Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1736/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1736/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 8443/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1736
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul D. D., având ca obiect constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (OUG nr. 24/2008).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 02.06.2014, când în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.12.2013, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul D. D., născut la data de 19.05.1958, în localitatea Bunești, jud. V., fiul lui D. și F..
În motivare au fost expuse următoarele:
În fapt, pârâtul este consilier local în cadrul Consiliului Local al corn. Bunești, jud. V.. Conform prevederilor art. 3 lit. g, coroborat cu art. 5 alin. 1 teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h)1.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1463 din 06.06.2013 și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a fost recrutat inițial la data de 25.08.1979 ca informator pe linie de miliție, sub numele conspirativ
În concluzie, s-a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul analizând relevanța, în lumina prevederilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor furnizate de domnia sa. După cum se poate observa, norma citată descrie, sub aceeași denumire generică, 3 posibilități de relație cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei categorii.
Astfel, pentru colaborarea prin furnizare de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. Informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În legătură cu această primă condiție, se observă că, potrivit cadrului legal, pentru reținerea calității de colaborator al Securității este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Deci, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor.
De asemenea, se observă că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității, persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. În consecință, dacă denunțarea unei conduite era potențial nocivă pentru cel denunțat și, în plus, un astfel de denunț nu și-ar mai avea rostul într-o ordine democratică, rezultă că ne aflăm în fața denunțării unei conduite potrivnice regimului comunist. O interpretare contrară, restrictivă, care ar înțelege prin „atitudini potrivnice regimului" doar manifestarea explicită a dorinței persoanei denunțate de răsturnare a regimului comunist, este de neconceput pentru că ar institui o inegalitate de tratament cu privire la persoane care au denunțat în egală măsură atitudini a căror incriminarea era tipică regimurilor dictatoriale. Ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului întrucât ambele atitudini erau neagreate de regim, îngrădite de acesta și, în schimb, permise într-o ordine democratică.
2. Informațiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, având în vedere că legea cere numai „vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea lor propriu-zisă, s-a statuat că atât timp cât informațiile erau apte de a produce o reacție din partea Securității, iar informatorul ar fi trebuit să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții, condiția vizării încălcării unor drepturi este realizată.
Materialele informative furnizate de pârât pe parcursul colaborării pe linie de securitate, 1981-1987, au fost identificate în dosarele persoanelor ce au făcut obiectul delațiunilor. Astfel, îndeplinesc condițiile expuse anterior notele referitoare la comentariile negative legate de aprovizionarea cu alimente a populației, precum și legate conducerea defectuoasă a țării de către comuniști. În nota din 26.11.1983 pârâtul îl semnalează pe S.G., aflat în baza de lucru a securității ca fost membru P.N.T, că acesta „își manifestă nemulțumirea cu privire la alimentație". Prin încadrarea informativă a acestei persoane se urmărea, așa cum rezultă și din consemnarea ofițerului pe nota analizată, „reacția după avertizare". Ca urmare, sursa
Față de conținutul notelor indicate anterior s-a arătat că exprimarea unor nemulțumiri referitoare la nivelul de trai, precum și la conducerea comunistă echivala, în logica acelor vremuri, cu manifestarea unei atitudini anticomuniste.
În concluzie, se observă că prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații este îndeplinită.
Și cea de-a doua condiție este asigurată, pe de o parte, pentru că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de investigare, prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei semnalați, fără acordul acestuia (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință. În concluzie, informația furnizată de pârâtul a îngrădit dreptul la dreptul la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
În drept, au fost invocate disp. art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. 1, art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. 1 și art. 35 alin. 5, lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile articolului 194 al Codului de Procedură Civilă.
În combaterea acțiunii pârâtul D. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiata pentru următoarele motive:
Acțiunea este neîntemeiata întrucât temeiul de drept în baza căruia reclamanta își întemeiază cererea a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 672 a Curții Constituționale din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 559 clin 8 august 201 2.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională. își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen, dispozițiile sunt suspendate de drept.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr.47/1992 și ari. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția.
