Obligaţia de a face. Decizia nr. 8951/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8951/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 1295/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.XI.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr.30/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. și intimata pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea în lipsă conform art.411 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 14.06.2013 sub nr._ reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Naționala de Administrarea Fiscala - Administrația Finanțelor Publice G. si Ministerul Mediului - Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- restituirea sumei de 3.442 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitata de subsemnatul la Trezoreria G. conform chitanței . 5nr._ din data de 18.05.2010.
- obligarea paraților de a achita dobânda legala aferenta de la data încasării taxei si pana la data restituirii efective.
- obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare reclamantul a arătat că în anul 2010, a cumpărat un autoturism marca AUDI A6, cu numărul de identificare WAUZZ4F37N062745, provenind dintr-o tara membra a Comunității Europene, respectiv din Olanda.
In momentul in care a înmatriculat autoturismul in România a fost obligat sa achit către Administrația Finanțelor Publice a mun. G. o taxa de poluare pentru autovehicule in suma de 3.442 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitata de subsemnatul la Trezoreria G. conform chitanței . 5 nr._ din data de 18.05.2010 și considerând că aceasta taxa este nelegala a înaintat o cerere către Administrația Finanțelor Publice G., fiind instituția la care s-a făcut plata prin care a solicitat restituirea sumei achitate reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, cerere la care nu am primit niciun răspuns.
Potrivit OUG 50/2008, obligația de plata a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România.
Taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație, înmatriculate in tara.
In expunerea de motive a OUG 50/2008 care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la parlament sub nr. PL-X536/10.09.2008 este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate . membru.
Prin urmare se creează o discriminare de tratament fiscal intre mașinile second hand deja înmatriculate in România si care fac obiectul unei vânzări cumpărări si implicit a unei noi înmatriculări si cele second hand înmatriculate pentru prima oara in statele membre ale Comunității Europene și reîmatriculate în România, după . OUG 50/2008.
Astfel a rezultat că pentru autovehiculul second hand in cauza reclamantul ar datora taxa de poluare, cu toate că pentru un autovehicul second hand identic, deja înmatriculat in România si care poate polua la fel mediul sau chiar mai mult, taxa pe poluare nu se mai achita daca face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare si este înmatriculat pe numele noului cumpărător.
În conformitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene "Niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Se poate constata că normele comunitare au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene precum și din prevederile Legii nr. 157/2005, astfel că taxa pe poluare pentru autovehicule a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate contravine Tratatului constitutiv al Uniunii Europene (art.90 paragraf 1).
Astfel potrivit art.11 alin. 1 si 2 din Constituție "Statul roman se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
De altfel, și art. 148 alin. (1) și (2) din Constituția României dispune că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
In acest context, întrucât rațiunea reglementărilor comunitare în materie este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din state membre, prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, legiuitorul român a instituit un astfel de regim discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate pe teritoriul României, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara lor de proveniență, în timp ce, pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate deja în România, taxa nu se percepe.
În consecință, aplicarea normelor de drept comunitar exclude respectarea altor proceduri, respectiv, cea de contestare a taxei pe poluare pentru a se stabili dacă aceasta este sau nu datorată, în ce cuantum și care este beneficiarul ei.
Chiar dacă Statul Român a adoptat prin OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
De altfel, Comisia Europeană a notificat la data de 25.06.2009 România, solicitând eliminarea taxei de poluare pentru autovehicule, întrucât aceasta încalcă prevederile dreptului comunitar, considerând că prevederile legislației românești în domeniu duce la discriminarea privind înmatricularea acestor mașini.
In aceste condiții este evident că normele interne ce reglementau obligația de plată a taxei pe poluare, la nivelul anului 2010 pentru autovehicule în România contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, in acest sens pronunțându-se și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2011.
Pentru toate considerentele expuse, a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.442 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitata de subsemnatul la Trezoreria G. conform chitanței . 5 nr._ din data de 18.05.2010, obligarea de a achita dobânda legala aferenta de la data incasarii taxei si pana la data restituirii efective, precum si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
În drept au fost invocate disp. art. 25, 28 si 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin. 2 din constituția României.
La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta Administrația finanțelor Publice a mun.G. a formulat cerere prin care a invocat excepția de necompetență generală a instanței de judecată și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei la organul fiscal competent să restituie taxa de poluare, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C. I. solicitat instanței de judecată restituirea sumei de 3.442 lei reprezentând taxa de poluare calculată în temeiul OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
OUG 50/2008 a fost abrogată prin apariția Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 10.01.2012.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 stipulează următoarele :în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi, a considerat că, competența de soluționare a prezentei cauze aparține organului fiscal AFP G., sens în care a solicitat admiterea excepției de necompetență generală a instanței de judecată.
În subsidiar, în situația în care nu se va admite această excepție, a solicitat pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea 9/2012.
Aceeași pârâtă AFP a mun.G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pentru ca in cazul in care se va admite acțiunea reclamantului sa fie obligata sa plătească paratei A.F.P.M. G. suma de 3.442 Iei reprezentând taxa de poluare achitata de către reclamantul C. I. si dobânda legala aferenta sumei respective.
În motivare a arătat că reclamantul a achitat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. taxa de poluare in suma de 3.442 lei, pentru înmatricularea autovehiculului marca AUDI, taxa pe care o solicita a-i fi restituita deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008 contravin Tratatului de Instituire al Comunității Europene.
