excepției se referă la restituirea diferenței de taxă plătită conform OUG nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare și taxa rezultată din aplicarea Legii nr. 9/2012, după un altgoritm de calcul stabilit, astfel că, față de aceste aspecte și obiectul litigiului astfel stabilit, în mod evident competența aparține instanțelor judecătorești.
Pe fond, instanța a analizat compatibilitatea normei interne în baza căreia s-a perceput taxa de poluare, respectiv OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară reprezentată de art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Astfel s-a reținut că reclamantul S. M.-C. a achiziționat autovehiculul marca BMW tip 765/GL21/730I, fabricat în anul 2004, și a achitat cu chitanța . nr._/2010 ca urmare a deciziei de calcul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule din data de 12.09.2008 în vederea efectuării primei înmatriculări în România.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant și a plății taxei de poluare, respectiv art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România…”
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul a observat că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Asupra cererii de chemare în garanție formulată de reclamant Tribunalul a constatat că potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 5 din același act normativ, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că, întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, această taxă nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art. 60 Codul procedură civilă a admis, în parte, cererea de chemare în garanție, obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei încasate reprezentând taxă de poluare, în vederea restituirii acesteia către reclamant.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești .
A admis cererea formulată de reclamantul S. M.-C., și în consecință a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.G., să restituie reclamantului suma de 9278 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca BMW, cu chitanța . nr._/28.12.2010 plus dobânda legală de la data plății până la data plății efective.
A admis, în parte, cererea de chemare în garanție și a obligat pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun.G. suma de 9278 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008, în vederea restituirii acesteia către reclamant.
A respins cererea pârâtei AFP G. de obligare a pârâtei chemate în garanție la plata dobânzii legale.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. care se substituie Administrației Finanțelor Publice a Municipiului G. conform H.G. 520/2013, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a solicitat casarea sentinței atacate, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, și transmiterea dosarului organului fiscal – Administrația Finanțelor Publice G..
A fost criticata sentința atacată pentru nelegalitate deoarece instanța de judecată fără niciun temei legal, a respins excepția de necompetență generală a instanței de judecată.
Recurenta a considerat că, instanța de fond trebuia să admită excepția de necompetență generală a instanței de judecată și să decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent să restituie taxa de poluare, respectiv AFP G., având în vedere adoptarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abrogă OG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi, recurenta a considerat că competența de soluționare a prezentei cauze aparține AFP G..
În subsidiar, a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, întrucât la pronunțarea sentinței, instanța nu a ținut cont de aceste dispoziții legale.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție recurenta a apreciat ca aceasta trebuia admisa de către instanța de judecata asa cum a fost formulata, respectiv obligarea chematului in garanție ataț la plata taxei de poluare in suma de 9.093 lei cat si a dobânzii legale aferente acestei sumei.
Taxa de poluare reprezintă venit la bugetul F. pentru Mediu fiind folosita in vederea realizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Este deci inadmisibil ca dobânda aferenta acestei taxe sa fie achitata de instituția recurentă din bugetul general consolidat, in condițiile in care ea a fost achitata pe numele Administrației F. pentru Mediu fiind gestionata direct de către aceasta.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 si 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de recurentă este nefondată, așa cum corect a reținut și instanța de fond, întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel ca, reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
În sfârsit, critica recurentei privitoare la solutionarea partial gresită a cererii de chemare în garantie, respectiv prin prisma neobligării chematei în garantie si la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, Curtea consideră că nu este întemeiată, deoarece nu Administratia F. pentru Mediu a refuzat restituirea sumei ce face obiectul petitului principal, ci pârâta, astfel încât, în mod legal, aceasta răspunde pentru prejudiciul constând în dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de care reclamantul a fost lipsit.
Pentru toate aceste considerente, fiind neîntemeiate criticile părții recurente, în raport de disp. art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 405 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 21.05.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. M. și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. I.F
JUD. FOND G. T. – Tribunalul G. – Secția Civilă.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 287/2014. Curtea de... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