Deciziile Curții Constituționale sunt opozabile "erga omnes", sunt general obligatorii, inclusiv pentru instanțele judecătorești, ele având putere numai pentru viitor, după publicare, având efect și asupra cauzelor aliate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
În consecință, prevederile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 declarate neconstituționale, nu se mai pot aplica, astfel că instanța sesizată cu soluționarea acțiunii, având ca temei dispozițiile legale sus - menționate, continuând să soluționeze cauza, are obligația să constate că devin inaplicabile prevederile declarate neconstituționale.
Decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curții Constituționale, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 559 din 8 august 2012 astfel că de la această dată, dispozițiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 sunt suspendate de drept, urmând ca în termen de 45 zile, Parlamentul, respectiv Guvernul să pună de acord aceste prevederi legale cu dispozițiile Constituției, la împlinirea acestui termen, prevederile sus -menționate încetându-și efectele juridice.
Cum termenul de 45 zile a expirat, fără a fi intervenit vreo procedură de punere de acord a prevederilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 cu Constituția României (art. 1 alin. 3 și 5) urmează sa constatați ca au încetat a-și mai produce efectele.
Lipsind temeiul juridic al cererii de constatare a calității de colaborator urmează să se constate faptul ca celelalte susțineri nu mai pot analizate, acțiunea fiind neîntemeiata.
Pe fond, se susține ca prin notele pe care pârâtul le-a semnat nu a menajat interesele persoanelor ce se pretinde ca le-a denunțat aducând atingere dreptului la viața privata.
Aceste susțineri nu pot primite ca și elemente care sa conducă la concluzia ca pârâtul intră sub incidența O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, trebuie avut în vedere faptul ca cu pârâtul nu a cunoscut la data la care a fost abordat pentru prima oara de către organele de miliție și nici ulterior, ca urmează sa fie colaborator al securității.
Notele pe care le-a semnat nu au fost rezultatul voinței sale, fiind dictate de către organele de miliție și au fost date despre persoane pe care nu le cunoștea.
Ca și procedura, la momentul respectiv, aceștia îl chemau la postul de miliție și îi solicitau sa scrie note al căror conținut îl dictau spunând ca trebuie sa nu fie scrisul lor, ca "așa e bine pentru mine". Toate declarațiile pe care le-a scris au fost realizate sub amenințarea ca în cazul în care nu se conformează, atât pârâtul cat și părinții săi vor avea de suferit întrucât aceștia aveau un cazan de țuica în localitate.
De altfel, din cuprinsul notelor la care se face trimitere nu rezulta faptul ca pârâtul a adus atingere libertăților persoanelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul de procedura civila.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele:
Referitor la prima susținere a pârâtului potrivit căreia acțiunea în constatare ar fi neîntemeiată întrucât temeiul de drept, anume art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 ar fi fost declarat neconstituțional prin Decizia 672/2012 a Curții Constituționale, s-a solicitat respingerea observând că prin aceasta, instanța de control constituțional „a admis în parte excepția de neconstituționalitate /.../ și constată că sintagmele
Deci, cum se poate observa din dispozitivul deciziei nr. 672/2012, Curtea Constituțională nu a invalidat art. 2 lit. b în integralitatea sa ci, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, a apreciat că
Referitor la susținerea potrivit căreia acțiunea introductivă ar fi nefondată, s-a solicitat de asemenea respingerea pentru motivele ce urmează:
Pentru a se putea reține calitatea de colaborator este necesară întrunirea cumulativă a două condiții:
1. Să existe cel puțin o informație furnizată organelor fostei Securități care să se refere la atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist. Satisfac această condiție notele informative furnizate în perioada colaborării cu organele de securitate și care au ca obiect comentariile negative legate de aprovizionarea cu alimente a populației, precum și legate conducerea defectuoasă a țării de către comuniști. Este evident că exprimarea unor nemulțumiri referitoare la nivelul de trai, precum și la conducerea comunistă echivala, în logica acelor vremuri, cu manifestarea unei atitudini anticomuniste. Prin întâmpinare, pârâtul își asumă paternitate notelor informative, însă susține, fără a proba, că ar fi fost dictate de către organele de miliție, toate declarațiile scrise fiind realizate sub amenințarea. Față de acest aspect, un argument referitor la presupusa starea de constrângere este acela potrivit căruia cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității sunt cele strict prevăzute de art. 2, lit. b, teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, printre acestea nenumărându-se situația evocată de către pârât. Apreciem ca derizorie „amenințarea" generată de faptul că părinții pârâtului ar fi avut „cazan de țuică".
