Pretentii. Decizia nr. 4834/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4834/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 32738/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4834
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant G. D., cu domiciliul în București, . nr. 12, ., ., prin reprezentant convențional avocat D. P. M. N. și recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2212/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /CA/2011, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal–taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al patrulea termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin Încheierea de ședință de la termenul de judecată precedent, Curtea a pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosarul cauzei dovada care atestă plata taxei de poluare, obligație îndeplinită la data de 02.06.2011, prin C. Registratură (filele 45-47 dosar);
-la data de 4.06.2014, prin C. Registratură, reprezentantul-convențional al recurentului-reclamant a transmis prin fax la dosarul cauzei solicitarea de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată motivat de împrejurarea că la același termen are calitatea de apărător în mai multe cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată bucureștene (fila 48 dosar).
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat de către reprezentantul convențional al recurentului-reclamant lăsarea cauzei la urmă, conform prevederilor art. 104 pct. 12 din HCSM nr. 387/2005 republicată dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns recurentul-reclamant G. D., prin reprezentant convențional avocat D. P. M. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/27.02.2014 (depusă la fila 27 dosar), lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-reclamant prin avocat având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului propriu și obligarea pârâtei la restituirea și a dobânzii legale care urmează a fi calculată de la momentul plății și până la momentul restituirii efective pentru a se recupera astfel prejudiciul suferit. Cu privire la recursul părții adverse solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reiterează faptul că obiectul recursului este restituirea dobânzii de la data plății, iar prin acțiune acesta a solicitat dobânda de la data transmiterii răspunsului astfel că pune în vedere acestuia să precizeze exact momentul de la care solicită această dobândă.
Reprezentantul convențional al recurentului-reclamant arată că are în vedere dobânda fiscală de la momentul plății, astfel cum a fost solicitată prin concluziile puse la instanța de fond.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2212/22.05.2012 Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 5 București. A respins excepția inadmisibilității. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 5 BUCUREȘTI, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI– ACTIVITATEA JURIDICĂ, BIROUL JURIDIC C. 5. A anulat decizia de calcul nr._/13.11.2008 și obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2097 lei reprezentând taxă pe poluare. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. S. 5, în susținerea căreia se arată că titularul obligației de restituire a sumei pretinse de reclamant ar fi Administrația F. pentru Mediu,tribunalul a reținut că pârâta este autoritatea fiscală ce a calculat și perceput taxa, neavând relevanță modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale, de vreme ce raportul juridic de drept fiscal s-a născut între reclamant și pârâtă. De asemenea, reclamantul a solicitat organului fiscal restituirea sumei de 2097 lei, iar prin adresa nr._/04.05.2011 (f.16), pârâta i-a răspuns în sensul că nu se încadrează în categoriile de scutire de la plata taxei pe poluare, în consecință restituirea solicitată neputând fi aprobată. Astfel, raportat la pretenția dedusă judecății, se constată că pârâta se legitimează procesual în cauză, întrucât competențele privind restituirile de sume îi aparțin potrivit art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Asupra excepției inadmisibilității, în motivarea acesteia pârâta arată că decizia de calcul nu se încadrează în prevederile art.41 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, fiind doar un înscris contabil de evidență a încasărilor realizate de instituție. Tribunalul a reținut că prin decizia de calcul al taxei pe poluare este actul prin care s-a individualizat creanța fiscală și în baza căruia pârâta a procedat la colectarea acesteia de la reclamant, astfel că în mod neîntemeiat aceasta consideră că nu sunt întrunite cerințele textelor de lege invocate. De altfel în conținutul actului se specifică, spre știința contribuabilului, că decizia este titlu de creanță (f.18). Pentru aceste motive, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, în baza materialului probatoriu administrat (f.18-25), că reclamantul a achiziționat un autovehicul folosit provenind dintr-un stat membru UE (Germania), cu data primei înmatriculări în acest stat 01.04.1999, pentru înmatricularea căruia în România i s-a impus o taxă pe poluare în cuantum de 2097 lei, conform deciziei de calcul emise de pârâta A.F.P. S. 5 București în baza prevederilor OUG nr.50/2008.
După cum s-a arătat, prin adresa nr._/04.05.2011 (f.16) pârâta a refuzat restituirea acestei sume către reclamant, pe considerentul că acesta nu se încadrează în situațiile de scutire de la plata taxei pe poluare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul MLPTL nr.211/2003. Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzute de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxă de poluare pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, spre achiziționarea de autovehicule deja înmatriculate în România.
OUG nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitarii Europene (art.110 din T.F.U.E.), întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Însă, în conformitate cu articolul Tratatului, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Pe rolul CJE s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, se reține că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În consecință, tribunalul a constatat îndeplinite condițiile art.1 alin.1 și 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2097 lei.
Cât privește cererea de acordare a dobânzii legale în materie fiscală, tribunalul a respins-o având în vedere că prin cererea depusă la filele 13-14 din dosar, reclamantul nu a solicitat plata de dobânzi, ci doar restituirea sumei de 2097 lei actualizate cu rata inflației, astfel că pârâta nu poate fi obligată și la plata dobânzii, deoarece potrivit art.124 alin.1 din OG nr.92/2003, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Prin urmare, sub acest aspect nu se poate vorbi de o nesoluționare culpabilă a cererii, care să fie sancționată de instanța de contencios administrativ.
