Pretentii. Sentința nr. 1819/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1819/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 1209/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1819
Ședința publică din 10.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantaS. C. M. în contradictoriu cu pârâta U. DE M. ȘI farmacie „C. D.” BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantaS. C. M., personal, legitimată cu CI, ., nr._, CNP_ și asistată de reprezentant convențional, avocat Cușnarencu R., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei (fila 3) și pârâta U. DE M. ȘI FARMACIE „C. D.” BUCUREȘTI, prin reprezentant convențional, avocat A. M. - R., care depune împuternicire avocațială în ședință publică.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, reținând că tribunalul este competent să soluționeze cauza, având în vedere că pârâta U. DE M. ȘI FARMACIE „C. D.” BUCUREȘTI nu este autoritate publică centrală, sens în care invocă și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din data de 20.02.2012 și o pune în discuția părților.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită respingerea excepției.
Pârâta, prin reprezentant convențional, lasă la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02.2014, reclamanta S. C. M. a chemat în judecată pe pârâta U. DE M. ȘI FARMACIE „C. D.” BUCUREȘTI solicitând:
- Obligarea Universității de M. și Farmacie C. D. la plata de despăgubiri reprezentând daune materiale și daune morale cauzate prin emiterea nelegală a Hotărârii din data de 16.02.2007 a Senatului UMF C. D. București și a Deciziei nr.4231 din 16.02.2007 a Rectorului aceleiași instituții, acte anulate irevocabil prin Decizia nr.1l63 din 21.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nefinalizarea concursului desfășurat pentru postul de șef lucrări poziția 4 Clinica Dermatologie II, Spital Clinic C., Facultatea de M.. A evaluat provizoriu daunele materiale solicitate la suma de 58.000 lei, la care se adaugă dobânda legală de 15.000 lei și rata de inflație de 10.000 lei. A evaluat provizoriu daunele morale la suma de 50.000 lei.
- Obligarea Universității de M. și Farmacie C. D. la plata de penalități în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii pronunțate de instanța de judecată.
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.
În motivare, reclamanta a expus pe larg argumentele care în opinia sa sunt de natura a contura temeinicia acțiunii formulate.
În ședința publică din data de 10.06.2014, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a instanței.
Având a se pronunța cu prioritatea asupra excepției invocate, în conformitate cu art. 248 C.proc.civ, Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății privește obligarea Universității de M. și Farmacie C. D. la plata de despăgubiri reprezentând daune materiale și daune morale cauzate prin emiterea nelegală a Hotărârii din data de 16.02.2007 a Senatului UMF C. D. București și a Deciziei nr.4231 din 16.02.2007 a Rectorului aceleiași instituții, acte anulate irevocabil prin Decizia nr.1l63 din 21.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nefinalizarea concursului desfășurat pentru postul de șef lucrări poziția 4 Clinica Dermatologie II, Spital Clinic C., Facultatea de M..
Dispozițiile art. 10 (1) teza 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ stabilesc următoarele:
(1) Litigiile privind actele administrative emise sauîncheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cererea de față, astfel cum s-a arătat anterior, privește actiunea in despăgubiri si are un caracter subsecvent actiunii in anularea actelor nelegale emise de către o autoritate publică locală,recte Hotărârea din data de 16.02.2007 a Senatului UMF C. D. București și a Decizia nr.4231 din 16.02.2007 a Rectorului aceleiași instituții ,urmarind inlaturarea efectelor juridice vatamatoare produse de actele in discutie.
Specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale,textul art.10 din Legea 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil primul criteriu menționat.
Tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, în raport cu împrejurarea că universitățile sunt asimilate unor autorități publice locale.
În acest sens este și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la 20 februarie 2012, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia aparține tribunalului competența de soluționare,in fond, a litigiilor de contencios administrativ în care universitatea, ca instituție de învățământ superior, este chemată în judecată în calitate de pârât, iar, în recurs, de curtea de apel.
În condițiile în care necompetența Curții este de ordine publică, conform art.129(2) pct. 2 C.pr.civ., Curtea va admite excepția invocata și, potrivit art.132 C.pr.civ. ,va declina competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de contencios administrativ.
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină cauza privind pe reclamantaS. C. M., cu domiciliul ales la sediul reprezentantului convențional SCA Z. R. & Partners, cu sediul în București, ., Sector 2, în contradictoriu cu pârâta U. DE M. ȘI FARMACIE „C. D.” BUCUREȘTI, cu sediul ales la SCA E. & C., cu sediul în București, .. 27A, Complexul Palladian, Corp B, parter, ., spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red.PBL/16.06.2014
. data de
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3086/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 238/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