2. Referitor la cea de-a doua condiție legală ce trebuie îndeplinită pentru a se putea constata calitatea de colaborator, pe de o parte că este suficient ca informațiile respective să fie apte de a produce o reacție din partea Securității iar informatorul să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții. Pârâtul însă apreciază că din cuprinsul acestor materiale, nu ar rezulta că ar fi adus atingere drepturilor și libertăților cetățenești.
Față de susținerile pârâtului este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați.
Un alt motiv pentru care nu poate fi primită interpretarea pârâtului este și acela că beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la satura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din OUG nr. 24/2008.
De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat - reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentaților autorităților represive comuniste. Pentru aceste argumente, este suficientă reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Deci, sintagma actuală, anume vizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului satisface principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile și principiile Constituției, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin prisma argumentelor expuse anterior, și cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b este îndeplinită.
Pentru motivele arătate mai sus, reclamantul a solicitat să fie înlăturate ca neîntemeiate susținerile pârâtului și să se observe că niciuna dintre afirmațiile reținute în întâmpinare nu este probată.
În drept, au fost invocate disp. art. 201 alin. 2 din noul Cod de Procedură Civilă; art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Aspecte procesuale
În temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ. au fost încuviințate probele cu înscrisuri, iar pentru pârât și proba cu martorii I. I. și Bisericeanu I., declarațiile acestora fiind consemnate sub prestare de jurământ și atașate la dosar.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
(1) Cererea de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru considerentul că temeiul de drept pe care reclamanta își întemeiază acțiunea a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 672 a Curții Constituționale din 26.06.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 559/08.08.2012, este neîntemeiată.
Prin menționata decizie, a fost admisă, în parte, excepția de neconstituționalitate … și s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de contencios constituțional a evocat jurisprudența sa anterioară, și anume - constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității”.
Curtea a mai reținut și că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" permit instanței judecătorești ca, soluționând acțiunea în constatare, să se pronunțe exclusiv pe baza unor asemenea documente.
În absența altor precizări normative și a altor probe în cauză, Curtea a constatat că instanța judecătorească, învestită cu soluționarea acțiunii în constatare, nu poate să realizeze o evaluare reală a fiecărei situații de fapt, având în vedere elemente precum natura și veridicitatea informațiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare cu Securitatea ori circumstanțele colaborării.
Curtea a arătat că, ținând cont de specificul contextului politico-istoric în care au fost consemnate, relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu și uneori simulare, iar acestea pot genera un conținut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv și inutil, astfel, cauzei privind constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Pe de altă parte, în situația în care instanța judecătorească își formează convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, există riscul ca orice îndoială să poată fi interpretată împotriva persoanei verificate, iar aparența să fie considerată relevantă. Toate acestea creează între părțile acțiunii în constatare - C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitate de reclamant, și persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme.
Persoana verificată, în privința căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa. Or, rolul fundamental al instanței judecătorești de a realiza justiția presupune, între altele, ca instanța să examineze probele administrate în cadrul unei proceduri contradictorii, astfel încât, în raport cu aceste probe, să nu ajungă la concluzii contrare eficacității justiției și să evite erorile judiciare.
