Constatare aprobare tacită. Sentința nr. 1000/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1000/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 3757/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1000
Ședința publică de la 26 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - A. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul M. S. Ariel cu privire la Sentința civilă nr. 1318/27.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția de S. Publică a Județului București și M. Sănătății prin Ministrul Sănătății.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire și în subsidiar fondul cererii.
Revizuentul personal, arată că a formulat cerere de recurs cu privire a sentința Curții de Apel, având în vedere faptul că aceasta era calea de atac menționată în cuprinsul sentinței civile a cărui revizuire o solicită.
Susține revizuentul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea sa de constatare a aprobării tacite, ci pe ceva ce nu a fost solicitat, astfel că cererea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 2 Cod proc. civilă.
Precizează revizuentul că, instanța de fond s-a pronunțat pe un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, deși, acțiunea a avut ca obiect constarea aprobării tacite și nu refuzul autorității.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire și depune în susținere concluzii scrise.
Curtea, în temeiul dispozițiilor 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 09.05.2012, revizuentul M. S.-Ariel a solicitat în contradictoriu cu intimații M. Sănătății prin Ministrul Sănătății și Direcția de S. Publică a Municipiului București prin Director executiv, revizuirea sentinței civile nr. 1318/27.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut (constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de nr. 27/2003 privind existenta aprobării tacite, iar in subsidiar cererea de constatare a responsabilității Ministerului Sănătății fata de lipsa normelor de aplicare ale Legii nr. 118/2007).
De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, prin ieșirea in totalitate din cadrul procesual cu care a fost învestita (definit de O.U.G. nr. 27/2003) si . sine putere in cadrul procesual definit de legea nr. 554/2004 prin punerea in discuție, constatarea eronata si justificarea unui presupus refuz de soluționare a cererii si analiza îndeplinirii condițiilor de înregistrare a activității.
Astfel, solicită să se constatate ă sunt întrunite condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 alin. 2 C. proc. civila, din următoarele considerente:
Consideră că instanța nu a analizat si nu s-a pronunțat în nici un fel asupra unui lucru cerut: îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
In acest sens, ieșind cu totul din cadrul procesual definit de cererea cu care a fost investita, in mod nejustificat instanța de fond a pus in discuție justețea unui presupus refuz al intimaților, in loc sa verifice condițiile aprobării tacite, judecând astfel o chestiune cu care nu a fost investita, ce atrage un temei diferit de drept - Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, in loc de 0,U,G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
F. de cererea cu care a investit instanța si asupra căreia in fapt aceasta nu s-a pronunțat si ale cărei condiții legale nu le-a verificat, solicită să se observe ca in etapa raporturilor administrative M. Sănătății nu a exprimat nici un refuz fata de cererea nr._/22.10.2010, nici DSP a municipiului București nu a exprimat vreo poziție pana la îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 8 alin. (1) si art. 7 alin, (2) prima teza din O.U.G. nr. 27/2003, Mai mult, niciunul dintre intimați nu i-a adresat notificarea prevăzută de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, din care sa reiasă un refuz privind cererea adresata.
Prin urmare, instanța de fond a analizat si s-a pronunțat asupra unui așa-zis refuz pe care nu avea nici un motiv sa-1 prezume.
Așadar, solicită să se constate că, în condițiile respingerii solicitării de probatoriu - al cărei scop a fost sa lămurească circuitul cererii de înregistrare si poziția intimaților fata de aceasta în etapa raporturilor administrative cu de la sine putere si in mod total de neînțeles instanța a considerat a pune in discuție justețea unui așa-zis refuz si implicit respectarea condițiilor de înregistrare, schimbând in totalitate sensul acțiunii, când de fapt prin cererea de chemare in judecata a solicitat in lipsa răspunsului autorităților competente - constatarea aprobării tacite si nicidecum a unui refuz (exprimat sau tacit).
