Obligaţia de a face. Decizia nr. 4032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4032/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 3578/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR.4032
Ședința publică din data de 19.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât / chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOSTUL MINISTER AL CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr.1341 din 17 octombrie 2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „obligația de a face - obligația de a elibera diploma de licență, obligația de a pune la dispoziție formulare diploma de licență, îndreptare eroare materiala”, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. M. I. și intimata - pârâtă U. S. HARET - FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: recursul se află la primul termen de judecată.
Părțile fiind lipsă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului, în baza înscrisurilor de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.1341 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._ /din 11.09.2013, s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .. 28-30, și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului formulată împotriva acestui pârât ca inadmisibilă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M. I., având CNP_, cu domiciliul în municipiul A., .. D, ., ., împotriva pârâtului U. „S. HARET” - FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
A fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. S. Haret.
A fost obligat M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență, în vederea eliberării acesteia către reclamantă și să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, pârâtul M. Educației Naționale a formulat recurs pentru următoarele motive:
I.Prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, învederează instanței de recurs faptul ca:
a) prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Or, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanți si intervenienti, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "S. Haret" absolvenților sai, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
b) prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. -sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca ,,organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării".
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației .
In art. 2 din OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației, se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continua" fiind definite si următoarele noțiuni:
- in art. 3 alin. (1) este definita "calitatea educației" ca fiind "ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate", in continuare, in art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de sludiu este parte a asigurării calității" - iar la alin.(2) este definita "acreditarea": "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii". In vederea unei corecte soluționări, urmează a se retine prevederile art. 14 si art. 17 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, dupa cum urmează:
- art. 14 (1) - Pentru evaluarea externă a calității educației se înființează, prin prezenta ordonanță de urgentă, Agenția Română de Asigurare a Calității in Învățământul Superior, denumită in continuare ARACIS și Agenția Română de Asigurare a Calității in învățământul Preuniversitar, denumită in continuare ARACIP;
- art. 17 (1) - ARACIS are următoarele atribuții in domeniul acreditării:
a) elaborează periodic metodologia și standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe și furnizori de învățământ superior, care se avizează de M. Educației și Cercetării și se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
b) evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior.
(2) ARACIS are următoarele atribuții în domeniul asigurării calității:
a) formulează și revizuiește periodic, pe baza bunelor practici, standarde naționale de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior,
b) colaborează cu M. Educației și Cercetării și cu ARACIP în elaborarea și promovarea de politici și strategii de acțiune, pentru creșterea calității educației în România,
c) organizează anual consultări cu instituțiile de învățământ superior pentru a stabili prioritățile asigurării calității,
d) elaborează și face publice propriile proceduri de evaluare externă a calității educației,
e) încheie cu instituții de învățământ din țară și din străinătate, contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calității programelor și furnizorilor de programe de educație specifice învățământului superior, precum și pentru evaluarea interinstituțională a programelor similare,
f) efectuează evaluarea calității unor programe și instituții de învățământ superior, la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării. Condițiile privind realizarea activității de evaluare se stabilesc prin contract;
g) face publice rezultatele evaluărilor externe;
h) publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare și asigurare a calității;
i) elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calității învățământului superior din România;
j) colaborează cu agenții similare din alte țări pentru dezvoltarea și aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a calității programelor de învățământ superior;
k) elaborează Codul de etică profesională a experților ARACIS;
l) publică anual un raport cu privire la propria activitate;
m) elaborează o dată la 3 ani, rapoarte de autoevaluare a calității propriei activități, în vederea pregătirii evaluării externe de către agenții similare din alte țări.
(3) ARACIS exercită și atribuțiile conferite de Legea nr. 1/2011”.
In aceeași ordine de idei, trebuie reținute si dispozițiile art. 29 alin. 3 si 4 din OUG nr.75/2005 care fac vorbire despre procedura speciala a acreditării ce trebuie urmărita de ARACIS:
"(3) în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masteral și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării. (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfașura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat"
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret - constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de invatamant.
In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art 60 din Legea 84/1995, respectiv interpretarea fara a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, incepand cu anul 2005, U. "S. Haret" organizează formele de invatamant „ID" si „FR". Organizarea formelor ED si FR la unele specializări, desi exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de invatamant in mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea-credința si cu vădita intenție de neconformare legala, U. "S. Haret" ataca H.G. nr. 676/2007 in fata instanței, fara succes.
Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr.4726/29.10.2009, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectand condițiile de acreditare impretiv prevăzute de legislația in domeniu:
- art.3 din Legea nr. 443/2002: „după . prezentei legi in structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
- Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995, „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților, aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
- In acest sens, Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal arată că existenta unui ..program de studiu de licență acreditat, care se desfășoară pentru o anumită formă de învățământ, respectiv zi, nu conduce la ideea că pentru același program este viabilă și poate fi organizată de aceeași instituție de învățământ superior o altă formă de învățământ la aceleași standarde cerute de legislația în vigoare" (fila 5), respectiv "1D”, "FR". Prin urmare, instanța de fond a considerat în mod nelegal că programele de învățământ la distanță și fără frecvență pot fi organizate fără a urma procedura de evaluare, considerând în locul autorității competente A.R.A.C.I.S. că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea acestor forme de învățământ si in concluzie „respinge ca neîntemeiate acțiunile conexe privind anularea parțiala a HG nr.676/2007si HG nr.635/2008, precum si cererile de anulare a actelor administrative asimilate, reprezentate de nesoluționarea in termenul legal a plângerilor prealabile formulate de reclamanta hotărârilor guvernului mai sus menționate."
