Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8015/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8015/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 9083/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8015
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți I. B. P. și A. R. M., împotriva sentinței civile nr. 3212/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcu în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 27.10.2014 intimatul-pârât a depus întâmpinare, după care,
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr._, reclamanții I. B. P. și A. R. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR au solicitat obligarea pîrîtei să emită decizia reprezentînd titlul de despăgubire ca raspuns la Dispozitia nr. 3821 din data de 4.06.2010 emisa de Primaria Municipiului Constanta, și să trimită decizia Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pîrîta nu a soluționat în termenul legal dosarul aferent Dispozitiei nr. 3821 din data de 4.06.2010 emisa de Primaria Municipiului Constanta, deși i-a fost înaintată documentația necesară.
În drept, s-au invocat dispozițiile legii nr.247/2005 și legii nr.554/2004.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, cereri adresate pîrîtei.
Prin încheierea din 15.02.2013, în temeiul art.XXIII alin.3 din legea nr.2/2013, cauza a fost trimisă la TB – Secția a IX-a, pe rolul căruia s-a format dosarul nr._ .
Pîrîta a depus întîmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii, față de disp. OUG nr.4/2012, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate, ordinea de soluționare a dosarelor fiind stabilită prin decizie a CCSD.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.3212/29.04.2014, tribunalul a respins exceptia prematuritatii ca neintemeiata si a respins si actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cu privire la excepția prematurității, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată. Potrivit articolului unic din OUG nr.4/2012, astfel cum a fost modificat prin legea nr.117/2012, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.247/2005.
OUG nr.4/2012 a intrat în vigoare la data 15.03.2012, iar modificările aduse prin legea nr.117/2012 la data de 9.07.2012. Cererea dedusă judecății a fost introdusă la C. la data de 31.01.2013, dată la care procedurile de acordare a despăgubirilor erau suspendate. Pînă la data pronunțării sentinței de față a expirat acest termen de suspendare, dar au intervenit alte modificări legislative.
Astfel, potrivit art.17 alin.1 din legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar art.18 alin.3 prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare. Art.34 alin.1 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi (20.05.2013).
Însă Curtea Constituțională a României, prin decizia din 7.05.2014, a constatat că prevederile art.4 teza a doua din legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, la momentul pronunțării sentinței de față, finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor în cazul reclamanților nu este împiedicată de nici un termen legal, deci excepția prematurității este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată cererea reclamantilor. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Art.16 din legea nr.247/2005 prevedea obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a proceda la centralizarea dosarelor în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar după întocmirea raportul de evaluare, Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
De asemenea, potrivit art.18 alin.1 din legea nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emitea un titlu de conversie și/sau un titlu de plată ce se înainta Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Aceste dispoziții au fost abrogate prin art.50 alin.1 lit.c din legea nr.165/2013. În prezent, conform art.21 din legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Prin acțiunea dedusă judecății s-a cerut tribunalului să oblige pîrîta la emiterea titlului de despăgubire și la trimiterea deciziei Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP, etape ale procedurii prevăzute numai de legea veche, astfel că nu se poate obliga autoritatea pîrîtă la îndeplinirea obligațiilor prev. de art.16 și 18 din legea nr.247/2005, cît timp acestea au fost înlăturate de legiuitor prin abrogare expresă. Tribunalul nu poate stabili în sarcina pîrîtei o obligație imposibil de executat în momentul de față și care nu ar fi de nici o utilitate pentru reclamanți. Reclamanții se pot adresa în schimb instanței civile în temeiul art.35 din legea nr.165/2013 pentru obligarea autorității la finalizarea procedurii de despăgubire potrivit noilor dispoziții legale.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu poate pronunța o soluție prev. de art.18 din legea nr.554/2004, de obligare a autorității publice la emiterea actului administrativ solicitat de către reclamanți – titlul de despăgubire, și de efectuare a operațiunii administrative ulterioare – trimiterea deciziei Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP, iar acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca neîntemeiată, inclusiv cu privire la capătul de cerere accesoriu privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 C.pr.civ.
RECURSUL
Reclamantii au introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. 1 au fost declarate neconstitutionale de către Curtea Cosntitutionala prin Decizia din data de 07.05.2014, soluția pronunțata de prima instanța este una nelegala.
