Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5639/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5639/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 30574/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 5639
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C.G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele - reclamante N. M. – C., N. M., și C. M. împotriva sentinței civile nr. 4265 din data de 02.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „ obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 21.05.2014, recurentele – reclamante depun la dosar încă un exemplar semnat al cererii de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților la acest termen de judecată dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentința civilă nr. 4265 din data de 02.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal s-a recalificat cererea reclamantelor de chemare in garantie a MEN ca fiind cerere principala, s-au respins exceptiile inadmisibilitatii, lipsei obiectului, a lipsei calitatii procesuale active, a prematuritatii si s-a respins actiunea formulata de reclamantele N. (C.) M.-C., N. M. și C. (C.) M. in contradictoriu cu pârâtii U. "S. Haret" si MECTS, ca neintemeiata.
S-a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în garanție formulate de reclamante ca aceasta este neîntemeiată, față de recalificarea acestei cereri în cerere principală.
Excepția lipsei obiectului invocată în raport cu capătul de cerere privind aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență este neîntemeiată având în vedere că numărul tipizatelor aprobate de Minister nu a fost suficient pentru a perimite eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor aferente și pentru reclamante.
Excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permit oricărei persoane care se consideră vătămată prin refuzul unei autorități publice de emitere a unui act sau de efectuare a unei operațiuni administrative să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului său, iar reclamantele sunt în măsură să invoce vătămarea dreptului lor la recunoașterea studiilor efectuate.
Excepția prematurității este neîntemeiată întrucât solicitarea reclamantelor de obligare a MEN la recunoașterea diplomelor este accesorie capătului de cerere având ca obiect eliberarea diplomelor de licență de către pârâta USH, în aceste condiții neputându-se susține că solicitarea de recunoaștere a diplomelor ar fi prematură.
Pe fond a retinut ca reclamantele au urmat cursurile Universității „S. Haret” în cadrul Facultății Sociologie-Psihologie din București, specializarea Psihologie, au absolvit această facultate în anul 2009 și au promovat examenul de licență organizat de pârâta U. „S. Haret” în sesiunea iulie 2009, astfel cum reiese din adeverințele eliberate de pârâta U. „S. Haret”.
Forma de învățămînt – învățământ la distanță (ID).
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, facultățile și specializările acreditate conform art. 2 din acest act normativ fiind următoarele: Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română; Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română; Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română; Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3 din lege, după . acestui act normativ în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Prin HG 410/2002 (Anexa 3) a fost autorizată să funcționeze provizoriu specializarea sociologie-psihologie, forma ZI.
Conform HG nr. 693/2003 (Anexa 2) printre structurile și specializările acreditate începând cu anul universitar 2003-2004 la anul întâi de studii și, după caz, la ceilalți ani de studii la universitatea pârâtă s-a numărat și specializarea sociologie-psihologie, forma ZI, în cadrul Facultății de Sociologie-Psihologie.
Prin HG nr. 940/2004 (Anexa 2) și HG 1609/2004 (Anexa 2) s-a menținut acreditarea pentru Facultatea de Sociologie-Psihologie, cu specializarea sociologie-psihologie, forma ZI.
Prin HG 676/2007 (Anexa 3) și HG 635/2008 (Anexa 3) s-a menținut acreditarea pentru Facultatea de Sociologie-Psihologie, cu specializările Sociologie și Psihologie, forma ZI.
Ca atare, facultatea urmată de reclamante nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu la forma ID.
HG 410/2002, HG 693/2003, HG 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 prevăd structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, respectiv facultățile, specializările și forma de învățământ (ZI, FR sau ID) acreditată (A) sau autorizată să funcționeze provizoriu (. din cadrul fiecărei universități în parte.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea 84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
La art. 92 alin. 3 lit. c) din Legea 84/1995 se prevede că autonomia universitară se realizează, printre altele, prin proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de învățământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu.
Conform art. 17 din HG 1011/2001 procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii 88/1993 republicată, această lege fiind abrogată și înlocuită de OUG 75/2005.
Potrivit OUG 75/2005 art. 29 alin. 3 în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. În alin. 4 al aceluiași articol se prevede că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă - alături de drepturile prevăzute la lit. a) - și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire.
