Anulare act administrativ. Decizia nr. 1834/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1834/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 12966/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1834
Ședința publică din data de 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. C., împotriva Sentinței civile nr. 2248/23.04.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. T. M., în cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a dosarelor înscrise în lista de ședință, răspund recurentul-reclamant, prin avocat, având împuternicire avocațială la fila 3 din dosar, și intimata-pârâtă, prin consilier juridic M. M., care depune delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-pârâtă a depus la dosar, la data de 05.03.2014, întâmpinare, în două exemplare, după care,
Curtea înmânează recurentului-reclamant, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentului-reclamant să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, răspund recurentul-reclamant, prin avocat, având împuternicire avocațială la fila 3 din dosar, și intimata –pârâtă, prin consilier juridic M. M., având la dosar delegație.
Recurentul-reclamant, prin avocat, învederează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării. Totodată, la interpelarea instanței, învederează că dosarul nr._/3/2011 a fost soluționat prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Depune la dosar practică judiciară.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea excepției puterii de lucru judecat, învederând că sentința civilă nr. 3039/17.07.2012 a fost pronunțată în dosarul nr._/3/2011 anterior pronunțării sentinței civile nr. 2248/23.04.2013 în dosarul nr._, iar prin aceasta a fost soluționat litigiul dintre părți. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea excepțiilor invocate de recurentul-reclamant, precum și respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru motivele arătate în întâmpinare. Menționează că revizuirea este calea de atac pe care ar fi trebuit să o promoveze recurentul-reclamant, iar nu recursul.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2248/23.04.2013, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta U. T. M., având ca obiect anularea hotărârii Senatului Universității T. M. nr. 29/12.09.2011, prin care s-a dispus anularea diplomei sale de studii . nr._ din 2009.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că diploma reclamantului a fost anulată pe motivul nerespectării reglementărilor legale privind înscrierea la studii – fără obținerea Certificatelor lingvistice, parcurgerea a doi ani de studii într-un singur an universitar, precum și pentru inadvertențe între Foaia matricola, Registrul matricol și Fișa studentului.
Deși aceste motive nu sunt reluate în actul administrativ contestat, ele se regăsesc în actele premergătoare ce au stat la baza emiterii sale și la care se face trimitere expresă, ceea ce a condus la înlăturarea argumentelor reclamantului privind lipsa motivării în fapt și în drept a actului.
Pârâta U. T. M. București a făcut aplicarea art. 93 alin. 1 lit. v, art. 93 alin. 2, art. 95 alin. 1 lit. n din Carta Universității T. M.
București, a art. 146 din Legea nr. 1/2011, a art. 35 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 de aprobare a Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, și a procedat în urma emiterii Hotărârii Senatului nr. 29 din 12.09.2011 la publicarea unui anunț în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 310/23.09.2011, astfel cum prevede art. 35 din Ordinul MECT nr. 2284/2007.
Tribunalul a reținut că Hotărârea nr. 29 din 12.09.2011 este adoptată de Senatul Universității T. M. București, astfel cum rezultă din cuprinsul său („Senatul Universității Hotărăște”), respectiv din referirea în nota de fundamentare la procesul-verbal nr. 9 din 12.09.2011 al Ședinței Senatului Universității T. M., dar și din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Senatul Universității este un organ colegial, din care face parte și rectorul, iar deciziile se iau cu majoritate de voturi.
Or, potrivit dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 1/2011: „Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară".
Textul face referire doar la „aprobarea senatului universitar”, ceea ce echivalează cu un aviz conform de legalitate, însă din cuprinsul actului contestat rezultă că decizia de anulare a diplomelor de licență este luată de Senatul Universității din care face parte și are drept de vot și Rectorul. Astfel, potrivit art. 3: „Prezenta Hotărâre privind anularea actelor de studii menționate la art. 1 și a actelor de studii, cu regim special (Cataloage și Registre matricole) prevăzute la art. 2, va fi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a III-a”.
Instanța a reținut că dispozițiile legii speciale nu prevăd o formă concretă a actului care să conțină manifestarea expresă de voință a rectorului în sensul nulității diplomei, astfel încât emiterea unei hotărâri care să cuprindă atât voința rectorului cât aprobarea senatului universitar nu constituie un motiv de nulitate al actului administrativ.