In concluzie, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investita, ieșind in totalitate din cadrul procesual definit prin cererea de chemare in judecata, prin faptul ca nu a luat in considerare si nu a făcut nici o referire la îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de O.U.G nr. 27/2003 pentru constatarea aprobării tacite fata de cererea nr._/22.10.2010. Dimpotrivă, in mod eronat instanța a judecat cauza sub aspectul unui presupus refuz al intimaților, in conformitate cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
F. de cele de mai sus, consideră ca nu se poate interpreta ca instanța a judecat cauza in conformitate cu O.U.G. nr. 27/2003, întrucât in acest caz interpretarea tăcerii administrative a intimaților drept un refuz tacit ar fi vădit nelegala. In aceste condiții, solicită să se constate ca instanța a judecat si motivat cauza in considerarea eronata a unui presupus refuz, caz care isi are încadrarea juridica in Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Solicită să se constate ca instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut - esențial pentru judecarea cauzei respectiv cererea subsidiara exprimata prin pct. 4 al răspunsului la întâmpinare si prin pct. 2 al notelor scrise, prin care a solicitat instanței sa constate responsabilitatea Ministerului Sănătății in refuzul de elaborare a normelor de aplicare ale Legii nr. 118/2007 si sa observe ca M. Sănătății s-a aparat in cauza de fata bazându-se pe propria sa culpa, încălcând astfel un principiu fundamental de drept: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Mai arată că instanța de fond a refuzat sa stabilească responsabilitatea Ministerului Sănătății fata de lipsa normelor de aplicare - pe care insasi instanța le considera, in mod neîntemeiat si in afara cadrului procesual, drept o cauza fundamentala care ar împiedica înregistrarea practicii conform art. 11 alin. (1) din legea nr. 118/2007.
Consideră că refuzul instanței de fond de a se pronunța asupra acestei cereri subsidiare - . care este competenta cu condiționarea stabilirii responsabilității Ministerului Sănătății de o hotărâre anterioara cu putere de lucru judecat, reprezintă o denegare de dreptate.
Ieșind in totalitate in afara cadrului procesual in care a fost investita prin cererea de chemare in judecata, instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un fel asupra următoarelor fapte pe care și-a întemeiat acțiunea, care demonstrează îndeplinirea tuturor condițiilor de constatare a aprobării tacite prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 si pe care le-a adus in discuție la pct. 1 al răspunsului la întâmpinare:
-cu prioritate, a solicitat instanței sa constatate ca acțiunea reprezintă o cerere de constatare a aprobării tacite, întemeiata pe OUG nr. 27/2003, nu este o acțiune împotriva refuzului de soluționare a unei cereri, conform legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
-a solicitat instanței constatarea aprobării tacite a intimaților fata de cererea adresata Direcției de S. Publica a municipiului București prin recomandata cu confirmare nr. AR_, primita de aceasta instituție in data de 18.10.2010 si înregistrata de M. Sănătății cu nr._/22.10.2010, cerere la care nu a primit nici un răspuns in termenul de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin, (2) din nr. 27/2003; a anexat copia cererii respective la acțiunea de chemare in judecata, împreuna cu toata documentația depusa, in conformitate cu art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003.
-M. Sănătății si-a asumat atribuția rezolvării acestei cereri, întrucât a înregistrat-o si nu a transmis-o unei alte instituții in termen de 5 zile de la înregistrare - conform art. 6 indice 1 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor ci a păstrat cererea spre soluționare.
-a solicitat instanței sa constate ca in cazul in care nu se va putea identifica adresa de înaintare si modalitatea oficiala de înaintare către M. Sănătății, sa constate ca oficial cererea sa adresata Direcției de S. Publica a municipiului București nu a părăsit aceasta instituție, justificând primul petit al acțiunii.
-. neînțeles M. Sănătății a invocat in apărarea sa răspunsul sau fata de o alta adresa – nr._/03,03.2011 - care reprezintă aducerea la cunoștința a aprobarii tacite fata de cererea nr. 407/04.01.2011, depusa mult după expirarea termenului legal de rezolvare a adresei care face obiectul acțiunii de fata si care reprezintă ea însăși obiect de litigiu cu totul separat.
-singura apărare stabilita de lege in cererile de constatare a aprobării tacite este, in conformitate cu art. 10 alin, (2) din O. U.G nr.27/2003 răspunsul adresat solicitantului in termenul prevăzut de lege sau, după caz, a notificării transmise potrivit art. 6 alin, (4), fata de cererea care reprezintă obiectul aprobării tacite, in cazul de fata cererea nr._/22,10,2010,
-intimații nu i-au transmis nici un răspuns la cererea nr._/22.10.2010 in termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (2) si nici notificarea prevăzută de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003.
