Obligaţia de a face. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 3288/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 630
Ședinta publică de la 30.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află solutionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă INSTITUTIA P. JUDETULUI CĂLĂRAȘI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CĂLĂRAȘI împotriva sentintei civile nr. 565/28.02.2013 pronuntată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL.
La apelul nominal făcut în ședintă publică nu au răspuns părtile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului și în lipsa sa, după care,
Curtea constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și nemaifiind alte cereri de formulat retine recursul în pronuntare.
CURTEA
Prin sentinta civilă nr.565/28.02.2013 a Tribunalului Călărași a fost admisă actiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR CĂLĂRAȘI, a fost obligat pârâtul să înmatriculeze autovehiculul Mercedes Benz, nr. identificare WDB9500384K360838 și autovehiculul Mecedes Benz, nr. de identificare WDB9540321K578122 fără achitarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1804,3 lei.
Pronuntând acestă solutie, instanta de fond a retinut în esentă că reclamanta este proprietara autovehiculelor marca Mercedes Benz, cu nr. de identificare WDB9500381K360838 și nr. WDB9540321K578122, iar pârâtul a refuzat înmatricularea în România a autovehiculelor, fără plata taxei prevăzută de Legea nr.9/2012, cu modificările și completările ulterioare, refuzul fiind manifestat prin adresa nr._/11.12.2012.
Tribunalul a retinut că taxa a fost solicitată reclamantei în temeiul Legii nr. 9/2012, iar ca efect al suspendării dispozitiilor art. 4 alin 2 din acest act normativ prin OUG nr. 1/2012, solutia legislativă a devenit prectic identică cu cea oferită prin OUG nr. 50/2008.
Ori, rtine instanta de fond, dispozitiile OUG nr. 50/2008 au fost declarate de CJUE ca nefiind conforme cu normele de drept comunitar, astfel că taxa impusă reclamantei este la râdnul său neconformă, impunându-se a fi înlăturată.
S-a constatat așadar existenta unui refuz nejustificat de înmatriculare a celor două autoturisme ale reclamantei, fără plata taxei pentru emisii poluante, cenzurarea acestui refuz constând în solutia pronuntată.
Împotriva sentintei civile nr. 565/28.02.2013 a Tribunalului Călărași a formulat recurs pârâta INSTITUTIA P. - JUDETUL CĂLĂRAȘI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CĂLĂRAȘI, solicitând modificarea în tot a acestia și respingerea cererii, pe fond, ca neîntemeiată.
Arată recurenta în motivarea recursului că urmare a unei cereri privind înmatricularea autoturismelor marca Mercedes Bentz, a comunicat reclamantei documentele necesare înmatriculării, așa cum rezultă din prevederile art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006, modificat și completat.
S.C. L. F. STARS SRL nu a îndeplinit procedura prealabilă ci doar s-a adresat cu o cerere de înmatriculare.
Subliniază rcurenta că legiuitorul a stabilit că înmatricularea se face în baza unor documente ce includ și dovada plătii taxei, iar dacă așa cum dispune instanta de judecată autovehiculele ar fi înmatriculate fără plata taxei de poluare, ar fi foarte greu să se recupereze această taxă. Autoritătile competente nu au niciun fel de procedură pentru recuperarea acestor sume.
Privitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arată recurenta că acestea sunt neîndreptătite în conditiile în care nu s-a putut dovedi nicio culpă în sarcina autoitătii de a nu aplica cu prioritate dreptul, contrar dreptului national, recurenta neavând atributii jurisdictionale.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, Curtea va constata că aceasta a fost întemeiată pe dispozitiile art. 304/1 și art. 304 pct. 9 C., fiind invocată incorecta interpretare și aplicare a legii de către instanta de fond, aspect cu privire la care retine următoarele:
Așa cum s-a retinut și cu ocazia judecării fondului, reclamanta a achizitionat două autovehicule second hand din spatiul comunitar, înmatriculate pentru prima dată în Europa la datele de 18.02.1999, respectiv 10.05.2011.
Intimata – reclamantă a solicitat înmatricularea autoturismelor în România la data de 11.12.2012, fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, solicitare la care recurenta a răspuns în sensul respingerii cererii, pe motiv că taxa este legal datorată.
Curtea va înlătura sustinerile recurentei cu privire la lipsa procedurii prealabile, având în vedere că dovada demarării acestei proceduri a fost făcută în cauză prin depunerea răspunsului recurentei la cele două cereri de înmatriculare.
Cu privire la criticile aduse solutiei instantei de fond asupra fondului cauzei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, nefiind incidente motivele de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 întrucât instanta de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situatia de fapt și la dispozitiile legale în vigoare, și a retinut în mod întemeiat caracterul nejustificat al refuzului, decurgând din neconformitatea obligatiei de plată a taxei pe emisii poluante, instituită în dreptul intern prin Legea nr. 9/2012, modificată prin OUG nr. 1/2012 în raport de dispozitiile art. 110 TFUE.
În demersul său de a obtine înmatricularea autovehiculului fără plata taxei pe poluare, reclamantul a reclamat incompatibilitatea dreptului national, respectiv a legii nr. 9/2012, cu dispozitiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 110 din TFUE.
Prin urmare, fiind de competenta judecătorului national să verifice dacă legislatia natională incidentă în cauză este sau nu în concordantă cu normele comunitare care consacră principiul liberei circulatii a mărfurilor în interiorul spatiului comunitar, tribunalul va analiza compatibilitatea normei interne cu cea comunitară.
În conformitate cu art. 110 TFUE, (fostul articol 90 TCE) „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Se cuvine a stabili cu prioritate locul pe care dispozitiile art. 110 TFUE îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat, care, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor între statele membre în conditii normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre. CEJ a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalitătii de tratament între produsele nationale și cele importate. Interdictia pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând productia internă sau bunurile disponibile pe piata natională. Obiectivul art. 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și a impozitelor și cotele aplicate. Ceea ce face art. 110 TFUE este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
Astfel, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justitie în cauza C- 393/04 și C–41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par. 55 „art. 90 reglementează dispozitiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor între statele membre în conditii normale de concurentă, prin eliminarea oricăror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Ca atare, în lumina acestei dispozitii, nu rezultă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci se impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, regimul fiscal ales să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozitiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achizitionate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003 ori vreo altă taxă ocazionată de prima înmatriculare.
Cu toate acestea, dispozitiile art. 4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidente se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozitiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozitiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instantă, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a retinut că există o încălcare a dispozitiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatului reclamant la plata taxei pentru emisii poluante, în conditiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se retine astfel că în mod corect instanta de fond, prin raportare la jurisprudenta CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozitiilor intern contrare, dând astfel eficientă principiului preeminentei dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instantei de fond, în sensul că în spetă devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudenta CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piata internă și care sunt de natură similară. Esenta acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea granitei de către autoturismul supus taxei, dintr-o tară comunitară în Romania.
Fată de toate aceste considerente, având în vedere și situatia de fapt retinută în mod corect de instanta de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în spetă sunt aplicabile considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piata natională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulatii a mărfurilor (una dintre cele patru libertăti fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că instanta de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudenta CJUE, constatând că refuzul recurentei-pârâte de înmatriculare a autovehiculelor fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar fată de dispozitiile legale interne contrare
Pentru aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că sentinta recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă INSTITUTIA P. JUDETULUI CĂLĂRAȘI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CĂLĂRAȘI împotriva sentintei civile nr. 565/28.02.2013 pronuntată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, ca nefondat.
Definitivă.
Pronuntată în ședintă publică, azi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
S. I.
Red. ..03.2014
Jud. fond – I. C.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Sentința nr.... → |
|---|
