Obligaţia de a face. Decizia nr. 2063/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2063/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 6221/98/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2063
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR P. H.
JUDECĂTOR F. G. A.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant N. D., împotriva sentinței civile nr. 1612/F/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția a Civilă, în dosarul nr._ (nr. format vechi 5757/17.12.2010), în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. URZICENI și S. M. URZICENI, având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 3.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2014 și pentru azi, 17.03.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ la data de 17.12.2010, reclamantul N. D., domiciliat în municipiul Urziceni, ..4, ., a chemat în judecată pârâtul P. MUN. URZICENI, cu sediul în Urziceni, jud. Ialomița, solicitând anularea dispoziției nr.2294/17.11.2010 emisă de pârât, reîncadrarea acestuia în funcția de manager al Spitalului Mun. Urziceni, începând cu data de 17.11.2010, precum și plata drepturilor salariale și a contravalorii bonurilor de masă.
Prin sentința civilă nr. 1612/F/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția a Civilă, în dosarul nr._ (nr. format vechi 5757/17.12.2010), a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.840 din data de 05.02.2010, reclamantul a fost numit începând cu data de 25.01.2010 în funcția de manager interimar al Spitalului M. Urziceni până la revocarea unilaterală din funcție de către Ministrul Sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs, sens în care a fost încheiat contractul individual de muncă nr.2 din data de 08.02.2010.
Prin dispoziția nr. 967/29.07.2010 pârâtul dispune încetarea calității de manager a Spitalului M. Urziceni începând cu data de 23.07.2010.
Prin sentința civilă nr. 1611/F/06.09.2010 pronunțată în dosarul civil nr._ Tribunalul Ialomița a dispus anularea dispoziției nr. 967/29.07.2010 emisă de pârât și reintegrarea reclamantului în postul de manager al Spitalului M. Urziceni de la data de 23.07.2010.
În executarea acestei hotărâri, pârâtul emite dispoziția nr. 2286/16.11.2010, prin care dispune reintegrarea reclamantului în funcția de manager interimar al Spitalului M. Urziceni, cu plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data de 15.09.2010.
A doua zi, la data de 17.11.2010, pârâtul emite dispoziția nr. 2294 prin care revocă pe reclamant din funcția de manager interimar al Spitalului M. Urziceni.
La data de 13.04.2010, prin decizia civilă nr. 2345, Curtea de Apel București a casat sentința civilă nr. 1611/F/06.09.2010 și a trimis spre competentă soluționare Tribunalului Ialomița-complet specializat de contencios administrativ contestația împotriva dispoziției Primarului nr. 967/29.07.2010.
În rejudecare, Tribunalul Ialomița a pronunțat sentința civilă nr. 3799/F/06.12.2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, prin care a respins acțiunea ca rămasă fără obiect întrucât sentința civilă nr. 1611/F/06.09.2010 a fost pusă în executare.
Tribunalul a reținut că aceeași dispoziție ce face obiectul prezentului dosar, respectiv nr. 2294 din 17.11.2010, a fost atacată în contencios administrativ de către Prefectul Județului Ialomița în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, Prefectul Județului Ialomița a invocat faptul că, prin revocarea reclamantului din funcția de manager interimar s-au încălcat, pe de o parte, prevederile art. 178 și 179 din Legea nr. 95/2006, care stabilește că interimatul durează până la ocuparea prin concurs a respectivei funcții de conducere, iar pe de altă parte, sentința civilă nr.1611/F/06.09.2010 a Tribunalului Ialomița, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de manager interimar al Spitalului M. Urziceni.
Prin sentința civilă nr. 914 F/11.04.2011 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița a respins cererea.
Hotărârea a rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 167/26.04. 2012 a Curții de Apel București prin care s-a respins recursul formulat de Prefectul Județului Ialomița și ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de N. D..
În acest dosar este vorba de același obiect, aceeași cauză ca și în speța de față, prin invocarea acelorași motive de nulitate a actului administrativ, numai părțile sunt diferite deoarece calitatea de reclamant o deține persoana vizată de actul administrativ atacat.
Astfel, deși nu suntem în prezența autorității de lucru judecat, tribunalul a avut în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat pentru a nu crea două hotărâri contradictorii cu privire la aceeași situație juridică.
Revenind la actul administrativ atacat, respectiv dispoziția nr. 2294 emisă de pârât la data de 17.11.2010 privind revocarea reclamantului din funcția de manager interimar al Spitalului M. Urziceni, tribunalul a reținut că acesta a avut la bază prevederile O.U.G. nr. 48/2010 prin care Ordinul nr. 37/05.02.2010 a devenit caduc.
