Pretentii. Decizia nr. 2904/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2904/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 471/93/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2904
Ședința publică de la 10.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 752 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă la data de 27.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. M. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei – pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.
Urmare aceleiași modificări legislative, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., a devenit SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. autoritate fără personalitate juridică proprie, reprezentată juridic de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.
În ceea ce privește procedura de citare cu actuala recurentă, constată că este legal îndeplinită; noua autoritate fiind legal citată, conform citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 11-12 dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea celor două autorități cu actuala denumire - respectiv ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC B., în loc de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. – reorganizate.
Totodată, constatând că recurenta – pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11.02.2012, reclamantul A. M., în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 9.939 lei reprezentând "Taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule", reactualizata cu dobânda fiscala aferenta, calculata conform art. 124 din Codul de procedura fiscala, pana la data plății efective; plata, de către pârâte, a cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant în aceasta cauza.
Prin sentința civilă nr. 752/27.03.2013, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei AFP B., a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de 9939 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda fiscala aferenta debitului potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003 și a obligat parata AFP B. la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecata.
În considerente, instanța de fond a reținut în ceea ce privește legitimarea procesual pasiva a paratei, că autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor Publice, singura care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a localității de domiciliu. Or, potrivit art. 41 alin.2 C. proc. civ., Administrația Finanțelor Publice poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pârâta AFP B. este insa o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale, legitimarea procesual pasive a Administrației F. pentru Mediu putând fi justificata doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri.
In ceea ce privește fondul cererii deduse judecații, tribunalul a reținut, în fapt, că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca BMW tip X70/FF41/X53.0D, număr identificare WBAFF41010L115216, înmatriculat anterior in Italia, data primei înmatriculări 22.04.2008, conform înscrisurilor depuse la filele 5-9 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 9939 lei, conform chitanței nr._ din 10.07.2012.
Taxa de poluare a fost stabilita prin decizia nr._/09.07.2012 emisa de parata.
Tribunalul a considerat că reclamantul este îndreptățit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgenta nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Tribunalul a constatat că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor Legii nr.9/2012.
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Din dispozițiile legii nr. 9/2012 – forma in vigoare - rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art., 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Prin urmare, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. rămân aplicabile, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
In consecința, instanța a reținut ca legea nr. 9/2012, in vigoare la data emiterii deciziei și achitării taxei, este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecința, instanța a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Împotriva sentinței civile nr. 752/27.03.2013 a Tribunalului Ilfov a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Ilfov si a Administrației Finanțelor Publice B., arătând că, in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a: O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului. De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii;revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei de poluare (art. 3 alin. 1, Kt. a si b. din H.G. 686/2008) si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu ".
Învederează faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma încasată cu titlu de taxa de poluare de la Trezoreria Statului către destinatarul taxei - Administrația F. Pentru Mediu - respectiv":
"(5) Taxa se achita în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) In ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, consideră că între instituția pârâtă si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
Pe fondul cauzei, arată că această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune. Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. în aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al. l si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana. Susținerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasată taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E. Considerăm că instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar încălca art. l 10 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speța, prin administrarea probatoriului propus de către părți. Rugam instanța de judecata, sa observe faptul ca instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculului, respectându-se totuși principiul „poluatorul plătește"". In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar după adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare â autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual. De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atât pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a încălcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in România a fost înlaturată discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează in tara noastră plătesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import Având in vedere cele arătate, solicitam sa admiteri recursul așa cum a fost formulat, sa modificați in; tot sentința recurata, pronunțata de Tribunalul Ilfov -Secția Civila in acest dosar si pe cale de consecința sa respingeți cererea formulata de reclamant ca nelegala si neîntemeiata.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 483 si următoarele din Codul de procedură civilă.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul nu este fondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice a orașului B. este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Ordinul M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Taxa pentru emisiile poluante a fost calculată în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, prin decizia emisă la 09.07.2012.
Prin OUG nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în care instanța de fond a apreciat în mod corect că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
După soluționarea acțiunii în fond, a fost pronunțată, la 3 februarie 2014, Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C..
Prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național”.
Curtea a reținut că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București - în nume propriu și pentru SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. (prin reorganizarea Direcției GeneralE a Finanțelor Publice a Județului Ilfov în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B.) împotriva sentinței civile nr. 752 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă la data de 27.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. M. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. L. E. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – A.Ș. 2 ex/
JUD. FOND- N. M. N. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Pretentii. Decizia nr. 6498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 7710/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