În perioada 2004-2009, funcția de conducere a Universității „S. Haret" era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
Întrucât in perioada 2004-2009, evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005, in anul universitar 2008-2009 se observă o creștere exponențială a numărului de studenți școlarizați la specializări neautorizate de la 19.973 în anul universitar 2004-2005, la o cifră de școlarizare de 170.760 studenți. Din numărul total de 857.630 de studenți școlarizați în perioada 2004-2009, aproximativ 55% sunt înscriși/au urmat studiile la specializări neautorizate.
Pentru anul universitar 2008-2009, din totalul studenților la nivel național pe învățământ particular de 410.859, se observă că 290.407 aparțin Universității „S. Haret" din București, iar 170.760 din aceștia au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS.
Solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma, a Universității "S. Haret" din anul 2009, în condițiile în care avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai instituțiilor de invatamant superior la nivel național, pentru anului 2009, este nefondată, astfel:
U. "S. Haret" prin adresa nr. 986/26.10.2009, a solicitat suplimentarea cu 5000 bucăți diplome licență pentru absolvenții din anul 2008, iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009.
În virtutea atribuțiilor conferite de legiuitor, MECTS a organizat în anul 2009 o activitate de control la U. "S. Haret" având printre obiective si:
• verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate provizoriu sau acreditate si
• verificarea situației studenților școlarizați la specializări neautorizate.
In legătura cu acest aspect, arată ca programele de studii sunt propuse MEN de către ARACIS. MEN la rândul sau inainteaza spre adoptare, Guvernului respectivele propuneri. Guvernul va concretiza printr-o hotărâre de Guvern aspectele inaintate de către MEN.
In urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanța care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de invatamant de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Desi prin adresa nr. 630/2010 semnata de Rector Conf. Univ. Dr. A. B., U. S. Haret afirma ca „exista un număr de_ absolvenți la forma de invatamant LD pentru care nu s-au solicitat diplome de licența, situația acestora urmând a fi clarificata prin OG 10/2009", in nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G.
Având in vedere:
•numărul mare de tipizate solicitate,
•nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare,
•organizarea de forme de invatamant care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta,
•imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile,
•flexibilitatea structurii stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 676/2007,
•in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita,
U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel „cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. Haret" - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret" in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita, iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera catre U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportate de aceasta, neputand elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
II. In conformitate cu prevederile art.5 alin.l si alin.4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, staueaza ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
F. de menționatele prevederi legale, concluzionează ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
III. Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective: quod nullum est, nullum producit effectum.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni. Dupa expirarea termenului amintit, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activă aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamant.
Așadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat in considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenta in drept atât timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
IV. Obligarea MEN la plata sumei de 620 lei, cheltuieli de judecata către parata U. S. Haret nu este fondată deoarece numai U. „S. Haret" are o culpa exclusiva, doar aceasta pricinuind reclamantei o pagubă.
Pentru toate aceste motive, a solicitat sa se admită recursul si sa fie casată sentința atacata, iar pe fond sa fie respinsă acțiunea si cererea de chemare in garanție.
In drept, și-a întemeiat recursul pe Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Intimații reclamant și pârâta U. S. Haret au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea intimatului reclamant.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, Curtea constată că instanța de fond a verificat în mod corect legalitatea refuzului autorității recurente de a aviza sau aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă în privința intimatului reclamant, activitate care se circumscrie atribuțiilor specifice ale instanței de contencios administrativ, conform art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.f, h și i și alin.2, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, modif. și compl., precum și dacă prin acest refuz au fost încălcate drepturile sau interesele legitime ale intimatului reclamant.
Astfel, intimatul reclamant a urmat cursurile Universității S. Haret– FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B., fiindu-i eliberată adeverința nr. 3165/08.07.2009, care atestă că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimatului-reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că sunt neîntemeiate toate criticile formulate de către recurent, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum intimatului reclamant i-a fost eliberată o adeverință de licențiat, neconstestată, acesta are dreptul la a-i fi eliberate diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată de acestea fiind întemeiată, cum corect a reținut și instanța de fond, astfel că se înlătură în totalitate criticile formulate de recurent.
În acest context, trebuie precizat că este admisibilă cererea de chemare în garanție atât în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, cât și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Or, raporturile juridice dintre M. Educației Naționale (fostul Minister al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului) si U. " S. Haret " Bucuresti, institutie de învatamânt superior cu personalitate juridica, derivă din prevederile art.7 și art.8 alin.1 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant", aprobat prin Ordinul MECTS nr.2284/2007, potrivit cărora " Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare", respectiv „Formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele”, precum și din normele Legii contenciosului administrativ privind pretinsul refuz nejustificat de soluționare a unor cereri sau nesoluționarea lor în termen legal (art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.h și i și alin.2 din Legea nr.554/2004, modif. și compl. ) .
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate. Totodată, conform art.453 noul Cod de procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimatul-pârât a sumei de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii și ordinului de plată depuse la dosar (filele 40-41).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât / chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOSTUL MINISTER AL CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr.1341 din 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. M. I. și intimata - pârâtă U. S. HARET - FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimatul-pârât a sumei de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. Judecător V.H. /5 ex.
Judecător fond: R. M. / Tribunalul Teleorman – C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 238/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3394/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