Astfel, tribunalul a constatat că potrivit art. 178 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010, primarul are competența de a numi managerul interimar pentru un spital din rețeaua sanitară aflată în administrarea sa, ceea ce face ca, în mod simetric, primarul să aibă și competența de a revoca managerul interimar.
Caducitatea la care se referă pârâtul rezultă din faptul că, după modificarea Legii nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 48/2010, ministrul care îl numise pe reclamant în funcția de manager nu îl mai putea revoca, singura autoritate cu astfel de competență la această dată fiind primarul.
Susținerea reclamantului în ceea ce privește anularea efectelor sentinței civile nr. 2.286/16.11.2010 a Tribunalului Ialomița, nu a fost avută în vedere întrucât, pe de o parte, această hotărâre judecătorească, odată cu punerea sa în executare voluntar, și-a încetat efectele, iar în al doilea rând, aceeași sentință civilă a fost anulată, cererea reclamantului fiind respinsă cu ocazia rejudecării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că a invocat că actul administrativ este nemotivat, că instanța a încurcat numărul dispoziției primarului cu numărul sentinței civile și a făcut ca sentința civilă nr.2266/F/10.11.2010 rămasă definitivă și irevocabilă să fie anulată ca urmare a rejudecării.
Mai mult, instanța a ținut să reitereze dreptul primarului de a numi si a revoca managerul spitalului, lucruri pe care, dealtfel, au fost clarificate și acceptate de toate părțile din proces, fără să șină cont că la baza revocării nu există nici un motiv, încălcându-i dreptul la apărare, iar instanța trebuia să țină cont că trebuia să beneficieze de preavizul de 30 de zile și salariile compensatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
În mod corectTribunalul a apreciat că, în condițiile în care aceeași dispoziție ce face obiectul prezentului dosar, respectiv nr. 2294 din 17.11.2010, a fost atacată în contencios administrativ de către Prefectul Județului Ialomița în dosarul nr._, în virtutea dreptului de tutelă administrativă, fiind soluționat prin sentința civilă nr. 914 F/11.04.2011, prin Tribunalul Ialomița a respins cererea, sentința rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 167/26.04. 2012 a Curții de Apel București prin care s-a respins recursul formulat de Prefectul Județului Ialomița și ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de N. D., considerentele acesteia se impun cu putere de lucru judecat, având în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.
Așadar, urmare a controlului obiectiv de legalitate, aspectele privind competența primarului de a revoca managerul general al spitalului nu mai pot fi puse în discuție în cauza de față, și nici punerea în executare a sentinței civile nr.2286/16.11.2010, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de manager interimar, față de care s-a reținut irevocabil că a fost dusă la îndeplinire prin dispoziția nr._.11.2010 emisă de intimat, care constituie actul de executare voluntară a hotărârii judecătorești și nu are nicio influență asupra dispoziției ulterioare.
Recurentul a mai susținut că actul administrativ este nemotivat, aspect care, pe de o parte, nu a fost invocat în fața instanței de fond, iar pe de altă parte, este nefondat, întrucât, din conținutul dispoziției contestate rezultă în mod clar temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la emiterea actului administrativ.
Susținerea recurentului că la baza revocării nu există nici un motiv nu poate fi reținută, întrucât motivele dispoziției de revocare se regăsesc în Referatul nr._/17.11.2010 întocmit de Secretarul Primăriei M. Urziceni, la care se face trimitere în dispoziția contestată, respectiv caducitatea ordinelor de numire a managerilor interimari, după cum rezultă din adresele Ministerului Sănătății nr._/2010 și CSA nr.7276/2010, în care se precizează că își mențin funcțiile de manager numai persoanele care ocupă aceste posturi în urma promovării concursului organizat în condițiile legii, față de dispozițiile art.178 alin.3 din Legea nr.95/2006 și art. IV dinOUG nr.48/2010.
Susținerea recurentului că instanța trebuia să țină cont că trebuia să beneficieze de preavizul de 30 de zile și salariile compensatorii nu poate conduce la admiterea recursului, întrucât aspectele derulate din derularea raporturilor de muncă excede obiectului cauzei, respectiv anularea actului administrativ de revocare din funcția de manager interimar.
Față de aceste considerente, Curtea urmează, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, să respingă recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant N. D., împotriva sentinței civile nr. 1612/F/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția a Civilă, în dosarul nr._ (nr. format vechi 5757/17.12.2010), în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. URZICENI și S. M. URZICENI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
M. G.-D.
Red. H.P./2 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 1733/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