Curtea a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art.21 alin.(3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art.24 din Constituție, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanței judecătorești un rol superficial, incompatibil cu funcția sa de înfăptuire a justiției. Or, în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția drepturilor individului să fie atins.
În sfârșit, trebuie observate, în justificarea soluției de respingere a pretențiilor pârâtului, concluziile Curții Constituționale, respectiv că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice.
Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
(2) Dar prezenta instanță va face aplicarea și a acestei decizii pentru a respinge acțiunea reclamantului, conform următoarelor considerente.
În primul rând, Curtea apreciază ca fiind dovedite apărările formulate de pârât prin întâmpinare în sensul că nu a colaborat efectiv cu organele Securității, fiind obligat să se prezinte la post și să redacteze sub dictare diverse note, al căror conținut nu era cunoscut pârâtului.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor I. I. și B. I. (f. 92, 93), ofițeri în legătura cărora era pârâtul și cărora acesta a furnizat o . note, pârâtul a fost un colaborator inactiv încă de la început, nu voia să se prezinte la întâlniri și refuza colaborarea. Acesta nu avea propriile declarații, fiind redactate fie aspecte de notorietate, de interes general, fie cunoscute de ofițerul de miliție, ambii martori arătând în esență că pârâtul redacta respectivele declarații sub dictare.
Martorul B. I. a fost acel care l-a recrutat pe pârât ca și informator pe linie de miliție, personal precizând că dicta notele informative pârâtului, acesta relatând deci în delațiunile sale despre împrejurări de care nu avea cunoștință. Niciodată pârâtul nu avea propriile declarații de consemnat, toate fiind din inițiativa martorului.
Explică martorul că menținerea în rețea a pârâtului, deși activitatea acestuia nu era una prolifică, era justificată de necesitatea întâlnirii cel puțin o dată pe lună cu colaboratorii și a obține o astfel de declarație măcar o dată pe lună.
Martorul I. I. a fost cel care a preluat dosarul pârâtului de la fostul său coleg și acesta relatând modul de lucru abordat, respectiv ofițerul aducea la cunoștința pârâtului aspecte de interes general, purta discuții cu acesta, iar apoi pârâtul redacta sub dictarea martorului. Astfel, pârâtul redacta despre împrejurări pe care uneori le cunoștea, alteori nu.
Deși respectivele informații nu aveau valoare, totuși trebuia stabilite sarcini în continuare, întrucât acestea erau ordinele ministrului din vremea respectivă. În ceea ce privește propunerea de scoatere a pârâtului din rețea, aceasta se făcea de către ofițerul de securitate și tot el aproba respectiva propunere.
Eventuale diferențe între cele două depoziții, numai primul martor afirmând că l-a amenințat de pârât, nu și al doilea, nu justifică înlăturarea declarațiilor ca nesincere, fiind posibil un mod diferit de lucru al ofițerilor.
În plus, activitatea a fost prestată de cei doi martori în perioade diferite, mai precis succesive, astfel justificându-se o diferență de abordare.
Nu în ultimul rând, numai martorul Bisericesu I. a fost cel care l-a amenințat pe pârât, fie că îi va lua permisul, fie că îi va lua cazanul de țuică pe care tatăl său în avea, contrar normelor în vigoare la acea dată, ceea ce se explică prin necesitatea ofițerului, care l-a determinat pe pârât să accepte colaborarea, de a se impune acestuia.
Odată ce pârâtul a semnat angajamentul de colaborare, ofițerul I. I. nu avea de ce să-l amenințe sau să-l constrângă pe pârât, acesta doar preluând dosarul privind pe pârât de la colegul său.