Din coroborarea dispozițiilor Legii 84/1995 cu cele ale HG 1011/2001, ale OUG 75/2005 și ale Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 rezultă, pe de o parte, că învățământul la distanță poate fi organizat doar de instituțiile de învățământ superior care au și cursuri de zi pentru specializarea respectivă, iar pe de altă parte că acreditarea trebuie obținută nu doar pentru forma de zi, ci și, în mod expres, pentru cea la distanță. Faptul că instituția de învățământ superior a obținut acreditarea pentru forma de învățământ la zi nu o exonerează de obligația de a parcurge procedura de acreditare și pentru forma de învățământ la distanță. Existența acreditării pentru forma de învățământ la zi creează doar o vocație, nu un drept de a organiza și forma de învățământ la distanță.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legiipot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Întrucât pârâta U. „S. Haret” nu obținuse acreditarea sau autorizarea provizorie de funcționare aferentă învățământului la distanță pentru facultatea și specializarea urmată de reclamante, aceasta nu are dreptul (nici obligația) de a elibera diplomele de licență și suplimentele diplomelor de licență solicitate de reclamante, iar M. Educației Naționale nu are obligația de a autoriza tipărirea formularelor tipizate necesare în acest scop sau de a recunoaște diplomele de licență și suplimentele acestora.
Nu poate fi reținută în favoarea reclamantelor existența unei erori comune și invincibile cu privire la dreptul universității de a organiza cursurile la care s-au înscris, cât timp prin HG 410/2002, HG 693/2003, HG 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 au fost prevăzute în mod clar specializările acreditate sau autorizate provizoriu și formele de învățământ pentru care s-a acordat acreditarea/autorizarea provizorie, iar reclamantele aveau posibilitatea de a verifica și la MECTS sau la ARACIS informațiile furnizate de universitate, eroarea în care s-ar fi putut afla reclamantele nefiind deci una invincibilă, chiar dacă a avut o largă răspândire.
Împrejurarea că adeverința de studii eliberată de U. „S. Haret” nu a fost revocată sau anulată nu are relevanță în speță și nu conferă reclamantelor dreptul la eliberarea diplomei de licență întrucât adeverința respectivă nu mai produce efecte, având o valabilitate limitată de maxim 12 luni, conform art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate si rejudecand cauza pe fond sa fie admisa actiunea astfel cum a fost formulata.
În cuprinsul recursului, recurentele au aratat ca instanta a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
Raporturile recurentelor cu pârâta U. S. Haret București au luat naștere în baza unor contracte de studii. In temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectiva, pârâta U. S. Haret București s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acesteia, să organizeze - la finalizarea studiilor - examenul de licența și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
Subiectul pasiv al obligatiei de elibereare a diplomei de licenta este parata USH, care are obligatia ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diplomele de licență, întrucât actul prin care recunoaște calitatea de licențiați, nefiind revocat sau anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării.", iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, însa, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu le poate prejudicia, în baza teoriei "aparentei dreptului", intrucat s-au încrezut cu bună credința în situația prezentată de pârâtă, în aceste condiții neputând fi victimele lipsei de acreditare.
Eventualele abateri ale Universității pârâte, în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate studenților absolvenți, aflați în eroare cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite și nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
O decizie care statutează că U. nu poate emite diplome, întrucât nu a respectat anumite condiții de acreditare în fata autorităților în materie ar consfinți că studenții absolvenți au fost înșelați, fara a atrage răspunderea făptuitorului.
Pe de alta parte, vina universității nu poate fi invocata in nerespectarea de către aceasta a prevederilor contractului în care este parte, in scopul de a o scuti de obligațiile asumate.
Cu alte cuvinte, U. S. Haret București a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ (aparenta rezultata din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea si desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc), cu atât mai mult cu cât și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distantă și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distantă pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indica faptul ca art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât și art.29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitara distincta (specializare), nefacând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licența emisa).
Recurentele au criticat si sustinerile instantei de fond referitoare la adeverinta de licenta ca act administrativ.
Aceste adeverințe confirma (adeveresc) ca studentul, promovând toate etapele de invatamant, a susținut si absolvit examenul de licența.
Orice alta interpretare ar conduce la concluzia ca absolventul nu a susținut si promovat examenul in cauza.
