Pretentii. Decizia nr. 1645/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1645/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 597/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1645
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 3.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR P. H.
JUDECĂTOR F. G. A.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1438F/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții-taxa poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în cauză, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, la data de 13.02 2013, sub nr._, reclamantul P. C. cu domiciliul în Slobozia, ..4, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, cu sediul în Slobozia, ..14, județul Ialomița, a solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 882 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicule încasată nelegal.
Prin sentința civilă nr. 1438/F/28.03.2013, Tribunalul Ialomița a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată prin întâmpinare de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA ; a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul P. C. cu domiciliul în Slobozia, ..4, .,.,jud. Ialomița împotriva paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA cu sediul în Slobozia, ..14, județul Ialomița ; a obligat parata către reclamant să-i restituie suma de 882 lei, reprezentând taxă poluare auto încasată necuvenit ; a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, . 6 și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat un autoturism, marca OPEL ASTRA, cu număr de identificare WOLOOOO56N5309931, înmatriculat anterior (18.05.2009) în Germania, stat membru U.E.
Pentru ca autoturismul să fie înmatriculat în România, pârâta A.F.P. Slobozia a calculat și încasat reclamantului suma de 882 lei, cu titlu de poluare, achitată cu chitanța nr._/11.08.2009, așa cum rezultă din certificatul de la fila 10 din dosarul cauzei.
Potrivit obiectului cererii introductive, rezultă că reclamantul solicită pe cale judecătorească restituirea contravalorii taxei de poluare calculată și încasată necuvenit de către pârâta A.F.P. Slobozia.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Primă problemă ce trebuie soluționată înainte de cercetarea pe fond a cauzei este aceea a consecințelor juridice a intrării în vigoare în timpul desfășurării prezentului proces a Legii nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Sub acest aspect, tribunalul a considerat că respectarea principiului neretroactivității legii, principiu reglementat de dispozițiile art.6 alin.1 din Noul Cod Civil, cât și de art.15 din Constituția României, face ca reglementările cuprinse în Legea nr.9/2012 să nu fie aplicabile în cazul în speță .
În acest sens, tribunalul a reamintit că principiul neretroactivității legii face ca reglementarea unei noi legi să nu aibă efect asupra faptelor și actelor juridice care s-au consumat în întregime sub vechea lege . În cazul în speță faptul juridic supus judecății s-a epuizat la data de 11.08.2009, când reclamantul a achitat cu chitanța chitanței_/11.08. 2009 contravaloarea taxei de poluare auto.
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
De altfel, în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile O.U.G. nr.50/2008 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul P. C. împotriva paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Slobozia, urmând a obliga parata să restituie reclamantului suma de 882 lei, achitată cu titlu de taxă poluare pentru autoturismul marca OPEL ASTRA, cu număr de identificare WOLOOOO56N5309931.
A apreciat tribunalul că întemeiată apare cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia împotriva A.F.M., în cauză fiind îndeplinite condițiile art.60 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții .
Ori, potrivit O.U.G. nr.50/2008, cât și potrivit art.1 alin.2 din legea nr.9/2012, taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Mai mult decât atât, potrivit art.13 din Legea nr.9/2012, cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
În această situație, pârâta, cazând în pretenții, ea poate să se îndrepte împotriva chematei în garanție, astfel încât s-a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. Slobozia, față de chemata în garanție A.F.M. și a obligat-o pe aceasta din urmă să achite pârâtei sumele la care a fost obligată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea Sentinței civile nr. 1438F/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița cu privire la excepția ridicată, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției mai sus menționate, a arătat recurenta că instanța de fond era obligată conform art. 105 Cod procedură civilă, să o ridice din oficiu, ceea ce nu s-a întâmplat.
A arătat recurenta-pârâtă că reclamantul avea obligativitatea contestării Deciziei de calcul a taxei de poluare la organul fiscal emitent, în speță Administrația Finanțelor Publice Slobozia, obligație stabilită de art. 7 alin. 1 din Legeanr. 554/2004 coroborat cu art. 207 respectiv art. 209 din Codul de Procedură Fiscală.
Procedura prealabilă stabilită de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în speță contestarea actului administrativ se va face, potrivit art. 209 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală, în termen de 30 de zile la organul fiscal competent.
Având în vedere că procedura prealabilă în cazul actelor administrative, stabilită de Legea nr. 544/2009 respectiv de Codul de Procedură Fiscală, prevede o cu totul altă cale de acțiune, începând cu a contesta Decizia emisă de organul fiscal emitent, consideră recurenta-pârâtă că adresarea reclamantului direct la instanța de contencios administrativ, face ca inadmisibilitatea cererii să fie evidentă, și pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției ridicate și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Mai mult decât atât, a arătat recurenta-pârâtă că, în Decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se face precizarea clară, conform căreia prevederile art. 7 din OG nr. 50/2008 raportat la art. 205 – 2018 Cod Procedură Fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, deoarece însăși cererea de restituire este considerată cerere prealabilă.
Însă, în cazul în care reclamantul nu face dovada formulării unei astfel de cereri de restituire înregistrată la organul fiscal, este obligatorie o procedură prealabilă, deoarece însăși materia contenciosului administrativ, la art. 7 din Legea nr. 554/2004, precizează în mod imperativ, obligativitatea formulării unei proceduri prealabile.
În concluzie, a solicitat recurenta admiterea recursului și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Pe fond, a mai arătat recurenta-pârâtă că încasarea taxei de poluare are la bază un act administrativ fiscal și nu un act normativ, ca în cazul taxei de primă înmatriculare, situație în care consideră inutilă referirea la Tratatele Europene, făcută atât de reclamant cât și de instanța de fond.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită restituirea taxei plus dobânda, consideră recurenta-pârâtă că instanța de fond în mod greșit a admis această solicitare deoarece dobânda fiscală, în accepțiunea art. 124 din OG nr. 92/2003, se acordă de la data la care contribuabilul a solicitat acest lucru prin cerere scrisă, ceea ce reclamantul P. C. nu a făcut, în acest caz acordarea de dobânzi fiscale fiind neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea reține ca recursul formulat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscal, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Sintagma “ la cerere”, presupune că, anterior sesizării instanței, reclamantul trebuia să se adreseze autorității fiscal pârâte, cu o cerere de restituire a taxei. Abia apoi, în ipoteza în care această autoritate refuza restituirea, reclamantul se putea instanței de judecată.
Acest lucru nu reprezintă o procedură administrativă prealabilă, ci manifestarea de voință a reclamantului adresată autorității pârâte de a-i restitui taxa plătită nelegal, obligatorie pentru a putea verifica apoi dacă refuzul este justificat sau nu, ori nesoluționarea în termenul legal sau rezonabil a cererii.
Instanța de contencios administrative se pronunță doar în ipoteza unui conflict între persoana care se consideră vătămată și autoritate, în faza administrativă și nu se poate suplini autorității, prin urmare, reclamantul, înainte de a solicita în fața instanței restituirea taxei trebuia să solicite acest lucru autorității care a încasat-o.
Având în vedere admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, Curtea va constata că cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Slobozia a rămas fără obiect, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1438F/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
M. G.-D.
Red. HP/ 2 ex.
Jud. Fond D. R.
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 653/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Hotărâre din 13-03-2014,... → |
|---|