De asemenea, împrejurarea că nu ar putea fi calificate ca și acte de amenințare susținerile ofițerului B. I., în sensul că va lua permisul pârâtului sau cazanul de țuică pe care tatăl său în avea, contrar normelor în vigoare la acea dată, dacă acesta nu acceptă colaborarea, nu poate fi primită.
În primul rând, aptitudinea actului de amenințare de a intimida pe destinatar, de a-i crea o stare de temere suficientă pentru a-l determina să facă un lucru pe care nu l-ar fi făcut altfel, trebuie stabilită în funcție de fiecare individ în parte, de circumstanțele obiective și subiective în care se realizează amenințarea.
Astfel, în logica timpurilor trecute, simpla împrejurare că ofițerii de miliție aveau cunoștință de un fapt nelegal comis de persoane apropiate (cazan de țuică deținut de părinți) ori facultatea de a decide în sensul de a lua oricând permisul de conducere al pârâtului poate fi suficientă pentru a considera că pârâtul a fost lipsit de libertatea de decizie, fiind-i impus angajamentul de colaborare cu toate consecințele aferente.
Prin urmare, nu poate fi primită aprecierea reclamantului ca fiind derizorie amenințarea generată de faptul că părinții pârâtului ar fi avut un cazan de țuică.
(3) Prin informațiile cuprinse în notele redactate de pârât nu se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind întrunite condițiile cumulative impuse de prev. art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.
Așadar, și dacă nu ar fi primite depozițiile celor doi martori, considerându-se că sunt subiective, date pro causa, notele informative date de pârât nu sunt suficiente pentru definirea activității acestuia ca și activitate întreprinsă de un colaborator al Securității.
Astfel, fie declarațiile date nu conțin niciun element interesant din perspectiva denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea de drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fie nu conțin critici la adresa partidului sau șefului de stat. În orice caz, în opinia instanței, nu este vorba nici măcar de denunțarea unei conduite potențial nocivă pentru cel denunțat.
Declarațiile nu au avut niciun fel de consecințe asupra persoanelor despre care s-a relatat și nici nu puteau avea consecințe, în raport de conținutul lor concret. În plus, deși ofițerul trasează invariabil sarcini colaboratorului în sensul de a menține legătura cu persoana despre care a relatat și a obține informații suplimentare asupra unor aspecte de interes, niciuna dintre respectivele declarații nu este urmată de vreo altă notă din partea pârâtului.
În sfârșit, lipsa de contribuție a pârâtului, invocată prin întâmpinare, susținută de martori, rezultă și din conținutul notelor informative, care, în principiu, se termină prin îndepărtarea sursei. Astfel, pârâtul nu se implică în a obține informații, nu are un rol activ, nu adresează întrebări, ci pune capăt discuțiilor.
Astfel, nota informativă din data de 20.04.1982 nu prezintă nicio relevanță nici din perspectiva conținutului și nici a modului de aducere la îndeplinire a dispozițiilor ofițerului. Cât privește informațiile relatate, pârâtul arată că numitul S.G. se duce să facă cumpărături, să vadă dacă e pâine întrucât nu are alimente. Nu s-a putut discuta mai mult cu el fiind grăbit. Când este băut, înjură pe oricine fără să-și mai dea seama, însă în ultimul timp pârâtul nu l-a mai văzut în stare de ebrietate.
Sub cel din urmă aspect, informatorul a fost instruit să contacteze elementul și să pună în discuție probleme politice, în special probleme legate de vizita secretarului general al partidului, efectuată în C., Coreea și alte state (f. 15). Nicio notă de aducere la îndeplinire a acestor sarcini nu a fost identificată.
Prin nota informativă din 26.11.1983 (f. 15, 50-51) pârâtul relatează despre nemulțumirea numitului S.G. cu privire la alimentație, acesta arătând: „cu timpul, omenirea va dispărea, datorită că nu mai are ce să mănânce”. Numitul S.G. mai arăta că a studiat presa și că arăta că „Statele Unite ale Americii au amplasat rachete nucleare în RFG și o dată și o dată se va întâmpla ceva cu omenirea”.
