Obligaţia de a face. Decizia nr. 3693/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3693/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 5181/3/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 3693
Ședința publică din data de 12.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: N. GRAȚIELA S.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta-reclamantă D. V. împotriva sentinței civile nr. 1868/08.04.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosar practică judiciară și arată că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata dobânzii legale.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 21.02.2012, astfel cum a fost precizată la data de 04.04.2013, reclamanta D. V. a solicitat obligarea pârâtei ANRP la plata dobânzii legale aferente sumei primite de_ lei, precum și a dobânzii aferente actualizării sumei.
Pârâta nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1868/08.04.2013, Tribunalul București a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:
Prin hotărârea nr. 1950/20.12.2002 a Comisiei Municipiului București de aplicare a Legii nr. 9/1998, validată prin ordinul ANRP din 5 iunie 2007, s-a recunoscut dreptul autorului reclamantei și a celorlalți succesori ai defunctului F. A. de a primi despăgubiri în cuantum total de_ ROL pentru bunurile abandonate de acesta în Cadrilater. Conform partajului voluntar efectuat de părți, reclamantei i-a revenit dreptul de a primit suma de_ lei. Prima tranșă de 40% din această sumă i-a fost achitată la data de 29 august 2007, iar cea de a doua tranșă de 60% la data de 23 martie 2010.
Instanța a reținut faptul că reclamanta a obținut două sentințe judecătorești favorabile prin care s-a dispus actualizarea acestor două rate. Astfel, prin sentința civilă nr. 864/3.03.2009, s-a dispus obligarea ANRP al plata tranșei a doua în procent de 60%,actualizată cu indicele prețurilor de consum de la data nașterii dreptului, respectiv anul 2008, și până la data plății efective. Ulterior, prin sentința civilă nr. 465/7.02.2011, s-a dispus actualizarea întregii sume de_,16 lei cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 17 februarie 2003 și până la data plății efective.
Prin prezenta acțiune, reclamanta pretinde că a suferit un prejudiciu reprezentat din dobânda pe care ar fi primit-o de la orice bancă dacă suma de_ lei i-ar fi fost achitată la timp, și solicită prin urmare obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume și aferentă actualizării de care a beneficiat.
Pretențiile reclamantei exced cadrului legal în temeiul căruia statul român i-a recunoscut dreptul la reparații și sunt pur speculative. Legea nr. 9/1998 este una specială, care prevede o modalitate distinctă de despăgubire a cetățenilor care se încadrează în situația reglementată de acest act normativ. Orice trimitere la vreo normă generală pentru statuarea asupra cuantumului despăgubirilor datorate sau la modalitatea lor de plată ar reprezenta o încălcare a principiului specialia derogant generalibus. Legiuitorul a prevăzut o modalitate clară și neechivocă de acoperire a prejudiciului cauzat prin neachitarea la timp a tranșelor cuvenite. Acest prejudiciu se acoperă, conform voinței legiuitorului, prin plata actualizării sumei datorate cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Reclamanta a beneficiat deja de această prevedere legală, obținând două hotărâri judecătorești prin care a doua tranșă și apoi, întreaga sumă, i-a fost actualizată. Suma datorată cu acest titlu i-a fost deja achitată.
Decizia în interesul legii indicată chiar de reclamantă nu vine decât să susțină argumentația anterioară. Astfel, în considerentele acesteia s-a menționat faptul că: „principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății. Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.” Prin urmare, instanța supremă a reținut faptul că voința legiuitorului de a acoperi întreg prejudiciul suferit de reclamantă transpare din reglementările indicate anterior iar această acoperire își regăsește materializarea chiar în plata sumelor actualizate cu indicele preșurilor de consum.
Nici prevederile OG nr. 13/2011 nu pot constitui un temei pentru acordarea dobânzii legale, ca beneficiu nerealizat. Astfel, conform acesteia, se impune o statuare a acestui drept la dobândă fie pe cale legală, fie contractuală: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Se poate concluziona că nicio prevedere legală circumscrisă sferei speciale de reglementare nu instituie dreptul reclamantei de a obține, pe lângă despăgubiri, și actualizarea acestora și plata unei dobânzi legale. Actualizarea de care reclamanta deja a beneficiat reprezintă o valoare actuală a debitului datorat, prin ipoteză această actualizare include și contravaloarea prejudiciului provocat prin întârzierea în plată. Atât timp cât soluția legală a actualizării cu indicele prețurilor de consum are deja în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C. civ., suma rezultată din actualizare a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății. Daunele moratorii sub forma dobânzii legale au, într-adevăr, o reglementare juridică diferită, însă cu același scop general și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit prin actualizarea tranșelor.
Afirmația reclamantei, conform căreia ar fi suferit un prejudiciu reprezentat de contravaloarea dobânzii pe care ar fi primit-o în cazul în care cele două tranșe ar fi fost achitate la timp și depuse la o unitate bancară, este pur speculativă, neexistând vreo garanție a unui asemenea comportament sau a unei anumite rate a dobânzii pretins a fi fost pierdute.
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 11.07.2013, a formulat recurs reclamanta D. V., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta a arătat în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat că actualizarea primita acoperă prejudiciul creat prin nerespectarea termenelor de plată, în condițiile în care indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic specific perioadei de trecere la economia de piața, prin intermediul căreia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflați in circulatie, coeficientul de scădere a puterilor de cumpărare. Recurenta a mai arătat că ÎCCJ, prin decizia de speță nr. 1597/26.02.2004, a făcut distincție intre indicele de inflație si dobânda legala, arătând ca se pot acorda concomitent, întrucât urmăresc finalități diferite.
În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă 1865.
La data de 06.05.2014, a formulat întâmpinare intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
Intimata a arătat că Legea nr. 9/1998 este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare. Legiuitorul, prin dispozițiile art. 8 alin. (2), a prevăzut obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a actualiza compensația, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Aceasta este singura actualizare pe care legea specială o prevede, și ea nu are ca temei principiile din dreptul comun privind răspunderea civilă. Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, intimata a invocat art. 115-118 din Codul de procedură civilă de la 1865.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este întemeiat, instanța de fond făcând o greșită aplicare a legii, astfel încât sentința recurată este susceptibilă de modificare.
Astfel, este întemeiată susținerea recurentei-reclamante privind posibilitatea de acordare în speță și a dobânzii legale, instanța de fond apreciind în mod greșit că reclamanta este îndreptățită a primi doar actualizarea în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior.
Curtea arată că este posibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, întrucât actualizarea are caracter compensatoriu, ce rezidă din faptul că prin aceasta se urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință. Prin urmare, natura juridică a dobânzii este diferită de cea a actualizării obligației bănești, întrucât prima reprezintă o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată la scadență), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), astfel încât, prin cumularea lor, nu se ajunge la o dublă reparație a aceluiași prejudiciu, cum în mod greșit a reținut tribunalul, ci la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata despăgubirilor la scadență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente sumei de 18.700 lei, calculate de la data scadenței fiecărei tranșe și până la data plății acestora, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând actualizarea celor două tranșe, calculate de la data scadenței acesteia și până la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă D. V. împotriva sentinței civile nr. 1868/08.04.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente sumei de 18.700 lei, calculate de la data scadenței fiecărei tranșe și până la data plății acestora, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând actualizarea celor două tranșe, calculată de la data scadenței acesteia și până la data plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER
N. GRAȚIELA S.
Red./thred. DDM/ 2 ex/ 09.06.2014.
Judecător fond: A. I. N., Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2853/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 7722/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