Ori, în condițiile în care nici o entitate în drept nu s-a pronunțat în sensul neparticipării și nepromovării examenului de licență, nu putem reține consecința anularii adeverinței prin atingerea termenului pentru care a fost eliberată, cu atat mai mult cu cât, acum, U. S. Haret București emite adeverințe valabile până la emiterea diplomelor de licență.
Așadar, adeverința de licență, se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context, studenților absolvenți Ii se recunoaște calitatea de licențiați în psihologie.
In drept, recurentele au invocat dispozitiile legii nr. 1/2011, 84/1995, art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei, art. 299, 304 pct. 7, 3041, 312 al. 4 cod procedura civila.
La 24.02.2014 intimata parata USH a depus intampinare prin care a solcitiat ca in cazul in care va fi admis recursul sa fie admisa si cererea de chemare in garantie a MEN.
Totodata s-a depus si practica judiciara.
La 7.03.2014 a depus intampinare si paratul MEN care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate.
La 14.04.2014 recurentele au depus taxa de timbru si timbru judiciar.
Intrucat recursul nu a fost semnat a fost acordat un termen pentru semnarea acestuia, fiind depus la 21.05.2014 un exemplar al cererii de recurs semnat de recurente.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentele-reclamante au absolvit în anul 2009 cursurile unei facultăți, învățământ la distanță, din cadrul Universității S. Haret, și au promovat examenele de licență din sesiunea iulie 2009 (filele 5, 8 si 14 din primul dosar al Curtii de Apel) fiindu-le eliberate Adeverințele care confirmă dobândirea titlului de licentiat în psihologie.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea de către . formularelor de diplome de licență necesare promoțiilor din anii 2008-2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentelor-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
Prin urmare, se recunoaște de către MECTS că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specialitatea absolvita de reclamante, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea în acest sens deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție depuse de intimata-pârâtă USH la dosar).
Mai mult decat atat in sedintele din 28.10.2013 si 7.11.2010 ale judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a ICCJ, intruniti in conditiile art. 33 al. 1 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a ICCJ au adoptat ca solutie pentru unificarea jurisprudentei solutia de obligare a paratei U. „S. Haret”sa elibereze diploma de licenta si/sau suplimentul de diploma, de admitere a cererii de chemare in garantia a MECTS si de obligare a ministerului sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diplomele de licenta si suplimentele de diploma.
La baza acestei solutii a stat jurisprudenta din deciziile nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 si 3302/2012.
În aceste condiții, soluția de admitere a recursului reclamantelor se impune și pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, apreciază că refuzul pârâtelor de a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență, respectiv de a elibera reclamantelor diplomele de licență este unul nejustificat, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii reclamantelor in parte și obligarea pârâtului MEN (fost MECTS) să aprobe tiparirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamante, respectiv obligarea pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamante.
Va mentine in rest sentinta atacata, nefiind necesara stabilirea unui termen pentru executarea obligatiilor fata de dispozitiile art. 24 din legea nr. 554/2004.
In ceea ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimata parata se retine ca aceasta a pierdut procesul in care a figurat ca parata.
De asemenea a fost mentinuta solutia privind respingerea cererii de chemare in garantie intrucat o astfel de cerere nu se justifica fata de faptul ca reclamantele au solicitat obligarea MECTS la aprobarea tiparirii formularelor de diploma si reclamantele nu au solicitat nici cheltuieli de judecata.
Se retine si faptul ca parata USH nu a formulat recurs la sentinta atacata chiar daca prin aceasta sentinta a fost respinsa cererea sa de chemare in garantie.
Nici solicitarea reclamantelor de obligare a recunoasterii diplomelor nu este intemeiata neexistand niciun act normativ care sa prevada emiterea unei adrese ori alt act administrativ de recunoastere a diplomelor emise de universitatile din Romania.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele - reclamante N. M. – C., N. M., și C. M. împotriva sentinței civile nr. 4265 din data de 02.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea, în parte.
Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentele la diplomă.
Obligă pârâtul MECTS(actual MEN) să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanți.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea intimatei - pârâte U. S. Haret privind cheltuielile de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
Grefier,
P. C.
RED. P.C / 2 ex.
JUDECĂTOR FOND /S. S. C.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Constatare aprobare tacită. Sentința nr. 1000/2014. Curtea de... → |
|---|
