Despăgubire. Sentința nr. 3230/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3230/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 21642/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă NR. 3230 CC
ȘEDINȚA din camera de consiliu DIN DATA DE 26.11.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sector 1 București (dosar nr._/299/2013) și Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal (dosar nr._ ), în soluționarea cauzei privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul M. E..
Conform dispozițiilor art. 135 din Noul Cod de procedură civilă, părțile nu au fost citate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București sub nr. _/299/2013, la data de 02.08.2013, reclamanta . SRL a formulat o cerere cu valoare redusă în contradictoriu cu pârâtul M. E. uzând de procedura reglementată de dispozițiile art. 1025-1032 C.proc.civ., solicitând obligarea pârâtului M. E. la plata sumei de 301,25 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a facturii fiscale nr. BEXD2013038 /12.03.2013, calculată de la data de 12.04.2013 și a cheltuielilor de judecată - taxă judiciară de timbru 50 lei, timbru judiciar 0,30 lei și onorariu de avocat 248 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul nr.07/28.01.2013 și că a prezentat pârâtului mai multe deconturi de cheltuieli. Decontul nr. 2326/13.03.2013, în cuantum de 66.040,62 lei, scadent la data de 12.04.2013 a fost achitat cu întârziere la data de 30.04.2013, iar celelalte deconturi nu au fost achitate. Pentru plata cu întârziere, reclamanta a calculat dobânda legală penalizatoare. Reclamanta a transmis pârâtului, potrivit art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004, o notificare, prin care i-a pus în vedere ca în termen de 2 zile lucrătoare de la primire să dispună plata dobânzii legale penalizatoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 C.civ., O.G. nr. 13/2011.
Reclamanta a alăturat cererii sale înscrisuri.
La data de 24.12.2013, pârâtul M. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În privința excepției inadmisibilității, pârâtul a arătat, în primul rând, că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil, ceea ce reprezintă o întemeiere a acțiunii pe dreptul comun, precum și pe dispozițiile O.G. nr. 13/2011, act normativ care nu își găsește aplicarea în prezenta cauză. În al doilea rând, pârâtul a apreciat că cererea nu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă dată fiind materia administrativă în care poaete fi calificat și încadrat contractul invocat de reclamantă. În al treilea rând, pârâtul a arătat că suma solicitată reprezintă dobândă, iar procedura prevăzută de art. 1025 C.proc.civ. se aplică „când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile”. În al patrulea rând, pârâta a arătat că în contractul nr. 07/28.01.2013 nu sunt prevăzute clauze referitoare la perceperea de dobânzi sau penalități în sarcina beneficiarului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat, în esență, că plata facturilor a fost realizată cu îndeplinirea condițiilor legale și după obținerea vizei de control financiar preventiv a controlorului delegat de la Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate art. 115- 118 C.proc.civ.
La data de 27.01.2014, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 2.475,36 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise pentru cheltuielile avansate și serviciile prestate în cadrul contractului nr. C7/2013.
Prin Sentința civilă nr. 3456/03.03.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția inadmisibilității cererii de valoare redusă, a dispus judecarea cererii potrivit dreptului comun, a admis necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București–Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, în fapt, între Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, în calitate de beneficiar și reclamanta B. E. Design S.R.L., în calitate de executant a fost încheiat contractul nr. 07/28.01.2013 pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional IHM, Munchen, 06-12.03.2013 (filele 13-19). Pretențiile reclamantei vizează executarea acestui contract.
Analizând excepția inadmisibilității cererii, instanța reține dispozițiile art. 1025 C.proc.civ., care stabilesc aplicabilitatea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă la cererea a cărei valoare, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Dispozițiile alineatelor (2) și (3) ale aceluiași articol, stabilesc domeniul de aplicare al procedurii, prin fixarea unor cazuri de excludere. Astfel, potrivit art. 1025 alin. (2) „Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.”
Instanța apreciază că cererea dedusă judecății vizează materia administrativă, neputând fi așadar soluționată potrivit procedurii reglementată de art. 1025- 1032 C.proc.civ.
În acest sens, instanța are în vedere, în primul rând, definiția dată noțiunii de act administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, după cum urmează „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”
Întrucât contractul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile a fost încheiat de o instituție publică, Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, ce a funcționat, potrivit H.G. nr. 1431/2009, în subordinea Ministerului Întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, în continuare, instanța are în vedere definiția serviciului public, potrivit art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004 „serviciu public- activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public” și definiția interesului legitim public potrivit lit. r) al articolului antemenționat „interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice”.