-prin urmare, apărarea formulata de M. Sănătății fata de primul petit al acțiunii este neîntemeiata in fapt si in drept în cadrul procedurii aprobării tacite, în limita notificării prevăzute de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, se prezuma ca toate condițiile pentru aprobarea cererii au fost îndeplinite.
Prin urmare, apreciază ca instanța a ieșit in totalitate din cadrul de drept al cererii cu care a fost investita - O.U.G. nr. 27/2003 pronunțându-se asupra temeiniciei unui refuz de înregistrare care nici măcar n-a fost exprimat de intimații in etapa raporturilor administrative limitate de cadrul de drept. In fapt, in afara cadrului procesual al cererii de constatare a aprobării tacite si mai mult decât atât, in absenta unui refuz exprimat de autorității in etapa administrativa, instanța a judecat un alt obiect decât cel cu care a fost investita, si astfel si-a creat ea însăși cu un nou cadru procesual, depășind in acest fel atribuțiile puterii judecătorești.
În drept, își întemeiază cererea de revizuire pe art. 322 alin. 2 si art. 323-328 Cod proc. civilă, precum si pe actele normative pe care și-a întemeiat acțiunea inițiala si pe actele normative menționate in notele scrise si răspunsul la întâmpinare pe care le-a depus la dosarul nr._ .
In concluzie, solicită încuviințarea cererii de revizuire, iar pe cale de consecința modificarea in tot a Sentinței civile nr. 1318/27.02.2012 pronunțata de instanța de fond in dosarul nr._ al Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, in sensul admiterii in tot a acțiunii așa cum a fost formulata.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul M. Sănătății prin Ministru a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de revizuire întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 din Codul de procedură civilă, dosarul aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție.
În ceea ce privește fondul cererii de revizuire, intimatul a arătat că cererea este neîntemeiată întrucât instanța de fond a analizat cererea cu care a fost învestită și a respins-o în mod temeinic și legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1318 din 27.02.2012 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului M. S. Ariel formulată împotriva pârâților M. Sănătății prin Ministrul Sănătății și Direcția de S. Publică a Municipiului București prin care a solicitat să constate existenta aprobarii tacite a Directiei de Sanatate Publica a Mun Bucuresti fata de cererea pe care i-a transmis-o reclamantul cu recomandata nr. AR_; sa se constate aprobarea tacita a Ministerului Sanatatii fată de cererea transmisa DSP a Mun Bucuresti prin recomandata mai sus indicata, inregistrata la Min Sanatatii cu nr._/22.10.2010; obligarea intimatilor sa ii elibereze documentul care certifica inregistrarea cabinetului de medicina complementara(alternativa; sa se stabileasca data la care a intervenit aprobarea tacita fata de cererea pe care a transmis-o DSPMB si sa dispuna intimatilor mentionarea datei respectivei aprobari pe documentele pe care instanta va dispune a se elibera; sa fie fixat un termen pentru eliberarea documentelor mentionate; sa se pronunte o hotarare care sa tina locul documentelor respective pana la eliberarea acestora.
Prin decizia civilă nr. 7301/15.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de reclamantul M. S. Ariel împotriva sentinței civile nr. 1318/27.02.2012, ca inadmisibil.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul M. Sănătății, Curtea reține că potrivit art. 322 din codul de procedură civilă „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1…10”.
Având în vedere că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1318/27.02.2012 a fost respins ca inadmisibil, rezultă că sentința este definitivă încă de la data pronunțării, astfel că putea fi atacată cu prezenta cerere de revizuire.
De asemenea, în cuprinsul cererii de revizuire a fost invocat unul dintre motivele de revizuire prev. de art. 322 din Codul de procedură civilă, și anume cel de la pct. 2 „dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Prin urmare, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei sentințe definitive și se invocă unul dintre motivele de revizuire prevăzute de lege, astfel că este neîntemeiată susținerea intimatului M. Sănătății privind neîntrunirea condițiilor de admisibilitate prev. de art. 322 din Codul de procedură civilă, instanța urmând a respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cererii de revizuire, Curtea reține că revizuentul invocă motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 și anume că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute și că s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Susținerea revizuentului potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, și anume asupra îndeplinirii condițiilor prev. de OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite este nefondată, întrucât din considerentele sentinței contestate instanța a analizat acest capăt de cerere al acțiunii reclamantului prin care solicita constatarea aprobării tacite din partea pârâților a cererii de înregistrare a reclamantului ca persoană fizică autorizată – activități independente – medicină complementară/alternativă conform art. 11 alin. 1 din legea nr. 118/2007 și să i se aprobe înregistrarea cabinetului terapie alternativă/complementară, eliberarea documentatului care certifică înregistrarea sa ca PFA activități independente medicină complementară/alternativă.