Tribunalul a constatat că actul emană de la rector, fiind semnat de acesta în calitatea sa dublă de reprezentant legal al Universității (art. 213 alin. 6 din Legea nr. 1/2011) și de membru ales al Senatului Universității (art. 208 din aceeași lege), astfel încât nu poate fi pusă la îndoială manifestarea acestuia de voință în sensul anulării diplomei eliberate pe numele reclamantului.
Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
Tribunalul a constatat că dispozițiile Legii nr. 1/2011 au un caracter special față de cele ale Legii nr. 554/2004, apreciind însă că se impune o analiză punctuală cu privire la două aspecte esențiale: interpretarea termenului de „anulare” de către rector a diplomei de studii și, respectiv, termenul în care se poate realiza o astfel de desființare a actului administrativ.
În ceea ce privește prerogativa recunoscută rectorului de a „anula” diplomele de studiu, Tribunalul a apreciat că, în raport de calitatea acestuia de emitent al actului administrativ, desființarea acestuia nu are caracterul unei revocări. Trebuie observat că legea nu instituie o procedură administrativ-jurisdicțională în urma căreia să se dispună anularea actului administrativ în condiții de contradictorialitate, ci reglementează un caz în care emitentul actului administrativ, cu aprobarea Senatului universității, dispune anularea propriului act.
Legea specială conține o derogare expresă de la legea generală, respectiv prevede că rectorul poate anula diploma de studii chiar și în cazul în care aceasta ar fi intrat în circuitul civil și ar fi produs efecte juridice, astfel că anularea de către rector, cu aprobarea Senatului Universității, a diplomei de licență a reclamantului este legală. Dispozițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011 au în vedere o situație excepțională, și anume anularea diplomei obținute prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară, deci întreg fundamentul care a stat la baza emiterii acesteia este nelegal, astfel încât nu se poate pune în discuție existența diplomei ca act valabil indiferent de efectele juridice pe care le-ar produce ulterior. Un act care de la momentul emiterii este un act nul pentru încălcarea condițiilor legale de emitere chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice nu poate fi menținut doar pentru salvgardarea respectivelor efecte juridice.
În ceea ce privește termenul în care rectorul unei universități poate anula o diplomă în condițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011, instanța a reținut că diploma a fost emisă în anul 2009, dar procedura care a dus la descoperirea neregularităților a fost pornită în anul 2011, ca urmare a controlului efectuat de Corpul de Control al MECTS în perioada 14.06._11. Ca urmarea a finalizări acestui control s-au întocmit rapoartele nr. 69/2011 și nr. 140 /2011 prin care s-au adus la cunoștința pârâtei neregulile referitoare la diplomele eliberate mai multor studenți străini printre care și reclamantul și i s-a pus în vedere acesteia să facă aplicarea art. 146 din Legea nr. 1/2011. În raport de momentul comunicării faptului că diplomele respective obținute prin mijloace dolosive trebuie să fie anulate potrivit art. 146 din Legea nr. 1/2011, pârâta a emis în termenul legal prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 actul administrativ atacat.
În cauză culpa aparține beneficiarului diplomei de studii, acesta obținând diploma prin mijloace dolosive (prezentarea atestatului de cunoaștere a limbii române ce purta o data a emiterii ulterioară scrisorii de acceptare și fusese eliberat de persoane care nu aveau respectiva autorizare de a organiza cursuri de limba română și de a emite certificate de cunoaștere a limbii române), astfel încât Tribunalul a constatat că nu s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice, și nu a fost depășit termenul de 1 an prevăzut de legea generală pentru „anularea” actului administrativ din inițiativa emitentului. În speță, termenul de 1 an curge de la data la care pârâta a cunoscut împrejurările prin care reclamantul a obținut diploma.
Aprobarea de efectuare a doi ani de studiu într-unul singur la care face referire reclamantul emisă de Rectoratul Universității nu este datată și nu are nici avizul facultății de numire a unei comisii de analiză a planurilor de învățământ și de stabilire a examenelor de diferență.