Nu se înțelege din acestea vreo critică la adresa partidului, putând fi vorba și despre o îngrijorare a numitului S.G. cu privire la o problemă globală, legată deci de resursele limitate, aspect de notorietate și care nu poate fi imputat partidului de guvernământ dintr-un stat.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât discuția a vizat evenimente internaționale, persoana relatând despre amplasarea de rachete nucleare de către Statele Unite ale Americii în RFG.
Este de observat, cu privire la contribuția concretă a pârâtului, modalitatea în care s-a terminat această întrevedere, respectiv prin despărțirea acestuia.
De asemenea, deși pârâtul primește indicații de a discuta în continuare cu S.G., pentru a i se cunoaște activitatea întreprinsă ulterior avertizării, nicio altă informație nu mai este furnizată.
Cu privire la nota din 03.07.1984 (f. 15-16, 52-53), pârâtul relatează despre discuțiile purtate în legătură cu vizita de lucru făcută de șeful statului în Municipiul Sibiu și despre faptul că în acest context numitul S.G. arată că „șefului îi arată ce-i mai bun iar de la alte unități ce e rău nu îi arată, pentru ca să iasă ei bine și cred că șeful statului nu cunoaște problemele care se petrec în toată țara”.
Sub nicio formă nu se denunță vreo activitate sau atitudine potrivnică regimului totalitar comunist și care vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, numitul S.G. doar comentând împrejurarea că șefului statului i se prezintă aspectele bune derulate, nu și cele rele, cu toate că acesta cunoaște cu siguranță problemele care se petrec în țară.
Nici sarcinile primite în continuare nu sunt aduse la îndeplinire de pârât.
În nota informativă din data de 14.05.1984, referitor la ziua de 13.05.1984, pârâtul relatează despre susținerile numitului S.G. referitor la condițiile de viață din prezent, când există un singur partid politic, spre deosebire de existența mai multor partide politice, în trecut.
Dar informațiile nu trebuie luate izolat de context, iar în tot, relatarea nu este contrară regimului.
Astfel, pârâtul relatează că numitul S.G. a afirmat că „în prezent este mult mai bine față de trecut când existau mai multe partide, pe timpul meu eram obligat să fac rău deoarece așa le trasau conducătorii în timpul acela, dar astăzi conduc numai comuniștii și fac ce vor ei și noi trebuie să facem ce vor ei”. Pârâtul adaugă că acesta s-a referit că la conducere sunt numai comuniști și ei dispun ce trebuie făcut și nu poporul (f. 16, 54).
Această din urmă parte a delațiunii, în sensul că partidul comunist este cel care dictează ce trebuie făcut, iar nu poporul, astfel cum este normal conform doctrinei comuniste, nu poate fi desprinsă din context, neputând fi ignorată aprecierea pentru această politică din partea numitului S.G., astfel cum este relatată de pârât.
Delațiunea nu este contrară regimului și nici nu vizează îngrădirea de drepturi sau libertăți, de moment ce pârâtul subliniază mulțumirea numitului S.G. pentru situația prezentă, acesta considerând că este mult mai bine decât în trecut.
Indiferent de sensul real al declarațiilor, de conotațiile acestora, de ceea ce considera în mod real numitul S.G. sau pârâtul, referitor la consecințele pozitive sau nu ale existenței unui singur partid față de pluripartitism, ceea ce este esențial este faptul că pârâtul nu relatează o critică adusă partidului de guvernământ, o nemulțumire față de acesta, iar afirmațiile nu pot atrage niciun fel de consecințe.
În sfârșit, și această discuție se întrerupe prin despărțirea sursei.
Nici nota informativă din data de 14.05.1984, referitor la ziua de 07.01.1985, nu aduce informații care să se înscrie în ipoteza normei de lucru, disp. art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, discuțiile dintre pârât și numitul S.G. vizând probleme existente la nivel național.