In drept, recurentii au invocat Decizia C.C.R. din data de 07.05.2014 si art.304 alin. 9 C.P.C.
Intimata-parata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus intampinare prin care solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand:
1.La data la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
In aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
2.Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, a fost înființată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 iit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
In privința termenului în care Comisia Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
3.Cât privește situația dosarului de despăgubire nr._/CC aferent Dispoziției nr. 3821/2010 emisă de Primăria mun. C., acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și curespectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Cât privește Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, f în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea suplimentară că pct. 2.2. a fost abrogat în ședința CNCI din data de 27.02.2013 (a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012).
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
In cazul de față dosarul de despăgubire nr._/CC, face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD, ,,în așteptare".
4.Conform art. 24 din Legea 165/2013, punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).
5.Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către Comisie Centrală având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Astfel, având în vedere principiile ce au stat la baza emiterii acestei decizii, dosarul de despăgubire al reclamantei nr._/CC, dată fiind tipologia acestuia - dosar „în așteptare", acesta va fi analizat de către SCNCI cu respectarea ordinii înregistrării dosarelor existente în propria categorie.
Prin urmare, obligarea subscrisei la soluționarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă în ceea ce îl privește pe reclamant și nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituția României, respectiv încălcarea egalității de șanse și tratament, astfel, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.
Astfel, aplicarea principiilor constituționale nu trebuie făcută discreționar și doar în favoarea acelor persoane care recurg la promovarea unor acțiuni în instanță.
Imixtiunea puterii judecătorești în procedura administrativă, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care CNCI este obligată la soluționarea unui dosar de despăgubire fără a lua în considerare faptul că înaintea acestuia există alte persoane îndreptățite care așteaptă soluționarea dosarelor lor cu respectarea ordinii de înregistrare al acestora, nu face altceva decât să încurajeze astfel de demersuri în instanță, consecința firească fiind nu numai creșterea volumului de cereri de chemare în judecată dar și soluționarea cu prioritate de către CNCI a dosarelor de despăgubire ce au făcut obiectul acestor litigii.
Subscrisa nu neagă dreptul reclamantei la măsuri reparatorii și mai mult decât atât, nu a refuzat soluționarea dosarului ce face obiectul acțiunii pendinte.
Ceea ce trebuie subliniat în acest context, este faptul că nu este suficient să promovezi o acțiune în instanță pentru a ți se recunoaște dreptul la soluționarea dosarului, necontestat de altfel de subscrisa, ci trebuie și demonstrat dreptul la soluționarea acestuia cu prioritate.
In concret, dreptul reclamantului se întinde până acolo unde începe dreptul celorlalte persoane implicate (persoane ce se consideră îndreptățite, astfel cum este definit de Legea nr. 165/2013 ) în procesul de retrocedare, iar singura soluție legală și temeinică este doar aceea de respingere a unei astfel de acțiuni, ca neîntemeiată.
6. Prin Decizia nr. 269/2014 Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.
Curtea reține cu această ocazie că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - în raport cu dispozițiile noii Legi.
In drept, intimata a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art. 115 și următoarele din Codul de Procedura Civilă.
CURTEA
Prin decizia nr.269/2014, Curtea Constitutionala a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea Constitutionala a retinut, printre altele, ca instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe — în acord cu dispozițiile art. 18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța — o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este
titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.
Ca atare, tinand seama ca aceasta este situatia si in speta de fata, curtea va admite recursul, va modifica sentinta atacata si va obliga pârâta să soluționeze cererea de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 165/2013.
Totodata, tinand seama de prevederile art.24 alin. (1) din Legea nr.554/2004, curtea va obliga parata sa execute hotararea în cel mult 30 de zile de la data rămânerii ei irevocabile, doar . ipoteza putand fi respectata decizia Curtii Constitutionale, care inlatura de la aplicare termenele prevăzute la art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți I. B. P. și A. R. M., împotriva sentinței civile nr. 3212/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN COMISIA N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să soluționeze cererea de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 165/2013 și ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: AJ
Tehnored:AJ /BPB
2 ex. / 10.11.2014
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: B. R.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5551/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6147/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