Privitor la cererea prin care reclamantul solicită instanței actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data plății taxei până la data primirii răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, cât timp normele legale aplicabile în materie fiscală nu reglementează o atare operațiune de actualizare a sumelor de restituit de la buget. De altfel, potrivit concluziilor formulate în dezbateri, reprezentantul convențional al reclamantului nu a mai insistat în acest capăt de cerere.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă va fi respinsă având în vedere inexistența unei obligații de garanție sau despăgubire rezultată din transmiterea unui drept subiectiv, precum și considerentele expuse cu prilejul examinării excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta fiind autoritatea publică ce a efectuat operațiunile legate de colectarea taxei și titularul obligației de restituire către contribuabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP S. 5 BUCUREȘTI, solicitând modificarea in totalitate a sentintei atacate si, in consecinta, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de intimatul¬reclamant, ca netemeinica si nelegala si respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
În motivare, recurenta-pârâta AFP S. 5 BUCUREȘTI a arătat că taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.21411- 21413 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de reclamant, a precizat urmatoarele:
Potrivit ari. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, a precizat faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunitătii Europene, invocate de reclamant in sustinerea actiunii formulate a precizat:
Incidenta in cauza a prevederilor art.11O, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art 4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speta de fata, reclamanta nu se incadreaza în situatiile de exceptie prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In acelasi sens, mentionam ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In sustinerea acestui punct de vedere a invocat si prevederile art. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunitatilor Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementeaza: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu Împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". A mentionat ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunitatilor Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, a precizat ca principiul" poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decat atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, a invederat urmatoarele:
In literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind" orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL editia a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curtii ca de esenta taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor marfuri nationale sau straine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de catre reclamanta.
Asadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Prin modificarile aduse Codului fiscal de catre Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislatia aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.
In aceeasi ordine de idei, a invederat instantei ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritatile romane au raspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau pozitia fata de chestiunea in discutii si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata, legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C 8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de poluare.
In ceea ce priveste dispozitia instantei privind restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de ari. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).
Totodata, a mentionat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamantul nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat sa se considere taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.
În drept a invocat art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamantul G. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei Adminstrația Finantelor Publice a Sectorului 5 Bucuresti la restituirea către reclamant a sumei de 2.097 lei plătită cu titlu de taxă auto pe poluare actualizată cu dobânda legală în materie fiscală de la data plății taxei până la data restituirii efective a acesteia.
În motivare, recurentul-reclamant G. D. a arătat că prin sentința civilă pronunțată la data de 22.05.2012, instanța a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să-mi restituie suma de 2.097 lei, respingând, însă, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind dobânda legală în materie fiscală, astfel cum solicitasem prin cererea introductivă și anume, de la data plății taxei până la data primirii răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei și cu dobânda legală în materie fiscală [indicând temeiurile de drept - art. 120 alin. (7) și art. 124 alin. (1) și (2) C. proc. fisc.], calculată de la data primirii răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei până la data restituirii efective a acesteia, art. 120 C. proc. civ. privind majorările de întârziere prevede la alin. (7) că nivelul majorării de întârziere este de 0.1 % pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale, iar art. 124 C. proc. civ. referitor la dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget prevede la alin. (1) că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor făcându- se la cererea contribuabililor. În ceea ce privește dobânda datorată, aceasta este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori - art. 124 alin. (2).
Cât privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale, derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în acest sens.
Astfel, prin hotărâre a pronunțată la 09 martie 2006 în cauza Eko-Etda Avee c. G., Curtea a decis că refuzul autorităților elene de a plăti societății reclamante dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus, reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la respectul proprietății. În mod evident, prin interpretarea art. 6 (fostul art. F) din Tratatul de la Maastricht, drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la respectul proprietății, sunt recunoscute în Uniunea Europeană și fac parte integrantă, cu titlu de principii generale, din dreptul comunitar.
Pentru toate aceste motive, consideră evident faptul că pârâta trebuie obligată și la plata dobânzii legale aferente taxei prelevate, determinată potrivit art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. proc. fise., la nivelul majorării de întârziere, adică 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
În drept a invocat dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) teza I-a C. proc. civ.
Analizând recursul Administratiei S. 5 a Finantelor Publice, Curtea îl constată nefondat, pentru următoarele motive:
In mod judicios a stabilit instanta de fond neconformitatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, insa instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod corect ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca – în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. - să respingă recursul ca nefondat.
Recursul reclamantului G. D. este in opinia Curtii intemeiat ,pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Criticile recurentului au vizat exclusiv solutia instantei de respingere a cererii privind acordarea dobanzii fiscale .
Curtea retine ca o atare solutie este in dezacord cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., conform carora justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe. În aceste condiții, este nerelevant că dobânda nu a fost solicitată prin cererea administrativă adresată pentru restituirea taxei, dacă aceasta este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Intrucat raportul juridic dedus judecatii are natura fiscala,dobanda datorata este aceea in materie fiscala ,in cuantumul prevazut de art.124 alin.2 rap.la art.120 alin.7 din OG nr.92/2003,aceasta urmand a fi acordata, insa, cu incepere de la data platii taxei ,in considerarea principiului echivalentei si a efectivitatii ,interpretate in considerarea hotararii pronuntate in cauza I.,punerea in intarziere intervenind de drept ,prin faptul incalcarii cu rea- credinta a dreptului unional la data perceperii taxei.
Asa fiind ,Curtea constata ca hotararea instantei de fond este nelegala sub aspectul analizat anterior si ,fata de art.312 alin.1 C.proc.civ rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ ,Curtea va admite recursul reclamantului si va modifica în parte sentința recurată ,în sensul obligării pârâtei AFP sector 5 București și la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă,urmand a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtei AFP S. 5 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2212/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /CA/2011.
Admite recursul reclamantului G. D., cu domiciliul în București, . nr. 12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2212/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /CA/2011.
Modifică în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei AFP sector 5 București și la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./2ex.
Jud. fond B. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3660/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7780/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
