Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5202/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5202/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 10813/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5202
Ședința publică de la 19.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „ PRO LEX” în numele membrilor de Sindicat A. S., B. P. MIHAITA, B. E. G., B. A. F., C. S. N., D. V., F. S., G. D., G. M., I. D., I. C., N. N., N. D., O. B. G., P. G., S. F., Z. M. M. împotriva sentinței civile nr.1680 / 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. AFACERILOR INTERNE ( anterior M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR) și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1680/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor și respinsă cererea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul S. N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX, în calitate de reprezentant al membrilor săi A. S., B. P. MIHAITA, B. E. G., B. A. F., C. S. N., D. V., F. S., G. D., G. M., I. D., I. C., N. N., N. D., O. B. G., P. G., S. F., Z. M. M., toți prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX,, în contradictoriu cu pârâta D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/3/2012, reclamantul S. N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX, în calitate de reprezentant al membrilor săi A. S., B. P. MIHAITA, B. E. G., B. A. F., C. S. N., D. V., F. S., G. D., G. M., I. D., I. C., N. N., N. D., O. B. G., P. G., S. F., Z. M. M., în contradictoriu cu pârâții M. A. SI INTERNELOR și D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, a solicitat obligarea pârâților la plata valorii financiare a drepturilor de echipament pentru anul 2011, actualizate.
În motivarea cererii s-a arătat că nu s-a efectuat plata sumelor cuvenite cu acest titlu pentru anul 2011.
În drept dispozițiile legii nr.360/2002.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar raport emis de MAI.
Pârâtul M. Administrației Și Internelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive
Pârâta DGPMB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, arătând că reclamanților li s-au achitat sumele pentru care au formulat acțiunea dedusă judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de MAI, tribunalul a constatat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă reclamantul nu au avut raporturi de serviciu cu pârâtul M. Administrației și Internelor, astfel că acesta nu poate fi legitimat procesual în absența unor raporturi juridice directe cu privire la drepturile și obligațiile de serviciu ale acestora. Împrejurarea că pârâtul este ordonator principal de credite, în condițiile art.7 din OUG nr. 30/2007, nu constituie un argument pentru a justifica legitimarea procesuală a acestuia, întrucât sub aspect financiar, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr.500/2002, ministrul, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor ierarhic inferioare, ai căror conducători îndeplinesc funcția de ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că potrivit adresei nr._/19.03.2013 (fila 60), reclamanților din cauza de față le-a fost achitată integral contravaloarea financiară a drepturilor de echipament aferente anului 2011.
În condițiile în care reclamanții au intrat în posesia sumelor pretinse prin prezenta acțiune, cererea dedusă judecății a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții prin reprezentantul comun, solicitând admiterea recursului și admiterea acțiunii.
În motivare, aceștia au învederat faptul că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea introdusă în contradictoriu cu pârâtul MAI acesta având calitatea de ordonator principal de credite, aprobând alocațiile bugetare pentru ordonatorii secundari și terțiari, repartizând creditele bugetare aprobate astfel conform art. 21 din legea nr. 500/2002, iar plata drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă putea fi efectuată în condițiile în care sumele necesare erau aprobate de către intimatul-pârât MAI.
Totodată reclamanții au învederat pe fondul cauzei faptul că prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor ce reprezintă valoarea drepturilor de echipament cuvenite și neachitate, ca urmare a nealocării acestora în anul 2011, sume care însă urmau a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății.
Deși prima instanță a reținut în mod corect faptul că drepturile de echipament au fost achitate integral, a omis să constate că acestea au fost însă achitate în anul 2012, deși urmau a fi achitate până cel mai târziu în luna septembrie 2011.
Prin urmare actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifică prin necesitatea corelării drepturilor de care reclamanții ar beneficia la momentul la care acestea erau datorate de către angajator și până la momentul în care ar fi fost plătite efectiv, respectiv o reparare a pagubei determinată de întârzierea achitării debitului principal conform art. 1073 C.civ. 1864, însă prima instanță a omis a se pronunța pe această cerere, reținându-se în mod greșit că ar fi rămas fără obiect.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm. din C.proc.civ. 1865.
Intimatul MAI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate având în vedere că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest intimat pentru lipsa calității procesuale pasive, neavând relevanță împrejurarea că este ordonator principal de credite.
Totodată a mai susținut că plata drepturilor solicitate de către reclamanți urma a respecta disp. art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 14 din același act normativ, astfel încât intimatul nu avea posibilitatea de a achita aceste drepturi anterior aprobării sumelor necesare de către M. Finanțelor.
De asemenea intimata-pârâtă DGPMB a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat având în vedere aceleași considerente pe fondul cauzei, învederând și disp. art. 24 alin. 1 din Anexa 2 a OMAI nr. 236/2009, potrivit cărora valoarea restanțelor se calculează în funcție de prețurile folosite la calculul cotei părți anuale a drepturilor de echipament, la data acordării, în sensul că drepturile salariale achitate astfel recurenților-reclamanți au cuprinsul și actualizarea cu indicele de inflație, invocând în acest sens practica judiciară.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a criticilor formulate, a probelor administrate în fața primei instanțe, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este fondat în limita și pentru considerentele care urmează:
Astfel critica privind greșita respingere a cererii reclamanților-recurenți având ca obiect actualizarea contravalorii drepturilor de echipament cu indicele de inflație ca rămasă fără obiect este întemeiată sub aspectul motivului de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Curtea reține că deși în mod judicios prima instanță a constatat că în privința capătului principal al acțiunii introductive, având ca obiect acordarea drepturilor de echipament aferente anului 2011, totuși a respins în integralitate acțiunea ca rămasă fără obiect, fără a analiza pe fond cererea accesorie privind actualizarea debitului principal prin raportarea la indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, fără a verifica dacă și această actualizare a rămas fără obiect prin referire la susținerile reclamanților în sensul că ar fi fost nerespectată scadența prevăzută de lege în privința acestor drepturi, respectiv susținerile pârâților în sensul că plata efectuată ar fi inclus și o astfel de actualizare, considerente față de care se constată că acest capăt de cerere nu a fost analizat pe fond, fiind respins în mod greșit ca rămas fără obiect, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. 1865 să fie admis recursul, casată în parte sentința recurată în sensul respingerii excepției rămânerii fără obiect a cererii de obligare a pârâtei DGPMB la plata actualizării cu indicele de inflație, ca neîntemeiată și va fi trimisă aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a cererii de obligare a pârâtei DGPMB la plata actualizării cu indicele de inflație a drepturilor de echipament, cu referire la susținerile părților, inclusiv acelea invocate în recurs, conform art. 315 C.proc.civ. 1865.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, inclusiv respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul MAI ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „ PRO LEX” în numele membrilor de Sindicat A. S., B. P. MIHAITA, B. E. G., B. A. F., C. S. N., D. V., F. S., G. D., G. M., I. D., I. C., N. N., N. D., O. B. G., P. G., S. F., Z. M. M. împotriva sentinței civile nr.1680 / 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. AFACERILOR INTERNE ( anterior M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ) și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Casează în parte sentința recurată.
Respinge excepția lipsei de obiect pentru cererea de obligare a pârâtei DGPMB la plata actualizării cu indicele de inflație, ca neîntemeiată.
Trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a cererii de obligare a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI la plata actualizării cu indicele de inflație.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. L. E. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.G.D.
JUD. FOND R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1073/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 7987/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