În plus față de împrejurarea că este indiferent conținutul informațional al notei, nici sarcinile primite cu această ocazie nu sunt aduse la îndeplinire.
Alte documente care să descrie relația cu Securitatea nu s-au găsit în cadrul dosarului I_.
În cadrul dosarului I_ (f. 17), reclamantul a înțeles să se folosească în probațiune de nota informativă din data de 25.10.1983 prin care pârâtul relatează despre veniturile reduse ale numitului C.D., care este bătrân și nu are cine să-l ajute, dar care are un băiat pe care l-a dat în judecată pentru a-l întreține, fiind stabilită o pensie de numai 250 lei lunar. Însă, relatează pârâtul în continuare, numitul C.D. nu este mulțumit de banii pe care îi dă fiul său, astfel că îl va da din nou în judecată pentru majorarea pensiei de întreținere.
Discuțiile nu au nicio legătură cu regimul comunist, nu sunt contrare acestuia și nici nu sunt interzise.
Deopotrivă, denunțarea conduitei nu putea fi nocivă pentru cel denunțat, întrucât nu vizează decât strict relația numitului C.D. cu familia sa și nemulțumirea cu privire la situația sa materială, acesta menționând numai că are nevoie de ajutor financiar.
Și această discuție se întrerupe prin plecarea sursei și nici nu este urmată de alte discuții menite a aduce la îndeplinire sarcinile de asemenea primite de pârât.
În cadrul dosarului I_ reclamantul reține ca incriminatoare nota informativă din 20.04.1984 care în opinia instanței nu prezintă însă nicio relevanță.
Numitul N.I., arată pârâtul, arată că la ora actuală este bine dar nu știm ce va realiza viitorul. Când a fost întrebat ce vrea să spună, numitul N.I. a răspuns că nu are rost să vorbească deoarece a fost atenționat și chemat de organele de securitate „și numai eu știu acest lucru ce am pățit și că e bine să bei un pahar de băutură și să-ți vezi de treaba ta”.
Astfel, pârâtul relatează despre opinia unei persoane în sensul că în prezent este bine, dar care în același timp este îngrijorată pentru viitor.
Faptul că această persoană refuză să relateze în concret despre aspecte pe care le cunoaște și pentru care este îngrijorată, deoarece anterior a fost atenționată de organele de securitate, nu poate fi calificată de plano ca și atitudine contrară regimului comunist, ci ca o atitudine rezervată, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște ceea ce l-a determinat pe N.I. să se teamă de ceea ce va realiza viitorul.
Și această discuție se întrerupe prin plecarea sursei, nici de această dată pârâtul nesolicitând informații suplimentare, ci alegând să plece până la finalul întâlnirii.
De asemenea, nici această notă nu este urmată de alte declarații despre cele relatate de N.I.
În cadrul dosarului R_, prin nota informativă din 30.08.1985, sursa relatează despre discuțiile purtate cu C.V., în sensul că acesta a început să construiască o casă dar că a întâmpinat greutăți deoarece nu are bani dar a ieșit din acest impas, fiind ajutat de părinți (f. 19).
La această discuție nu a participat nimeni și s-a întrerupt deoarece acesta a plecat acasă.
Nici această notă nu este urmată de alte note, precum în toate cazurile anterior analizate.
În opinia prezentei instanțe, nici această din urmă notă, niciuna dintre notele date de pârât nu se încadrează în cele arătate de textele de lege, nu reprezintă manifestări potrivnice regimului și nici nu se poate vorbi de o încălcare a intereselor celor denunțați, despre desconsiderarea acestor interese și despre o incompatibilitate cu principiile moralei publice.
Contrar opiniei reclamantului, prezenta instanță apreciază că niciuna dintre informațiile furnizate nu reprezintă un comentariu negativ legat de aprovizionarea cu alimente a populației ori de conducerea defectuoasă a țării de către comuniști.