Aceasta ordonanța stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie conform art. 1 venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu in vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 5 din OUG nr. 50/2008, taxa se calculează de către autoritatea fiscala competenta si se plătește de către contribuabil . la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
F. de cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea cererii de chemare in garanție.
Prin sentința civilă nr. 30/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinge excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocate de pârâtă. A fost cererea formulată de reclamantul C. I. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3442 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca Audi A6 cu chitanța . nr._/18.05.2010 plus dobânda fiscală de la data plății până la data plății efective. A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție. A fost obligată pârâta chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. suma de 3442 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008, în vederea restituirii acesteia către reclamant. A fost respinsă cererea pârâtei DGFP G. de obligare a pârâtei chemate în garanție la plata dobânzii legale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul în baza art.248 C.pr.civilă a respins excepția având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de pretenția restituirii integrală a sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, reclamanta invocând și considerând că însăși impunerea taxei, indiferent de cuantum este contrară dispozițiilor art. 110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene, în timp ce Legea nr. 9/2012 invocată de pârâtă în susținerea excepției se referă la restituirea diferenței de taxă plătită conform OUG nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare și taxa rezultată din aplicarea Legii nr. 9/2012, după un altgoritm de calcul stabilit, astfel că, față de aceste aspecte și obiectul litigiului astfel stabilit, în mod evident competența aparține instanțelor judecătorești.
Pe fond, instanța a analizat compatibilitatea normei interne în baza căreia s-a perceput taxa de poluare, respectiv OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară reprezentată de art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Astfel s-a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate.
Ulterior, prin adoptarea OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ conținând reguli cu privire la autovehiculele ce intră sub incidența acestei taxe cât și a condițiilor de percepere a acesteia.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant și a plății taxei de poluare, respectiv art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România…”
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul a observat că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Astfel, pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei de poluare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, se impune mai întâi analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, Cauza C-393/98 Gomez Valente).
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie și, prin urmare interzisă la impunere în statele membre, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis, între altele, în cauzele C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât această taxă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma jurisprudenței CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului.
La o simplă comparație se poate observa că taxa de poluare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Asupra cererii de chemare în garanție Tribunalul a constatat că potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 5 din același act normativ, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că, întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, această taxă nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art. 60 Codul procedură civilă va admite cererea de chemare în garanție, obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei încasate reprezentând taxă de poluare, în vederea restituirii acesteia către reclamantă.
Tribunalul a respins cererea pârâtei AFP a mun.G. de obligare a chematei în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr.50/2008, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul instituției de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, aceasta nefăcând nici o operațiune legată de acestea.
Prin urmare, Administrația F. pentru Mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata dobânzi legale.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocate de pârâtă.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., și în consecință,
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3442 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca Audi A6 cu chitanța . nr._/18.05.2010 plus dobânda fiscală de la data plății până la data plății efective.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție.
A obligată pârâta chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, să plătească pârâtei pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. suma de 3442 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008, în vederea restituirii acesteia către reclamant.
A fost respinsă cererea pârâtei DGFP G. de obligare a pârâtei chemate în garanție la plata dobânzii legale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., criticând-o pentru nelegalitate deoarece instanta fără niti un temei legal nu s-a pronuntat in ceea ce privește excepția de necompetenta generala a instantei de judecata invocata de institutia pârâtă.
Considera ca instanta de fond trebuia sa admita excepția de necompetenta generala a instantei de judecata si sa decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent sa restituie taxa de poluare, respectiv A.J.F.P. G..
In cazul in care nu se va considera neîntemeiata excepția invocata, pe fondul cauzei solicita respingerea acțiunii pentru motivele invocate in fata instantei de fond.
OUG nr. 50/2008 stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finalizarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
Considera ca aceasta taxa nu incalca dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire al Comunitatii Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, Romania, stat membru al Comunitatii europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale comunitatii unor impozite interne de orice natura, superioare celor cere se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in Romania, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul tarii, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in Romania autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei .
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG NR. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1, alin. 2 care enumera categoria de programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza sa fie finalizate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o forma foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme . prima înmatriculare cum era prevăzută de dispozițiile art. 214 din Codul Fiscal. Nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre Romania si Comisia Europeana, astfel incat nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
- In ceea ce privește cererea de chemare in garanție apreciază ca aceasta trebuia admisa de către instanta de judecata asa cum a fost formulata, respectiv obligarea chematului in garanție atat la plata taxei de poluare in suma de 3.442 lei cat si a dobânzii legale aferente acestei sumei.
Taxa de poluare reprezintă venit la bugetul F. pentru Mediu fiind folosita in vederea realizarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Este deci inadmisibil ca dobanda aferenta acestei taxe sa fie achitata de institutia pârâtă din bugetul general consolidat, in condițiile in care ea a fost achitata pe numele Administrației F. pentru Mediu fiind gestionata direct de către aceasta.
Fată de cele prezentate solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Deși au fost legal citați, intimatul reclamant C. I. și intimata pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.488 N. C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă critică sentința pronunțată de Tribunalul G. ca nelegală motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței generale a instanței invocată de instituția pârâtă, însă această apreciere este eronată, această excepție fiind respinsă motivat de instanță.
Astfel, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția de necompetenta generala a instantei de judecata invocata de institutia pârâtă avându-se în vedere că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerând că însăși impunerea taxei, indiferent de cuantum este contrară dispozițiilor art. 110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene, și nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, după un algoritm de calcul stabilit
Pe fondul Curtea constată că astfel cum în mod corect s-a reținut și de instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Din aceste motive, in baza art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr.30/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. și intimata pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.XI.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul G. – Secția Civilă
Jud.fond.G. T.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1406/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7681/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