Instanța apreciază că situația din speță se circumscrie dispozițiilor legale antemenționate, având în vedere că încheierea contractului nr. 07/28.01.2013 a vizat asigurarea condițiilor pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional IHM de la Munchen, Germania.
Astfel, instanța urmează a admite excepția inadmisibilității cererii de valoare redusă, invocată de pârâtă și, luând act de poziția reclamantei, va dispune judecarea cererii potrivit dreptului comun.
Totodată, în temeiul art. 94 și art. 95 pct. 1 C.proc.civ. și art. 8 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în considerarea celor ce preced, instanța a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. _ .
Prin Sentința civilă nr. 6416 din data de 13.10.2014, Tribunalul București a dispus: admiterea excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei, in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. De asemenea, s-a constatat apărut intervenit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată modificată, reclamantul a solicitat solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 2.475,36 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise pentru cheltuielile avansate și serviciile prestate în cadrul contractului nr. C7/2013.
Potrivit contractului anterior menționat, obiectul îl constituie prestarea de servicii pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional IHM din Germania pentru perioada 06-12.03.2013.
Potrivit art. 2 din legea nr. 554/2004 lit. c) actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; m) serviciu public este activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public; r) interes legitim public este interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în ceea ce privește contractul nr. 7 /28.01.2013 acesta nu este un contract administrativ în înțelesul legii, reclamanta neîndeplinind un serviciu public, activitatea acesteia de realizare a standului participanților agenți economici români, dotare a pavilionului românesc, efectuarea plăților pentru obținerea pavilionului, etc. neputând fi interpretate ca satisfăcând un interes legitim public.
Cum acțiunea în pretenții ca petit principal, este dată în competența Judecătoriei Sectorului 1 București, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea acelei instanțe.
Întrucât și Judecătoria Sectorului 1 București și-a declinat anterior competența în favoarea Tribunalului București, conform dispozițiilor art. 133 pct. 2, 134 și 135 Cod procedură civilă, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul instanței superioare comune – Curtea de Apel București – pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.11.2014 sub nr._ .
Având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea stabilește competența în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în considerarea următoarelor argumente:
Între Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, în calitate de beneficiar și reclamanta B. E. Design S.R.L., în calitate de executant a fost încheiat contractul nr. 07 /28.01.2013 pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional IHM, Munchen, 06-12.03.2013 (filele 13-19). Pretențiile reclamantei vizează executarea acestui contract.
Conform prev. art. 3 din contract, beneficiarul (Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine) are obligația de a transfera în contul executantului sumele în lei prevăzute la art. 4.1, în limita valorii de la art. 4.1-cheltuieli suportate de la buget, conform HG nr. 296/ 21.03.2007.
Astfel, contractul privește acordarea de sprijin financiar de la bugetul de stat pentru aplicarea Programului de promovare a exportului. Prin urmare, contractul este un contract administrativ, în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/ 2004: sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Fiind un serviciu finanțat din bugetul de stat și având ca scop promovarea exportului, calificarea contractului ca fiind contract administrativ conduce la competența instanței de contencios administrativ.
Din punct de vedere al competenței materiale, însă, Curtea nu poate reține competența tribunalului, cât timp nu este un contract încheiat în temeiul Ordonanța de Urgență nr. 34/ 2006 (cel puțin o asemenea întemeiere a contractului nu rezultă din conținutul său).
Astfel, nefiind incidente dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 34/ 2006, Curtea va avea în vedere criteriul organului administrativ care a încheiat contractul, respectiv Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine.
Prin HG nr. 1431 din 18 noiembrie 2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine a fost înființat acest centru ca instituție publică cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea Ministerului Întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, organ de specialitate al administrației publice centrale. Ulterior, atribuțiile acestui centru au fost preluate de M. E..
Astfel, având în vedere calitatea de organ central al administrației publice a cocontractantului, Curtea stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Prin urmare, în soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal și dispune trimiterea cauzei la registratură în vederea repartizării aleatorii a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În soluționarea prezentului conflict de competență:
Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanta . SRL, cu sediul ales la cabinet de avocat M. S. din București, sector 1, .. 47A, parter, . cu pârâtul M. E., cu sediul în București, sector 1, Calea Victoriei nr. 152, în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal și dispune trimiterea cauzei la registratură în vederea repartizării aleatorii a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. R. B.
Red./Tehnored. A.M./4 ex./
Data red. 4.12.2014
l. 2 .>
| ← Pretentii. Decizia nr. 5492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2116/2014. Curtea de... → |
|---|