În ceea ce privește aprecierile revizuentului privind faptul că instanța nu ar fi analizat îndeplinirea condițiilor legale prev. de OUG nr. 27/2003, Curtea apreciază că motivele pentru care instanța de fond a respins cererea de constatare a aprobării tacite nu pot fi cenzurate pe calea unei cereri de revizuire, instanța învestită cu cererea de revizuire putând analiza numai dacă prin sentința contestată s-a soluționat sau nu acest capăt de cerere, motivarea respingerii acestei cererii neîncadrându-se în prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Revizuentul a mai invocat faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat pe cererea subsidiară exprimată prin pct. 4 al răspunsului la întâmpinare și prin pct. 2 al notelor scrise prin care a solicitat să se constate responsabilitatea Ministerului Sănătății în refuzul de elaborare a normelor de aplicare a Legii 118/2007 și să observe că M. Sănătății s-a apărat în cauza de față bazându-se pe propria culpă încălcând astfel un principiu fundamental de drept „nemo auditur propriam turpitudinem alegans”.
Curtea apreciază că revizuentul consideră neîntemeiat că apărarea făcută prin pct. 4 al răspunsului la întâmpinare și prin pct. 2 al notelor scrise ar reprezenta un capăt de cerere subsidiar, din cuprinsul acesteia rezultând că este vorba doar despre un argument adus în sprijinul acțiunii sale, ci nu de un capăt de cerere nou formulat împotriva pârâtului M. Sănătății.
Prin respectivul argument, reclamantul nu invocă decât faptul că M. Sănătății are o culpă pentru neelaborarea normelor de aplicare a Legii 118/2007 a căror lipsă o invocă pentru respingerea acțiunii reclamantului, acțiunea ce nu are ca obiect refuzul Ministerului Sănătății de a elabora normele de aplicare a Legii 118/2007, ci constatare aprobare tacită.
Nefiind vorba despre nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, ci doar asupra unui argument în susținerea acțiunii, motivul nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 din C. pr. cv. care se referă la nepronunțarea asupra unui lucru cerut.
Mai mult, din penultimul paragraf al considerentelor sentinței civile contestate, rezultă că instanța a analizat argumentul reclamantului referitor la culpa Ministerului Sănătății, astfel că susținerea revizuentului este nefondată.
În ceea ce privește motivele cererii de revizuire dezvoltate la pct. 3 din cererea de revizuire, Curtea constată că acestea sunt critici aduse soluției din sentința recurată, ce nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, neinvocându-se nepronunțarea de către instanța a vreunui lucru cerut sau pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Revizuentul a mai invocat faptul că instanța ar fi schimbat obiectul cererii cu care a fost învestită, și anume constatare aprobare tacită prev. de OUG nr. 27/2003, analizând un refuz nejustificat al pârâților.
Referitor la acest motiv de revizuire, Curtea reține că nu este vorba de pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut, pentru a fi incident motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât instanța s-a pronunțatcererilor cu care a fost învestită precum și asupra temeiurilor de drept invocate de reclamant, însă nu era ținută de a analiza doar textele de lege invocate de reclamant, putând invoca și alte texte de lege pe care le-a considerat aplicabile în speță, aceasta neînsemnând că s-a pronunțat asupra altui lucru decât cel care s-a cerut.
Față de considerentele de mai sus, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 1318/27.02.2012, instanța de fond a analizat toate capetele de cerere formulate de reclamant, respingând acțiunea ca nefondată, și nu analizat cereri pe care reclamantul să nu le fi formulat, astfel că nefiind îndeplinite condițiile cazului de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul M. S. Ariel cu privire la Sentința civilă nr. 1318/27.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția de S. Publică a Județului București și M. Sănătății prin Ministrul Sănătății, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2014.
Președinte, Grefier,
G. I. C. A. C.
Red. Jud. G.I.C 5 ex
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5639/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 6219/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