În aceste condiții, instanța a constatat că diploma eliberată reclamantul încalcă condițiile legale de emitere, fiind obținută prin mijloace dolosive, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011 pentru ca rectorul Universității T. M. să dispună anularea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, învederând că exista deja o hotărâre definitiva favorabila lui, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._/3/2011, anterior pronunțării sentinței recurate, între cele două dosare existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, fără însă să se fi valorificat starea de litispendență. A menționat că recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de intervenient accesoriu, în dosarul nr._/3/2011, are termen de judecată la data de 19.09.2013.
Cu privire la soluția de respingere a acțiunii, recurentul a criticat raționamentul instanței de fond, reiterând argumentele de nelegalitate a actului atacat aduse prin cererea de chemare în judecată. A invocat și practica judiciară în cauze similare.
A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimata-pârâtă U. T. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, a susținut că aceasta nu poate fi invocată pe calea recursului, ci a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, atâta timp cât recurentul nu a invocat-o în fața instanței de fond, iar referitor la excepția litispendenței a menționat că aceasta nu poate fi invocată decât în fața instanțelor de fond.
Pe fondul cauzei, a susținut că actul atacat este legal și temeinic, astfel că se impune menținerea sentinței recurate de respingere a acțiunii ca nefondate.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 29/12.09.2011 a Senatului Universității T. M. s-a dispus anularea diplomei de studii a recurentului-reclamant.
Împotriva acestui act administrativ, recurentul a introdus două acțiuni identice în instanță, una la Tribunalul București, înregistrată sub nr._/3/2011, și cealaltă la Curtea de Apel București, care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, unde s-a format ulterior dosarul nr._, cu același obiect.
Prin sentința civila nr. 3039/17.07.2012 pronunțata în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta U. T. M. și intervenientul accesoriu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anulând parțial Hotărârea nr. 29/12.09.2011 a Senatului Universității T. M., respectiv în ceea ce privește art. 1 pct. 19. Totodată, a respins cererea de intervenție accesorie formulate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în interesul pârâtei.
Recursul declarat de intervenientul accesoriu împotriva acestei sentințe a fost respins ca neavenit de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 19.09.2013, hotărârea Tribunalului devenind astfel irevocabilă.
Ulterior pronunțării sentinței nr. 3039/17.07.2012, dar înainte ca aceasta să rămână irevocabilă, prin sentința civila nr. 2248/23.04.2013, recurată în prezenta cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal a respins acțiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu U. T. M., ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 166 C.pr.civ., excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs (contrar susținerilor intimatei-pârâte, potrivit cărora calea de urmat ar fi fost exclusiv revizuirea pentru contrarietate de hotărâri).
Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți.
Cum în speță există această triplă identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011 și acțiunea ce face obiectul dosarului de față (faptul că în dosarul nr._/3/2011 a figurat ca parte și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de intervenient în interesul pârâtei, este irelevant sub aspectul stabilirii identității de părți între cele două dosare, față de natura juridică a cererii de intervenție accesorie, aceea de simplă apărare, dar și față de împrejurarea că, în speță, identitatea de părți, din perspectiva autorității de lucru judecat, se raportează la cererea principală ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011) și având în vedere că dosarul nr._/3/2011 a fost soluționat irevocabil prin sentința nr. 3039/17.07.2012 a Tribunalului București, excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent se impune a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 3041 C.pr.civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința recurată în sensul arătat.
Cererea recurentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că, deși calea de atac a fost admisă, nu se poate reține culpa procesuală a intimatei, ci, dimpotrivă, aceasta aparține recurentului însuși, care a promovat două acțiuni identice și nu a invocat în fața instanței de fond excepția de litispendență sau excepția autorității relative de lucru judecat și nici nu a renunțat la judecata celei de-a doua cereri nici după soluționarea primului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant B. C., împotriva Sentinței civile nr. 2248/23.04.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. T. M..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea recurentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red./thred. jud. MB/2 ex/ 07.04.2014
Jud. fond: S. V., Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 1668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4601/2014.... → |
|---|