Deși pârâtul a relatat despre îngrijorări ale diverselor persoane, acestea nu au fost puse în legătură cu conducerea comunistă. În plus, mai trebuie observat motivul pentru care persoanele erau urmărite, ce s-a cerut informatorului să urmărească și ce anume a declarat acesta, fără nicio legătură cu ceea ce se urmărea de către organele Securității.
Spre exemplu, cu privire la numitul S.S., pârâtului i se indică în aprilie 1982 să contacteze elementul și să pună în discuție probleme politice, în special legate de vizita secretarului general al partidului, efectuată în C., Coreea și alte state. Or, în niciuna dintre notele ulterioare nu rezultă că s-au purtat discuții în acest sens, pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate.
De asemenea, numitul C.D. este urmărit deoarece în anii anteriori a fost semnalat cu manifestări ostile la adresa partidului și statului nostru, la data de 20.12.1983 acesta fiind atenționat, având o poziție corespunzătoare. De la data atenționării până în prezent, nu a mai avut manifestări dușmănoase (f. 17).
Or, cu privire la acesta, pârâtul relatează o discuție purtată cu o persoană în vârstă, cu un cuantum redus al pensiei și care intenționează a da în judecată din nou pe fiul său pentru majorare pensie de întreținere.
Instanța nu va reține o manifestare dușmănoasă, ci furnizarea de informații fără vreo importanță exclusiv pentru considerentul că pârâtul trebuia să dea declarații în virtutea angajamentului semnat.
De asemenea, susținerea numitului N.I. că nu se știe ce rezervă viitorul (deși în prezent e bine) ori a numitului C.V. că nu are bani suficienți pentru a definitiva construcția începută nu constituie manifestări contrare regimului, nefiind adusă nicio critică acestuia, fiind exprimat un dubiu pe care viitorul îl implică în mod necesar și respectiv constatată o stare de fapt.
Referitor la notele ofițerilor cu privire la activitatea pârâtului, caracterizări, note de analiză, acestea nu pot fi reținute ca și dovadă a calității de colaborator a acestuia întrucât nu se coroborează cu note informative date personal de pârât și care să fie apte prin sine pentru a reține calitatea de colaborator al Securității, în esență pentru considerentele care se desprind din Decizia nr. 672 a Curții Constituționale din 26.06.2012.
Astfel, nu poate fi reținută calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului în baza unor caracterizări din partea ofițerilor (în sensul că pârâtul ar fi avut o contribuție deosebit de importantă) în contextul inexistenței vreunei note informative care să întrunească condițiile prev. de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.
În acest sens nu poate fi reținută caracterizarea privind activitatea informatorului L. pe anul 1984, din 20.12.1984, prin care se susține că sursa ar fi dat materiale în baza cărora s-ar fi luat măsuri de sancționare ca: B.S. „care s-au aplicat prevederile 153/1970 (f. 13).
Respectivele materiale nu au fost depuse la dosar și niciun alt înscris în raport de care să se rețină realitatea acestei caracterizări și pe cale de consecință calitatea de colaborator al Securității în ceea ce privește persoana pârâtului.
Dovadă a împrejurării că pârâtul nu și-a dovedit utilitatea este și raportul cu propunerea de încetare a legăturii cu informatorul L. (f. 43).
Pentru aceste considerente, reținând ca dovedit caracterul formal al contribuției pârâtului care nu relata aspecte din proprie inițiativă ori pe care le cunoștea, ci numai sub dictarea ofițerilor care au instrumentat dosarul acestuia, dar și împrejurarea că prin informațiile furnizate nu s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în temeiul disp. OUG nr. 24/2008 și respectiv art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea reclamantului de constatare a calității de colaborator al Securității în privința pârâtului D. D. ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul D. D. cu domiciliul în comuna Bunești, ., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 13.08.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1234/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5639/2014.... → |
|---|
